vineri, martie 29, 2024

Doctoratul strict secret

Asociația IMEDU a inițiat un program de analizare a tezelor de doctorat ale persoane publice. Încă din primul moment când am încercat să obținem tezele de doctorat, ne-am lovit de un zid uriaș creat în jurul acestor lucrări care, prin lege, au statutul de documente publice. Pentru că fraudele academice scoase la iveală anterior au lezat presupusa onoare a unor universități, în acest moment, mai multe instituții publice par să fi ridicat gardul care ține înăuntru leopardul. Secrete nu sunt doar doctoratele aparținând Academiei de Științe ale Securității Naționale.

Doamna senator Gabriela Firea a frecventat școala doctorală la La Academia de Studii Economice din București. În cv-urile anterioare doamna Firea notează că a urmat cursurile doctorale de la ASE, dar nu avem informații dacă a finalizat aceste studii sau nu. Așa că am trimis o scrisoare la ASE să aflăm dacă doamna este și absolventă. Surprinză însă! ASE refuză să ne ofere orice informație sub pretextul protejării datelor cu caracter personal și ne trimite să căutăm lucrarea la bibliotecă.

Apoi am trimis mai multe cereri – pe hârtie și pe mail – pentru obținerea titlurilor tuturor lucrărilor de doctorat din ultimii ani. Nu ne-au parvenit nici informațiile acestea, pe motiv că numele doctorilor sunt informații cu caracter personal și am fost direcționați, iarăși, la biblioteca universității pentru a consulta tezele. Refuzul este însă nejustificat legal, programul susținerii tezelor de doctorat este public.

Odată ajunși la bibliotecă, am avut altă surpriză când am constatat că tezele de doctorat nu pot fi văzute de oricine, oricând, ele au un statut special. Procedura este complicată și anevoioasă: trebuie scrisă o cerere adresată rectorului, în care se precizează și motivul consultării tezei. Dacă această cerere este aprobată – într-o perioadă nedefinită de timp – atunci teza poate fi consultată. Cu alte cuvinte, trebuie cerută o aprobare de la rector, ASE considerând că tezele de doctorat sunt documente speciale și numai cu știința mai marelui universității un străin poate atinge prețioasele teze.

Mai mult decât atât, nici când te afli în sfârșit în fața tezei dorite, tot nu poți să faci o verificare exhaustivă folosind tehnică digitală. Printr-un regulament intern, biblioteca ASE nu permite nimănui să obțină o copie a tezelor în niciun fel de format: pur și simplu este interzisă fotocopierea sau fotografierea tezelor. Nu poți decât să le observi, să le citești, dar nu poți pleca acasă cu vreun citat mai amplu din teză. În niciuna din bibliotecile universitare pe care le-am vizitat nu există această regulă. Interdicția fotocopierii lucrărilor publice este o găselniță de secretizare a bibliotecii ASE.

Prin toate aceste forme de obstrucționare a accesului la tezele de doctorat, ASE își protejează interesele, profesorii și mai ales numeroșii doctorii care lâncezesc în structurile de putere ale statului. Țin să amintesc că nu puține persoane publice s-au specializat în economie prin doctorate la ASE.

ASE a pus ziduri înalte pe care nu le-am putut trece, așa că ne-am orientat spre Biblioteca Națională, acolo unde, în depozitul legal, se găseau unele teze de doctorat. Dar caracatița acesta care ascunde tezele de doctorat stă cu o tentaculă viguroasă și pe Biblioteca Națională. Nu o dată, ci de cinci ori în ultimele luni, am fost la Biblioteca Națională și de fiecare dată ni s-a spus cu nonșalanță că tezele de doctorat nu pot fi consultate pentru că doamnele care se ocupă cu gestiunea lor sunt în concediu medical. Lună după lună am revenit cu speranța că ele se vor însănătoși, dar de fiecare dată concediul lor urma să se prelungească cu două săptamâni, o lună, două.

În urma unei solicitări scrise și a vizitelor care au impacientat bibliotecarele și șefele lor, doamna Director interimar a bibliotecii ne-a răspuns cu același ton de nevinovăție că deocamdată nu există soluție la această problemă și ne-a precizat că bibliotecarele în cauză sunt în concediu medical pe o perioadă nedefinită.  Este important de precizat că poziția directorului Claudia Șerbănuţă este la fel de șubredă ca și castelele din cărți pe care le construiește. Interimatul doamnei se prelungește lună de lună, după ce un alt manager interimar anterior a fost destituit pentru că s-a opus preluării de către Ministerul Culturii a unor spații din clădirea nou construită a bibliotecii. Elena Târziman, fostul director interimar nu a obținut punctajul de trecere la consursul organizat pentru ocuparea postului de manager. La 1 august 2014 Claudia Șerbănuță a fost numită director interimar pe o perioadă necunoscută. În mod evident, există grave probleme de management la biblioteca națională, așa că ne-am adresat și ministrului culturii pentru un punct de vedere în această privință. Cererea noastră a fost ignorată de ministrul Vlad Alexandrescu.

Să așteptăm deci, dar până când? Poate până trec alegerile sau se schimbă legea și statutul de document public al tezelor de doctorat. Numai atunci, marile instituții care scot doctori pe bani publici vor putea răsufla ușurate și se vor reîntoarce la metehnele lor de odinioară care le-au asigurat atâta pace, bogăție și idenpendență. După grenada care a aruncat în aer o insignifiantă parte a școlilor doctorale românești, s-a născut rezistența, o conjurație a doctorilor și a conducătorilor de doctorate care se apară prin orice mijloace și respinge cu vehemență orice încercare de a pătrunde pe terenul lor.

În acest context pare ridicolă afirmația ministrului Adrian Curaj care vrea ca acordarea și retragerea titlurilor doctorale să intre în atribuția și responsabilitatea instituției organizatoare de studii universitare de doctorat, a universităților și a Academiei Române. La începutul acestui an a avut loc o tentativă de modificare a legii educației – realizată desigur de oamenii din sistem – care propunea modificarea statutului de document public al tezelor de doctorat. Totul pentru a îngreuna accesul pulicului larg la tezele de doctorat. Din fericire, la presiunea societății civile, s-a renunțat la acestă modificare legislativă care ar fi secretizat rezultatele școlii doctorale românești.

În loc de concluzii

Solicităm ca tezele de licență, dizertațiile și lucrările de doctorat să fie documente publice și să fie accesibile oricui, oricând. Mai mult, solicităm sancționarea automată a școlilor de doctorat și a conducătorilor de doctorate. Autonomia pe bani publici trebuie să fie dublată de responsabilitate.

Universitătile realizează programe de doctorat pe bani publici, bani luați de la copiii care ar putea beneficia de condiții mai bune în școlile lor – care le-ar îmbunătăți viața pe termen lung –  alocații mai mari, bani luați de la profesorii din mediul preuniversitar care au salarii foarte mici. Asistăm nu numai la o risipă incredibilă de resurse, dar și la autonomia totală a universităților care acționează asemenea unor unitați de sine stătătoare dar legate ombilical la banii publici, făcând și desfăcând reguli după propriul plac.

Distribuie acest articol

96 COMENTARII

    • Desi am apreciat reforma lui Funeriu, totusi l-am considerat la fel de neavenit la Ministerul Invatamantului la fel ca si pe ceilalti ministri anteriori. Va dau un motiv: cand s-a facut o clasificare a universitatilor dupa valoare, ASE a intrat in randul primelor 12 universitati de top, de categorie A. Criteriul cel mai important: cercetarea stiintifica. Ei bine, aceasta universitate de comercianti de diplome avea vreo 300 de lucrari ISI (si erau singurele lor lucrari cotate ISI la momentul respectiv) publicate intr-o singura revista ISI: Metalurgia International. Faimoasa revista devine, in anul urmator, si mai faimoasa intrucat este suspendata din randul revistelor ISI. De ce: pentru ca trei sarbi, la misto, publica un articol cu nume fantezist si nereal unde, printre alte traznai, ii trec la bibliografie pe Newton, Euler, Lagrange cu lucrari de biologie publicate dupa 2000. Metalurgia International le ia banii (300E) si publica bazdagania. Sarbii, la fel ca Hasdeu cu Junimea, dezvaluie farsa si revista este suspendata.

      ASE deci, universitatea in care profesorii au castigat averi din orele suplimentare tinute la viitorii someri, este trecuta de competentul Funeriu in randul universitatilor de top in cercetare. Banuiesc ca cu tezele lor de doctorat este aceiasi problema. Plagiate in stil industrial. Ce cercetare poate avea aceasta universitate daca marii lor profesori, academicieni, somitati care apar la televizor, nu reusisera sa publice macar o singura lucrare intr-o revista mai acatarii din strainatate??? Ce credeti ca erau in doctoratele respective? Doar plagiate pe baza carora niste oarecare si-au construit un prestigiu, o cariera universitara si, mai ales , au supt o gramada de bani de la bugetul statului.

      • Pare paradoxal ce spui:
        „Desi am apreciat reforma lui Funeriu, totusi l-am considerat la fel de neavenit la Ministerul Invatamantului la fel ca si pe ceilalti ministri anteriori.”
        E o metoda nefericita cind, aruncind noroi pe un om („neavenit”, da, nu avea nici diploma de Bac!), iti murdaresti si propriile pareri, „am aprecitat reforma lui Funeriu”.
        Comisia aia nu era sub comanda lui Funeriu si a catalogat ce a gasit in invatamintul romanesc, nu putea sa inventeze.
        Faptul ca la ani buni dupa Funeriu (cind reforma lui a fost hacuita) aflam cite ceva, vezi si articolul de fata, nu te indreptateste sa dai cu parul in ceea ce zici ca apreciezi; sint de luat in seama aprecierile tale asupra unui „neavenit”?

        • Nu procedati corect aruncand cu noroi pe toti profesorii de la ASE. Aceasta institutie a beneficiat, de-a lungul celor peste 100 de ani de existenta, de aportul unor profesori eminenti, savanti cercetatori cu prestigiu international. Prin faima pe care, cel putin a avut-o, s-a facut cunoscuta in intreaga lume si a avut studenti de pe toate continentele.
          Accept ca articolele publicate in acea revista, care in mod imoral- pentru a castiga financiar prin marirea si diversificarea numarului de articole- si-a facut un apendice de abordari economice, desi avea profil tehnic, nu pot fi considerate ca indeplinind criteriile impuse de revistele certificate ISI. Dar articolele profesorilor din ASEde tip ISI nu se rezuma doar la acea revista cum afirma autorul articolului.Exista un raport cu lucrarile stiintifice ale ASE care a fost pus la dispozitia acelei comisii si pe baza caruia ASE a fost incadrata in prima grupa de valoare a universitatilor romanesti. Incercati sa-l studiati

          • @ ion ion,
            poti sa-mi indici unde „am aruncat cu noroi pe profesorii de la ASE”?
            Asta am scris: „Comisia aia nu era sub comanda lui Funeriu si a catalogat ce a gasit in invatamintul romanesc, nu putea sa inventeze.”
            Nu credeti ca adrisantul dvoastra e gresit?

          • @ Ion Ion

            Nu va mai ascundeti in spatele „profesorilor eminenti din ultima suta de ani” de la ASE.
            ASE -ul Bucurestean e o institutie tipic romaneasca. Vorba multa, pretentii multe dar nimic, nimic in spate. … Sau prea putin pentru ce pretentii are.
            Profesorii universitari romani sunt – cu putine exceptii – slabi, de o moralitate profesionala indoielnica. Spuneti-mi cati profesori universitari romani folosesc resursele Universitatilor la care predau in folosul firmelor private la care sunt actionari sau le conduc ?
            Daca nu stiti, va spun eu: toti. Am probe pentru aceasta acuzatie. Faptul ca avem un numar urias de doctori care abia vorbesc limba romana – incorect de cele mai multe ori – spune din nou ce mizerie de oameni avem la catedre. Faceti va rog diferenta intre „mizerie de oameni” si „oameni pregatiti”. O parte din profesori sunt buni in domeniul lor (putini totusi) … dar le lipseste bunul simt, dorinta de imbogatire rapida prin orice mijloace este mai importanta decat verticalitatea.
            ASE-ul in mod special este o cloaca.
            Cel mai important argument in sprijinul acuzatiilor mele: contributia universitatilor romanesti la progresul economiei si societatii romanesti este ZERO. Raportati va rog numarul lucrarilor de doctorat versus lucrarile de doctorat care au aplicabilitate directa cu impact semnificativ direct in industrie, economie, etc … raportul este ridicol. Majoritatea lucrarilor de doctorat ale romanior nu se ridica nici la nivelul unei lucrari de licenta a unor studenti din Vest. Sa nu mai vorbim ca deja, de vreo cinci ani se discuta in Vest de lucrari de masterat in domenii de inginerie care sa aiba o aplicabilitate directa astfel incat Universitatile sa le poata vinde industriei.
            Pe scurt, tabloul universitar romanesc e o farsa , o mizerie , o colectie de Dinu Paturica – niste ciocoi vechi cu apucaturi noi, de capitalisti ratati.

      • @ASE = tocator de bani publici (24/03/2016 la 18:44)

        Domnule / Doamna,

        Aveti grija cum vorbiti de perioada glorioasa dintre anii 2004 -2014, ani de marete implinirii, fara egal in istoria ultimilor 500 de ani, in toate domeniile de activitate din Romania.

        S-ar putea sa suparati publicul spectator cat si pe cel laudator/adulator fara margini al acelei perioade de platina; cea de aur s-a incheiat in 1989 si nu mai putea continua.

    • @ Cristina Tunegaru

      Îmi place iniţiativa dumneavoastră şi încerc să ajut.

      Problema se rezolvă foarte simplu şi repede, pentru că aveţi dreptul nu numai să vedeţi orice teză de doctorat la biblioteca ASE, dar şi să obţineţi o copie a ei în orice format doriţi (pe hârtie sau format digital). Iar acest drept îl are oricine, român sau străin.

      Cum se cer şi se obţin informaţiile de interes public

      Ne ajută Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

      ART. 2
      În sensul prezentei legi:
      a) prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate sau instituţie publică, precum şi orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, potrivit Constituţiei;
      b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei;
      c) prin informaţie cu privire la datele personale se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.

      Exemple:
      • Informaţii de interes public sunt cheltuielile din banii publici ai unei unei instituţii (primărie, de exemplu) făcute cu anumite lucrări, cu salarii, etc.

      • Să presupunem că vrem să vedem teza de doctorat a lui X, pe care a susţinut-o la Academia de Ştiinţe Economice (ASE).
      Este aceasta o informaţie de interes public? Da, pentru că
      – ASE este instituţie publică.
      – Titlul de doctor se obţine ca urmare a unei activităţi desfăşurate de ASE, în cadrul unei comisii de doctorat, în faţa căreia a fost susţinută teza.

      NOTĂ: Atenţie, nu vă lăsaţi păcăliţi, aceasta nu este o informaţie cu privire la datele personale!

      ART. 6
      (1) Orice persoană are dreptul sa solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public.
      (2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
      (3) Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente:
      a) autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea;
      b) informaţia solicitată, astfel încât sa permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public;
      c) numele, prenumele si semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului.

      ART. 9
      (1) În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii.

      MODEL DE CERERE
      de solicitare a unei informaţii de interes public

      Către Academia de Studii Economice
      Bucureşti, ………………….. (adresa completă)

      Subsemnata, ………………..(nume şi prenume), în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public,
      vă rog să-mi permiteţi accesul la teza de doctorat …………………………………(indicaţi autorul şi alte elemente ca să poată fi găsită uşor şi precizaţi dacă vreţi să o consultaţi la bibliotecă sau doriţi o copie a ei şi în ce format)
      Vă rog să-mi trimiteţi copia solicitată la adresa ……………. (orice adresă doriţi).

      Data ………………… (Numele şi prenumele)
      Semnătura

      Cererea se face în două exemplare, cu care se merge la registratură. Pe amândouă se va pune numărul de înregistrare, un exemplar rămâne la instituţie şi pe al doilea îl păstraţi dumneavoastră.
      Dacă cererea nu vă este primită (se mai fac astfel de abuzuri, din păcate) mergeţi la poştă şi trimiteţi un exemplar recomandat, cu confirmare de primire şi cu valoare declarată (arată şi ce document conţine trimiterea poştală). Al doilea exemplar rămâne la dumneavoastră.

      Apoi aşteptaţi răspunsul.

      ART. 7
      (1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
      (2) Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor.
      (3) Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare, şi în format electronic.

      Pentru primirea răspunsului (prin poştă) luaţi în calcul şi durata „t” în care trimiterea poştală ajunge la dumneavoastră. Conform legii, poate exista una din următoarele trei situaţii:
      1. Refuzul la ceea ce aţi cerut vi se trimite după 5 zile.
      2. După 10 zile vi se trimite ceea ce aţi solicitat.
      3. Tot după 5 zile, puteţi fi înştiinţat că e nevoie de mai mult timp pentru a vi se trimite informaţia cerută, deci o veţi primi în maximum 30 de zile.

      Dacă nu se obţine informaţia solicitată se poate face o acţiune în justiţie (în contencios administrativ), aşa cum este precizat în Lege:

      ART. 22
      (1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
      (2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate si să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.
      (3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
      (4) Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.
      (5) Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă si sunt scutite de taxa de timbru.

      Cererea de chemare în judecată (plângerea) se face în temeiul Legii nr. 544/2001 şi se solicită ca instanţa SĂ OBLIGE instituţia să dea informaţiile de interes public care au fost solicitate.
      Ataşaţi la plângere şi o copie (cu numărul de înregistrare sau cu copie a confirmării de primire, după caz) a cererii cu care aţi solicitat informaţia, precum şi, dacă există, o copie a refuzului de a vi se da ceea ce aţi cerut.
      Când înregistraţi cererea, să aveţi un act de identitate.

      FOARTE IMPORTANT: Acţiunea în justiţie nu necesită nici o cheltuială, pentru că:
      • cererea de chemare în judecată este scutită de taxa de timbru şi
      • nu este nevoie de avocat, cererea de chemare în judecată şi copia cererii cu care aţi solicitat informaţia (precum şi, dacă există, copia unui refuz) sunt suficiente ca să lămurească problema.
      Procesul se judecă în regim de urgenţă şi se poate finaliza chiar şi într-o singură zi.
      Dacă aveţi domiciliul în Cluj, puteţi face plângere la Tribunalul Cluj. Sau puteţi alege să faceţi plângere la Tribunalul Bucureşti, care este în clădirea fostului magazin Junior (aproape de Magazinul Unirea). Cererile în contencios administrativ se înregistrează la parter, chiar în faţa uşii de la intrare, în camera 8.
      Dacă vă mai pot da şi alte informaţii, oricând o voi face cu plăcere.

      Citiţi cu atenţie Legea.
      CURAJ! Cu siguranţă veţi reuşi.
      Mai scrieţi din când în când în ce etapă a demersului sunteţi.

      O adresă la care se găsesc informaţii despre Asociaţia IMEDU?

  1. Nu am nici macar o opinie stricta la acest caz..Dar ca tezele de licenta sau de dcotorat sa fie chiar la categoria ..publice..NU prea cred ca este in regula! Unele poate sunt cu patent!
    Zic si eu!

    • Patentele se inregistrau(eaza) la OFICIUL DE STAT PENTRU
      INVENŢII ŞI MĂRCI. Tezele de doctorat trebuie sa fie accesate de orice platitor de taxe din Romania! Si nu numai… Daca doctoratul este o INSTITUTIE de stat, iar statul, pentru noi, contribuabilii, sub diverse forme, coordoneaza si controleaza (ar trebui!) aceasta INSTITUTIE atunci accesul neingradit la continutul tuturor tezelor de doctorat – cel putin din ultimii 50 de ani! – ar trebui sa fie garantat printro lege cu caracter constitutional.

      • De acord cu ce spuneti; orice institutie care consuma banii publici, indiferent de valoarea lor si de forma de organizare, are obligatia sa raporteze complet si instantaneu, prin documente si online, modul de cheltuire a fondurilor publice si rezultatele acestor cheltuieli, indiferent de natura acestora. Evident fac exceptie activitatile serviciilor.
        Deci cu atat mai mult publicatiile stiintifice, tezele de doctorat, licentele si orice articol rezultat prin aportul banilor publici. Deci publicul larg trebuie sa aiba acces neconditionat la aceste rezultate; in mod normal , aceste teze de doctorat se pot constitui ca un tezaur al culturii romanesti, daca nu sunt cumva niste cacialmale plagiate la greu de catre niste neaveniti. Sunt insa convins ca sunt si lucrari de doctorat facute de oameni normali si sanatosi mintal, oameni de valoare care cred in institutia doctoratului si care muncesc mult pentru a obtine titlul de Doctor in stiinta respectiva. Totodata trebuie demascati plagiatorii care sunt o rusine nationala si constituie un atentat la cultura nationala si cercetarea stiintifica, ce a mai ramas din ea. Trebuie demascate abuzurile si plagiatele pentru a descuraja aceste fapte pentru viitor, dar atentie, trebuie sa facem legi clare in acest sens. Cu haos legislativ si lipsa de responsabilitate nu se poate construi nimic serios si vom continua scufundarea in mocirla furtului, plagiatului si in final la distrugerea definitiva a ierarhiei valorilor, ceea ce se face deja de 25 de ani. Ne scaldam in surogate si minciuna si ne mai miram de ce ne fug tinerii capabili si profesionistii mancand pamantul in alte plaiuri, numai sa scape din mocirla si cancerul minciunii si al saraciei. Trebuie sa ne trezim odata din minciuna asta, cancerul si haosul intelectual si moral care s-a instalat la toate nivelurile societatii; trebuie sa ne gandim ca nu suntem in stare sa ne mandrim ca am participat cu ceva concret, cat de mic, la viitorul moral si mediu de viata si de lucru sanatos pentru copiii si nepotii nostri. Din pacate se vad in fata din ce in ce mai multi nestiutori de carte, tupeisti, lipsiti de orice pregatire profesionala , oameni fara nici o valoare dar: bogati, cu functii, prin parlament, prin institutii ale statului, care ne afunda si mai tare, cu fiecare zi in saracie si disperare. Cand va fi oprita oare, cum si de cine aceasta spirala convergenta spre disparitia noastra ca entitate nationala si ca sistem de valori? Noi mai privim oare prin curtea noastra sau doar stam cu ochii peste gard si ne vaicarim ca nu putem ajunge ca ei, ba mai mult, la orice porcarie facuta, ne grabim sa dam exemple ca si la ei se mai intampla deastea, deci nu suntem chiar asa de nemernici si oricum, nu suntem singurii pe lume. Si cu asta basta, ne linistim si continuam sa ne rontaim oasele in linistea vesnica din viata noastra cea cenusie si fara de speranta..Cam asa am ajuns zic eu. Se spune ca speranta natiei noastre este in tineri, dar cine le ofera modelele care sa merita a fi urmate, cine este responsabil si cine are obligatia sa ofere modele de valoare si educatie demne de urmat?? nu cumva noi astia mai mari, parintii lor??? Deci noi trebuie sa ne trezim cat mai repede din minciuna si confuzie, poate mai exista o sansa totusi…

    • Sunteti amuzant rau, am ras cu lacrimi!
      Da, cele cu patent/brevet/copyright nu sunt publice imediat, ci doar dupa ce se publica intr-o revista cotata ISI (de regula) concluziile etc. Dar asta intr-un termen de max 2 ani, parca. Dupa care continutul nu mai e protejat.

      Chiar si asa, teza poate fi publica, evident cu protectie la copiere si cu drepturile de autor asigurate etc.

      Dar amuzamentul nu din asta vine, ci din ideea ca teza unora precum Ontanu, Firea, Oprea, etc ar putea fi subiect de patent/brevete…ha ha ha ! Dupa ce ca si asa unele sunt plagiate grosolan, altele nu aduc nicio inovatie, nicio contributie noua la domeniu- doar „mesteca” si rearanjeaza elemente publice din alte surse, mai sugerati ca ar fi pretabile la patentare? Poate doar modalitatea de plagiere sa fie brevetabila?! :)))

      • 1) exista multe alte baze de date, ISI este doar una dintre ele
        2) in intreaga lume exista un current impotriva acestor baze de date stiintifice, considerate o modalitate de a ocoli evaluarea valorii stiintifice

        Sunt destui cei care nu dau doi bani pe o „publicatie ISI”. Mai ales ca asemenea publicatii nu au acces deschis (nu sunt transparente am zice noi). Trebuie sa platesti (destul de mult) petrnu a avea acces la ele.

        Din cauza faptului ca trebuie sa platesti, sunt extrem e putini cei care ajung sa citeasca o „revista ISI”, prin urmare controlul lumii stiintifice este limitat la evalaurea interna a revizstei respective. Buna sau rea, nimeni nu poate sti.

        Initail aceste cotatii serveau bibiotecarilor ca sa stie ce reviste sunt mai citite , sa decida cumprarea lor. Ulterior, cotarea asta a ajuns o adevarata industrie.

        Multe comunitati stiintifice recomanda ca publicatiile cotate sa nu fie puse drept criteriii de angajarea sau de promovare . In Romania ele insa sunt! Pica manusa pentru a ascunde sarlatania si impostura, de-aia.

        Recent, una din revistele „ISI” din Romania a fost subiectul unui scandal pentru ca impunea autorilor sa se citeze intre ei, pentru a ridica cotatia.

        Cum spunea si mai jos, nu exista solutii miraculoase, nu exista Mos Craciun al cercetarii stiintifice.

        • Foaaarte interesant, „Sunt destui cei care nu dau doi bani pe o “publicatie ISI”. Cam cati bani credeti ca ar valora Science? Sau jurnalele grupului Nature?
          Problema noastra pare ca e faptul ca multi dintre noi au scris mai mult decat au citit…

            • Inteleg. Dar ce parere aveti despre prestigioasele Anale ale Universitatilor din Faurei si Tandarei ?

          • Nu știu de unde aura asta în jurul unor reviste ca Nature, PNAS, et al. Conțin mai multe articole controversate, la care peer-review-ul a fost ca și inexistent: vedeți, spre exemplu, moda abordărilor filogenetice în lingvistică.

            • Aveti dreptate, sunt multe articole controversatein Nature si Science. Nu am auizit insa de vreun articol controversat publicat in Analele Universitatilor pe care le-am mentionat in comentariul anterior. Ce concluzie tragem de aici ?

            • Nu știu ce legătură au Analele Universităților din Făurei și Țăndărei cu discuția de față. Dar ne-am putea aminti de revista românească Metalurgia International care era indexată ÎȘI în 2013, atunci când a publicat „Evaluation of Transformative Hermeneutic Heuristics for Processing Random Data” (un hoax evident, opera unor cercetători sârbi pentru a demonstra calitatea publicațiilor din țara vecină și prietenă)

              Punctul de vedere expus de Dedalus este valid. Dacă doriți referințe mai serioase încercați articole precum acesta: http://www.sciencemag.org/news/2013/05/insurrection-scientists-editors-call-abandoning-journal-impact-factors Chiar Thomson Reuters au admis că „no one metric can fully capture the complex contributions scholars make to their disciplines, and many forms of scholarly achievement should be considered”.

            • Promoivarea pe criteriul articolelor cotate este una din cauzele dezastrului de la doctorate.

              Am cunoiscut o persona care se lauda tare de tot cu astfel de articole cotate. Intamplarea (nefericita) a facut ca sa imi cada sub ochi un articol. Dezasftru total. Aberatii peste aberatii, prostii peste prostii, platitudini langa platitudini.

              Sapand mai adanc (ceea ce nu o sa mai fac, pentru ca am grija de creierul meu) – am aflat ca nimeni absolut nu a ascultat vreo comuinicare a persoanei, nimeni nu a citit ceva scris de persoana respectiva.

              Nu vreau sa spun ce pozitie are acea persoana.

              Intrebarea mea este: fara aceasta idee a promovarii dupa articole cotate, persoana aceea ar mai fi ajuns unde este?

              Si, fara aceasta fuga de raspundere (ca asta este pana la urma promovarea dupa articole cotate), astfel de personae ar mai fi ajuns indrumatori de doctorate?

              Asta este de fapt radacina dezastrului: promovarea indrumatorilor din ramndul impostorilor si saraltanilor, cu concursul acestui system de promovare.

              Toata lumea insa se preface ca nu vede. Eu strig ca imparatul e gol. Dar nu e ca in poversrte, nu se termian cu „aui trait fericiti pana la adanci batrenete” cu cu „au trait fericiti fara sa stie nimic si I-au facut si pe altii doctori”.

              Daca un indrumator de doctorat este in domeniu si stie despre ce e vorba el stie si ce are valoare si ce nu, stie daca e plagiat sau nu, ca doar e omeniul lui. Stie si ce facaq colegii din domeniu de la alte facultati samd.

              Dar acest lucru nu se intimpla. Indrumatorul de doctorat lasa doctrandul sa faca ce ii tuna si din dezinteres, dar si din incompetenta.

              De aici si apetenta pentru verificarea plagiatelor. Nu ar fi fost nevoie de nici un sistem de verificare a plagiatelor daca indrumatorii ar fi fost competenti in domeniu. Iar competenta in domeniu ar trebui dovedita cu mult mai mult decat cu articole. cotate.

              De altfel si in intreaga lume este un current puternic impotriva promovarii pe baza articolelor cotate.

              Nu spune nimeni sa nu publici si in reviste cotate. Doar ca valaorea stiintiofica nu se poate masura in asemenea cotatii.

              In Romania promovarea pe baza articolelor cotate face parte din sistemul mafiot si distructiv al valorii stiintifice nationale, din pervertirea cercetarii stiintifice.

              A doua cauza a dezastrului consta in drepturile suplimentarea acordatre doctorilor. Aceste drepturi ar treb ui eliminate din toate domeniile in afara de cercetarea stiintifica propriu zisa.

    • Patentul este public, prin definitie. Nu ai cum sa soliciti protejarea drepturilor, daca nu spui public ce ai descoperit :) Altfel, nimeni nu poate fi vinovat de incalcarea unui patent strict secret de care nu stie nimeni.

    • Este fals ce scrieti. Prin definitie un doctorat este o contributie proprie si noua la un domeniu de cunoastere. Pentru a fi acceptat tema este propusa unui conducator de asa ceva, el poate sau nu sa o considere valoroasa. Sa presupunem ca este.
      Sustinerea tezei este publica si prin urmare si lucrarea este. Urmeaza imediat:
      1- daca teza este valoroasa este in interesul sustinatorului tezei sa o publice pentru a fi citata; cu cit mai multe citari, peer review-uri cu atit prestigiul stiintific/academic al noului doctor va fi mai mare.
      2- daca teza nu are valoare fie este respinsa de comisia de doctorat (jenanta postura) fie este ascunsa sub birocratie fie ea si biblioteconomica birocratia.

      De observat ca majoritatea „noilor doctori” in nu se stie ce poarta respectivele titluri cu o mindrie tantosa si lipsita de orice noblete academica. Pentru ca e vorba despre impostura nu despre cunoastere. Sau despre „stiinte ale securitatii nationale”, materie care constituie o insulta pentru orice om educat.

    • Patentele sunt publice. Cateva motoare de cautare pentru ele:

      https://patents.google.com/

      http://patents.justia.com/

      https://worldpatentmarketing.com/request_info/

      http://patft.uspto.gov/

      Asta cu secretele de fabricatie sau strategice e de asemenea gargara. In SUA, prima forta tehnologica a lumii, sunt in medie mai putin de o duzina de lucrari de masterat si doctorat secretizate anual. L-am intrebat de curiozitate la masa acum vreo ora (s-a nimerit sa fim in aceeasi carciuma) pe avocatul care raspunde de IP in compania pentru care lucrez. Motivul nu e acela ca nu s-ar inventa o gramada de chestii care se pastreaza secrete ,ci ca e foarte dificil la nivelul tehnologic al zilelor noastre, considerand si investitiile necesare in forta umana plus bani, ca cineva anume sa poata clama singur paternitatea ideeii pana intr-acolo incat sa o converteasca intr-o disertatie de doctorat. Dupa stiinta mea niciunde in lumea normala nu se accepta disertatii colective :-) .

      Compania pentru care lucrez are peste 100000 de angajati. Investeste cateva miliarde anual in R&D si poseda patente si secrete de fabricatie de peste $20 de miliarde (conform datelor publice de pe http://www.factiva.com ) – adica juma’ din bugetul Romaniei . Avocatul de la IP isi amintea de un singur caz (ar mai putea totusi sa fie si alte cateva de care el nu stie) in ultimii 15 ani in care cineva a sustinut o disertatie de doctorat ce a fost secretizata. Si oricum ca sa o sustina a avut nevoie de un milion de aprobari, o haita e de avocati, iar VP-ul care trebuia sa semneze la final s-a codit si a lalait-o aproape un an. Astea sunt cazuri extrem, extrem de rare.

      Cum e posibil atunci ca tot soiul de nulitati din Romania sa produca pe banda rulanta sute sau de mii de teze ce trebe’ musai secretizate?!

  2. Desi stiam despre asemenea „peripetii” din articolele dnei Melania Cincea, articolul de fata imi lasa un asemenea gust amar, incit nu am decit un huuuuoooo pentru ministrul Curaj si guvernul tehnocarat; sau mai precis, prim ministrul care admite in guvernul sau un domn Toba si altul Curaj.
    Iar ministrul culturii, dl Vlad Alexandrescu, ar trebui sa simta o arzatura pe obraz.

    • Daca e adevarat ceea ce pretinzi (cum c-ai sti „dedesupturile” „invatamantului” romanesc) chiar nu inteleg de ce-l aperi pe musiu funebru. Si/sau a sa (re)forma la fel de superficiala si neavenita in si pt scoala din Romania precum „decretele” abramburitei. Doar fane clacson mai facea asta (si parca) in ciuda tuturor contra-argumentelor.

  3. Doctoratele la noi erau secrete inca inainte de Revolutie , iar prin traditie si continuitate asa au ramas si acum. Motivatia oficiala era atunci una foarte interesanta . Doctoratele erau secrete pentru ca ideile din acestea sa nu fie furate si/sau copiate de altii ! :))

    ” Nu o dată, ci de cinci ori în ultimele luni, am fost la Biblioteca Națională și de fiecare dată ni s-a spus cu nonșalanță că tezele de doctorat nu pot fi consultate pentru că doamnele care se ocupă cu gestiunea lor sunt în concediu medical. ”

    Si veti mai merge cu acelasi rezultat. Regimul Bibliotecii Nationale a fost adaptat angajatilor ei si nu interesului public sau intereselor cetatenilor . Unele doamne de acolo sunt aceleasi din anii `80 si au ramas cu aceleasi naravuri , moravuri , grade si preocupari.

    „Solicităm ca tezele de licență, dizertațiile și lucrările de doctorat să fie documente publice și să fie accesibile oricui, oricând. Mai mult, solicităm sancționarea automată a școlilor de doctorat și a conducătorilor de doctorate. Autonomia pe bani publici trebuie să fie dublată de responsabilitate.”

    Solicitati, e un drept democratic. Singura problema la noi este aceea ca informatiile publice nu sunt de fapt publice desi nimeni nu vrea sa defineasca ce poate fi secret intr-o institutie publica si platita din bani publici.

  4. iubesc la maxim interventia Dvs.

    Am si eu o istorioara, poate chiar doua…

    in curand o sa serbez 4 luni de cand am cerut sa citesc o lucrare de doctorat.
    Tezele de doctorat sunt deasemenea depozitate la Biblioteca Nationala a Romanei.

    Asa ca va pot invita sa cercetati si acolo, dar si acolo este o mica-mare problema…

    Surpriza este maxima si rog pe oricine sa investigheze atent ceea ce se intampla la Biblitoeca Nationala a Romaniei.

    Departamantul care poate oferi spre lectura tezele de doctorat este inoperant incepand cu Decembrie 2015. De ce? Pentru ca:

    1. Una angajata – gestionara – este in concediul medical din Decembrie 2015

    2. Cealalta angajata- tot gestionara – era in concediu in Decembrie 2015 si se pare ca s-a imbolnavit si aceasta in Ianuarie 2016. Si pare ca accidentarea acesteia a durat in paralel cu accidentarea celeilalte angajate Cineva se poate intreba oare toate aceste treburi sunt cumva regizate sau este cumva o lebada neagra???

    3. Saga continua – Sefa de departament in Martie 2016 – care oricum nu putea intra in depozit pentru ca nu era gestionara, zic unii – a plecat pentru un post mai bun si acum se pare ca o sa fie vacant si acest post in structura.

    4. Intre timp, adicalea la finalul lunii Martie 2016, una dintre gestionare revine din concediu medical si decide ca ESTE TIMPUL PENTRU UN INVENTAR…. La intrebarea mea cat va dura acel inventar mi s-a spus ca pana la sfarsitul anului…

    Bre oameni buni nu cred ca este aur in acele teze de doctorat. Ba din contra….
    Sunt pazite mai ceva ca depozitele din banci – parol!!!

    Intre timp am cercetat problema legata de gestiune si am gasit solutia legala.
    Sa stiti ca Directoarea bibliotecii nu a gasit-o, si de aceea a ales sa plece pe pozitia ocupata – este o presupunere de a mea, nu ma luati chiar in serios…

    In asemenea imprejurari, am stat si m-am intrebat oare de ce nu s-ar numara lucrarile pe categorii – caci exista cate un exemplar din fiecare teza – si daca nu ies la numarat atunci sa vada din ce categorie este lipsa si apoi sa fie verificate mai atent cele din categoria respectiva… Sa mai spui ca se pot pune coduri de bare si citi rapid lucrarile care sunt si cele care lipsesc???

    Concluzie: geaba cap daca lucrezi cu unii fara prea multe tigle pe casa…

    Toata aceasta mica-mare poveste imi aduce aminte de altceva – este o istorie adevarata povestita odinioara de regretatul matematician Grigore Moisil.

    Istoria era cam asa:

    Grigore Moisil este chemat in armata.
    Pentru ca avea studii superioare,cum era odata pe vremuri, a facut armata dupa ce a terminat facultatea si intamplator sau nu terminase Facultatea de Matematica – chiar dansa…

    SI pentru ca era un absolvent istet caporalul ii rezerva o sarcina importanta : sa numere camasile…

    Se apuca Grigore Moisil sa faca gramezi de cate 10 camasi, la care racarul intepeneste si il intreaba, oarecum suparat, ce este aceasta treaba, oare ce face el acolo??? Grigore Moisil ii explica respectuos sistemul pus la punct – gramezi de cate zece camasi, si ulterior o sa numere gramezile de 10 camesi – dar se pare ca metoda folosita de viitorul mare matematician nu este apreciata de racar si drept urmare Grigore Moisil este obligat sa numere toate obiectele de inventar respectuos, adicalea camsa cu camasa, sa treaca prin toate cele existente in depozitul de acolo, si imi pare ca intamplator sau nu, toata aceasta intamplare neintamplatoare era in Caracal… Funny story – nu am putut sa o uit pana in ziua de astazi…

    Cred ca si la Biblioteca Nationala a Romaniei se numara, lucrare cu lucrare, cele considerate marile opere de cultura si stiinta, adicalea lucrarile de doctorat si sa speram ca cel de Sus o sa le dea puterea si indrumarea necesara ca sa termine pana la sfarsitul asta de an…

    Spor in toate si la toate!

    Numai sanatosi sa fim, ca belelele curg garla pe langa noi!
    O zi mai buna si cu mai mult soare pe alee!

    • Da’ aia cu parintele radiesteziei romanesti de la Academia Militara o stiti? Din nefericire nu-mi mai amintesc numele dobitocului, dar povestea cred ca merita totusi spusa.

      Pe cand eram student la Politehnica in prima parte a anilor ’90 aparuse un set de articole in Catavencu despre un dement senil, ex profesor la Academia Tehnica Militara, pe care printr-un miracol reusisera sa-l pensioneze fortat pe motiv ca-si pierduse mintile – motiv care desigur ca nu e suficient de intemeiat in lumea universitara romaneasca. Vorba lui Jaroslav Hasek: „instanta a decis ca acuzata e intr-adevar tampita, dar ca asta nu o impiedica sa ocupe orice functie in stat”.

      Revenind la generalul pensionar cu pricina, asta brevetase la OSIM surubul cu 2, 3 4 si piulite care legat cu o sfoara putea sa determine penetrarea sudurilor, incluziuni, goluri si segregatii. Surubul cu doua piulite fara sfoara avea si alte aplicatii remarcabile – de exemplu in pasterurizarea laptelui. :-) Erau facsimile din brevetul de la OSIM de te durea mintea ca asa ceva se poate publica in afara unui balamuc. :-)

      Venerabilul general si-a gasit un aparator in persoana lu’ tribunu’ V.C. Tudor care cerea furibund in gazeta Romania Mare demiterea conducerii vandute strainatatii a santierului naval Constanta pe motiv ca acestia in loc sa cumpere suruburile cu piulite si sfori oferite pe doar cateva sute de mii de lei ale generalului se incapatanau sa aduca din import aparate cu raze X pentru inspectia sudurilor.

      Dupa isprava cu sudurile generalul din poveste a mai inventat si brevetat si „cracana radiestetica” care ajuta la descoperirea petrolului. A prezis ca sub lacul Herastrau e o punga de petrol, spaima Arabiei Saudite nu alta, dar uite ca nimeni nu s-a incumetat nici pana in zilele noastre sa foreze acolo spre a scapa tariasoara noastra de povara importului de hidrocarburi…

    • De acord.

      Presupunand ca tezele vor fi publice 100% cine la va citi?

      Presupunind ca la va citi cineva, cine ce va intelege din ele?

      Cadrele didactice univesitarea sunt multe analfabete la modul propriu (unele personae nu stiu sa scrie si au ajuns chiar decani, rectori…). Cercetatorii stintifici alearga dupoa „lucrari ISI” (alea sunt si ele inacesibile cele mai multe, ghici de ce), nu o sa citeasca teze. Restul lumii e ocupata cu diverse altele…

      Concluzie: transparenta tezelor de doctorat nu e nicidecum o solutie.

      Am eu insa una mai „romaneassca” : verificarea administrativa a indrumatorilor de doctorat. Acolo e cauza catastrodfei, nu in lipsa transparentei.

      Un indrumator de doctor trebuie sa … indurme. NU face asta. Pentru ca daca ar face-I si DACA ar fi la randul sau competent, ar refuza sa recomande teze copiate sau fara valoare.

      Indrumatorul de doctorat este cauza sinistra a acestei situatii, cu atat mai sinistra cu cat nimeni nu se uita in directia lui.

      Stiu ca apare idea ca daca teza e publica, indrumatorul se va opri in a gira plagiate. Fals! Nu se va opri. Codul penal nu a oprit niciodata un infrator sa fure sau sa ucida. Transparenta nu va folosi la nimic, pentru ca nimeni nu0si peierde vreamea sa citeasca lucrari ce au din pornire un character mai degraba de invatare, nu de nouate.

      Transparenta nu va opri plagiatele. Le va face eventual mai sophisticate, dar nu le va opri. Singrul luru care ar readuce valaorea ar fi controlul strict al indurmatorilor de doctorat.

      Numai ca, din pacate, nu stiu daca mai sunt in toata Romania 100 de personae in toate domeniile adunate capabile sa fie indrumatori de doctorat.

      Asta pentru ca majoritatea cadrelor didactice universitare si cercetatorilor sunt acum la randul lor produsele zombie si decerebrate (!) ale unui system de invatamant mai distructiv decat nazismul, comunismul si 3 tsunami la un loc.

      Ce cred? Ca nu ne-a mai ramas decat slujba de la capataiul mortului (invatamantul romanesc). Ca incompetnta va creste, nu va scadea si ca analfabetismul va devein marca noastra nationala.

      • De acord.

        Dar nu cred ca trebuie sa plangem la capatul mortului.
        Cat mai misca pacientul trebuie tratat – poate si prin taierea raului in carnea inca vie.

        O zi mai buna poate cu mult soare!

  5. In afara unor teze cu inalt continut stiintific, de obicei in inginerie, materiale etc, aplicate in armata (la noi nu cred ca „se pune”), tezele de doctorat nu sint secrete nicaieri in lume. Aminarile astea au doar rolul de a mai ascunde minciunile. Cei cu teze „pe bune” le-ar publica voluntar. Imparatul este gol!

    • Am uitat: cind legislatia si functionarimea vor permite accesul, tezele vor dispare, asa cum e buna traditie la noi – vezi contract Bechtel, arhiva ASF etc

  6. Imi e greu sa inteleg si sa accept ca tezele de doctorat pot fi „ascunse” cu atata abilitate acum, in era e-paper si a documentelor on line!
    De ce nu se introduce un amendament care sa oblige facultatile si scolile doctorale (ca peste tot in lume) sa publice (adica accesibil tututor) atat hard copy cat si pdf? Toate lucrarile, care se presupune ca sunt scrise pt a avansa stiinta in domeniu, nu pt a fi tinute sub lacat -caci la ce bun o lucrare stiintifica de care nu profita nimeni – ar trebui updatate pe pagina bibliotecilor in forma electronica. Nu vad care e problema. Totul se poate scana si pune online – astea sunt practicile standard. Altfel cum isi justifica aceste scoli existenta?! Nu mai vorbim de fondurile primite!
    De asemenea, in tarile pt care doctoratele chiar inseamna ceva, se fac comisii de discutare a propunerilor de teme de cercetare – nu oricine poate scrie despre orice: trebuie sa existe o nevoie, un interes, o lacuna in cercetare. Asta e criteriul esential, ori nu vad pomenindu-se acest lucru! O teza nu se scrie pt ca vrea studentul, sau are nevoie de titlu! Nu e de mirare ca atat scolile doctorale cat si studentii se rusineaza de „productiile” lor!
    Lipsa de transparenta, de „aer’ si vizibilitate in mediul universitar e ceea ce omoara cercetarea adevarata si pune un adevarat zid in fata oricui ar vrea sa faca cercetare in Romania.

  7. Nu pot decat sa cred ca biblioteca nationala si ase se pregatesc sa inainteze propuneri pentru premiile Nobel.

    Jenanta aceasta coalitie a imposturii academice, mult mai mare decat am intuit noi, astia mici, fara doctorate si titluri. Imi pare rau pentru cei care si-au facut doctoratul „pe bune” si care sunt acum bagati in aceeasi galeata cu ordurile. Poate ar trebui facut un site pe care cei care nu au nimic de ascuns sa isi faca publice lucrarile.

  8. „În acest context pare ridicolă afirmația ministrului Adrian Curaj care vrea ca acordarea și retragerea titlurilor doctorale să intre în atribuția și responsabilitatea instituției organizatoare de studii universitare de doctorat, a universităților și a Academiei Române. ”

    Eu nu cred ca e asa de rau, atata timp cat doctoratele se pot verifica electronic. Daca tie ASE iti revine responsabilitatea sa anulezi un doctorat si publicul (national si international) poate verifica singur ca e plagiat, iti este afectat prestigiul daca nu-l anulezi. Cel putin Universitatea Bucuresti pare ca vrea sa-si apere prestigiul.

      • Scuze, nu m-am exprimat corect.

        Cred ca daca orice doctorat _ar_fi_ verificabil electronic _de_catre_public_ (cum e peste tot in Occident), ar fi in regula ca retragerea lui sa fie atributia universitatii, asa cum vrea (?) Curaj. Universitatile care vor dori sa-si apere prestigiul, vor retrage doctoratul in caz de plagiat.

    • Cand vor fi publice, nu le va citi nimeni.

      De ce le-ar citi?

      Si, daca in loc de plagiate vor fi niste aberatii scrise aiurea, cine le va descoperi, cand chiar indrumatorii de doctorat sunt vai mama lor?! Si, presupuanind ca vreun ametit care nu are de lucru va demonstra ca sunt tampenii, CE anume va urma? Cine se va inhama in dificilul process al retragerii unui titlu, cate sanse ar avea un asemenea process si pana la urma la ce ar servi?

      Nu cred ca oameniii cu adevarat competenti isi vor lua luni si ani din viata sa se lupte cu tezele de doctorat scrise plagiat sau aiurea, in loc sa-si vada de trebuirie lor. Mai ales ca au acum la indemana Solutia mult mai simpla a deplasarii in strainatate.

      TU ce ai allege? Ai sta ani de zile sa scrii si sa te lupti cu mii de plagiatori si sarlatani in Romania sau te-ai dedica cercetarii intr-un stat ce te-ar aprecia?

      OK, cateva sapatamani e incitant- esti Zeul Dreptatii, un fel de Superman Einstein, aduci dreptatea in lume. Dar CAT te va tine entuziasmul? Cateva saptamani? CAteva luni? Cativa ani? Din lupta de de Superman nu te alegi decat cu glorie. Dar glory nu-ti plateste facturile si nici nu scoate bani la ATM.

      Nu exista solutii miraculoase, imi pare rau ca nu exista un Mos Craciun al invatamantului romanesc.

      • Noroc cu calculatoarele.

        Ele, sarmanele, citesc neobosit si fac comparatii, pe loc, intre diferite teze de doctorat, asta in pofida fonturilor diferite…Basca ca pot sa faca si traduceri, unele mai bune, altele mai putin bune, dar daca mai exista si un ochi uman se poate verifica…

        Doamne ce ne face tehnologia asta!
        Iute cum in cazulte zelor de doctorat ne vor ajuta sa vedem in primul rand daca sunt cu copy-paste… In curând calculatoarele, ordinatoarele, cum le place sa spune celor care sunt fani limba franceza, vor putea detecta si gradul de noutate – nu am nici o grija…Metoda de masurare este similara cu metoda si procedura pe care ar trebui sa o foloseasca domnii/doamnele indrumator/indrumatoare de doctorat.

        Sigur o sa fie mai bine maine!
        Parol!

        • Ce bine ar fi. Doar ca presupunind ca un calculator poate evalua gradul de noutate, rezulta ca poate sa si inventeze :-).

          Exista software anti-plagiat si acum, doar ca performantele sunt extreme de scazute.

          De altfel, aceasta idee a evaluarii matematice a perfoirmantei a condus la mizeria evaluarii dupa articole publicate in reviste „cotate”. Iti Numara cate astfel de articole ai publicate si la un anumit numar ai dreptul de a fi professor universitar… Rezultatul a fost cresterea numarului de reviste „cotate” si inventarea unor mecanisme misheleshti de citare incrucisata si reciproca.

          Nu merge cu calculatoarele, asta spun.

          Cel mai probabil oameniii vor inventa o procedura prin care softul anti-plagiat va fi pacalit (cum au facut si cu cotatiile stiuintifice). Si atunci va fi mult mai rau, penru ca nu vei mai avea ce sa spui la remarca ; „Softul a decis (!) ca nu e plagioat!” – CE vei face atunci, daca totusi vei constata ca ESTE plagiat?! Iti spun eu: nimic. Nu vei mai avea ce sa faci.

          E nevoie de un effort urias la nivel national de starpire a CAUZELOR acestor fenomene. momentan umblam numai la efecte si propunem medicmente cu efect analgezic…

  9. Da. O țară plină de doctori și de academicieni fără operă. Ar fi amuzant, dacă n-ar de plâns. Impostura academică și omerta de care s-a înconjurat sunt cele mai rușinoase plăgi ale mediului nostru universitar. Semnalele trase de câțiva (puțini) profesori și jurnaliști onești, inimoși s-au lovit ca de un zid de opacitatea celor răspunzători. Sau au primit aceleași răspunsuri în doi peri.
    Așa se face că penibilul domn Curaj, protectorul impostorilor (și membru al ASSN) se află încă în fotoliul de ministru al Educației.
    Așa se face că domnul (Apud) Tobă, plagiator dovedit, este încă la cârma Ministerului de Interne.
    Și, cel mai dezamăgitor e faptul că însuși domnul Prim-Ministru Cioloș (în care ne-am pus toate speranțele) tace. De necrezut. Și de neînțeles.
    Să mai amintim de domnul Președinte? Al cărui prim-sfătuitor este „înalt academician” al aceleiași Academii a Impostorilor? Mai bine, nu. E prea ocupat cu planificarea confortului personal (case, avioane, vacanțe exotice).

  10. Felicitari pentru articol care este un raport de caz si nu consideratii mai mult sau mai potin intelectuale cand nu sunt „telectuale”. Cred ca este cazul ca sa ne amintim ca suntem(credem ca suntem) intr-un stat de drept si ca justiria este puterea coloana vertebrala a statului de drept. Actionati in justitie aceste institutii sub motive pe care un avocat kle va gasi. Daca este nevoie acelasi lucru si fata de ministerul invatamantului. Justitia nu se autosezizeaza decat in unele situatii si deci noi cetatenii interesati trebuie s-o punem in functie. Asa s-au constriut SUA cu constitutia intr-un buzunar si cu pistolul in celalalt, in cazul nostru pistolul fiind metafora care inseamna fora cu care investim noi justitia odata ce o punem in actiune.
    Asadar actionati in continuare si nu va lasati. Mediatizati la maximum situatia si opinia publica va fi alaturi de dvs.

    • Mulțumesc pentru comentariul dumneavoastră!

      Acțiunile în justiție vor urma în perioada următoare. Am început deja să atragem resursele financiare și juridice necesare. Orice sprijin este binevenit.

      • Desigur ca pot sa incerc sa va ajut. Sunt cercetator si cand am cercetat ceva am si gasit.
        Dar imi trebuie detaliile cazului mai ales pe latura de „legal” pe care mi le puteti trimite prin e-mail sau pe feisbucul meu sau pe blogul meu.
        Succes

      • În comentariul de astăzi, 26.03.2016, ora 16:07, am arătat că puteţi începe acţiunea IMEDIAT, fără a avea nevoie de NICI UN BAN.

        Pasul 1:
        Înregistraţi poimâine, 28.03.2016, cerere la ASE, în temeiul Legii nr. 544/2001. (am dat şi un model de cerere).

        Pasul 2:
        Aveţi de aşteptat un număr de zile precizat de lege după care, dacă nu primiţi ceea ce aţi cerut, mergeţi personal şi faceţi plângere în justiţie. Nu aveţi nevoie de avocat şi nu se plăteşte taxă de timbru.
        Instanţa obligă ASE să vă dea ce aţi cerut.
        Iar ASE este OBLIGAT să respecte o hotărâre judecătorească!

  11. E trista povestea din acest articol. De obicei valoarea cercetarii (inclusiv cea dintr-o teza de doctorat) se masoara in impactul ei in comunitatea stiintifica si, ideal, in industrie. Cum poate avea impact si cum ar putea fi citat un doctorat, daca nici macar nu poate fi citita? (desi uneori lucrari sunt citate, chiar daca nu sunt citite :-))

    In alta ordine de idei, o cunosc personal de dna director de la Biblioteca Nationala si am o impresie foarte buna despre dansa. Eu cred ca in cazul prezentat, chiar nu avea ce sa faca conform procedurilor. S-ar putea sa fie chiar complicat sa mute gestiunea de la o persoana la alta. Zic si eu… (Insa tonul articolului incearca sa o puna intr-o lumina proasta de Claudia Serbanuta de la Biblioteca Nationala, pornind de la o chestie birocratica si nu mi se pare foarte fairplay din partea autoarei articolului)

    • Poate aveti dreptate si nu-i permite un regulament, ceva, sa asigure accesul la acele documente. Dar a facut ceva ca sa indrepte aceasta anomalie? E conducatorul institutiei dupa cum ziceti, nu un oarecare de pe strada. Cum e posibil sa inchizi asa o institutie pentru ca cineva e bolnav? Unde s-ar ajunge daca s-ar proceda asa peste tot? Vedeti exemplul de mai jos…

    • Vorbiti serios!Chiar va pare rau de lipsa de fair-play a autoarei articolului sau si va este imposibil sa fiti obiectiv?!Vi se pare firesc ca angajatele d-nei Serbanuta sa fie in concedii medicale pe termen nedefinit(!!) concomitent fara sa-si predea gestiunea aia pretioasa ,lucrarile de doctorat scrise cu litere de aur,cuiva(exclusa din start femeia de serviciu)?Nu exista concediu medical pe termen nedefinit,dupa un anumit nr de zile trebuie sa fii pensionat de boala,si atunci se impune sa fii inlocuit.Aveti vreo explicatie ca ministrul V.Alexandrescu sa nu raspunda in termen de 30 de zile la o cerere de genul mentionat in articol cu da sau ba ,alta decat indolenta?Nu-i suficienta tristetea dvs.si nici de folos noua atata timp cat impostura si minciuna fac casa buna cu niste functionari ,iar a te lupta cu mentalitatea lor sau cu morile de vant e totuna.Frustrarile mele sant mai mari ca trstetea unora,ptr.ca cei cu „musca pe caciula”nu citesc pe site-uri de astea,vor continua sa fie bogati si fericiti in veacul vecilor.

      • Multumesc pentru comentariu. Nu ma intelegeti gresit – si eu sunt de aceeasi parte a baricadei cu dumneavoastra. Si eu doresc sa se mai limpezeasca „balta” aceasta academica din Romania. Eu am un doctorat in Germania si cand m-am intors in tara nici macar nu am primit sporul de 15% „de doctorat”, pe cand cei „din sistem” il primeau in continuare. :-)

        P.S. I-am transmis si dnei Claudia Serbanuta linkul la acest articol si sper sa ajute si dansa la rezolvarea problemei cu tezele de acolo.

        • @Alin Stefanescu (25/03/2016 la 18:34)

          „….. Eu am un doctorat in Germania si cand m-am intors in tara nici macar nu am primit sporul de 15% “de doctorat”, pe cand cei “din sistem” il primeau in continuare. :-)”

          Exista „spor de doctorat in Romania”? …….chiar daca sa zicem esti intr-o functie sa zicem de primar ?

          Poate cineva sa confirme asta (cu sporul de 15%) ? Chiar am citit zilele trecute pe un forum despre o persoana care-si luase doctoratul in Mozart si cerea ajutor pentru a-si gasi un job. Daca se intoarce in Romania si se angajeaza undeva (sa zicem un fuctionar/customer service/secretara vorbind ebngeleza si franceza) are din start un spor de 15%?

          • Pana in 2010 a existat (de-asta si interesul acesta pentru „doctorate”, mai ales pentru cei cu salarii mari, inclusiv primari), iar apoi Boc l-a eliminat, impreuna cu alte sporuri (desi unii si l-au pastrat sub o anumita forma de „compensare”, nu mai stiu exact cum). Acum cred ca s-a revenit la spor, dar nu sunt foarte sigur daca in tot sistemul bugetar.

    • Consider interventia dvs foarte utila in context ( fara sa vreti ridicati cateva mingi la fileu ) si din acest motiv i-am acordat toata atentia selectand cele mai importante aspecte din aceasta :

      „In alta ordine de idei, o cunosc personal de dna director de la Biblioteca Nationala si am o impresie foarte buna despre dansa( 1) . Eu cred ca in cazul prezentat, chiar nu avea ce sa faca conform procedurilor (2). S-ar putea sa fie chiar complicat sa mute gestiunea de la o persoana la alta(3). Zic si eu… (Insa tonul articolului incearca sa o puna intr-o lumina proasta de Claudia Serbanuta de la Biblioteca Nationala, pornind de la o chestie birocratica si nu mi se pare foarte fairplay din partea autoarei articolului)(4)”

      „Eu am un doctorat in Germania si cand m-am intors in tara nici macar nu am primit sporul de 15% “de doctorat”, pe cand cei “din sistem” il primeau in continuare. :-)” (5)

      „P.S. I-am transmis si dnei Claudia Serbanuta linkul la acest articol si sper sa ajute si dansa la rezolvarea problemei cu tezele de acolo.” ( 6)

      Pentru eliminarea oricaror confuzii, raspunsul meu este unul de tip punctual :

      (1) Este opinia dvs , total irelevanta in acest caz.
      (2) „Procedurile” invocate de dumneai si de dvs nu au nici o legatura cu „misiunea si viziunea ” Bibliotecii Nationale a Romaniei :

      „Asigură accesul liber(s.n.) la colecţiile sale – parte esenţială a memoriei poporului român – atât generaţiei de azi, cât şi celor viitoare, în scop de educare, cercetare, studiu şi informare.”
      „Adevărat centru naţional de informare, Biblioteca Naţională a României se află în slujba educaţiei şi a cercetării ştiinţifice, în scopul dezvoltării sociale, culturale şi economice a ţării. ”
      http://www.bibnat.ro/Misiune-si-viziune-s3-ro.htm

      3) Dupa aceasta opinie , dvs ganditi inca la nivelul anilor `80 cand fiecare institutie/ intreprindere avea un BDS ( Biroul de Documente Secrete ) , accesul la xerox era posibil numai cu aprobarea scrisa a sefului ierarhic , iar mentalitatea dominanta era una de tip birocratic -administrativ -securist. Va recunoasteti in aceasta ?

      4) Asta este culmea ! Dupa ce invocati o birocratie de tip securist in apararea unui functionar platit din bani publici care impreuna cu angajatii isi bate joc si de interesul public national ( e vorba de o Biblioteca Nationala, nu ?!) si de cetateni , mai aveti si tupeul sa acuzati de lipsa de fair-play un autor care nu face nimic altceva decat indrazneste sa spuna adevarul ?!

      5) Adica ati luat un doctorat in Germania ( aveati si acolo 15% la salariu ?:)) si vreti sa fiti platit pentru el in Romania ,nu ? Fara suparare, in conditiile vestitelor doctorate romanesti acest spor ca „vointa si reprezentare” seamana cu vestitul „spor de zambet”(?!) ( e adevarat, pentru unii e foarte stresant sa zambeasca ! ) primit de angajatii Politiei Romane , spor despre care a scris presa romana cu ceva ani in urma spre deliciul cititorilor .

      6) Excelenta idee, chiar merita aprofundata . In acest caz, d-na Claudia Serbanuta ar putea afla si urmatoare intamplare.

      Cu aproximativ o saptamana inainte de mutarea Bibliotecii de Stat din vechiul sediu de langa sediul Bancii Nationale a Romaniei in actualul sediu nou, am fost la Biblioteca de Stat de atunci sa consult ziarul Romania Libera din anul 1991. Merg la sala de periodice , scriu ce doresc sa citesc pe buletinul de lectura si il inmanez functionarei din sala ( aceasta imi cere sa trec numele, data, numarul si seria cartii de identitate si sa ma semnez ) care imi spune sa astept. Merg in sala ( in stanga salii erau niste rafturi, imediat voi spune si de ce am facut aceasta specificare ) si astept sa pot consulta ziarul.
      Dupa ce vad ca timpul trece cam degeaba , merg din nou la functionara din sala ( blonda si cu ochi albastri , fac aceste precizari cu un motiv care se va vedea mai jos) si o intreb daca mai dureaza mult. De aici incepem impreuna nu un vals , ci o tarantela.

      Ea : „Nu gasim numerele ziarului pentru ca suntem in procedura de mutare”.
      Eu : ” Stiu asta, dar cum nu le gasiti cand toata colectia este exact pe rafturile din stanga ?!”.
      ( N.B. Conversatia au auzit-o si cititorii din sala care se aflau mai aproape de noi .)

      A zambit „angelic” ( ca sa nu zic ca s-a strambat ) de parca dadea de la ea din casa si a consimtit intr-un final : „A …, da…, puteti sa mergeti la raft si sa le consultati !”.
      Merg la raft, iau mapa cu ziarul „Romania Libera” din 1990-1991 ( marimea A2 cred ) ma asez la masa si incep sa citesc , dar nu pentru multa vreme.
      Daca pana atunci a fost liniste , de aici incolo au inceput surprizele. Apare un alt functionar al bibliotecii ( Babel :))) cu niste cutii de carton pe care le pune pe o masa langa rafturi si, in linistea din sala incepe ( exact cum se face la aprozar cu verzele…) sa tranteasca cu zgomot si in mod ostentiativ carti si ziare de pe rafturi exact in acele cutii de carton aflate pe masa ( la celelalte mese erau cititori ) .
      Ma uit in sala , toti cu nasul in carti, nimeni nu pare deranjat. Incerc sa ma concentrez si sa-mi vad de ale mele . Am rezistat cam 20-30 de minute dupa care plecat cu gandul sa nu mai calc pe acolo pentru ca intre timp am realizat ceva.
      Mi-am amintit ( am mai relatat acest lucru pe Contributors.ro ) ca functionara care mi-a atras atentia prin zambetul ei angelic o stiu bine inca din anii `80 cand, student fiind, veneam frecvent sa consult carti la Biblioteca Centrala de Stat. Atunci, exact aceasta functionara ( e drept, atunci mult mai tanara dar tot blonda si cu oci albastri ) a refuzat sa-mi aduca mie si unui coleg de facultate niste reviste si carti din catalogul oficial al Bibliotecii de Stat pe care le cerusem si ne-a trimis la seful ei de atunci dl Muller „pentru aprobare”. Acest domn Muller ( fara gluma , tot blond si cu ochi albastri :)) ) , dupa ce a vazut buletinele de lectura si a aflat ca suntem studenti la Universitate , ne-a intrebat scurt, ca sa nu spun ca a strigat la noi : „Da, dar aveti dreptul sa le cititi ?!” . Si ne-a aratat usa…

      P.S. Dl. Muller nu stiu daca mai este acolo , dar subalterna lui pariez ca leviteaza inca in acelasi spatiu administrativ si are exact acelasi comportament ca si inainte de mutare. Ca atare, in acest context putem estima intuitiv cam ce sanse au romanii sa aiba acces la doctoratele tinute si acum sub cheie…

      • Multumesc pentru raspuns si scuze daca v-am suparat in vreun fel (indirect). Va inteleg punctul de vedere si va raspund si eu punctual:

        1) De acord. Era mai mult un „disclaimer” din partea mea ca opinia mea poate fi influentata de faptul ca o cunosc pe Claudia Serbanuta.

        2) Si aici sunt de acord. Era o presupunere ca birocratia ingreuneaza procedurile. Am intalnit de multe ori oameni bine-intentionati in aparatul birocratic romanesc care nu puteau sa optimizeze procese din cauza legilor anaponda. Poate aveti dreptate si nu e cazul pentru situatia discutata. Nu stiu.

        3) Nu ma recunosc intr-o „mentalitate de tip birocratic-administrativ-securist”. :-)

        4) Da, am avut „tupeul” sa-mi exprim o parere despre tonul articolului (asa cum fac multi comentatori), insa nu am negat nicaieri „adevarul” din articol (ci din contra, si eu sustin – cel putin moralmente – demersurile pentru desecretizarea tezelor de doctorat).

        5) Am amintit despre sporul de doctorat de 15% din Romania in treacat pentru explica putin motivatia financiara a celor care au luat doctorate doar pentru aceste beneficii. In principiu nu sunt de acord cu un asemenea „spor” doar pentru o hartie. Pe de alta parte, mi se pare normal sa se reflecte experienta acumulata dintr-un doctorat „pe bune” si intr-o salarizare corespunzatoare (cel putin in domeniul academic). In Germania, nu exista un spor explicit pentru doctorat, insa acesta era implicit: in universitate iti crestea salariul dupa ce-ti luai doctoratul (treceai la alt palier salarial), iar in piata de asemenea de obicei puteai negocia un salariu mai mare daca aveai doctorat. Iata doua articole care contin date in acest sens:
        http://www.welt.de/wirtschaft/karriere/bildung/article136475552/In-diesen-Branchen-zahlt-sich-ein-Doktortitel-aus.html (tabel cu cat la suta castiga mai mult cei cu doctorat)
        http://www.ksta.de/ratgeber/finanzen/promotion-mehr-geld-mit-doktortitel-4704342 (un alt studiu care arata ca acei cu doctorat castiga dupa un an de la terminare studii cam cu 18% mai mult decat cei fara doctorat – 21,21 euro/ora vs. 17,90 euro/ora).

        6) voi incerca sa transmit informatia mai departe.

        O seara buna si scuze pentru lungimea mesajului (si argumentatia pro-domo)

        • Multumesc pentru raspuns, nu este vorba de suparare si nu este cazul sa va cerereti scuze , discutia era doar despre mentalitati , institutii si despre o situatie revoltatoare care nu este nici pe departe unica , birocratia generalizata ( in realitate aceasta este un nume pentru altceva…) sufoca Romania. Citim de exemplu in presa :

          Activitatea Consiliului Economic şi Social e blocată de 3 ani din cauza şefului său, Florian Costache, care are sentinţă definitivă de agent al Securităţii.

          „CES este cea mai importantă instituție a societății civile. Prin el ar trebui să treacă toate inițiativele legislative ale Parlamentului și ale Guvernului, dar la noi este absolut formal. Este o mizerie absolută. După două mandate la Bruxelles, în CES-ul european, mă declar pur și simplu siderat de ce se întâmplă la noi”
          Radu Nicosevici
          președintele Academiei de Advocacy – membru activ, între 2007 și 2015, în Comitetul Economic și Social European (CESE), echivalentul CES de la nivelul UE.

          Sursa : https://pressone.ro/securistul-care-ne-avizeaza-legile/

          Pe de alta parte, apreciez raspunsul dvs onest si fair-play la o interpelare frontala cum a fost a mea, justificata de situatie si de context desigur ( nu practic niciodata atacul la persoana, ma intereseaza doar ideile si situatiile ) si ma bucur ca pe Contributors.ro exista si astfel de conversatii care depasesc intoleranta inca atat de raspandita la noi.

          O zi buna va doresc,

  12. Cred ca ar fi o idee buna sa mergem cu totii cel putin o data pe saptamana la Biblioteca Nationala si sa cerem sa vedem cate o teza de doctorat. Mobilizati-va prietenii, rudele, colegii- sa mergem la Biblioteca!

  13. Da, comentarii vad o multime. Dar s-a facut vreun demers oficial? As vrea sa vad un raspuns al Ministerului Invatamantului, al Culturii (cred ba bibliotecile tin de el), in general al ministerelor resposabile si care ar trebui sa asigure accesul la aceste doctorate, informatii in general.
    Iar la biblioteci ar trebui sa se lase cu destituiri in masa. Situatia e de-a dreptul hilara, dar de fapt tragica. Cum adica, daca cineva e in concediu se inchide sectia? Pai ce-ar fi sa fie asa si la CFR, e in concediu cutare mecanic, trenul Bucuresti – Timisoara nu circula pe periada asta. Sau la politiie, spitale, etc.. Va las sa va imaginati asa o situatie.

  14. a) Articolul este o semnalare reala si corect realizata. Primul indemn: nu va lasati! http://www.plagiate.ro este alaturi de voi si face acelasi lucru si cu reactii similare. Cum se procedeaza corect? Se aplica legea: se solicita teza potrivit legii transparentei informatiei publice si daca institutia nu o face, se actioneaza in judecata. Acest angajati trebuie sa inteleaga ca sunt functionari platiti de la buget. Teza are caracter dual: stiintiifc si administrativ. La solicitarea unei asociatii cel care este activ este caracterul tezei ca document administrativ.

    b) Nici o teza nu este secreta fiindca este un document public care sta la baza obtinerii unui titlu public. In Romania nu exista „doctori secreti” ! Proiectul la care doctorandul lucreaza sau va lucra poate fi secret.

    c) Valoarea unei teze nu o stabileste comisia de analiza sau alte comisii ci numarul de articole pe care doctorandul le-a publicat spre validare in lumea stiintifica. In ciuda tuturor aparentelor, comisiile de doctorat sunt doar comisii de conformitate. Rolul lor este sa verifie ca teza indeplineste toate conditiile de redactare a unei lucrari stiintifice. Calitatea o evaluarea intreaga lume stiintifica prin citarea sau prin necitarea contributiilor tezei in articolele publicate. Doctorandul trebuie sa-si apere (defend) teza si daca sustinerea ar fi facuta asa cum trebuie nu ar exista nici o teza cu plagiate neidentificate.

  15. Să vedeţi argumentaţie atunci când vor încerca să justifice secretizarea tezelor de doctorat din domeniul Apărării. Ale membrilor academiei ăleia fantomă a lui Maior & Oprea şi ale emulilor lor….

  16. dar, doamna, de ce nu spuneti in mai putine cuvinte ca nu va este permis accesul la tezele de doctorat ale conducatorilor neamului?

    credeti ca au acesti conducatori suficienta putere de concentrare sa citeasca atata amar de text si sa inteleaga ce ati scris? NU! sunt prea ocupati cu activitati ilicite diverse.

    iar rezumatul tezei, ca si CVul „doctorului in stiinte economice” (de furat ca-n codru) trebuie sa fie disponibile online. poate trebuia sa va exprimati mai amenintator: „intrucat rezumatul nu este disponibil online, avem motive sa credem ca acesta, dar si teza, nu exista, si simtim nevoia sa aducem acest fapt la cunostiinta ministerului educatiei”.

    din pacate, doar amenintarile de gen functioneaza in ministere…

  17. Eu zic că următorul pas trebuie să fie cel al instanțelor judecătorești, să vedem dacă judecătorul este trimis tot la bibliotecă și dacă instanței i se va spune că nu i se pot da lucrările respective din cauza concediului medical al nu știu cui.

    • Sfanta naivitate… inchina-m-as… dar n-am cui.
      In padure iepurele s-a simtit nedreptatit de actiunile lupului. Si s-a dus cu jalba-n protap la „magistratu”-urs.

  18. Avand in vedere nivelul catastrofal al invatamantlui preuniversitar si incompetenta celor mai multe cadre didactice universitare, cum s-ar putea ca doctoratele sa aiba vreo valoare?!

    Cand termini facultatea cu cunostintele unui elev de clasa a VI-a, ce mare lucru ai putea sa faci in lucrarea de doctorat?!

    Ca plagiaza… Da, si? Credeti ca daca nu ar plagia ar fi vreo diferenta? Si daca ar fi publice, credeti ca ar interesa pe cineva?

    ====
    O intreaga padure (=invatamantul) a luat foc si au ramas numai trunchiuri fumegande. Noi acum vrem sa udam cate un trunchi, ici-colo, ca sa facem copacii aia sa renasca…

    Nu este absolut nnici o diferenta intre un abslvent de clasa a VI-a si un cetatean cu doctorat (plagiat sau nu).

    Aceasta mizerie a fost si este posibila cu complicitatea fiecaruia. Nimeni nu te oblige sa plagiezi, nimeni nu te obliga sa nu te pregatesti professional. Nimeni. TU alegi sa o faci.

    Cadrele didactice, politicienii, indrumatorii de doctorat sunt evident de vina pentru toate astea. Dar la fel de vinovati sunt si cei care accepta asa ceva.

    Nici o lege a pamantului nu va putea sa impuna oamenilor sa fie morali. Am ajuns in halul asta pentru ca noi o vrem.

    Cerul instelat de deasupra noastra a ramas singur, fara legea morala din noi.

    • Sigur, aveti dreptate pana la un punct.

      Si punctul de inflexiune este cel dictat de societate.
      Tu alegi sa fii intr-un fel sau intr-un alt fel, dar societatea te valideaza.
      Daca societatea spune NU IMPOSTURII, devine o societate sanatoasa si creste.
      Nu, ramane din ce in ce mai mica si mai urata pana se auto-distruge. R.I.P.

      Societatea din RO a validat impostura.
      Societatea a continuat sa valideze impostura pentru ca la mijloc se afla multi bani si acestia nu dauneaza grav sanatatii, ba, as scrie, ca face tenul mai alb si mai curat.
      In Ro ca sa invalidez impostura trebuie sa reclami fortelor externe.
      Actualul OM tocmai ne0a spus ca putem si fara ajutor extern – nu cred si nu sustin aceea opinie, dar dancul este PM si io comentator.

      P.S.
      Performanta scazuta= recunoastere internationala/nationala scazuta.
      Performanta scazuta = competitivitate scazuta – sa nu ne mire de ce unii sunt mai inainte.
      Don’t cry for me, RO…( asta ca sa parafrazez un slagar international…)
      Meanwhile, keep on working…

      • Eu pledez doar pentru o impulsionare a moralei, a respectului fata de sine si fata de cielalti. Asa ceva nu e produsul unei legi. Sau nu numai aql unei legi.

        Actualul system de educatie e bazat exclusiv pe cunostinte, pe continut. Educatia morala e inexistenta. Doar unele familii mai tin steagul sus.

        • Actualul system de educatie e bazat exclusiv pe memorare/stocare de cunostinte. Nicidecum pe „impletirea” acestora. Drept urmare cohorte si legiuni (poate preferi regimente/divizii) intregi de bipede care pot jura pe biblie ca i-am batut pe turcii care au batut toata floarea-ntregului apus. S-au pus si camere la BAC_care sa verifice insusirea (indoctrinarea) intocmai. Nesmintita. Si pe deplin. Moralmente (sac!) inaltatoare pilda de… err-oizm. Ce mai „conteste” ca Rovine a fost inainte de Nicopole… iar daca-i bateam/taiam (cu adevarat)… la Nicopole clar ar fi fost altii.

          • Istoria este oricum pervertita.

            Churchill spunea „Stiu bine ca istoria va fi buna cu mjine, pentru ca eu o voi scrie!”

            In studiul istoriei in Romania lipseste practic (desi in programa este) studiul sursei de informare. Pe larg, viziunea critica, interpretarea .

            IOn manualele de istorie din Romania sunt multe neadevaruri, intr-adevar ridicate la rang de adevar absoilut, inconestabil (sic!).

            Eu vorbeam despre morala ca o dimensiune a comportamentului pro-social. Asta nu se „invata” ca o disciplina, este mai degraba un „obiectiv transversal” (dulcea noua limba de lemn… dar clar totusi).

            Reponsabilitatea, altrusimul, respectful nu se invata la … „educatie civica” – sunt dobandite prin contagiune, prin exemplu, prin staruinta educative a profesorilor, familiei, anturajului samd.

            Pentru multi, pentru prea multi, optiunea pentru „capitalism” a insemnat (total nejustificat) renuntarea la morala.

            Ori, nu poti inlocui morala cu nici o lege sau mechanism administrative sau robotizat. Puyr si simplu asa ceva nu se poate, nu poti fi moral pentru ca esti obliggat sa fii moral, nui poti avea valori pentru ca esti obligat sa ai valori.

            „O sotzietate fara morala si fara printzip” care va sa zica ca (!) traim in ea.

  19. De dragul discutiei hai sa admitem ca ar exista o ratiune in secretizarea tezelor de doctorat Daca vorbim insa de persoane care candideaza la functii publice, iar calitatea de doctor in „ceva„ reprezinta o certificare a competentelor impricinatului, cred ca aceasta trebuie sa fie publica. Pentru ca titlul de doctor imi poate da incredere fie ca alegator sau ca cetatean (daca pozitia publica este ocupata prin numire).
    Macar sub forma unei fise in care sa fie inclusa o sinteza a lucrarii, articolele aparute in publicatiile de specialitate, o motivare a comisiei care a conferit titlul de doctor. Detaliile despre metoda revolutionara prin care se poate rezolva criza de melci din Argentina nu ma intereseaza si nici nu am competentele sa ma pronunt asupra validitatii metodei. Dar daca autorul este respectat in comunitatea stiintifica, de ce comisia i-a validat lucrarea asta as vrea sa stiu.
    Si mai cred ca daca plagiatul se dovedeste, pe langa retragerea titlului de doctor autorului, sa fie retrase drepturile de a mai lucra in mediul universitar, sau eventualele titluri academice si membrilor comisiei. Lipsa de etica profesionala se poate constitui si intr-un argument juridic valid

  20. Ceea ce se intimpla in legatura cu tezele de doctorat e un scandal.
    Articolul de fata ar merita preluat in presa: numele ASE ar trebui sa apara chiar in titlu.

    Cred ca printre criteriile principale de acreditare a unei institutii de invatamnt superior ar trebui sa fie garantarea accesului online la orice teza de doctorat sustinuta de la infiintare si pina astazi, mai ales ca numarul tezelor de dinainte de 1989 e unul infim.
    Aceasta cerere punctuala ar trebui sa fie parte din orice program cu pretentii de reforma asupra invatamintului din Romania, iar numele generic al unui asemenea program ar putea fi chiar acesta:
    SA NE CUNOASTEM SAVANTII

  21. Cateva sugestii:
    1. Cautati lucrarea de doctorat a rectorului ASE si eventual lucrarile celor care au aprobat acea decizie daca au fost mai multi. Sunt convins ca nu sunt facute serios.
    2. Faceti cererile pe baza legii accesului la informatii publice. Nu sunt sigur ca se poate dar logic ma gandesc ca daca statul plateste burse doctorale si comisii de doctorat s.a.m.d ar putea sa se califice ca informatii de publice.

  22. Doru Romulus Costea ambasadorul Romaniei in China – potrivit cv-ului de pe site-ul Ministerului de Externe: Este doctor în ştiinţe politice-relaţii internaţionale al Şcolii Naţionale pentru Studii Politice şi Administrative, susţinîndu-şi dizertaţia pe tema democratizării în Orientul Mijlociu Extins.

    Pana acum nimeni dintre cei interesati nu au putut avea acces la aceasta teza, nici macar la titlul ei exact.

  23. Este anormal si contra logicii elementare sa contesti „produsele” unui sistem a carui „filosofie” este bazata pe stocare(memorare) / reproducere. In fapt toti si toate „dottore” n-au facut altceva decat sa puna-n practica „instructia” primita-n „scoala” romaneasca. C-au pus ori ba ghilibutze prin compuneri, teze, disertatii, lucrari „stiintifice”… asta tine doar de educatia individuala numita cei sapte ani de-acas’.
    Mai pe sleau: „lupta” cu plagiato(rii/arele)/reproducato(rii/arele) inseamna de fapt o incercare jalnica de eliminare a efectelor. Cauz(a/ele) raman(e) intact(a/e). Si vor genera alte mii si zeci si sute de mii de asemenea „produse”. Cu… sau fara camere la BAC. Cu… sau fara religie.
    Firesc si logic si elementar ar fi demersul de inlaturare a cauzelor de fond.

  24. „Mai mult decât atât, nici când te afli în sfârșit în fața tezei dorite, tot nu poți să faci o verificare exhaustivă folosind tehnică digitală. Printr-un regulament intern, biblioteca ASE nu permite nimănui să obțină o copie a tezelor în niciun fel de format: pur și simplu este interzisă fotocopierea sau fotografierea tezelor. Nu poți decât să le observi, să le citești, dar nu poți pleca acasă cu vreun citat mai amplu din teză. În niciuna din bibliotecile universitare pe care le-am vizitat nu există această regulă. Interdicția fotocopierii lucrărilor publice este o găselniță de secretizare a bibliotecii ASE.”

    Cred că e o „găselniţă” mai des întâlnită decât pare, poate chiar doar conjuncturală. A trebuit să prezint o dată o lucrare de seminar şi aveam nevoie de o lucrare de doctorat, dar a trebuit să stau la bibliotecă şi să îmi iau notiţe pe loc (la 300 pagini, contracronometru, fără să pot verifica trimiterile din text în vreun fel…), în loc să o pot fotografia, pentru a-mi continua munca şi după ora închiderii bibliotecii. Pare mai mult un reziduu birocratic din perioada pre-Net.

    În rest, subscriu la concluziile articolului 100%. Există softuri anti-plagiat, există comisii speciale, există o comunitate ştiinţifică mare, deci nu este cazul pentru o secretizare a muncii cuiva, mai ales în cercetare, unde afirmarea vine de la sine. Pentru mai multă transparenţă!

  25. Despre biblioteci și Anul Centenar

    Într-un context în care la nivel european și mondial legat de conservarea și consolidarea identităților prin cultură (scrisă, materială sau imaterială, etc) se discută tot mai mult de viitorul bibliotecilor, un viitor cu sau fără cărți, modelele alese pe acest palier ținând cont de schimbările inerente ce sunt în desfășurare lentă la nivelul societăților sunt diferite de la țară la țară.

    Într-o luptă inegală cu demersurile Google de a digitiza “toate cărțile editate de-a lungul timpului” și de a crea probabil cea mai mare bibliotecă online din lume, editurile, bibliotecarii, autorii/scriitorii și ceilalți actori din “industria” clasică a cărții sunt martorii unei schimbări radicale ce induce orizontul tot mai apropiat al diminuării rolului și poate chiar al excluderii CĂRȚII din unele procese și eforturi de educare, formare și culturalizare a publicului.

    Rezultatul acestor evoluții nu trebuie totuși să transforme clădirile bibliotecilor în depozite de carte, așa cum unele au devenit sau au fost păstrate fără stimuli externi de-a lungul timpului. BIBLIOTECILE trebuie să (re)devină centre de coagulare a comunităților, centre de (re)naștere, de regândire a valorilor și principiilor de organizare și de viață pentru societățile viitoare, fie că acestea din urmă se vor autoîntitula “mai deștepte”, vor deveni mai dependente sau nu de efectele digitizării și informatizării.

    Nu doar clădirile, ci și bibliotecarii, rolul și percepția acestora sunt în schimbare lentă, dar unidirecțională. Aceștia vor deveni mai degrabă coordonatori și coagulatori de grupuri de discuții, moderatorii dezbaterilor acestora, “furnizorii” de suport tehnic și logistic pentru accesarea informațiilor, implicit a cărților transferate într-o lume virtuală, respectiv online.

    Cei care vor vizita și în viitor bibliotecile, vor dori să regăsească atât latura clasică a acestora, cât și cea adaptată tendințelor și cerințelor lumii în care trăim.

    Sunt aspecte, atribute ale bibliotecilor pe care nu trebuie să le uităm, ci mai degrabă trebuie să susținem adaptarea lor, completarea lor cu noi valențe și calități:

    a) bibliotecile reprezintă fiecare în parte surse inegalabile, locații unice unde sunt păstrate neprețuitele cunoștințe dobândite de-a lungul mileniilor de către omenire, iar bibliotecarii sunt cei care se asigură că aceste cunoștințe sunt permanent înmulțite, înregistrate și organizate pentru generațiile viitoare.
    b) O cercetare în adevăratul sens al cuvântului este mai mult decât a căuta online după câteva cuvinte cheie. Un bibliotecar este format să realizeze o cercetare științifică, să ofere sprijin altor cercetători, medicilor, profesorilor, scriitorilor, avocaților, autorităților publice fie ele naționale sau regionale în activitatea lor de zi cu zi. Fără o informare sau consultare a cunoștințelor bibliotecarilor toți acești oameni, responsabili sau reprezentanți publici ai comunităților nu vor putea lua decizii corecte fără cunoștințele relevante peentru subiectele specifice abordate, toate regăsibile în biblioteci
    c) Doar o parte mică din informațiile lumii este accesibilă gratuit pe internet. Dar toate informațiile sunt regăsibile în biblioteci.
    d) Bibliotecile dețin forța socială vitală comunităților prin care pot “îndruma” și pot ajuta la depășirea unor situații de impas sau oferi soluții pentru situații de criză.
    e) Studiile și cercetările de specialitate au arătat faptul că prezența, existența bibliotecilor funcționale și adaptate vremurilor în care trăim sunt benefice orașelor, comunităților; oamenii pot găsi, identifica în zonă mai multe valori, informaționale mai ales, decât oferă împrejurimile bibliotecilor
    f) Bibliotecile transformă vieți, oferă modele, trasează direcții ….
    g) ………….

    Nu trebuie să uităm faptul că bibliotecile au o vechime de peste 5.000 de ani. Dacă ele n-ar fi fost utile și practice pentru omenire, ar fi dispărut cu secole, poate chiar milenii în urmă (prima bibliotecă ar fi apărut conform cărții lui Stuart A. P. Murray – The Library: An Illustrated History, undeva în “leagănul civilizației”, respectiv în sud-vestul Asiei).

    În ultimii ani la nivel european – ca români ne comparăm în primul rând cu valorile civilizaționale europene – au apărut modele tocmai bune pentru a putea să ne poziționăm, dar mai ales să ne regăsim (ceea ce am fost odinioară) și redefinim direcțiile de dezvoltare ca națiune.

    Dată fiind introducerea structurată și foarte succintă a ceea ce tinde să reprezinte o bibliotecă pentru o comunitate, o regiune, pentru un stat și folosind momentul “Anul Centenarului” ca și criteriu de selecție pentru un model și un reper de dezvoltare și de evoluție european în domeniu specific, am considerat cel mai apropiat ca timp și potrivit ca valențe să aleg experiența Centenarului finlandez.

    Anul trecut, pe data de 6 decembrie 2017 Finlanda a sărbătorit 100 de ani de la obținerea independenței față de Rusia. Astfel că pe harta lumii la 6 decembrie 1917 și-a făcut apariția un nou stat: Finlanda.

    Câteva spicuiri (însumate în două link-uri) oferă o imagine de ansamblu a ceea ce s-a organizat, făcut și cum s-a raportat lumea la Centenarul finlandez:

    https://twitter.com/hashtag/finland100?src=hash

    https://issuu.com/kirjakaari/docs/suomi100mv_eng_low

    Dar pe lângă acestea, pentru domeniul specific abordat de incursiunea noastră, în de acum CENTENARA Finlanda s-a mai făcut ceva, pentru cultură și pentru identitatea națională … s-a construit o nouă BIBLIOTECĂ:

    https://www.facebook.com/worldeconomicforum/videos/10155344751581479/

    …. o nouă bibliotecă în condițiile în care rețeaua bibliotecilor din Finlanda numără 738 biblioteci publice și 140 biblioteci mobile.

    Dar mai sunt interesante alte două aspecte legate de lumea fascinantă a bibliotecilor din … Finlanda, și anume faptul că peste 70 % din finlandezi locuiesc la maxim 3 kilometrii de o bibliotecă și 93 % din finlandezi se află la cel mult 10 kilometrii de cea mai apropiată bibliotecă.

    Pentru a reveni la demersul nostru de “poziționare” la nivel european, într-o sferă devenită de nișă pentru demersurile culturale din România, să facem o incursiune în Anul CENTENARULUI în derulare, pentru a vedea ce facem noi pentru cultură în general și în adevăratul sens al cuvântului și pentru/cu bibliotecile în mod special?

    Nu putem decât să luăm ca etalon, biblioteca reper a României, respectiv Biblioteca Națională. Deci, ce face Ministerul Culturii și Identității Naționale ? Ce face în general Biblioteca Națională a României în monumentalele clădiri în care-și desfășoară activitatea, respectiv în sediul central din București și în clădirile monument istoric din filialele din Alba Iulia și Craiova?

    Ce reprezintă Biblioteca Națională a României pentru cele peste 2400 de biblioteci publice din țară ? Mai există între ele legături profesionale și științifice sau mai degrabă au rămas doar obligațiile instituționale și legale (și acestea adesea deja simulate) față de “farul național”?

    Cum își poate îndeplini obligațiile o instituție națională de profil când și în prezent mult peste 50 % (câteva milioane) din cărțile din fondul propriu, aduse în noul sediul al Bibliotecii Naționale a României se află încă în „pachete” (în traducere liberă nedespachetate) de la mutarea din vechiul sediu de pe str. Ghica, respectiv din 2012 ?

    Cum de se-ntâmplă astfel de lucruri ? Care pot fi urmările acestor situații ? Un răspuns poate fi dat de perpetuarea principiului managerilor interimari, constant de prin 2014 … alte răspunsuri cu siguranță pot oferi foștii manageri interimari:

    Claudia Șerbănuță – http://www.romaniacurata.ro/interimat-fara-sfarsit-la-biblioteca-nationala-a-romaniei-managerul-scolit-in-sua-este-contestat-vehement/

    Octavian Gordon – https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21081615-octavian-gordon-fost-numit-director-interimar-bibliotecii-nationale-romaniei.htm

    Ioan Marius Eppel – http://adevarul.ro/news/eveniment/directorul-interimar-bnar-fost-demis-postul-preluat-candidatul-nu-fost-admis-concurs-surse-1_5916f4c75ab6550cb810f955/index.html

    Ioan Ciubîcă – http://adevarul.ro/cultura/carti/ioan-ciubica-propus-ministrul-culturii-functia-manager-interimar-bibliotecii-nationale-romaniei-1_595df2d05ab6550cb8d96971/index.html

    și actualul manager interimar Maria Răducu (care a mai fost manager interimar și în perioada august 2006 – mai 2007) – http://www.bibnat.ro/Maria-Raducu-noul-manager-interimar-al-Bibliotecii-Na%C8%9Bionale-n693-ro.htm

    Nici nu e de mirare că în lumea bună a bibliotecarilor din România circulă “titulatura” de “biblioteca împachetată” la adresa Bibliotecii Naționale … și oare ce surprize mai poate oferi Biblioteca Națională cunoscătorilor și necunoscătorilor ??? Doar angajații și colaboratorii apropiați cunosc realitățile. Unii stau cu frica, alții pleacă, unii revin, alții fac declarații …. majoritatea sunt la limita răbdării ….

    Ce se-ntamplă și cu patrimoniul incredibil de valoros din cele două filiale (Alba Iulia și Craiova), mai ales de la filiala Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia ? Cine dă seama de starea și modul de gestionare a patrimoniului cunoscut, bibliofil și nu numai din visteria Bibliotecii Naționale, patrimoniu readus sporadic în atenția opiniei publice ca instrument manipulator ?? Mai este important patrimoniul cultural național ?? Mai este important cine-l gestionează și cum ? Există vreo răspundere asumată privind gestionarea și valorificarea patrimoniului național aflat în “curtea” Ministerului Culturii și Identității Naționale, respectiv a Bibliotecii Naționale a României? Ce fac celelalte structuri naționale care girează calitatea specialiștilor și experților în domeniul protejării și valorificării patrimoniului cultural național în general și a celui bibliofil în special, de exemplu Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor?
    Dacă ținem seama doar de informațiile publice ne învârtim în jurul unor procese și probleme nerezolvate, tărăgănate, cu iz dacă nu penal, cel puțin penibil și dezgustător.

    Mai crede cineva că în România CULTURA este importantă? Este importantă Biblioteca Națională a României ? Dar Opera Națională din București ? Sau alte instituții de cultură, odinioară adevărate repere culturale sau cel puțin cu origini și destinații sănătoase, ca să folosim termeni de istorie recentă.

    Nimic din ceea ce apare ca informație publică în media online și scrisă din România recentă nu ne face să credem în mod real că raspunsul categoric este DA …. poate în Finlanda.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Tunegaru
Cristina Tunegaru
Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedagogic și de realizarea unor softuri educaționale pentru disciplinele în care sunt specializată.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro