Aflu cu o întârziere de neiertat, și numai grație unei postări pe fb a lui Vladimir Tismăneanu, despre cel mai recent episod al luptei de 50 de ani a lui Vladimir Bukovski cu Leviatanul asasinatului politic ruso-sovietice. Depozițiile sale despre otrăvirea ( în 2006) a lui Aleksandr Litvinenko, la rândul său ucis fiindcă făcuse dezvăluri despre uciderea lui Boris Berezovski și a Annei Politkovskaia, și mai pe scurt, neobosita lui opoziție la abjecția și ticăloșia mafiei putiniste, care îi interzisese definitiv să calce pământul țării natale, nu puteau, desigur, rămâne nepedepsite. Și nu ar fi fost, cred, o problemă să-l lichideze, scurt și fără a se sinchisi că lasă urme, așa cum a făcut-o cu atâția alți adversari, sau, dacă prefera, exemplar, deși tot în stil mafiot, și pe Bukovski. Acesta trăiește de 40 de ani la o periferie a orașului Cambridge, faimos pentru viața lui universitară, dar altfel nici pe departe vreo metropolă unde să te poți pierde, în caz de nevoie. Dar asasinatele poliției politice rusești sunt nuanțate, adaptate, personalizate, potrivite cu victima. Or Vladimir Bukovski, „a man of a gigantic moral stature”, cum spune textul petiției de susținere inițiată de un grup de compatrioți, este un om despre care, în josnicia lui de diavol meschin, acum bine documentată prin atâtea biografii ce i-au fost dedicate, Putin știe foarte bine că nu era suficient să-l ucidă. Putin știe foarte bine că, în ciuda indiferenței la cauzele majore, care s-a abătut asupra noastră ca o boală a secolului, Bukovski trebuia mai întâi ucis în efigie, doborât de pe soclu, că legendara lui biografie trebuia terfelită, târâtă în mizeria abjecției, care lui Putin și mafiei lui le este atât de familiară. Fiindcă, spre deosebire de propria-i biografie, cea a lui Vladimir Bukovski este chiar legendară. Intrat pentru mai bine de 12 ani în închisorile, lagărele și azilele psihiatrice sovietice, dinainte de a împlini el 20, exasperându-și torționarii, temnicerii și gardienii cu gura lui mare și cu protestele lui bazate chiar pe Constituția și legile brejneviste, este expulzat din URSS, la presiunea organizațiilor de drepturi ale omului și a guvernelor occidentale, la schimb cu comunistul Luis Alberto Corvalan, aflat în închisorile lui Pinochet. Făcând până și-n aeroport un tărăboi monstru că nu pleacă fără mama și sora lui, rezistând imperturbabil propriei certitudini că e dus de fapt la execuție, când se trezește pe aeroportul din Viena, în fața unui ciorchine unde microfoane inscripționate cu sigla celor mai mari ziare și televiziuni din lume, prima frază pe care o rostește Bukovski, întrebat cum i se pare acest târg între dictatori, face înconjurul lumii: „Mai bine îl schimbau pe Brejnev cu Pinochet.” Urmează cele două minunate cărți ale lui, turnee nesfârșite de conferințe, o carieră de biolog și, desigur, războiul neîntrerupt de guerillă cu KGB-ul. Era nelipsit de la toate manifestațiile în favoarea disidenților și a greviștilor foamei de pretutindeni. Inclusiv de la Paris, unde l-a cunoscut Monica Lovinescu.
În 1991, când reputația lui făcuse înconjurul lumii, și al cancelariilor europene și americane, unde toți puternicii, de la Jimmy Carter la Margaret Thatcher, doriseră să se încredințeze că „așa ceva există”, Bukovski are voie să se întoarcă în URSS. Mai exact, îl cheamă în ajutor Elțîn, care vrea să și-l asocieze la instrumentarea unui proces al comunismului. Iar el vine, cu condiția să i se dea acces la arhivele Comitetului Central al PCUS. Este autorizat de paznici să intre acolo înarmat doar cu un creion cu care să urmărească, silitor, ca școlarii, rândurile pe pagini. Decât că respectivul creion era un scanner ultraperformant cu care până să se prindă supraveghetorii lui, numai ochi și urechi, fostul zek a copiat zeci de mii de pagini de dosar. A rezultat faimoasa „Judecată la Moscova”, pe care nici un editor nu s-a grăbit vreo doi ani să i-o publice, într-atât de șifonate ieșeau evlavioasele fețe democratice din documentele CC al PCUS. Și, apropo de fețe evlavioase de toate religiile, mereu m-am gândit, de când l-am cunoscut, că pe omul acesta, neînfricat până la nebunie, de o rectitudine morală cum nu mi-a fost dat să întâlnesc, de o lipsă de vanitate și orgoliu neverosimile, având în vedere căror stăpâni ai lumii ăsteia le câștigase inima,lui Isus i-ar fi plăcut să-l aibă printre apostoli. Deși nu este deloc un spirit religios, afirmând și dovedind cu experimente neurofiziologice de laborator că rădăcinile moralei nu se află în religie. Și deși își privește propria, riscanta și obositoarea luptă cu minciuna și crima, ca pe o consecință firească a propriei incapacități de a se trăda pe sine. Așa cum privește și interdicția reînnoită de a reveni vreodată, în Rusia democratică, perfect onorabilă și frecventabilă de aproape toate fețele evlavioase ale democrației.
Acesta este omul pe care procuratura britanică îl acuză azi de child pornography offences, pentru poze „realizate sau obținute de el”, înfățișând imagini indecente cu copii. Aceste imagini au fost găsite, chipurile pe laptopul său, Jeny Hopkins, șefa la Crown Prosecution Service, declarând în aprilie 2015, că punerea sub acuzare a lui Bukovski este „în interes public”. Aproape imediat, Vladimir Bukovski a depus plângere pentru defăimare, cerând daune materiale și morale. Plângere rămasă fără soluție până azi, deși de anul trecut, de când continuă această „persistentă și deliberată campanie de defăimăare, înjosire și persecuție” împotriva lui, Bukovski a suferit o operație pe inimă dificilă și a stat patru luni în spital în Germania. Pentru ca, în 20 aprilie 2016, presa britanică să anunțe că Vladimir Bukovski a intrat în greva foamei, până când „Înalta Curte își va face timp să audieze plângerea mea.”
Inițiatorii petiției menită să atragă atenția asupra scandalului de neîndoielnică sursă kagebistă a cărui victimă a căzut în cele din urmă acest neînvins, sunt foști deținuți politici din fosta URSS, rude și descendenți.
„Îl considerăm pe Bukovski, un om de o statură morală gigantică”, spun ei. Ei arată că Bukovski este cetățean britanic și locuiește în Cambridge din 1976. „Să ne imaginăm acum tragedia ca Bukovski să moară înainte ca dosarul lui să fie examinat, arată ei. Asta ar atrage rușinea asupra Regatului Unit și a instituțiilor sale pentru întârzierea nepermisă a actului de justiție. Bukovski a fost prieten cu Aleksander Litvinenko ucis în 2006 pe pământ britanic. Astfel, ancheta oficiala a Home Office-ului (departamentul guvernamental pentru imigrație și securitate) a stabilit «printr-o analiza detaliata ca statul rus era responsabil și că (ordinul de ucidere a lui Litvinenko) a fost probabil aprobat de Președintele Putin». Părerea noastră este că de data aceasta guvernul Marii Britanii este indus în eroare pentru a face treburile murdare ale executanților lui Putin. Facem un apel către toți oamenii cu judecata dreaptă din Marea Britanie să pună presiune pe guvernul Marii Britanii și pe Procuratură, cerând de urgență o analiză independentă a cazului lui Bukovski.(…)”
În continuare, apropiații, îngrijorați de starea sănătății marelui disident, arată: „Bukovski, este cu toate astea de neclintit. El a spus că nu are nicio grabă să moară, dar că este pregătit s-o facă dacă cererea lui de a i se face dreptate nu e luată în considerație.”
Cât despre riscul la care se expună, datp fiind starea lui de spănptate și vârsta, Bukovski declară el însuși, imperturbabil:
„ Cei mai mulți dintre prietenii mei au stat în închisoare și au fost, la un moment dat, în greva foamei. Ei iau treaba asta ca pe ceva absolut normal, fără nicio reacție emoțională nepotrivită.” Și neurofiziologul agnostic își descrie situația:
„După un anumit interval de timp, aluneci într-un fel de euforie. Este o stare incredibilă, minunată. Zbori deasupra lumii. Imaginația funcționează perfect. Creierul îți merge ca un ceas elvețian. Se pare că funcțiile digestive iau prea mult sânge și oxigen din porția cuvenită creierului. Dacă oprești consumul ăsta, creierul funcționează mai bine ca înainte. Greva foamei îmbunătățește și deprinderile de somn. Sunt un insomniac. Și-mi amintesc că în greva foamei, dormi de obicei foarte bine.”
Nici posibilitatea de a muri, spun prietenii lui, nu o exclude:
„Nu mă tem de moarte. Cum să te temi de ceva inevitabil? Și nu e o moarte fără sens. Este o moarte care are un scop. Și-n orice caz sunt un om bătrân.”
Așa cum îl cunosc toți cei care au avut privilegiul să-l cunoască, sau care i-au citit măcar cărțile, Bukovski nu minte și nu bravează. Atunci când l-am cunoscut eu, într-una din memorabilele lui participări la Colocviile de la Sighet, cea din vara anului 2002, aveam în minte o singură secvență din cartea lui, Et le vent reprend ses tours („Și se întoarce vântul”, Fundația Academia Civică,2002).
Iat-o: Prima dată când a fost azvârlit în carceră, ca proaspăt pușcăriaș, – și pentru gura lui mare a fost trimis la carceră aproape imediat ce a ajuns în celulă –, când s-a găsit singur în cutia nu mai largă decât un sicriu, uitându-se în jur și gândindu-se cam ce posibilități are să să acomodeze și să trăiască acolo un număr de zile, a început prin a căuta în jur o crăpătură, o fisură,o urmă lăsată de un prizonier care locuise acolo înaintea lui. Și efortul i-a fost răsplătit. A găsit o ascunzătoare în care predecesorul lăsase un minuscul săculeț cu tutun și hârtie. Următoarele două zile, Bukovski a fost ocupat să găsească o modalitate de a fuma acel tutun, în condițiile în care singura sursă de căldură era lumina becului aflat la doi metri înălțime. Confecționarea dispozitivului, scamele scoase din poala cămășii, săriturile pe scândura de dormit așezată oblic pe perete, căzăturile, juliturile, epuizarea și plânsul și în final, după două zile, țigara aprinsă. Aceasta e pe scurt, descrierea plină de umor, a unei metodice, uimitoare puteri de voință, a unei tenacități a unei forțe morale ai crede că neștiutoare de sine. Nu-mi doream decât să știu la ce s-a gândit în tot acest timp trăit la scara 1/1, absorbit adică exclusiv de clipa prezentă, asemenea copiilor. Interviul pe care i l-am propus atunci și care s-a întins, prim mail, la aproape o sută de pagini, rezultând din el cartea de alături, cu titlu cu tot, a început cu întrebarea aceasta: „Ce ai avut în cap, Vladimir Bukovski când….” și i-am reamintit secvența. Răspunsul lui a fost scurt: „Do or die.”
Mă tem că și această hotărâre de a-și apăra cu prețul vieții reputația este animată de același imbold. Și scriu aceste rânduri în ziua Paștelui ortodox din dorința ca măcar să nu spunem mai târziu că n-am știut. Iată deci: un om de statura morală a lui Vladimir Bukovski, din familia tot mai rărită de timp a lui Vaclav Havel, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Aleksandr Soljenițîn, Jean-François Revel, este târât în noroi de o fantoșă politică temută, ca Vladimir Putin, sub ochii noștri, ai urmașilor. Pentru ca măcar să ne întrebăm ce-ar trebui să facem.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu ma pot pronunta in ce priveste problemele politice ale Rusiei actuale, desi din punct de vedere al doctrinei policentriste da dovada de o dorinta de izolationism sa-i spunem stangace atat prin prisma globalizarii cat si prin apartenenta la un spatiu religios comun. Totusi discursurile televizate ale lui Putin, adica propaganda oficiala ca sa-i spunem asa ne arata ca exista formulate niste preocupari si judecati cu o baza rationala, din care lipseste in mod vizibil componenta argumentata a dialogului occidental. Occident care participa si tolereaza vesel marxismul in politica internationala prin consolidarea legaturilor politice si economice cu Cuba si China.
In rest metehnele tarilor excomuniste si a elitelor mult regretate sau asteptate se fac simtite si in Ucraina, Ungaria, Polonia, Romania. O caracteristica a acestor metehne este caracterizata de trei aspecte: incapacitatea de acum cronica de a se raporta la realitatile societale printr-o continua diminuare pana la atrofiere in a distinge contributiile efective ale semenilor, o nostalgie acuta a elitelor din trecut, evocate tot mai des si tot mai dramatic in lipsa unui prezent prolific, preocupare excesiva cu ceea ce nu se face si nu exista dar cu o orientare mai mult externa: ceilati, celelalte tari.
Cu toata stima va raportez ca n-am inteles nimic. Decat foarte vag ca sufar de o boala, ca persoana originara din țarile foste comuniste. Care din cele trei, daca nu Doamne fereste de toate trei, n-am inteles. Tema interventiei mele era alta, totusi: un apel sa se urgenteze examinarea cazului lui Vladimir Bukovski aflat de 10 zile in greva foamei, la 73 de ani.
E o idee buna. Sincer am parcurs abia acum articolul pe care l-ati scris, comentariul pe care il scrisesem initial, nu incadrase in contextul actual, intern, al Romaniei, persoana lui Vladimir Bukovski si a lui Putin.
Dar acum daca tot l-am citit, as putea spune ca preocuparile legate de noul proiect de lege privind Consiliul Superm al Magistraturii ar fi trebuit sa fie modificat in asa fel incat sa includa o verificare a magistratilor propusi in asa fel incat ei sa nu activeze in cadrul Serviciilor de Informatii, ca ofiteri acoperiti, introducand astfel si un mecanism de verificare care sa garanteze astfel independenta Justitiei din Romania.
Vedeti, sunt lucruri si la noi in tara, care ar putea merge mult mai bine, cand le rezolvam ne putem uita si la britanici sau la chinezi. Pana una alta cred ca Vladimir Bukovski face o treaba buna.
Sper ca am inteles bine: nu ati citit articolul dnei Doina Jela, dar dupa bunul obicei, aveti pareri.
Acum, dupa ce ziceti ca l-ati citit,, ne parerea spuneti despre CSM si Serviciile romanesti.
Dna Jela nu merita un asemenea tratament, dle!
Din câte văd, îl acuză procuratura britanică, nu procuratura rusă. Cred că trebuie să avem încredere în sistemul de justiţie britanic, aşa cum am avut şi în cazul Litvinenko.
Plângerea pentru defăimare depusă de Bukovski împotriva procuraturii britanice poate fi foarte bine o tactică de victimizare.
Cred că o strategie onestă ar fi fost să colaboreze cu procurorii pentru aflarea adevărului, nu să depună plângere împotriva lor.
Aici trebuie sa va marturisesc ca am cam ramas cu gura cascata. Imi puteti spune si când ati avut incredere? Inainte sau dupa asasinarea pe pamant britanic a lui Litvinenko? Stiti cumva si la ce i-a folosit increderea dvs.? Eu am scris articolul asta in speranta ca lui Bukovski sa-i foloseasca inainte de a muri.
Cum adică să avem încredere în justiţia britanică în cazul Litvinenko ÎNAINTE de asasinarea lui Litvinenko? ÎNAINTE nu exista un caz Litvinenko.
Inainte nu exista un MORT Litvinenko. Un caz exista. Informati-va.
Tacticile lui Bukovski erau potrivite atunci când se confrunta cu justiţia sovietică, dar sunt total nepotrivite atunci când vorbim de justiţia dintr-un stat democratic.
Să înţelegem că, în opinia dvs., faptul că Bukovski a fost disident îi conferă imunitate în faţa justiţiei britanice?
Dacă vă interesează viaţa lui, faceţi apel la el să înceteze greva foamei şi să colaboreze cu justiţia (şi la alţii să-l convingă), nu la noi să-l susţinem pe un drum greşit.
Imaginati-va ca a a fost primul lucru pe care l-am facut. Dar VB nu e deloc un tip „ascultator”. si nici nu prea-și schimba tacticile dupa aparentele de democratie ale unei tari sau ale alteia.
Adică UK e doar aparent democratic?//
De câte ori să vă spun că disidenţa lui Bukovski nu reprezintă un cec în alb atunci când se confruntă cu justiţia britanică? Într-un stat de drept toţi sunt egali în faţa legii. Bukovski ar trebui să înţeleagă chestia asta, deoarece pentru egalitate în faţa legii a luptat atunci când a fost disident.
Nu vrea să înceteze greva, să fie sănătos. N-o să facă UK concesii de la statul de drept doar pentru că aşa vor Bukovski şi cei care îl susţin.
@ DanT – în UK nu toți sunt egali în fața legii. Unul primește 4 ani de închisoare pentru că s-a filmat mergând cu 200 km/h în timp ce altul face vreo 18 zile de închisoare dintr-o condamnare de 6 săptămâni pentru că a omorât un om pe autostradă în timp ce scria sms-uri. Vă las pe dvs. să ghiciți care dntre ei era membru al Camerei Lorzilor :)
Cât despre democrația din UK, vedeți cum e cu Lorzii Spirituali și Lorzii Temporali (numiți, nu aleși) și cum e cu Pairii pe viață sau cei care au moștenit funcția din familie și vă mai lămuriți dvs. Iar până în 2009 Camera Lorzilor ținea loc și de Curte Supremă. Așa că mai ușor cu democrația britanică pe scări :P
Partea cu ”tacticile lui Bukovski” este adevărată, din păcate. Justiția din UK o să-l lase să moară în greva foamei pentru că UK nu are complexele sovietice în fața lumii civilizate. Atitudinea justției din UK este în general una rurală și barbară, cam cum ar arăta justiția din RO dacă legile ar fi concepute la Dorohoi sau la Vaslui.
dle,
esti de groaza cu ura ta impotriva UK, si dezinformarile pe care le propagi mai abitir decit propaganda comunista.
:P
Dacă vezi UK de la mii de km distanță, s-ar putea să ți se pară o țară nemaipomenită. Și chiar este, comparativ cu România. Însă pe măsură ce interacționezi cu englezii și cu sistemul britanic, contactul cu realitatea e destul de șocant. Mergi într-o noapte de vineri spre sâmbătă prin centrul Nottingham-ului sau prin centrul Manchester-ului, vezi cum se poartă englezii get-beget și cum se poartă poliția cu ei, după care mai discutăm :P
Asta ca să nu vorbim de locuri cu-adevărat sălbatice, gen Coalville sau Ashby-de-la-Zouch.
A, e clar. daca glăsciorul rusiei, spune că nu e mâna lui Putin, atunci e sigur mâna lui Putin.
Toata admiratia pentru Bukovschi, dar mi se pare mult prea mult sa crdeme ca procuratura britanica este la ordinele lui putin. Cautati totsi alte argumente pentru apararea lui Bukovschi.
Petitia initiata de compatriotii lui spune:
„Părerea noastră este că de data aceasta guvernul Marii Britanii este indus în eroare pentru a face treburile murdare ale executanților lui Putin. Facem un apel către toți oamenii cu judecata dreaptă din Marea Britanie să pună presiune pe guvernul Marii Britanii și pe Procuratură, cerând de urgență o analiză independentă a cazului lui Bukovski”
Si s-a tot dovedit in multe situatii ca „parerea” asta nu e nefondata. Dvs, aveti dreptul sa nu fiti de acord, desigur. Exista in „Judecata la Moscova” un episod savuros Cu Thatcher și increderea ei nestramutata in Gorbaciov. Pana cand prietenul Bukovski i-a pus in fata un document semnat de Gorby, ”Mișa al dumitate”, i-a zis Bukovski, finanta cu zel grevele menite s-o dea jos. Etc. etc. etc.
Oricât ar părea de greu de crezut, UK este o țară fără Constituție. Autoritățile fac ce vor ele și nu prea răspund în fața nimănui. De câte ori moare câte un parlamentar sau un star de televiziune, ies la iveală zeci de acuzații de agresiuni sexuale, iar poliția și parchetul (Crown Prosecution Service) își pun cenușă în cap, recunoscând că aveau destule dovezi să-l pună sub acuzare încă în urmă cu 15-20 de ani. După care nu se mai aude nimic, până la moartea următorului parlamentar sau star de televiziune, când istoria se repetă.
Englezii pretind că au Constituție, dar nu e scrisă :P În realitate, constituțiile au apărut cam peste tot după războaie sau revoluții sângeroase, astfel încât au limitat sever puterea autorităților. ÎN UK nu s-a întâmplat așa ceva, polițiștii ajung uneori să omoare oameni pe stradă fără să răspundă în fața justiției, iar insistența unor politicieni că țara ar trebui să se retragă din ECHR / CEDO reflectă exact dorința autorităților de a-și extinde puterile asupra cetățenilor fără nicio limită. A-l acuza pe Bukovski de pornografie infantilă nu e decât o manifestare tipică pentru niște autorități care nu răspund în fața nimănui.
Mult stimată d-nă Doina Jela,
doresc, în primul rând, să vă asigur că formula mea de adresare nu este doar politicoasă, ci chiar absolut sinceră.
În al doilea rând îmi permit să vă atrag atenţia asupra faptului că BOR consideră cuvântul „Paşte” ca „ilustrând o regretabilă carență de cultură creștina, sau cum am mai zis la început, un grav păcat cu neștiință”, vezi de exemplu aici:
http://www.evz.ro/greseala-uriasa-in-mesajul-lui-klaus-iohannis-presedintele-romaniei-a-folosit-o-expresie-considerata-de-biserica-ortodoxa-ca-fiind-inceputul-ereziei.html.
Acest fapt a contribuit la o schimbare radicală a propriei mele atitudini. M-am simţit prin aceasta obligat să-mi modific invectivele pe care le folosesc la adresa înalţilor prelaţi ortodocşi. Pentru ilustrare vezi http://paulmelian.de/blog/?p=1460.
Multumesc. Am mari carente de cultură crestina. Dar tema articolului meu e alta. Iar BOR nu figureaza printre maestrii mei, trebuie sa recunosc.
Nu doar malefic rau de tot, dar si puternic diavolul Putin. Te uiti si nu-ti vine sa crezi. Daca nu ai citi cu ochii tai pe Contributors, nu ai crede ca Putin face harcea-parcea prin justitia din UK.
Ce-au ajuns si englejii astia…
@Emilian dolomiteanu
Nu sunt cine stie ce admiratoare a procedeului stilistic numit ironie, oricum, dar de data asta cred chiar ca nu se potriveste deloc. Daca v-ati informa, ati vedea ca de la Lenin incoace, sovieticii au facut harcea-parcea cam oriunde au vrut si cum au vrut. Cat despre Putin nici macar nu mai are nevoie de pioletul lui Mercader, cum a avut Stalin… Occidentul i se preda,cu arme si bagaje, in jerbele dvs. de ironie sceptică.
Nu inteleg de ce nu se pot disocia lucrurile. In opinia mea, indiferent daca e propaganda antibukowski si chiar daca am accepta ca e adevarat ce se spune despre el, asta nu are nicio treaba cu ceea ce a facut Bukowski in dizidenta sa. Eu il pot accepta pe B ca fiind pedofil, pervers ori ce-o mai vrea fsb-ul sa fie. E ca si cum (ca cum) ai zice despre Emimescu ca n-are rost sa il iei in seama pt ca era nebun. Cred ca justitia britanica nu exagereaza, chiar s-or fi gasit, cu ajutorul generos al informatorilor fsb, ceva poze cu minori accesate de B. Iar daca e asa, individul tre sa raspunda, chiar penal, dar asta nu il face mai putin valoros. Asta trebuie sa intelegem noi: omul asta, la cat a suferit, poate are niste traume, si chiar de ar fi pedofil, haideti sa disociem lucrurile!
Pentru cineva care nu s-a născut ieri, Bukovski și profilul lui moral nu pot fi disociate. Iar pentru KGB / FSB, la fel.
@C Daca dvs. doriti să intelegeti asta, sunteti liber s-o faceti. Ce-am vrut eu să spun este cu totul si cu totul altceva.
No? Uditemi e tacete.
LA CALUNNIA E’ UN VENTICELLO,
un’auretta assai gentile
che insensibile, sottile,
leggermente, dolcemente
incomincia a sussurrar.
Piano piano, terra terra,
sottovoce, sibilando,
va scorrendo, va ronzando;
nelle orecchie della gente
s’introduce destramente
e le teste ed i cervelli
fa stordire e fa gonfiar.
Dalla bocca fuori uscendo
lo schiamazzo va crescendo
prende forza a poco a poco,
vola gia’ di loco in loco;
sembra il tuono, la tempesta
che nel sen della foresta
va fischiando, brontolando
e ti fa d’orror gelar.
Alla fin trabocca e scoppia,
si propaga, si raddoppia
e produce un’esplosione
come un colpo di cannone,
un tremuoto, un temporale,
un tumulto generale,
che fa l’aria rimbombar.
E IL MESCHINO CALUNNIATO,
AVVILITO, CALPESTATO,
SOTTO IL PUBBLICO FLAGELLO
PER GRAN SORTE HA CREPAR.
Ah! che ne dite?
” Aceste imagini au fost găsite, chipurile pe laptopul său, Jeny Hopkins, șefa la Crown Prosecution Service, declarând în aprilie 2015, că punerea sub acuzare a lui Bukovski este „în interes public”.
Pentru noi metoda este in mod evident una de tip mineriada din 1990 cu „droguri, bani si arme gasite la PNTCD-eu ” cum zicea un miner , adica de tip oligofren, dar pentru corectitudinea (politica) occidentala ea este doar o pista care merita investigata.
„Pentru ca măcar să ne întrebăm ce-ar trebui să facem.”
Interesanta stare de perplexitate. Am putea de exemplu sa semnam petitia in sprijinul lui Vladimir Bukovski (https://www.change.org/p/high-court-of-justice-of-england-and-wales-save-vladimir-bukovsky ) pe care am gasit-o pe Internet si am semnat-o deja.
N.B. Intr-o lume cu un sistem de valori umaniste, democratice , morale si normale , toate actiunile lui Putin au un caracter criminal , patologic si amoral, iar singura solutia pentru validarea lor este macularea sistemului de valori ale umanitatii si normalitatii , in mod special a reperelor si modelelor morale.
Multumesc, Sergiu Simion. Gandim la fel in acest caz.
Nu cred ca aveti pentru ce sa-mi multumiti , este doar o problema de normalitate sociala si morala. Faptul ca gandim la fel in acest caz ( dupa opinia mea sunt multi care gandesc la fel in asemenea chestiuni , dar ce folos ) este unul absolut firesc, dar cred ar fi fost mult interesant sa vedem in ce fel de probleme gandim diferit pentru ca starea societatii romanesti este atat de dramatica dupa unele opinii avizate ( Peter Gross- Intoarcere in laboratorul romanesc , Nemira, 2015 ) incat abia dupa 40-60 de ani ( de aici incolo !) tara va ajunge cu adevarat in etapa unei societati deschise.
Si apropo de chestiunile in care gandim diferit. Dupa opinia mea ( probabil si a altora ) un articol in apararea lui Vladimir Bukovski ar fi trebuit sa contina o minima referire la petitia initiata in favoarea acestuia ca oamenii sa se poata ralia unei asemenea pozitii . In articol nu ati facut-o , dar intr-un comentariu de pe 3 mai ati aratat ca stiati despre aceasta . In postarea mea am mentionat link-ul, dar nu ati comentat nici acest lucru . Ca sa nu fiu acuzat de altceva , mentionez ca imi exprim doar unele nedumeriri .
A fost o mare si inexplicabila scapare din partea mea. Toata ziua am adunat pe fb semnaturi pe acea petitie, totusi. Asa ca ori mi s-a parut ca sunt tot pe fb, ori mi s-a parut ca as forta mana cititorilor, ori naiba stie de ce am omis. Multumesc ca ati pus-o dvs., caci e posibil ca eu sa nu ma primcep sa mai deschid o fereastra fara s-o inchid pe asta!
Povestea cu ganditul la fel „in acest caz” a fost o precautie, nu subînțelegeam deloc si mai ales nu insinuam cazurile in care am gandi diferit. Cat despre normal si anormal… vasta discutie… deci inca o data, multumesc de data asta cu temei : ati reparat omisiunea mea, trimițând dvs. la linkul cu petitia.
Mi se pare de necrezut că atâția oameni nu pricep ce ați scris în articolul dvs. admirabil. Ai zice că s-au născut ieri și n-au habar de istoria recentă, de mizeria colaborărilor dintre soviete, dintre Putin, în momentul de față, și democrațiile occidentale. Pe lume trăiesc acești oameni! E
de-a dreptul revoltător!
Sistemul isi ia revansa in fata dizidentilor. Majoritatea dintre ei a fost maculata cu acuze care de care mai diverse. Soljenitin a fost denuntat ca nationalist rus, cu vederi antidemocratice. Goma a fost etichetat de confratii romani ca antisemit. Walesa a fost considerat turnator al fostei securitati poloneze. In Romania, zeci si sute de rezistenti in fata comunismulului au fost clasificati fie drept legionari (Gavrila Ogoranu, cel mai edificator exemplu), fie turnatori ai Securitatii. Astfel, sistemul castiga batalia simbolica, de cele mai multe ori (paradoxal) cu armele Lumii Libere.
Bukowski nu putea face exceptie de la regula. Dar acuzatie infamanta de pedofilie intrece orice imaginatie, oricat de perversa! Sistemul nu are limite, in odiosenia sa, mai ales fata de cei care au avut „neobrazarea” de a rezista pana acum. Sper ca inscenarea sa se vadeasca inainte de moartea dizidentului, pentru a nu constata amar inca o data ca sistemul a invins.
In acest caz notiunea de „sistem” este mult prea vaga.
Si eu sper din tot sufletul.
Un articol binevenit, care poate mai trezeste la realitate pe aceia care isi mai fac vreo iluzie cu privire la ”democratia” de tip Putin.
Interesanta este modalitatea de atac aleasa… Litvinenko (care il considera pe Bukovski ca fiind mentorul sau) l-a acuzat de pedofilie pe acleasi Putin, cu cateva luni inainte sa fie iradiat. Sunt sigur ca nu este o simpla coincidenta.
Nu este. Litvinenko se pare ca mai avea si ceva casete cu probe , deci inca un motiv sa fie facut piftie. A mai existat si un filmulet (foarte interesant pentru psihanalisti ) cu un baietel care era sarutat sub tricou de noul Mesia , filmulet care a circulat pe Internet.
Un bun articol si un bun apel; un om special a fost/este Bukovski. Totusi o eroare s-a strecurat in a doua propozitie „Depozițiile sale despre otrăvirea ( în 2006) a lui Aleksandr Litvinenko, la rândul său ucis fiindcă făcuse dezvăluri despre uciderea lui Boris Berezovski și a Annei Politkovskaia, și mai pe scurt, …”
Cronologic, dupa data decesului: Politkovskaia, Litvinenko si apoi Berezovski (2013). Eventual Vladimir Bukovski si-a dat cu parerea despre moartea suspecta a fostului oligarh, nu litvinenko.
@ George T.S. Formularea mea e putin defectuoasa. trebuia sa spun ”planurile de asasinare”.
In November 1998, Litvinenko and several other FSB officers publicly accused their superiors of ordering the assassination of the Russian tycoon and oligarch Boris Berezovsky. Litvinenko was arrested the following March on charges of exceeding the authority of his position. He was acquitted in November 1999 but re-arrested before the charges were again dismissed in 2000. He fled with his family to London and was granted asylum in the United Kingdom, where he worked as a journalist, writer and consultant for the British intelligence services.
During his time in London, Litvinenko wrote two books, Blowing Up Russia: Terror from Within and Lubyanka Criminal Group, wherein he accused the Russian secret services of staging the Russian apartment bombings and other terrorism acts in an effort to bring Vladimir Putin to power. He also accused Putin of ordering the murder in October 2006 of the Russian journalist Anna Politkovskaya.
Cu toata stima, dar puteati pune direct link la sursa https://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_Litvinenko , e mai scurt decat copy-paste o bucatica, si aia nesigura (fara surse despre 1998 etc). Eu nu ii cred intru totul pe litvinenko, berezovski, putin si chiar bukovski.
A propos de marele Wikipediu, intelectualul Alain Besançon nici nu e de gasit, doar in limba franceza.
Oricum, este groaznic ca V.B. sa se prapadeasca in greva foamei.
Desigur, Putin este principalul suspect. Dar sa nu uitam ca Bukovsky este unul dintre primii critici ai entitatii suprastatale Uniunea Europeana, ca a scris si vorbit despre caracterul socialist, etatist si totalitarist al Uniunii* pe sol britanic si ca a devenit astfel unul din promotorii euroscepticismului local si un argument solid pentru tabara Brexit. Ca atare consider ca suspecti pentru demolarea premeditata a reputatiei disidentului se pot gasi si in randul elitei europeiste, la Londra sau la Bruxelles. De altfel ar fi fost si mai facil pentru oficialii pro-UE ai UK sa influenteze declansarea acestei inscenari penale.
*
„I think that the European Union, like the Soviet Union, cannot be democratized.”
„It is no accident that the European Parliament, for example, reminds me of the Supreme Soviet. It looks like the Supreme Soviet because it was designed like it. Similary, when you look at the European Commission it looks like the Politburo. I mean it does so exactly, except for the fact that the Commission now has 25 members and the Politburo usually had 13 or 15 members”
„Meanwhile they are introducing more and more ideology. The Soviet Union used to be a state run by ideology. Today’s ideology of the European Union is social-democratic, statist, and a big part of it is also political correctness. I watch very carefully how political correctness spreads and becomes an oppressive ideology, not to mention the fact that they forbid smoking almost everywhere now” [declaratii ale lui Bukovski din 2006]
http://www.brusselsjournal.com/node/865
De altfel publicul anticomunist roman a avut ocazia sa descopere opiniile lui Bukovski asupra UE inca din 2006, cand la editura Vremea a aparut volumul „Uniunea Europeana…O noua URSS?” [in traducerea lui Dan C Mihailescu]
„Ca atare consider ca suspecti pentru demolarea premeditata a reputatiei disidentului se pot gasi si in randul elitei europeiste, la Londra sau la Bruxelles. De altfel ar fi fost si mai facil pentru oficialii pro-UE ai UK sa influenteze declansarea acestei inscenari penale.”
Serios ?! Este exact teza lui Putin despre „agenturili imperialiste „. El a declarat cu cinism despre uciderea cu sange a liderul de opozitie Boris Nemtov in fata camerelor de luat vederi : „poarta semnele distinctive ale unui asasinat la comanda si reprezinta o provocare”.
Numai intr-o mentalitate de buncar a la Putin mai poate crede cineva ca „elita europeista” actioneaza in acest mod abject pentru demolarea reputatiei lui Vadimir Bukovski deoarece acesta a indraznit sa critice UE si sa o compare cu Uniunea Sovietica.
@ euNuke – există totuși niște limite ale unei comparații. Interzicerea fumatului, oricât ar fi ea de enervantă sau ridicolă, nu se poate compara cu interdicțiile de pe vremea Uniunii Sovietice. La fel și corectitudinea politică, ea poate fi în cel mai rău caz enervantă (deși românii cunosc doar sensul ei peiorativ, nu cel autentic, am să repet mereu asta) în timp ce lșimitele libertății de expresie și consecințele încălcării acelor limite erau ”un pic” mai severe în Uniunea Sovietică.
Cât despre Comisia Europeană, în ce țară cunoscută de dvs, membrii guvernului sunt aleși? Posturile din guvern fac obiectul negocierii între partidele aflate la putere, iar posturile comisarilor europeni fac obiectul negocierii între statele membre. Termenul de ”comisar” european este un alt exemplu de traducere stupidă în românește a termenului ”commissioner” din engleză.
Nu e româna singura limbă în care se face confuzia asta, francezii, germanii și spaniolii fac și ei aceeași confuzie între ”commissioner” și ”commissary”, dar în engleză distincția e clară. Cei de la Bruxelles sunt ”commissioners” , iar cei de la Moscova era ”commissaries”. Păcat că Bukovski nu face distincția asta, mai ales dacă a ales să locuiască în UK.
Si inca nu s-au pomenit toate faradelegiile lui Putin:invaderea Irakului pe o campanie de minciuni neegalata in istorie,uciderea lui Gaddafi si aruncarea Libiei in haosul actual pt.ca Gaddafi vroia o banca africana independenta de dolar,sprijinirea jihadistilor si a lui Ben Laden in Afganistan si-n Siria etc etc etc.Ce conteaza mioane de victime pe langa Litvinenko omul banditulu Berezovski.Cate greve a facut jigodia de bukovski in fata actelor astea???sigur pt.o saptamana de greva a foamei manca 47 de saptamani caviar ca jigodiile astea sunt platite bine.Doina Jelea esti tare proasta si siguri te crezi o eroina.Poate nu esti asa proasta si esti platita bine cum e normal pt.un „intelectual”roman
Sigur Vladimir Bukovski nu mai putea de dorul „caviarului”. Trebuia sa mai zici ceva si de Marlboro sau Kent si cafea de import…
Mi se pare urat comportamentul autoritatilor din Anglia care l-au trecut pe Bokovski la „si altii”. Probabil ca le-a pus in fatza prea multe oglinzi si vor sa scape de el sau macar sa-i scape altii de el.