Doamna Geta este regina neincoronata a înțelepciunii, depozitarul tradiției, judecătorul suprem. Cînd ai o neliniște, cînd te frămîntă o decizie, te duci la doamna Geta să te sfătuiești cu ea. Căci doamna Geta știe!
Ți-a „răcit” copilul și vrei să afli ce să-i „dai”? Te dor bătăturile? Cauți o rețetă de murături sau cum să fierbi coliva? Te întrebi dacă poți mînca salată de quinoa cu avocado în Postul Mare? Doamna Geta este salvarea!
Te apropii cu respect, o întrebi ce mai face, ce mai zice, vorbiți puțin despre unde o fi dispărut Hulya după ce Arda a fost înjunghiat de Kenan la nunta părinților lui, apoi aduci încet, încet vorba la durerea de bătături sau la colivă. Doamna Geta te va privi cu atenție, va cîntări puțin întrebarea, apoi cu siguranța expertului, bazată pe o lungă experiență dublată de lecturi aprofundate din Formula As, își va da, fără drept de apel, verdictul.
Un astfel de asset, o astfel de comoară nu putea fi ignorată de nici o administrație responsabilă, așa că doamna Geta, regina neîncoronată a înțelepciunii, depozitarul tradiției și judecătorul suprem a fost promovată la rang de instituție națională! Ministerele, ANAF-ul, primăriile, toate s-au grăbit să se doteze cu doamne Geta, gata să lumineze țara și ai săi locuitori…
Ce poziție mai bună s-ar putea găsi pentru o doamnă Geta decît aceea de dascăl și, în același timp, autor de manuale de școală? Unde și-ar vedea mai bine folosite abilitățile si cunoștințele? Ferice de cei din tînăra generație ce vor avea norocul să se adape din înțelepciunea unui astfel de personaj!
Să luăm de pildă manualul de științe pentru clasa a III-a[1] publicat în 2016 la editura Aramis. Cele două autoare (Mihaela-Ada Radu și Dumitra Radu) le împărtășesc copiilor cu bucurie tainele naturii… atît cît pot și ele… Răsfoind cartea putem astfel afla că „aurul și argintul […] nu ruginesc pentru că sînt rezistente la umezeală(!!!)” (pag. 12; sublinierile îmi aparțin), că atunci cînd „toarnă saramură fierbinte peste murăturile din borcan, gospodinele protejează borcanul din sticlă (și împiedică spargerea acestuia) așezînd dedesupt […] cuțite din metal” (pag. 17) sau că „la munte aerul este […] mai bogat în oxigen decît in marile orașe” (pag. 32).
Toate astea sînt mărunțișuri în comparație cu minunea cea mare de la pagina 23, unde cele două doamne profesoare reușesc dintr-o trăsătură de condei să revoluționeze fizica modernă. Galileo? Newton? Einstein? Iată că toți trei s-au înșelat și că Aristotel avea pînă la urmă dreptate: „Masa corpurilor influențează (!!!) viteza cu care acestea se deplasează în cădere. Un corp cu masă mai mare ajunge mai repede pe pămînt decît unul cu masă mai mică, dacă vor cădea de la aceeași înălțime.” Ni se propune chiar și un experiment ca să ne „convingem”. Rămîi pur și simplu mut în fața acestui monument de gîndire! Doamna Geta at her best!
Partea tristă este că sînt mult mai multe „doamne Geta” implicate în această tărășenie; este un fel de club care scoate pe bandă rulantă manuale școlare. „Duamnele” se pricep la orice: Mihaela-Ada Radu semnează manuale de știință (împreună cu Dumitra Radu), Matematică și Explorarea Mediului (împreună cu Olga Pîrîială și Rodica Chiran) sau chiar… Abecedare (tot cu Olga Pîrîială și Rodica Chiran).[2] La rîndul ei și Dumitra Radu aspiră la idealul învățatului renascentist, trecînd cu ușurință de la Matematică (împreună cu Rodica Chiran și Alina Pertea) la Educație civică, de la Comunicare în limba română (tot cu Rodica Chiran și Alina Pertea) la Dezvoltare personală, ajungînd chiar și la Muzică și Mișcare (cu Alina Pertea).[3]
Pînă la urmă sînt niște profesoare de învățămînt primar, absolvente ale unor cursuri universitare de scurtă durată. Este suficient pentru a preda la I-IV, dar cît de calificate sînt ca să poată elabora manuale și nu la o singură materie, ci la patru sau cinci? Aceeași întrebare: oare cît de calificați sînt referenții? Lavinia Carmen Modan a absolvit psihologia la Spiru Haret[4], la cursuri de scurtă durată[5]; ce treaba are cu știința?
Irina Rodica Ghinea apare ca referent atît la manualul de științe de mai sus cît și la manualul de educație civică scris de Dumitra Radu[6]; și ea are o cultură enciclopedică? La rîndul ei, Mihaela-Ada Radu semnează ca referent[7] la manualul de… Muzică și Mișcare scris de Dumitra Radu ș.a.m.d.
În fine, oare cine a avizat din partea Ministerului Educației acest manual de științe? Oare l-a citit? Sau, și mai grav, poate că l-a citit dar nu i s-a părut nimic nelalocul lui… Nu ar fi de mirare dacă ne gîndim la halul de degradare în care au ajuns instituțiile statului; vă reamintesc că în primăvară, Ministerul Cercetării ridica în slăvi „pila Karpen inventată în 1950 de Nicolae Vasilescu Karpen, un perpetuum mobile care generează energie la nesfîrșit fără a primi vreo intervenție din exterior„[8]…
În jur de 1926-27, bunica mea avea la școală ca profesoară de engleză o absolventă de Oxford. Prin anii ’30, Herman Oberth, unul dintre părinții fondatori ai astronauticii, a predat fizică și matematică într-un liceu din Mediaș. Mult mai tîrziu, eu am avut norocul unui profesor de chimie ce absolvise facultatea ca șef de promoție. Cu toții erau oameni la locul lor care-și făceau treaba cu competență.
Azi, în majoritatea posturilor cheie au ajuns diferite doamne Geta…
Viitorul sună bine!
NOTE______________
[1] https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20III-a/Stiinte%20ale%20naturii/Aramis/Partea%20I/A0641.pdf
[2] http://www.edituraaramis.ro/autor/mihaela-ada-radu–i727
[3] http://www.edituraaramis.ro/autor/dumitra-radu–i183-p3?lang=en
[4][4] https://www.facebook.com/profile.php?id=100010323703737&fref=pb&hc_location=friends_tab
[5] http://static.titularizare.edu.ro/2012/generated/files/j/B/c_r1_nip/page_11.html
[6] https://www.scribd.com/document/344127459/A0811-pdf
[7] https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20III-a/Muzica%20si%20miscare/Aramis/Partea%20I/manual.html
[8] https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-22396573-gafa-ministerul-cercetarii-care-laudat-inventia-romneasca-perpetuum-mobile-cercetatorii-acestea-sunt-imposibilitati-fizice.htm
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Indivizi care sa gandeasca negand ultimele secole de stiinta occidentala exista oriunde in lume, ca accidente mai mult sau mai putin rare; dar cand in manuale se scriu astfel de imbecilitati, nu mai e nimic de adaugat. Acel popor unde se intampla asta merita sa dispara.
Niște fraieri de astronauți chiar au făcut experimentul cu două corpuri de mase foarte diferite profitând de lipsa atmosferei. Însă… Da, am uitat, călătoria pe luna e „hoax” și nu scrie despre ea în revista… :)
aia cu masa corpurilor si viteza de cadere e absolut epocala. Ar urma, ce e mai greu un kg de puf sau unu de fier? Cred ca un kg de fier cade mai repede deoarece e mai greu, nu?
P.S Sunt un om f pasnic, nu omor nici paianjenii, in ciuda nevestii, ii iau usor in palma si-i duc afara, dar pe aceste doamne „profesoare” le-as trage pe roata in piata publica, pt violarea mintilor copiilor.
F=GxM1xM2/R² deci are dreptate , forta e mai mare in cazul unui obiect mai mare ( fac si eu haz de necaz nu ma luati in serios !)
Aud de aici „si cum vrei sa le vorbeasca, altfel, copiilor, ca acestia sa priceapa?”
Este deci, inca o data, o problema de mentalitate extrem de paguboasa, sa crezi ca nu e grava formarea nulitatilor, sunt si ele bune la ceva…le dam copiii pe mana cat sunt mici, si „pe urma” invata ei ce trebuie!?
Minime cunostinte de psihologie ar fi fost salvatoare, insa, ptr multi dintre tinerii adulti si copiii de azi! Intr-adevar, la varste fragede se acumuleaza cele mai multe cunostinte si se formeaza o intreaga serie de obisnuinte, foarte greu de modificat dupa aceea…
Concret, educatia seamana cel mai bine cu dresajul. Or, incercati sa modificati ora cand scoateti cainele la plimbare…nu va accepta, tacut si docil, cu una, cu doua!
Ceea ce ma enerveaza cel mai mult, in RO, e reactia de tipul „nu asta conteaza, avem noi altele mai grave!”, si care, in opinia mea, reprezinta sursa esecurilor, repetate si ramificate, in cam toate domeniile!?
Citați greșit: „dedesupt” în loc de „dedesubt”, cum scrie în imaginea paginii de carte.
În rest, aveți dreptate: e tragic.
Poate-ar trebui ca la Academie (aia mare, nu alea „de ramură”) să se înființeze o secție de avizat manuale (mai ales de istorie, unii membri fiind contemporani cu răscoale, războaie etc.).
Mi se pare foarte interesant că în era eficienței economice atotputernice, plătim un profesor universitar axat pe cercetare ca să publice „înalt” și lăsăm generații întregi schilodite de Madam Geta. Vorbesc de bani publici. Cum s-ar zice: mai bine unul valoros azi, decât 100.000 cu șanse mâine. Viitorul sună bine pentru imigranți și antreprenori! Veți spune că și profesorul lasă urmași buni și că un olimpic sau un emigrat la MIT ne pot mântui de prostie și retard, dar nu vă cred. Pentru că la un moment dat acel profesor se va intersecta cu foștii elevi ai doamnei Geta – dacă nu în amfiteatru, măcar pe stradă sau (de ce nu?) în guvern.
(E atât de greu ca niște oamenii cu capul pe umeri să-și rupă o zi din viața lor ca să corecteze mega-tâmpeniile din manuale? Sau să scrie niște manuale ca lumea, inclusiv pentru tanti Geta care n-a mai mers un curs de formare de pe vremea lui Ceaușescu? În lumea civilizată se scriu manuale și pentru profesori, de către unii care știu cam ce trebuie să facă atât profesorul cât și elevul. Ar ajunge câte o catedră de Pedagogia biologiei, Pedagogia chimiei etc. în 2-3 mari universități.).
Controlul stiintific este realizat de referenti. Exista.
Un al doilea nivel de control – cel pedagogic – era realizat de alegerea unui anumit manual. Exista si acest control.
Intrebarea legitima este cum de a fost posibil (si este posibil) ca, evident in ciuda acestor 2 nivele de control (plus cel de parcurs – al editiilor), manualele a fie in imensa lor majoritate – inutilizabile?
===
Dupa parerea mea, exista nu doar unul, ci mai multi factori care au contribuit la aceasta situatie:
a) Lipsa de confirmare sociala a cunoasterii
b) Mediul neconcurential general din Romania – noi mimam concurenta, ea nu exista decat, cel mult intre maricile de alimente :-)) – ceea ce a dus la exacerbarea factorului a) si la sustinerea reciporca dintre acesti doi factori
c) Influenta externa destabilizatoare – este foarte usor sa destabilizezi o tara cu doar doua actiuni, foarte ieftine de altfel:
– determinarea scaderii controlului social prin favorizarea incompetentilor sa ajunga si sa se mentina la putere (posibil si din cauza vulnerabilitatii politicienilor romani la actiunea justitiei)
– favorizarea educatiei incompetente
Cel de-al doilea factor (favorizarea educatiei incompetene) conduce inevitabil la migrarea in alte tari a fix persoanelor capabile sa determine schimbarea. Acestia sunt primii care inteleg gravitatea si prin urmare, majoritatea (nu toti!) aleg sa plece din tara, nu din considerente personale (sau nu in primul rand din astfel de consdierente) ci pentru a-si salva copii de cumplitul mestesug de tampire, Adultii pot accepta multe suferinte pentru ei, dar accepta foarte greu suferintele copiilor lor.
===
Solutia este din pacate una care sa tina seama de acesti factori destabilizatori, dar in acelasi timp sa determine acceptarea unei suferinte de cativa ani pentru a asigura un viitor promitator copiilor. Este mai simplu de spus decat de facut.
Este dificil nu numai teoretic, ci si din cauza scaderii numarului de persoane capabile sa fundamenteze trecerea Romaniei la economia de piata (care nu se reduce la permisiunea legala de a vinde si de a produce!), la o societate capitalista liberala.
Nu vorbesc aici despre o politica liberala sau despre un partid liberal. Nu are legatura una cu alta. Vorbesc despre un stat liberal, care poate fi rezultatul oricarei forte poltice, de orice doctrina. Evident, unui partid liberal real (PNL nu e un partid liberal, in ciuda etichetei si nici USR nu e, pentru ca opozitia faptica nu e acelasi lucru cu opozitia ideologica). i-ar veni mai usor sa instituie statul liberal si economia de piata libera in Romania decat unui de alta orientare doctrinara.
Plecarea in alte state a persoanelor care ar putea determina o astfel de schimbare este si telul politicilor destabilizatoare externe. Care insa nu au interes de a merge pana la conflicte sociale, acest lucru fiind in sine un pericol la fel de mare pentru acestea ca si trecerea Romaniei la capitalism.
Prin urmare, cele 2 supape: emigrarea si conservarea insulelor sociale sunt de interes pentru a fi pastrate de orice forta ce ar profita de pe urma destabilizarii. In mod evident acutizarea tensiunilor sociale ar conduce la o societate periculoasa pentru anumite alte state. Starea cronica este convenabila acelora. Si cum este si usor sa mentii o boala cronica, asta se si intampla. Palierul suferintei este insa incert.
Toata aceasta descriere demonstreaza ca starea precara a educatiei in Romania este una determinata socio-politic, si nu administrativ. Prin urmare, solutia trebuie sa fie tot socio-politica, nicidecum administrativa.
Dar a aplica solutii reale socio-politice pastrand toata Romania in aceeasi situatie non-economie de piata, este un non-sens. De asta nici nu se poate reforma educatia din Romania: cauzele marasmului nu sunt administrative, ci socio-politice. Educatia va deveni eficienta cand Romania va dispune de un mediu concurential racordat la economia mondiala. Atunci fortele destabilizatoare externe nu vor mai avea teren de joaca, iar societatea se va ancora in mediul social si economic, permitand prin uramre si ideologizarea partidelor si devenind cvasi imuna la fortele externe.
===
Am scris toate astea pentru a demonstra ca oricat ne-am plange si orice am face, fara a construi in Romania un stat liberal si o economie de piata libera, racordata la piata internationala, vom continua sa avem o educatie prabusita.
Dezastru care convine atat fortelor externe, cat si celor interne de astazi. Cui nu-i convine, pleaca in alta tara, cine ramane aici se incadreaza automat intr-una din cele 2 categorii sociale de astazi:
a) fraieri care dezvolta afaceri sau care lucreaza constiincios
b) smecheri care profita de pe urma primilor (politicieni verosi, lucratori incompetenti sau incapabili, persoane trecute in categoria asistatilor, functionarime care isi creeaza hartii din hartii si apoi le muta, penrsionari anticipat care se simt nedreptatiti samd).
In acest moment contemplam socialismul primitiv din Romania si ne straduim sa il facem eficient, desi acest lucru nu a reusit nimanui niciodataa. Din cand in cand semnalam cate o parte a dezastrului provocat de acest socialism (in educatie, in cercetare, in medician, in infrastructura) si speram sa existe o solutie segmentara. O cautam de 30 de ani, nu ne vine sa credem ca Raiul pe Pamant nu exista.
Tare aş vrea să cred că ceea ce aţi scris e doar o glumă şi orice om, chiar şi un copil de clasa a treia ştie să râdă de ea.
Din pacate, fara concurenta nu se poate.
Concurenta insa trebuie sa fie reala, adica manualele sa nu fie in nici un fel subventionate.
De ce trebuie sa apobe ministerul manuale si sa le si subventioneze?! De ce? Care e logica?
Ce-ar fi sa lasam autorii in pace sa scrie manuiale pe care sa le scoata pe piata cum doresc? Apo sa lasam profesorii sa isi aleaga de pe piate ce doresc.
Imi veti spune ca a mai fost si nu a fost bine. Nu, aceea nu era concurenta! Sa ai mai multe manuale subventinate si verificate la corespondenta cu programa la sange – aceea nu a fost concurenta.
O piata concurentaila a manualelor presupune avizarea doar din punct de vedere al respectarii moralei si al evitarii prostiilor. Acest lucru il poate face un referent din minister.
O piata concurentiala trebuie bazata pe bani, pe bani, pe bani! Nu pe punctele castigate de autori la grade sau mai stiu eu la ce.
Este foarte simplu: autorul scrie, ministerul verifica morala si semnaleaza eventuale abateri, parintii cumpara manualul la alegerea lor sau a profesoruluii respectiv. Autorul, daca a scris un manual bun, el se vinde. Si ia drepturi de autor. Editura castiga.
Familiile sarace? Subventie directa pentru carti si rechizite. Beau subventia? Copii lor, problema lor! Eu, contribuabil, imputernicesc statul sa ia o parte din impozit si sa il dea acestora cu scopul respectiv.
Dar nici eu si nici statul nu suntem parintii acelor copiii saraci. Parintii lor sunt cei care poarta raspunderea a ceea ce fac cu banii de manual.
Mai departe, daca societatea vede ca in mod repetat si semnificativ parintii beau banii de rechizite, ei decat din dreptul lor de parinti. Mai departe cred ca e clar ce ar trebui sa se intample.
===
Asa vad eu lucrurile. Nu am nici un motiv si nici o experienta pozitiva sa cred ca pastrand monopolul manualelor sau mimand concurenta (ca la a ne minti pe noi stim ca suntem buni) s-ar putea imbunatati manualele.
Fara concurenta nu exista progres. Iar daca te prefaci ca ai concurenta te minti pe tine, nu pe altii.
===
In plus stiu ca veti fi oripilati, dar putin imi pasa de corectitudinea celor celor scrise in manuale. Exista catedre de specialitate in scoli, exista cercuri metodice, exista o comunitate a profeorilor respectivi – este treaba lor si numai a lor. Nu a publicului, nu a statului, nu a mea. Nu plateste statul, nu platesc eu = nu e treaba mea. Un manual prost nu se vinde, editura sufera, nu -l mai ia pa autorul respectiv. Care nu mai castiga.
Ma intereseaza insa aspectul pedagogic al manualelor. Majoritatea sunt acum un fel de tratate de specialitate trunchiate, lacunare, cu tot felul de texte confuze si desene tembele. Manuale cu scris inghesuit si foarte mic, manuale la care nu stii ce lectie e si unde e.
Acest lucru este grav. Petnru ca nimeni nu il are in responsabilitate. Vorbesc practic, nu de ce scrie prin dosare. Un text pedagogic tembel nu atrage raspunderea nimanui. In primul rand pentru ca nu este in constiinta publica. In al doilea rand pentru ca multi se marginesc la a copia „fise” de pe net (este o obsesie bolnava aceasta a fiselor).
Eu platesc scolile pentru a invata copiii. Le platesc pentru ca inteleg ca e treaba lor sa invete copiii, le acord acest mandat, impreuna cu banii mei. Daca scoala nu e capabila sa raspunda cerintelor sale profesionale, scoala imi fura banii. Daca vinzi cuiva un kg de rosii si nu ti-l plateste, fuge cu el, ce-a facut acel cineva? A furat un kg de rosii.
Cum sa fac sa nu ma fure scoala? Simplu, daca vad asta, ma duc la alta scoala. Daca pot. Problema educatiei actuale este ca nu pot sa aleg scoala in cunostinta de cauza si nici nu exista o diferetna intre scoli in ce priveste continutul si pedagogia aplicata. Doua-trei exceptii nu formeaza o piata. Web-site-urile cu minciuni si informatii depasite nu sunt utile in alegerea unei scoli. Contractele de scolarizare sunt un exemplu de tembelism, nu sunt utile.
Intre scoli nu exista concurenta. Fara concurenta nu exista progres. Sau sa asteptam ca Marx sa aiba dreptate. Pana acum, nu a avut.
Economia de piata lucreaza din plin.
Deci, editura didactica-care este singura autorizata sa editeze manuale, nu mai are nevoie sa cheltuie bani pentru promovare, nu se prezinta cu un stand la Targul de Carte…
https://www.g4media.ro/editura-unica-a-statului-si-a-lasat-standul-gol-la-targul-de-carte-gaudeamus-oamenii-mei-sunt-toti-foarte-obositi-libertatea.html
Apoi, de ce sa cheltui bani cu calificarea unor cadre didactice, cand poate sa le dea un salariu mare (citeste „sinecura”) si asa, ca doar nu raman cu cartile nevandute
Ar fi bani aruncati aiurea, nu-i asa!?
E drept ca se mai trezesc unii si-i iau la mistocareala pe internet, dar, in cel mai rau caz, se retopesc manualele iar hartia este reciclata. Deci facem si planul la reciclari, de-o sa creada ecologistii ca am salvat milioane de hectare de padure, mai multe decat toata suprafata tarii.
:-)
Din pacate Romania e neconcurentiala, in cele mai multe privinte. Exista libertatea de a infiinta o societate comerciala si de a vinde. Dar asta nu inseamna automat piata libera si nici mediu concurential.
Dupa mine, educatia din Romania apartine economiei planificate, nu celei capitaliste.
Este mai ineficenta acum decat a fost in comunism, pentru ca in comunism educatia era parte a unui sistem social controlat.
Lipsita de controlul comunist si plasata in afara controlului pietei, educatia actuala a pierdut de fapt rolul sau social si s-a organizat ca o societate oculta, cu norme si reguli interne discrete, care prevaleaza asupra oricaror norme administrative sau legale.
Educatia, ca societate oculta, nu poate insa sa ascunda si rezultatele sale. Ceea ce se poate vedea, se vede :-))).
Evident, ca orice societate oculta, educatia romaneasca uraste si combate cu forta 2 lucruri: transparenta si controlul exterior.
====
As adauga un lucru interesant, poate ca nu doar eu l-am observat: trolarea articolelor despre educatie. Acest lucru demonstreaza interesul extern in ce priveste mentinerea educatiei din ROmania intr-un stadiu precar dar si ocult , pentru a putea fi usor controlat din exterior
Pe baza celor de mai sus, educatia a
-re nevoie sa fie plasata sub controlul pietei. Este o chestiune care tine de siguranta nationala.
Foarte enervanta schema cu SARAMURA clocotita.
De fapt cum impiedica cutitul pus dedesubt spargerea borcanului ?
Pentru ca de impiedicat – o impiedica , eu asa am vazut ca se intapla
acum 100 de ani cand gospodinele inca mai puneau muraturi.
Stim cu totii ca E CEVA CU DILATAREA , dar pe bune , cine poate da o
explicatie coerenta si exhaustiva ?
Si mai enervant este anul publicarii penibilului manual de ”STIINTE” .
”2016” ???
Sa fi fost macar pe la jumatea lui 2017 – stiam o treaba si puteam nominaliza
cativa oficiali (I) RESPONSABILI. Dar un manual inept publicat in 2016
contrazice orice idee de corectitudine politica.
Ca si cum am spune ca Romania a intrat in NATO pe vremea lui Iliescu
sau a lui Nastase. Este pur si simplu de neacceptat.
Teoretic, cutitul – metal- constituie un mediu care disipa caldura mai usor si astfel borcanul cedeazamai rapid caldura primita, astfel nu vor aparea zone cu temperaturi diferite in suprafata borcanului, care sa duca la dilatari diferite.
In practica gospodina care pune cutitul sub borcan este deja una mai atenta, mai grijulie si nu toarna cu toptanul, astfel ca saramura vine usor mai rece si mai omogen. La asta o obliga si echilibrul instabil al borcanului pus pe cutit, care poate sa aiba efecte secundare, ca improscarea operatorului cu apa clocotita.
Si, sa nu crezi ca merge 100%; poti sa pui 10 cutite, daca torni cu toptanul…
Corect e ca nici asta nu-si avea loc intr-un manual, dar intr-o colectie de chestii paranormale, mai treaca-mearga.
in zona germana, fiind mai bogati, se spune sa se puna o lingurita de argint in borcan. Argintul are o conductibilitate termica f. buna, chiar mai buna decit Alu si muult mai buna decit Otel. Efectul ar fi acelasi, se „consuma” o parte din caldura, desi extrem de limitat, deoarece masa linguritei e f mica si deci acumuleaza relativ putina caldura.
Corect ar fi sa se incalzeasca un pic vasul de sticla, astfel incit diferenta de temp dintre peretele interior al vasului si cel exterior sa nu fie prea mare, de aceea torni putina fiertura, astepti putin, si de abia apoi torni totul.
@domnilor Dq si NT sunt foarte impresionat de amabilitatea Dvs si va multumesc
pentru eleganta postarilor
Corecte explicatiile, dar – pentru ca, nu-i asa, scoala trebuie sa creeze deprinderi, chestii practice, nu sa chinuie bietii copii cu notiuni teoretice etc. etc. etc. – va dau eu o solutie practica mult mai buna.
Aplicata cu succes 100% de sotia mea (profesoara de fizica – dar nu autoare de manuale, ca sa scutesc glume mitocanesti) nu doar la muraturi, ci in orice situatie care presupune turnarea unui lichid fierbinte intr-un borcan, sticla, cana etc. Incalziti bine recipientul inainte de a turna in el si n-o sa mai fie nevoie nici de cutit, nici de lingurita, nici de nimic (sa retinem ca lichidele alimentare de care vorbim aici sunt in esenta apa plus ceva, asa ca temperatura lor nu poate fi semnificativ mai mare de 100 Celsius, temperatura usor de obtinut in orice cuptor). Nu veti da gres :-)
Mai greu e sa bagi patlagelele in borcanul incins fara sa te frigi (ca de pe la 50-60 de grade o cam simti, iar de la 80 poti sa faci chiar basici)… dar in esenta asta era si solutia cea mai buna pe care o recomanda Domnu „neamtu”; atat ca de la momentul depunerii patalagelelor in borcan si pana la momentul cand se toarna zeama, trece ceva vreme, mai ales daca ai mai multe borcane, ca altfel nu te apuci.
Ca intotdeauna solutia de mijloc e cea mai buna: torni putin si dai timp sa se incalzeasca treptat partea de la fund. De regula partea de la fund fiind cea mai putin omogena din turnare sau suflare, are tensiuni latente si se sparge din soc termic.
Problema este ca astfel de solutii se transmit pe cale orala fara argumente (de aici era si intrebarea de pe care am inceput aceasta conversatie) si puse intr-o carte cu pretentii de invatatura, devine chiar periculoasa. Se induce ideea ca este o solutie minune, si se trec cu vederea nereusitele metodei.
De fapt rata de reusita nu e nici pe departe asa de mare cum se da de inteles, metoda nu este infailibila (nu numai asta cu cutitul, mai sunt zeci de acest gen, sfaturi „practice” transmise oral), se ingrasa doar terenul pentru cultura de manipulabili.
in aceasta discutie cu borcanul si cutitul (sau metode similare) se poate vorbi despre diferenta dintre efectul impactului si efectul unei actiunii continue gradual crescatoare/descrescatoare: impact/soc termic versus echilibrarea graduala (infiniti mici) a diferentei de temperatura dintre cele doua corpuri (solid si fluid)………..si efectele directe, in primul caz (soc termic) spargerea borcanului.
Geta ultravioleta. Sublim! Problema este ca, Romania in caderea ei libera, nu va putea vreodata sa-si revina si sa se lepede de astfel de probleme. Nu atat timp cat poporul alege astfel de ministri ai educatiei…
Vorbim despre tara in care ministerul a dat aviz pozitiv „accesoriului didactic” intitulat „Biologie clasa a IX-a – Măiestrie şi strălucire divină în biosferă”. Deci nu pot sa fiu surprins.
Cu riscul de a parea cel mai afon la fizica, poate cineva sa imi explice ce e gresit in afirmatiile alea? Nu de alta, dar semenle de exclamare nu tin loc de argument, in intelegerea mea a metodei stiintifice.
OK, „Masa corpurilor influențează (!!!) viteza cu care acestea se deplasează în cădere” e fals. acceleratia gravitationala fiind constanta. La prima vedere, a=F/m, v=a*t
AT, in vid, unde nu exista rezistenta aerodinamica, viteza de cadere nu depinde de masa obiectului. In atmosfera insa intervine si rezistenta aerului care se impotriveste miscarii si care e proportionala cu patratul vitezei si cu suprafata opusa aerului.
De aceea un kg de puf, care are o rezistenta de inaintare mare, din cauza suprafetei mari, cade mai incet decit un kg de fier.
Si ca sa rotunjim tema, interesanta e o picatura de apa, care isi ia, in cadere, forma ideala astfel incit sa aiba rezistenta la inaintare cea mai mica. In schimb fulgii de nea… A-nceput de ieri să cadă / Câte-un fulg, acum a stat, /
La cadere in apa mai intervine si Arhimede. (intrebare incuietoare, ce se-ntimpla la cadere in miere?)
Si mai complicat e la caderea cu f mare viteza. Aici intervine si efectul incalzirii prin frecare cu aerul, sau/si, la viteze super(hiper)sonice, efectul undei de soc al zidului sonic. Capsulele cosmice care reintra in atmosfera au un invelis dintr-un material care se topeste la temperatura mare si astfel consuma caldura, incit cosmonautii nu ajung sa fie prajiti.
nepoata-mea, nascuta si traita in Germania, pe la noua ani a fost in vacanta in Ro, pe linga Sibiu. In Ro insa nu era vacanta si a vrut sa mearga la scoala germana. O saptamina a mers zi de zi la scoala.
A fost f. dezamagita, bunicule, zice, stii ca invatatoarea vorbeste f prost germana, eu as fi fost mai buna. Si le-am povestit si de experimentele pe care le-am facut cu tine, cu bile de sticla care sar si cu fulgi.
Pina la urma tot bunicii sunt mai importanti :)
De fapt, si afirmatia despre caderea corpurilor este adevarata. Daca luam in considerare rezistenta aerului, cum zice si neamtu tiganu, v=(2mg/(pAC))^0.5
sau poate fi in acelasi timp adevarata si falsa, daca luam in considerare probabilitatea sa nu se deschida parasuta; aplicatie practica: experiment cu pisica lui Schrodinger
Propun sa ne oprim, ca incepe sa devina nasol.
Pai daca asta despre caderea corpurilor e adevarata, iara aia cu lama/tava de metal are totusi si ea un schepsis, unde naiba o sa ajungem??? O sa ajungem sa ne indoim si de alte competente, nu doar de cele ale doamnelor Geta?!?
Peste poate, moncher…
Idea e ca daca lasam semnele exclamarii la o parte, din obiectiile domnului Patrascu ramane doar misto-ul. Asta de la un om care se pretinde sustinatorul stiintei si gandirii critice. Gandirea critica ar trebui sa insemne mai mult decat a critica, cu sau fara temei.
legea conservarii energiei: Ep=Ec+Er unde Ep=energie potentiala, Ec=energie cinetica, Er=energie reziduala ce se transfera mediului fluid
sau mgh=1/2mv^2+kmgh, unde k=0…1=fractie din energia totala ce se transfera fluidului
1/2mv^2=mgh(1-k);
v=radical(2gh(1-k))
la limita:
k=0: cadere in vid (Er=0, Ec=Ep)
k=1: v=0: plutire: intreaga energie potentiala se disipa in mediului fluid, printr-un lucru mecanic exercitat asupra acestuia; lucrul mecanic poate fi adiabatic,, doar prin forta arhimedica determinata de volumul de fluid dislocuit sau chiar poate fi prin preluare de caldura generata de propria frecare, cu efecte de dilatare si vaporizare; de ex. meteoritii pot sa se dezintegreze in aer, incapatanandu-se sa nu mai cada pe pamant
AT, hai sa n-o mai frecam.. afirmatia doamnei Geta cu masa si viteza e gresita, falsa, timpita pur si simplu.
Un cazan de fier gol, cade mai incet decit un bolovan de fier de aceeasi greutate, deoarece are rezistenta la inaintare mai mare.
Deci afirmatia e pur si simplu idioata.
In plus, experimentul propus cu elasticul e si mai idiot, ce vrea sa dovedeasca? Ca ceva greu e mai greu decit ceva usor? Ce legatura are alungirea elasticului cu viteza de cadere?
@AT. Dvs. ati spus-o, nu eu – ca daca o spuneam eu, oricum eram cenzurat… si nici asa nu-s sigur ca nu clapacesc degeaba, ca de atatea alte ori.
@neamtu tiganu. D-na Geta este exact la nivelul pedagogic al d-lui Patrascu (sau invers), doar ca in extrema ailalta.
Ca sa folosesc exemplul dvs., d-na Geta vrea sa convinga plodul de clasa a treia – un copchil de vreo 9-10 ani – de aberatia cf careia un cazan de fier gol (o avea masa – NU GREUTATEA!!! – de vreo zece kile, ce credeti?) cade la fel de repede ca un bolovan de fier de aceeasi masa. Ce oroare!!!
Noi, ca absolventi de liceu, stim ca e o prostie, dar e una greu de sesizat A) in conditii de scoala generala B) fara instrumente relativ sofisticate si C) de un copil de 9-10 ani.
La schimb, dl. Patrascu (si dvs.) ne propune implicit o aberatie cat casa, de care si un copil de clasa zero pregatitoare ar rade cu poponetzul – anume ca o pana sau un kil de puf cad la fel de repede ca o bila de fier. Dupa parerea dvs., in conditiile in care ambele afirmatii/exemple sunt gresite, care e mai stupid?
Aici, fireste, intervine omul de stiinta (dl. Patrascu e absolvent de fizica, daca nu gresesc) si incepe sa explice doct plodului de 9-10 ani cum devine chestiunea cu vidul, cu frecarea cu aerul (shefu’, o bagam si pe-aia despre curgerea laminara versus aia turbulenta, ca sa aratam ce destepti suntem noi, sau asteptam pana plodul trece clasa a cincea si la pantaloni lungi?), modelul punctului material si alte astfel de gingasii. Bineinteles ca plodul – sau macar aia care nu au parinti geniali precum cei care populeaza acest forum (minus sussemnatul, se-ntelege) – n-o sa priceapa nimic si-o sa se uite la noi, vorba poetului, cu ochi straini si goi… dar ce mai conteaza astfel de maruntisuri in fata triumfului stiintei?!?
Nu conteaza neam. la fel cum nu conteaza ca aproximativ aceiasi oameni care vin cu astfel de articolase sunt si cei care se planga amarnic ca scoala romaneasca polueaza mintile copiilor cu lucruri prea complicate pentru varsta lor si oricum inutile, ca nu se fac experimente, ca programa e mult prea incarcata, ca toata informatia e pe Net etc. etc. etc.
Pe scurt – exemplele citate indica intr-adevar un manual modest, dar modul in care autorul il critica te face sa te gandesti la proverbul cu ciobul si oala sparta.
Domnu prostu.. din ce sat sunteti?
Daca d-na Geta nu are conditii sa explice, experimenteze ceva, atunci mai bine tace. O prostie implementata in mintea copiilor la o virsta frageda ii va urmari toata viata.
Ca experiment d-na Geta ar putea f bine sa explice cum e cu rezistenta aerului, luind exemplul unei parasute, sau a unei frunze care cade, sau chiar a fructului de artar care se roteste cind cade. Poate sa faca un avion de hirtie etc. Poate arata ca o masa mare agatata de o parasuta cade mai incet decit o masa mai mica, fara parasuta, deci poate explica cu mijloace simple si extrem de ieftine, relatia dintre greutate si rezistenta la inaintare. Cred ca asa am invatat noi in clasa a treia la o scoala din mahala, acum vro 60 de ani.
Copiii sunt mai inteligenti decit crede d-na Geta si decit crezi tu.
Dintr-un sat din Vaslui, DOMNULE NT. Are vreo importanta sau nu v-ati putut abtine?
Ca sa va scutesc de eforturi inutile, o sa va rog ca, in cazul in care doriti sa ma onorati cu un raspuns la mesajul de mai jos, sa va referiti strict la subiect si sa ignorati umila mea persoana. Multumesc.
Nu stiu ce-ati invatat dvs. la scoala, dar n-ati invatat ce trebuie. In treacat fie spus, avionul de hartie nu prea cade, adica nu asta-i fenomenul dominant (cel putin nu era la alea pe care le faceam eu pe vremuri, eram destul de bunicel la asta). Incurcam lucrurile putin?!?
Altfel, va admir memoria prodigioasa, va mai amintiti cu precizie ce-ati invatat acum 60 de ani, ba chiar si in ce clasa, tare de tot… Si la ce obiect de studiu din clasa a doua sau a treia, daca nu-s indiscret, ziceati ca ati invatat-o pe-asta cu gravitatia? Sau a fost doar o licenta poetica?
Realitatea e ca AMBELE situatii/afirmatii sunt adevarate. Atat aia ca viteza de cadere depinde (si) de masa corpului, cat si cea implicita, la care va referiti dvs. si dl. Patrascu, ca nu depinde.
Absurd, nu?
Nicidecum. Fiecare este adevarata, dar in CONDITII DIFERITE. E chiar atat de simplu.
Iar copilul de clasa a treia, care se intampla sa fie mult mai familiarizat cu un mediu in care exista atmosfera decat cu vidul, o sa se uite cum cade un balonul fata de o pietricica si o sa asculte siderat cum inteleptii neamului ii spun intai ca de fapt ce vede el nu-i adevarat si ca alea doua cad la fel de repede, dupa care urmeaza niste explicatii lungi si plicticoase care-l pierd pe drum. Cum ziceam, copiii/nepotii geniali ai comentatorilor si autorilor de pe-aici se exclud. Scoala primara de stat nu trebuie croita dupa nevoile si capacitatile unor genii.
Altfel, facand un pas in spate si contampland lucrurile, cred ca suntem putin pe langa subiect.
Discutia NU era despre manual, daca e bun sau nu – si intr-adevar, aici sunt de acord cu dvs., cel putin sectiunea asta din manual nu e buna, textul e stangaci, unele din experimentele propuse sunt nefericit alese (nici eu n-am inteles-o p-aia cu elasticul) etc. – ci despre critica virulenta a d-lui Patrascu, care pe alocuri frizeaza lipsa de buna crestere, la adresa acestui manual si a autorilor sai. Care critica mie mi se pare mult mai proasta decat manualul insusi.
Ca sa-l citez pe Calinescu (George), care spunea pe undeva, candva (citez din memorie, aproximativ, nu trageti in pianist) ca, pentru a critica, trebuie intai sa ratezi tu insuti acel gen literar, poate ca dl. Patrascu ar trebui intai sa scrie propriul manual,. sa-si incaseze suturile in dinti corespunzatoare de la mistocarii de serviciu de pe net si de-abia apoi sa se avante neinfricat in criticarea furibunda a muncii altora.
Zic si eu, nu dau cu parul…
Domnu Tiganu!
N-am puncte sa-ti dau, deci doar zic: asa-i!
Pentru doamna Geta: in fizica, experimentul valideaza orice teorie. Sa vedem experimentul si rezultatele sale (in vid, toate obiectele cad la fel, indiferent de forma si masa, adica lansate de la aceeasi inaltime vor atinge suprafata suresesei ed camp gravitational simultan):
Brian Cox, NASA Vacuum Chamber
https://youtu.be/E43-CfukEgs
David Scott, Apollo 15, Moon
https://youtu.be/-4_rceVPVSY
Abordari pedagogice nepotrivite:
a) textul este excesiv de incarcat, cu multe cuvinte si inghesuit – este cumplit de greu de citit
b) „experimentele” sunt greu de realizat practic in clasa