vineri, martie 29, 2024

„Doamne, care e adevărata religie?”…

… „Nu știu și nici nu mă interesează,” ar fi răspuns Dumnezeu, „fiindcă nu sunt credincios.”

Ești contrariat de răspuns? Păi ce, tu chiar credeai că Dumnezeu e atât de „meschin” încât să acorde monopolul „adevărului absolut” doar uneia din cele N religii, iar pe ceilalți N-1 credincioși și atei laolaltă, să îi privească impasibil cum se duc de râpă? Iar dacă ești contrariat, dacă tu chiar ești dispus să mizezi pe „meschinăria” lui Dumnezeu, ce te face să crezi că fix religia ta e cea „adevărată”?

În ce mă privește, din copilărie și până acum am fost și sunt un „campion” al luptei pentru „binele cel mai mare”. Am înfrânt de nenumărate ori legiuni de demoni și alte forțe ale răului. Da, în jocurile video, în care am acumulat o grămadă de trofee:) Dar asta nu m-a făcut să-mi adun provizii și arme în casă și să mă duc la poligonul de tir pentru a mă pregăti pentru Apocalipsa zombiilor.

E adevărat că nu am fost mereu la fel de lucid. N-am ajuns la poligon, dar am fost la biserică. În urmă cu câțiva ani, anxietatea m-a făcut să nu mai disting clar linia care demarchează realitatea de ficțiune, și am început practica ortodoxă. Am început să am „prieteni” și „dușmani” imaginari, tot ca în jocurile video, doar că de data asta le permiteam să mă urmeze în viața reală. O perioadă mi-a fost chiar bine, perioada în care stima de sine atinsese cote minime. Trăiam în viața de zi cu zi asemenea eroilor din jocuri, eram o „ființă superioară celorlalți din punct de vedere moral” în luptă cu „păcatul”. Mă ajuta rolul ăsta, mă făcea să cresc în ochii mei. Și găseam în jur, poate cu prea mare ușurință, cărți și mai ales oameni care să-mi alimenteze imaginația. Dar, din fericire, aceeași anxietate care a generat credința a dus și la eliberarea unei cantități echivalente de îndoială. Îndoială care mi-a deschis apetitul pentru a pune orice sub semnul întrebării și m-a făcut să gust filozofia. Și într-un final foarte rapid, am început tratamentul medicamentos care mi-a redat echilibrul, spre binele meu și al familiei.

Să fim bine înțeleși, eu nu consider credința cuiva ca pe un semn cert de tulburare psihică. Asta nu înseamnă că psihologii și psihiatrii sunt absolut indiferenți. De exemplu, apophenia, adică tendința de a face conexiuni cu sens între lucruri fără legătură, e considerată ca fiind unul din semnele de debut ale schizofreniei. În ceea ce mă privește, ca nespecialist în boli psihice, sunt conștient că până și în cazul unui om fără nici un fel de probleme psihice, orice dogmă, și nu neapărat religioasă, repetată zilnic de alții ajunge în cele din urmă să se transforme într-o convingere nu întotdeauna benefică. O femeie frumoasă căreia soțul îi repetă zi de zi că e urâtă, va ajunge să creadă asta. Sau îl va părăsi pe soț, dacă are un pic de minte. Așa că trebuie să recunosc, față de alții am fost un norocos. Norocos în sensul că nu am trăit niciodată într-un mediu religios, altfel poate că nu m-aș mai fi putut elibera niciodată.

De asemenea, nu sunt nici împotriva mesajului religios transmis cu bună-credință, și nu în scopuri politice, financiare sau mai știu eu ce alt interes material. Altfel, dacă aș fi un habotnic, pe invers de data asta, ar trebui să resping în bloc, alături de religii, toate ficțiunile, arta în general, de la basmele pentru copii la capodoperele literaturii, de la joculețele video la filmele de acțiune pentru adulți. Ori asta e nerealist și contraproductiv. Textele sacre au valoarea lor educațională incontestabilă, doar că trebuie tratate în contextul potrivit, al epocii siliciului și nu cel al epocii bronzului. Adică nu drept adevăruri sau minciuni, ci drept ficțiuni.

Când fiica mea m-a întrebat dacă e adevărată povestea cu Adam și Eva de la ora de religie și cum se împacă cu cea a dinozaurilor predată la biologie, i-am răspuns așa: „Măi, fată, Biblia e o ficțiune. Adică o poveste pentru oameni mari. Nu este nici adevărată și nici nu e o minciună. E una din cele mai importante povești pe care le-au spus oamenii vreodată. Și nici măcar nu e singura de acest fel, mai sunt multe astfel de povești.” Ea s-a uitat la mine nedumerită: „Cum adică nici adevărată și nici minciună?” I-am zis: „Uite, ca să înțelegi, hai să luăm o poveste pe care tu o știi prea bine, povestea Scufiței Roșii. Cum e, adevărată sau minciună?” Fii-mea s-a încurcat un pic: „Păi, nu e adevărată, nu?” „Da, nu e adevărată, zic eu, dar asta înseamnă că e o minciună? Ce, la grădiniță vă învățau minciuni? Nu vă spuneau că nu e frumos să mințiți?” „Ba da”, zise fii-mea ușor contrariată. „Vezi, am continuat eu, poveștile nu sunt nici minciuni și nici adevăruri. Poveștile sunt niște născoceli ale oamenilor din care învățăm foarte multe lucruri cu toții, și copii și oamenii mari. Așa e și cu Biblia.”

Eee, și când ziceam eu că am împăcat „capra” biologiei cu „varza” religiei cu ajutorul lupului și al Scufiței Roșii, fii-mea nu se lasă: „Tată, dar de ce la biserică zice că Biblia e adevărată și tu zici că e ficțiune?” Mda, niciodată nu e prea simplu cu copiii ăștia. Așa că am apelat a doua oară la ajutorul lupului din basm. „Măi fato, ai văzut lupii de la grădina zoologică? Ce-ar fi să încerc eu acum să-ți demonstrez că lupii vorbesc cu oamenii?” Fii-mea a pufnit în râs. Am continuat: „Dar dacă încerc eu să-ți demonstrez acum că lupii nu pot scoate decât câteva sunete și că le este imposibil să vorbească ca noi?” Fii-mea m-a privit la fel de amuzată. „Vezi, am continuat, oricine pretinde că o ficțiune, adică o poveste, este adevărată sau minciună se face de râs. Povestea e poveste și atât.”

Nu ne camuflăm apartamentul când vine preotul în bloc cu Boboteaza, ba chiar îi și deschidem ușa. Nu îmi îndepărtez nici copiii de fenomenul religios: fetele mele pictează icoane, mai citesc și din texte biblice pentru copii, merg la orele de religie și chiar la biserică, deoarece eu consider benefic orice mesaj religios transmis cu bună-credință. Apoi, trăim într-o lume prea mult și demult secularizată, pe ai cărei pereți și ecrane tronează azi reclame și nu icoane, așa că de ce aș nutri teama nejustificată ca nu cumva copiii mei să se transforme în fanatici religioși? Dimpotrivă, eu aș vrea să avem cât mai multe religii la un loc: cu cât mai multe, cu atât mai puțină influență va avea fiecare asupra oamenilor. Dat fiind că fiecare le respinge pe celelalte, se vor limita reciproc. Concurența e benefică oricui și poate le va face să evolueze. În stil darwinist…

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. Domnule Pintea, foarte interesant material
    Este unul dintre motivele pentru care sunt de acord să se predea în școală FILOZOFIA RELIGIOASĂ și FILOZOFIA CHRISTICĂ, dar nu (strict) dogma creștin-ortodoxă.
    Iar adeseori obtuzitatea vremelnicilor slujitori ai BOR face mai mult rău decât bine credinței ortodoxe și filozofiei Christice, care este minunată.
    Iar lupta pentru putere pământească între ortodoxia bizantină – unica ortodoxie adevărată – și cea rusă – apărută ulterior și nocivă social – este la fel de dezgustătoare ca și arghirofilia nelimitată a BOR.

    • Foarte interesant articol.

      De notat că pot imagina orice: cai care zboară, animale care vorbesc, păsări şi animale care au comportament specific omului, pokemoni, monstruleţi, Albă ca Zăpada, etc.

      Despe realitate şi ficţiune:

      * Găina este reală. Despre găina reală pot spune enunţuri adevărate sau enunţuri false:

      – Găina face ouă – este adevărat
      – Găina se hrăneşte cu şoareci – este fals
      – Găina are patru aripi – este fals
      – Găina este mai mică decât un cal – este adevărat
      – Găina vorbeşte – este fals

      ** În legătură cu găina, pot imagina că “există o găină care face ouă de aur”.
      Dacă acceptăm ficţiunea, cum găina cu ouă de aur este rezultatul imaginaţiei noastre, putem imagina în continuare ORICE despre ea:

      – Găina cu ouă de aur se hrăneşte cu chihlimbar.
      – Găina cu ouă de aur se hrăneşte cu şoareci.
      – Găina cu ouă de aur are patru aripi.
      – Găina cu ouă de aur este mare cât un cal.
      – Găina cu ouă de aur vorbeşte

      Nu se pune întrebarea dacă ceea ce se enunţă este adevărat sau este fals. Găina cu ouă de aur se poate hrăni cu orice: cu porumb, cu monezi de aur, cu jăratec, cu elefanţi.

      ––––––––-

      Este dramatic
      când o persoană (care nu deosebeşte ficţiunea de adevăr) crede că imaginata găină cu ouă de aur este reală şi face eforturi să o caute, gândindu-se cu multă speranţă şi bucurie la ziua în care o va găsi.

  2. Insistând pe diverse site-uri sa va promovați credința in religia darwinista nu faceți altceva decât sa încurcați borcanele si sa deveniți piatra de poticnire pentru unii dintre cei care va citesc.
    As formula câteva întrebări pe care articolul dvs. mi le-a sugerat:
    1) Cum va explicați existenta martirilor, a marilor Părinți ai Bisericii, a sfinților care au mărturisit adevărul credinței creștine si au trăit o viață ce s-ar putea numi „imitatio Christi”?
    2) De ce nu sunt acceptați in mănăstiri cei cu tulburări psihice? Oare nu pentru ca nu e bine/sănătos sa apuci calea credinței practicante numai pentru a înlocui un tratament medical?
    S-ar putea ca dvs. sa fi făcut tocmai aceasta greșeală. Ați ales sa mergeți la Biserica in loc sa mergeți la doctor. Alegandu-l pe Dumnezeu din motivul greșit, ați ales calea greșită. Si tot Dumnezeu v-a întors de pe aceasta cale si v-a trimis la doctor. Cum? Asta dvs ar trebui sa știți mai bine.
    Scriptura si scrierile Părinților Bisericii ne spun ca numai iubirea, credința puternica si nădejdea ne deschid calea către El, ne limpezesc mintea, ne liniștesc sufletul si ne plasează pe drumul drept. Nu o nevoie imediata sau o suferință pe care le dorim îndepărtate si atât. Dumnezeu nu e magician
    E bine ca ați scăpat de anxietate. Nu stiu daca e bine ca ei i-a luat locul o exacerbare a eului, o autosuficienta care va fac sa afirmați ca va doriți mai multe religii ca sa se limiteze reciproc si astfel sa triumfe darwinismul si, implicit, legea junglei (jungla in care pentru moment va simțiți puternic pentru ca ați descoperit „mărgica filozofala”). Nu veți fi mereu așa si, ceea ce e mai rău, e ca pana va veți da seama, veți consilia multe minți si suflete slabe sau șubrezite pe calea poveștilor care nu sunt nici adevărate nici mincinoase, ci doar povesti.

    • Credinta in religia evolutiei ? Asta „ganditi” voi . Va bagati in treaba biologilor ca o piranda care-si da cu parerea despre gramatica limbii chineze . Nu stiti biologie nici macar cat un copil de scoala generala dar sunteti siguri de voi . Siguranta asta vine din cunoasterea exhaustiva a subiectului sau din alta sursa ?

      • @Gamma – Chiar nu înțeleg comentariul dvs. ca răspuns la comentariul meu. Nu am pomenit nimic despre religia evoluționistă, cum o numiți, decât citandu-l pe autorul articolului si încercând sa sugerez greșeală in care se afla si in cate risca să-i traga si pe alții.

        • Nu am găsit în textul autorului expresia dvs ”religia darwinista”.
          1: Pe subiectul martiri si persoane foarte credincioase. Asta nu e o dovadă despre existența lui Dumnezeu. Daca asta ar fi o dovadă, nu uitați că toate religiile au martiri, călugări… Deci, ori se anulează, ori unii se înșeală. Dar care…?
          2: Nu sunt acceptați în mănăstiri cei cu tulburări. Se face un examen psihic? Cine decide cine intră sau nu? Ce părere aveți despre cazul Tanacu? Vi se pare că erau deosebit de sănătoși?
          ”Dumnezeu v-a trimis la doctor.” Serios? Păi dacă e așa, atunci putem spune și că Dumnezeu v-a făcut ateu. Deci, e vina lui dacă eu nu cred.
          ”numai iubirea, credința puternica si nădejdea ne deschid calea către El”. Nu mă interesează calea către El, mă interesează să conviețuiesc cu toți cei ce trăiesc în același timp cu mine, într-un mod etic și corect pentru toată lumea. Dacă dvs credeți că nu există morală decât în credință, vă întreb cum vă explicați că nu doar creștinii au comportament moral. Darwinismul nu înseamnă strict legea junglei, decât într-un sens extrem de limitat, pentru cei ce se consideră doar animale. Omul nu e doar un simplu animal, de aceea și ateii sunt decenți, mai moral poate pentru cîă o fac din convingere, nu constrânși de un zeu, desigur, facem o distincție între morală și legalitate.

    • Argumentele dvs sunt extrem de pertinente! Am totuși două întrebări:
      1. Ați fost de față la faptele Sfinților Părinți ai Bisericii, sau vă referiți la tradiții orale și la o istorie dificil de verificat?
      2. De ce procesul canonizării este pur și simplu birocratico-administrativ?

  3. Razvane, esti tare simpatic, dar sa stii ca nu sunt la fel de convins ca tine ca te-ai vindecat. Sa-ti dea Dummnezeu sanatate!

  4. Cu ce e raspunsul Dumnezeului dumneavoastra mai bun decat al oricarui fanatic religios? Si dumneavoastra se pare ca aveti aceeasi convingere despre ce crede Dumnezeu, parerea tipica a omului modern occidental.

    Pun pariu ca va auto-felicitati la ce atitudine iluminata si deschisa ati ajuns, in timp ce priviti condescendent spre cei 99% din omenire care crede in adevarul religiei lor.
    Imaginea pe care o propuneti a religiilor ca cercuri care nu se intersecteaza si a uneia singura care ar trebui sa detina adevarul absolut e complet falsa. Cercurile adevarurilor de credinta sunt concentrice. Orice religie, orice filozofie si orice metafizica au puncte comune cu altele. Toate religiile cred in existenta unui Dumnezeu. Toate religiile Abrahamice cred in existenta Dumnezeului lui Israel si a lui Isus Cristos. Toate denominatiunile crestine cred in invierea lui Isus si in Sfanta Treime.

    Pun pariu si ca aveti o parere foarte buna despre ce educatie deschisa la minte ii dati fiicei, sau chiar o versiune de crestinism a la Jordan Peterson. Dar de fapt ce faceti dumneavoastra tot indoctrinare se numeste. Ea v-a intrebat despre un episod aproape insignifiant ca numar de pagini in colectia scrierilor biblice, dumneavoastra i-ati dat un raspuns despre intreaga colectie. Poate raspunsul dumneavoastra e aplicabil la episodul respectiv, dar in nici un caz la intreaga Biblie.
    Psalmii nu sunt fictiune, ci sunt poezie despre toata gama de sentimente umane.
    Cartile Regilor si Samuel sunt cronici istorice in stilul acelor vremuri.
    Sa numesti Evanghelia lui Luca fictiune inseamna sa-l numesti pe Luca mincinos. „Deoarece multi s-au incercat sa alcatuiasca o istorisire despre faptele deplin adeverite intre noi, asa cum ni le-au lasat cei ce le-au vazut de la inceput si au fost slujitori ai Cuvantului, am gasit si eu cu cale, preaputernice Teofile, dupa ce am urmarit toate cu de-amanuntul de la inceput, sa ti le scriu pe rand, ca sa te incredintezi despre temenicia invataturii pe care ai primit-o”. Nu prea seamana cu „A fost odata ca niciodata…”

    Sunt aceste propozitii adevarate sau false?
    „Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a-ngropat”
    „Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa fie ucenicul Meu.”
    „Si au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, si s-a socotit impreuna cu cei unsprezece apostoli.”
    Mohamed a facut hegira de la Mecca la Medina in anul 1.
    Atman este Brahman.

    https://www.youtube.com/watch?v=VVOyCWU9MOo

  5. Hmmm… Autorul spune ca a avut peioada sa obscurantista in care „practica ortodoxia” (o fi „practicat-o” ca joggig-ul? :P ). Oare atunci nu a fost cutremurat de dilema Adam & Eva vs. dinozauri?

    Oare ce ar trebui sa consideram un semn de tulburare psihica? Intoarcerea voiniceasca a domniei sale cu 180 de grade? Ignorarea dinozaurilor de odinioara? Ambele? :P Nu stiu cum sa o spun mai pe ocolite si cat mai politic corect, dar in opinia mea oamenii a caror existnta e presarata cu astfel de piruete violente dau dovada unui psihic suficient de labil pentru a nu prea merita sa fie luati in serios. Pe mine cel putin ma duc cu gandul la genul de fata care dupa ce ti-a fost prietena intima timp indelungat ajunge sa te urasca imediat ce ai rupt-o cu ea cu aceeasi pasiune cu care iti indeplinea nu demult orice dorinta…

  6. Religiile sunt fenomene naturale , sociale care au evoluat de-a lungul mileniilor.
    Oamenii au reproiectat religiile lor timp de milenii întregi.
    Sa luam crestinismul .
    Au circulat peste 30 de „evanghelii ” si alte zeci de scrieri .
    Din care oamenii religiei au selectat „Canonul ” .
    Au interpetat diferit natura lui Dumnezeu din VT si NT , a lui Iisus , a fecioarei Maria …
    S-au contrazis in sinoade .
    Perdantii au fost eliminati , au fost „eretici ‘, iar castigatorii …au devenit „ortodocsi ‘.
    Care la randul lor au evoluat in diverse confesiuni .
    Trebuie studiat si inteles fenomenul religios la scoala , pe masura ce copiii il pot intelege .
    Ca la maturitate sa-si aleaga calea , in cunostinta de cauza .
    Si nu catehizare , cum se face acum , care intra in contradictie cu educatia stiintifica , rationala . Copii trebuie educati sa -si insuseasca si gandirea rationala , logica , spiritul critic .
    Si nu doar „cunoasterea” si acceptaea de explicatii si solutii pe baza de „credinta „,
    prin a crede ce li se spune , fara dovezi , fara verificari ,
    fara sa poata pune in discutie , ce li se spune ..
    Asta pentru a fi mai greu de pacalit si manipulat la maturitate .
    Ar trebui sa studeim religiile asa cum studiem toate celelalte fenomene naturale, sociale ideolgiile . Religiile de astăzi sunt rezultatul unei evolutii ,a unor dispute , lupte ,
    a unei selectii , care au o suprastructura logistica si financiara – incredibil de puternica .
    Ele trebuie studiate ca fenomene ce au definit , au influentat evolutia civilizatiei umane ….
    Cred ca civilizatiile , societatile , s-au cladit initial pe mituri ,religii , apoi pe ideologii .
    Suntem inca in perioada imaturitatii societatilor , cu o multime de oameni ,
    care simt nevoia unui protector supranatural , a unui tutore , a unui ‘pastor „.
    A unor sperante pentru teama de moarte .

  7. Adevarata religie e cea in care crezi tu.
    Cine crede (in) altceva e prost. In cel mai benign caz. In cazurile maligne e un pradator cu invelis uman. Ori il strivesti, ori il supui unui proces de dezvoltare personala.

    (Ca eficienta sociala, prima alternativa e alegerea corecta.)

  8. Dragut insa titlul articolului va explodeaza in fata. :))
    La care „Doamne” va referiti, ca Omenirea a avut vreo 3000 de zei pina acum. Si va mai fabrica la nevoie, nu va faceti probleme. Vreun „cult cargo” sau cine stie de Joseph Smith va mai aparea ca-s bani multi de facut cu treaba asta. Da’ banuiesc ca va referiti la tipul ala stupid si bizar din VT si la presupusul hippiot din Palestina Epocii Bronzului, cu gasca lui de doispe. Ihi.
    Nu pot sa nu intreb de ce interactiunea cu o zeitate (or fi trei intr-una ca trebuie si exegetii bibliei sa manince o piine, doar n-or sa vinda pixuri la colt de strada) presupusa/descrisa blinda, iubitoare (Corinteni 13 si povesti) se face prin ce seamana mai degraba cu crize epileptice (si la Moisica pe munte si la Saulica spre Damasc).

  9. Tonul sugubat si usor bascalios adoptat de autor este specific contemporanilor nostri carora inca le merge bine . Cu cit oamenii traiesc mai usor , cu atit au mai putina nevoie de Dumnezeu . Omul il descopera pe Dumnezeu in momente de mare cumpana , de deznadejde si dupa suferinte atroce . Sau in pragul mortii . Sau daca a avut parte de lecturi solide iar 2000 de ani de civilizatie crestina nu l-au lasat indiferent . Oricum , pe lumea asta e loc pentru toti , si pentru credinciosi , si pentru necredinciosi , desi in ultimele decenii necredinciosii au devenit cam intoleranti fata de credinciosi . Deja in occident a marturisi convingeri crestine a ajuns ceva aproape sinonim cu AUTODETONAREA .

    • Domnule Atanasie Zlotea, consider intervenția dumneavoastră îndeajuns de așezată pentru un răspuns serios pe care voi încerca să-l formulez în rândurile următoare.

      Ați remarcat foarte bine că un anumit grad de confort material tinde să slăbească nevoia religioasă a unei persoane, iar lipsurile, suferințele și apropierea morții au, de obicei, efectul invers. Acest argument, așa cum îl văd eu, vine mai degrabă în sprijinul utilității credinței religioase și nu are vreo relevanță pentru adevărul acesteia.

      O bună cunoaștere a istoriei civilizației occidentale și a rolului îndeplinit în formarea ei de către creștinism nu se traduce neapărat în îmbrățișarea acestuia din urmă. Personal, stau mărturie pentru validitatea acestei afirmații în măsura în care cunoașterea mea – fragilă până în prezent și, neîndoios, insuficient consolidată – poate s-o facă. Desigur, se va traduce de cele mai multe ori într-o prețuire sinceră a rolului social și cultural al credinței creștine, prețuire moderată poate doar de excesele și aspectele negative ale factorului religios.

      Cât despre intoleranța necredincioșilor față de credincioși, îi pot găsi explicația – cel mai probabil doar parțială – dacă privesc în urmă la parcursul meu spiritual. Din postura mea de proaspăt apostat, simțeam nevoia să atac credința religioasă și tot ce ține de sfera ei întrucât am fost amăgit pentru atâta vreme. Eram frustrat și resentimentar peste măsură și-o făceam și pentru a primi asigurări duble pentru noile mele convingeri. Poate genul acesta de atitudine se regăsește la scară mai largă. Nu cred că e total deplasat ceea ce susțin acum, dat fiind faptul că necredința e relativ tânără în Occident, deci neconsolidată corespunzător.

      Artificiul retoric de la final nu-l găsesc de prea mare seriozitate, mă gândesc că știți și dumneavoastră că e doar o exagerare nefondată.

    • @Atanasie,

      Cred că postarea Dv. merită o discuție mai aprofundată. Eu personal, și cred că mulți dintre cei care se declară atei, nu au o problemă cu cineva care încearcă să exprime o opinie din punctul de vedere al unei religii.

      Problema cu adevărat apare când apare fundamentalismul religios. De-a lungul vieții am avut multe discuții despre religie, chiar și cu preoți ortodocși renumiți, cum era Ilie Cleopa. Ceea ce mi-a plăcut despre Cleopa era faptul că era extrem de tolerant cu oricine. Nu încerca să își impună părerile nimănui cu de-a sila.

      Însă îmi aduc aminte cu foarte mare neplăcere de anume discuții cu neo-protestanți, pentru care trebuia să fie ca ei. Nu se sfiau deloc să amenințe cu iadul și alte consecințe pe oricine nu le împărtășeau părerile. Și mai rău decât discuțiile respective este să promovezi politici publice pe baza opiniilor lor. Nu vrei avort sau homosexualitate, de acord cu tine și e treaba ta, nu te obligă nimeni. Însă nu căuta să îi bagi la pușcărie pe cei care nu îți împărtășesc vederile sau să le interzici practicile.

      Un alt aspect neplăcut al fundamentalismului religios e intoleranța pe spațiul public. Nu am o problemă dacă o religie vrea să facă o procesiune publică în mijlocul orașului, cu condiția să accepte în aceeași măsură o procesiune publică a unei minorități religioase în zonă, altfel atitudinea e discriminatorie.

      Pe mine m-a impresionat orașul Irvine în California, care s-a dovedit de o toleranță religioasă exemplară. Având multe minorități religioase, orașul nu a încercat de nici un fel să respingă Crăciunul sau alte sărbători creștine. Dimpotrivă, orașul a pus decorații de Crăciun, Paște, și oricare sărbătoare religioasă a unei minorități locale, cum ar fi Passover, Ramadan sau Anul Nou Persan. Consecința a fost că în Orange County nu există animozități religioase de nici un fel.

      În consecință, nu sunt de acord cu cei care vor să scoată religia complet din viața publică. Însă nu sunt de acord nici cu cei care vor să impună o singură religie în dauna tuturor celorlalte.

    • In sala de operatie, si/sau in sala de reanimare, in situatii extreme/dramatice nu exista atei, nu exista necredincioasi.

  10. Putin credinciosii, necredincioșii și ateii au probleme cu număratul religiilor.
    Sfântul Siluan spunea că oamenii se împart în cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu și cei care nu L-au cunoscut și se ruga pentru cei care nu L-au cunoscut.
    Și sunt de plâns (compătimit) cei care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, indiferent de religia lor.

    • Cred că toată cohorta de zei și toate turmele (în sens biblic, desigur) spun absolut la fel. Vorba ăluia: sunt aproape la fel de necredincios ca cel mai creștin dintre creștini: el nu crede în n zei, eu nu cred în n+1.

  11. „300000 de oameni au fost la moastele Sf. Paraschieva”- uite un exemplu de fanatici religiosi care se inghesuie sa pupe niste oase. As putea sa omor un caine pe strada maine si sa-i plimb oasele prin biserici ca oamenii tot s-ar inchina la ele daca le-as spune ca este vreun sfant. Diferenta intre noi si vestici este ca, in timp ce acolo bisericile sunt aproape goale mai tot timpul (deoarece oamenii cred in stiinta mai mult, citesc mai mult si nu cred ca pica ceva din cer), la noi toti se aseaza in genunchi pentru a se ruga, fara ca macar sa stie pentru ce si cui se roaga.

    • Hai sa nu mai criticăm bigotismul românilor în comparație cu modernismul occidental. În fiecare an sute de mii de pelerini merg la Lourdes, Santiago de Compostella, San Giovanni Rotondo, Medjugorje samd. Și nu ma refer la turiștii care merg din curiozitate, ci la cei care stau ore și ore în genunchi.

    • michael, te-as aproba dacă ai avea idee câți din cei 300000 de pelerini ar fi fanatici pe bune, câți niște disperați copleșiti de necazuri și câți credincioși cu adevărat.
      Ai idee care ar fi efectul acțiunii în societate a 300000 de fanatici religioși?! Ce râuri de sânge de altă credință ar umple străzile României?!
      Are dreptate Cătălin, e o bârnă babană în ochiul tău care privește la bigotismul românilor…

      • Haideti sa nu confundam islamismul cu religia noastra ortodoxa. Nu cred neaparat in bai de sange generate de crestinii ortodocsi. Am vazut scene socante, cu barbati (!) care plangeau acolo precum si alte lucruri si, pentru mine asta este deja un fel de fanatism religios. A fi fanatic nu inseamna neaparat sa te arunci in aer asa cum fac musulmanii. Cred ca depinde din ce religie provii, insa fenomenul asta legat de moaste poate deveni periculos la un moment dat daca din ce in ce mai multi oameni vor crede in asta. Este doar o parere.

  12. Sunt sanse mari ca fizica cuantica sa arunce o lumina noua asupra minunilor din diverse religii, precum si asupra naturii fiintei umane si a mediului inconjurator. In aceasta perspectiva, este posibil ca, in 20, 30, 40 de ani, stiinta sa fie capabila sa uneasca toate caile de descoperire a divinului de catre om, cai pe care oamenii le-au numit „religii”.
    Dincolo de ritualuri, legi omenesti, cutume si interdictii, esenta fiecarei religii trebuie sa fie ghidarea drumului omului catre divin. Asta uneste toate religiile pamantului si asta trebuie sa inteleaga oamenii – ca religiile diferite sunt doar caile diferite pe care toti cei ce merg inainte ajung in acelasi punct.
    Ma urmareste o imagine: la inceput de august, dimineata-devreme, inainte sa se lumineze, de Ziua Muntelui Ceahlau (si a Schimbarii la fata), sute de oameni urca spre Varful Toaca, inainte de rasaritul soarelui. Rauri de lumina (lanterne, frontale, telefoane etc.) „curg” catre varf, din directii diferite (dinspre Cabana Dochia si camping, dinspre statiunea Durau, dinspre Izvorul Muntelui, dinspre Schitul Toaca). Toate „raurile” astea se unesc la statia meteo intr-un rau mai mare, care „curge” in sus, catre varf. Cai diferite, care ajung in acelasi punct… Odata ajuns, nu conteaza pe unde ai venit, ci doar ca esti acolo…

    • „Dincolo de ritualuri, legi omenesti, cutume si interdictii, esenta fiecarei religii trebuie sa fie ghidarea drumului omului catre divin (punct omega).”- depinde ce intelege fiecare prin „divin”. Unii oameni inteleg un Dumnezeu inconjurat de cete de ingeri care-i va judeca, altii inteleg un adevar stiintific. Prefer sa privesc punctul omega mai degraba din perspectiva lui Frank TiplerIata, decat din cea a lui Pierre Teilhard de Chardin. Iata de exemplu, un studiu care ne ajuta sa mai facem un pas spre divin: „O reţea uriaşă de filamente care leagă galaxiile între ele a fost descoperită de astronomi”. Urmeaza apoi studiile biologilor si chimistilor legate de tratarea maladiilor grave. Toate acestea constituie trepte care ne apar in calea noastra spre „divin”.

      • @ michael

        Nu depinde, zic eu. N-are nicio importanta cum si-l imagineaza fiecare, inainte sa ajunga la el. Odata ajunsi la ele, e la fel pentru toti. Asta-i frumusetea – e un singur Dumnezeu! Fie ca e vibratie, energie, filamente, „entanglement”,constiinta colectiva sau un batran cu barba alba, e unul singur!

        • Păi dacă Dumnezeu (scriis cu majusculă în semn de respect față de bunica) e ”vibratie, energie, filamente, “entanglement”,constiinta colectiva sau un batran cu barba alba” înseamnă că toate religiile se cam înșeală și mai cred eu că înseamnă că singurul lucru care ar conta la ”judecata de apoi” e ce fel de om am fost, nu cât de des am pupat icoane.

      • Frank J. Tipler (despre care mărturisesc că n-am auzit până acum), cu un simplu search pe Wiki am găsit următoarea informație: ”Tipler has written books and papers on the Omega Point based on Pierre Teilhard de Chardin’s religious ideas, which he claims is a mechanism for the resurrection of the dead. He is also known for his theories on the Tipler cylinder time machine. People have argued that his theories are largely PSEUDOSCIENCE.” (sublinierea ultimului cuvânt îmi aparține!).

        Despre Pierre Teilhard de Chardin am auzit din ceea ce ar putea fi cea mai negativă recenzie a tuturor timpurilor. E vorba de recenzia lui Peter Medawar la „The Phenomenon of Man” a părintelui Teilhard de Chardin, care sună în felul următor: „Autorului ei i se poate ierta lipsa de onestitate numai în baza faptului că, înainte de a-i fi înşelat pe alţii, s-a străduit din greu să se înşele pe sine însuşi”.

        Ce vreau să vă zic, domnule Michael, este să vă alegeți cu mai mare atenție sursele de informare pe viitor, că nu tot ce zboară se mănâncă și nu tot ce se pretinde știință chiar este.

        • Incercam doar sa imi explic termenul „divin” si l-am comparat cu conceptul de „punct omega”. Lumea are impresia probabil ca daca se inchina unor moaste se indreapta mai rapid spre acest punct (”vibratie, energie, filamente, “entanglement”, batran cu barba alba, etc..) insa ar trebui sa ne oprim aici pentru ca apoi cadem in ezoterism sau altceva. Da, eu personal cred in stiinta ,fizica cuantica si studii in domeniul medical. Fizica va lamuri in viitor si conceptul de divinitate, sunt convins.

    • Trebuie să mă apuc să fac o colecție cu tot ceea ce se pretinde că ar putea explica fizica cuantică.
      Înțeleg mecanismul psihologic implicat, fizica cuantică e foarte stranie și greu de înțeles, speculațiile metafizice aidoma, deci prima le explică pe cele din urmă. Nimic mai fals! Constat cu părere de rău că pseudoștiințele care își revendică teoria cuantică ca temelie explicativă (cum altfel să capete credibilitate!), susținute cel mai adesea de către persoane care vin din zona new age și alte inepții din aceeași familie, are priză bună și la ortodocșii noștri neaoși (presupunând că sunteți unul, domnule Decebal).

      • Domnule Viorel,

        Din comentariul dumneavoastra (care mie imi suna auto-suficient), deduc ca le intelegeti pe toate. Inclusiv esenta divinitatii (scrisa cu litera mica sau mare, cum doriti). Va felicit!
        Va rog, ingaduiti-ne noua, celor care nu le intelegem pe toate, sa ne indoim si sa facem presupuneri! Priviti-ne ingaduitor de pe norisorul dvs. si lasati-ne sa ne descoperim adevarurile! (de ne e dat sa le descoperim, vreodata)

        Recunosc ca, pe mine, gandul ca 99% din corpul meu (si din toata materia ce ne inconjoara) e vid (adica „nimic”), ma tulbura. Si cred ca fizica cuantica ne poate oferi niste raspunsuri, cel putin aici. Citesc despre „entanglement” si teleportarea informatiei, iar religiile ne invata ca fiecare dintre noi are in sine o scanteie divina… pot ma intreb, de exemplu, daca nu avem, poate, in noi, o particula aflata in „entanglement” cu divinitatea (care, recunosc, nu stiu ce e)…
        Citesc despre „teoria paleo-astronautica” sau despre cea a „design -ului inteligent” si ma intreb daca e posibil ca zeii si sfintii religiilor sa fi fost fiinte extraterestre si metisi ai lor…
        Citesc despre reincarnare si „integrare in absolut” si ma intreb daca nu cumva acea integrare este aceeasi cu „raiul” sau cu „invierea” popuse de crestinism…

        Lasati-ma sa-mi pun intrebari, va rog! :)

        • Mă gândesc uneori la posibilitatea (știu, puțin probabilă, știu dar sunt mare fan SF) unei invazii extraterestre, cu extratereștri foarte evoluați (100 ani avans tehnologic ar fi destul) tinând cont de spusa lui A.C. Clarke: ”any sufficiently advanced technology is indistinguishable from magic” și mă gândesc cu groază că într-un asemenea eveniment acei ipotetici extratereștri ar fi luați drept zei și deci omenirea s-ar preda fără luptă. Au mai fost cazuri în istorie.
          Cum am putea oare să diferențiem asemenea caz de un zeu real???

          • Astazi cred ca s-ar gasi unii, printre noi, sa se intrebe daca chiar e zeu. Dar cu 1000, 2000, 3000 de ani in urma, sigur erau priviti ca zei sau dumnezei. :)
            Si, pana la urma, cine poate spune cu certitudine ca „zeii reali” nu sunt (sau nu au fost), de fapt, decat niste extraterestri super-evoluati?… care si ei, la randul lor, credeau in divinitate… :)
            Iar notiunea de „semizeu”, din mitologie, indeamna si ea la oarece meditatie, asupra-i… :)

          • E irelevant ce credem noi despre ei, dacă sunt sau nu zei, ci dacă putem demonstra, cu dovezi, științific, că NU sunt zei! În cazul destul de probabil în care progresul tehnico-științific ar fi atît de consistent încît NU vom reuși să facem nimic altceva decît să acceptăm EVIDENȚA că sunt zei, nemuritori, indestructibili, înțelepți șamd vom continua să persistăm în credința noastră GREȘITĂ, că ar putea fi totuși teoretic, altfel? Încrederea oarbă în metoda științifică, unica capabilă de a ne descoperi adevărul, s-ar putea să se transforme în cel mai mare dușman al civilizației umane exact într-un astfel de punct de inflexiune, al întîlnirii cu o civilizație extraterestră superioară nouă! Moment în care științific, cu dovezi consistente, ar trebui în mod logic să acceptăm capitularea necondiționată, ca în seria riddik. Singurele noastre arme secrete vor mai fi găinile cu ouă de aur, basmele, poveștile, beșinile religioase inutile.

            Altfel spus găina cu ouă de aur s-ar putea să existe! Că n-am găsit-o încă nu înseamnă că nu ar putea să facă mac-mac fix la noi în ogradă printr-un accident al istoriei imprevizibil. Problema e dacă există sau nu o religie „adevărată” nu dacă religia x sau y e cea adevărată! Chiar dacă un milion de ani de acum încolo civilizația umană va rătăci pe căile greșite ale falselor religii cît timp religia adevărată există, pentru că adevărul există, ea se va manifesta și în realitate, moment în care vom descoperi că era deja printre noi! Problema descoperirii adevărului e percepția, ochelarii, nu existența sau inexistența sa!

            • Cred că de fapt suntem pe poziții contrare: părerea mea e că știința ne va pune pe poziția ”nu pot fi zei deoarece zeii nu există”.
              Îmi e sincer teamă că religia va găsi o asemănare între Cartea sfântă (indiferent care va fi ea) așa cum face și acum, vezi vârsta lui Matusalem sau dinozauri=balauri și ne va servi pachet unor eventuali invadatori.
              Cred cu tărie că atunci când știința va demonstra că de fapt nu există Dumnezeu ci doar fenomene măsurabile, demponstrabile, reproductibile usw, religiile lumii vor spune: păi da, asta e Dumnezeu, aruncând în ridicol toată dogma dar rămânând totuși cu adepți.
              Să nu uităm, de 2000 de ani creștinismul (îmi e mai comod, îl cunosc mai bine) e într-o continuă adaptare.
              Când au reușit să accepte că vârsta Pământului nu e de vreo 7k ani, au zis: ”păi știți, nu luați totul așa de literal, vorbeam la figurat…”. Cu vârsta lui Matusalem fu la fel, la figurat… Apoi au venit oasele de dinozaur: ”păi da, nu scrie acolo de balauri, deci recunoaștem și asta?” și tot așa va fi și în clipa în care se va dovedi fără putință de tăgadă inexistența lui Dumnezeu. Atunci vor spune: ”păi sigur, nu există în sine un zeu, dar există forțele de care ziceți voi… dar tot un fel de zeu sunt și alea, în sens mai figurat”…
              :)

        • Nu exista nimic.Materia nu poate fi distrusa ea se transforma.Apa se transforma din lichida in gazoasa,nu inseamna ca nu mai este.

  13. 1. Dumnezeu – Jehova sau Jahwe-exista inafara judecatii noastre; putem accepta sau nu.
    2. Interesant, ateii sint mai indirjiti in a demonstra inexistenta Divinitatii decit sint credinciosii, care sustin o existenta superioara, inaccesibila cunosterii umane.
    3. Dumnezeu nu poate fi pipait, masurat si ce e si mai interesant, nu poate fi provocat sa-si dezvaluie existenta.
    4. Biserica a aparut ca o instituite omeneasca si, evident, are toate tarele unei institutii vechi si corupte – asta e inevitabil. Biserica raspunde unei nevoi omenesti naturale – siguranta; ne e frica de toate cele, si mai ales de moarte.
    5. Teoria primitiva a autorului, chestia naiva cu dinozaurii e din categoria „Pamantul e plat, ca altfel am cadea de pe el”.
    Dumnezeu a creat lumea si i-a dat si inteligenta intrinseca care-i permite sa se adapteze si evolueze. Dinozaurii au fost creati, si-au facut rostul, unii au evoluat si ceilalti au disparut.
    6. Cine poate combate, argumentat, afirmatia ca Dumnezeu si-a facut niste jucarii si pentru a vedea ce se alege de capul lor ?

    • Deși probabil că n-ar mai trebui să-mi pierd vremea și cu dumneavoastră, o s-o fac, poate și pentru că o asemenea stâlcire a logicii își cere o replică neapărat:

      1. „Dumnezeu – Jehova sau Jahwe-exista inafara judecatii noastre” este o afirmație nefalsificabilă, putem s-o CREDEM sau nu.

      2. Povara demonstrației cade pe umerii teiștilor, dacă există atei „indirjiti in a demonstra inexistenta Divinitatii”, trebuie să mărturisesc că sunt foarte proști.

      3. „Dumnezeu nu poate fi pipait, masurat si ce e si mai interesant, nu poate fi provocat sa-si dezvaluie existenta.”; nici Moș Crăciun, că tot veni vorba.

      4. De acord.

      5. Mai băgați ochiul și-n cărțile de biologie, n-ar strica…

      6. „Cine poate combate, argumentat, afirmatia ca Dumnezeu si-a facut niste jucarii si pentru a vedea ce se alege de capul lor ?” Citiți câte ceva despre principiul briciului lui Occam.

    • 1: Credința e chestie de alegere, de acord.
      2: Greșit. În general ateii își văd de ale lor, devin îndârjiți doar când cineva susține că deține adevărul suprem, știe care-i zeul adevărat și mai ales ține să-l impună tuturor.
      3: O fi, astea-s în general caracteristicile unor lucruri care nu există…
      4: De acord
      5: Autorul se adresa unui copil de câțiva ani, ce fel de așteptări aveai de la o asemenea explicație?
      6: Păi nu e nevoie să combată cineva asta. asta ar însemna să admiți existența lui…

  14. 1. Nu am vrut sa demonstrez nimic, fiecare e liber sa aleaga ce pune in centrul vietii: Divinitatea sau Umanismul.

    2. Totusi, atentie: exista o teorema, a incompletitudinii si noi, oamenii, invitabil ajungem la dileme si atunci trebuie sa hotarim ce e bine si ce e rau. In lipsa unui ghid, putem hotari rau si ne putem afunda in nenorociri.

    3. Un exemplu: feministele – aiuritele alea care promovau o egalitate indirjita intre barbat si femeie. Urmarea: liderele feministe au ajuns niste nenorocite, fara familie, sub droguri, intr-un cuvint, existente risipite.
    In armatele SUA si UK aproape toate femeile au fost violate sau cel putin abuzate.

    Desigur, egalitate, dar nu putem trece peste biologic: va plac competitiile de box si haltere la femei ?

    Nu zic sa se interzica, fiecare sa faca ce vrea, dar nu sa se si spuna ca asta e firesc.

    4. Asta e un exemplu de destinatie unde putem ajunge cind noi, oamenii, credem ca avem toate raspunsurile.

    5. In fond, cred ca existenta ar trebui sa fie cautarea frumosului.

  15. Pana la urma care e rolul acestor „povesti”? Sa-ti ofere ocazia de a invata din exerienta inaintasilor. Normal ca sunt scrise in asa fel incat sa fie accesibile oricui, dar asta nu inseamna ca sunt lipsite de mesaj. Daca le respingi pe principiul ca sunt pura fantezie, n-ai facut nimic. Mai devreme sau mai tarziu vei fi pus in situatii similare si nu vei avea repere. Daca le urmezi orbeste, iar n-ai facut nimic, lumea a evoluat intre timp. Important e sa-ti construiesti un sistem de repere, nu doar in baza propriei ratiuni, pentru ca inevitabil vei esua, ci folosindu-te de experienta altora. Sau mai pe scurt, nu povestea e importanta, ci morala povestii.

  16. „Cred cu tărie” LOL! Crezi sau știi? Al naibii știință, tot pe bază de credință funcționează! Ca în cazul tuturor talibanilor atei, se confundă noțiunea de lege universal valabilă cu cea de fenomen, care poate fi și nerepetabil dacă așa vrea mușchiul ființei superioare care l-a bășit! Pentru că în aia constă superioritatea, faptul că nu se produce cînd vrei tu, la comandă în laborator, ci cînd vrea mușchiul barosanului extraterestru. Ori știința tocmai din cauza nevoii de a verifica și reproduce pentru a valida observația n-are cum să se ocupe strict științific de analiza beșinilor extratereștrilor cît timp pretinde că nu sunt extratereștri, adică superiori, iar în cazul celor extra-superiori, zei. Cît timp nu accepți existența zeilor n-ai cum studia zeii, doar îi tragi de coadă degeaba. Deaia eu mă tem că la momentul contactului cu o astfel de civilizație vom fi complet descoperiți pentru că între timp religiile vor fi înlocuite de știință, singura capabilă să explice lumea. Din succes în succes în pas voios spre contactul dur cu realitatea!

    • Super argument!
      Om bun, verbul ”a crede” nu e legat de vreo zeitate!

      https://dexonline.ro/definitie/a%20crede

      OK, de dragul discuției să introducem și fenomenul în propoziție. Chiar și în cazul ”fenomenului” se pot înțelege cauzele. Deci, va putea fi reprodus (era să zic recreat, dar te și văd juisând: ”A, creație…”), deci se poate scoate orice zeitate din ecuație.
      https://dexonline.ro/definitie/fenomen
      Tu spui că numai un credincios poate judeca existența unui zeu??? ”Cît timp nu accepți existența zeilor n-ai cum studia zeii, doar îi tragi de coadă degeaba”.

      Desigur, foarte logic si corect! Mai ales obiectiv!

      Cred că de fapt nu înțelegi ce înseamnă ateismul. Nu e vorba de o respingere activă a zeilor. Scopul vieții mele nu e să refuz zeii, indiferent care. Ideea e că accept faptul că ce nu există nu mă poate influența, atât. Iar ateii obișnuiți intră în discuții pe teme religioase doar când întâlnesc religioși care insistă să își prezinte dogma în calitate de adevăr suprem sau mai ales cert! Bleah!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Pintea
Razvan Pintea
Răzvan Pintea este consilier pentru dezvoltare personală și orientare în carieră în cadrul Centrului de Psihologie și Training CONFIDENT si oferă life & career coaching pe diverse platforme. Răzvan a acumulat o bogată experiență în relațiile interumane atât în calitate de expert în management și IT, cât și în rolul de soț și tată a doi copii. Pasionat de literatură și filozofie, își dorește să ajute oamenii din poziția de consilier, considerând ca astfel contribuie și la propria dezvoltare personală. Scrie articole pe diverse teme de dezvoltare personala, orientare in carieră sau teme de interes social și publică haiku in limba engleză. Îl puteți urmări activitatea atât pe blogul personal www.pintea.me cât și pe pagina Facebook @consiliere.razvan.pintea

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro