joi, martie 28, 2024

„Documentar Recorder. 30 de ani de democrație”. Câteva gânduri despre un documentar incomplet

Respect munca jurnaliștilor de la Recorder (1) – probabil că sunt printre cei mai buni jurnaliști de investigație din România și de aceea merită toată lauda și fiecare donație. Cu siguranță, nu este ușor să ai un asemenea profil într-o țară cu tradiția post-decembristă a unei prese aservite sau mediocre. Unde mai punem tendințele majorității politicienilor de a se da bine cu mass-media, când nu încearcă să o cumpere sau să o îngroape dacă nu cântă și lingușește la ordin. Problema este că realizarea unui documentar nu presupune același tip de muncă și simplul brand („Recorder”) nu garantează calitatea unui produs diferit de „meniul” obișnuit.

Trebuie să încep cu lucrurile pozitive: era nevoie de un documentar care să surprindă evoluția societății românești de la căderea lui Nicolae Ceaușescu până în toamna lui 2019. Cum o lucrare scrisă despre subiect nu ar avea o tracțiune atât de mare precum un material audio-video, consider că ceea ce au făcut jurnaliștii Mihai Voinea și Cristian Delcea reprezintă calea cea mai bună pentru a populariza un asemenea demers pedagogic. De asemenea, disponibilitatea de a lucra cu surse primare, inclusiv prin achiziții cantitative ambițioase de documente de arhivă, precum și abilitățile de a crea un scenariu și a privi structuralist prelucrarea materialelor, sunt atuuri de care domnii pot profita în realizarea de noi creații de acest fel. Unul din motivele pentru care nu mai suport să mă uit la un film în ziua de azi (dincolo de lipsa de timp) este că, din ce în ce mai rar, văd unul care să aibă cursivitate și cu un ritm consecvent.

Interviurile în sine sunt prelucrate minunat, în sensul că rezultatul final poate fi exploatat de exemplu, de oricine este interesat să surprindă politicienii în acțiune (sau inacțiune, în cazul unora ca fostul președinte, Traian Băsescu). Nu este greu să simpatizezi cu un Petre Roman, văzut ca un soi de playboy în 1989-1990, iar acum pare un pensionar benevolent. Apoi, să te enerveze cinismul lui Sorin Ovidiu Vântu și Viorel Cataramă. Să râzi puțin de anacronismul lui Nicolae Văcăroiu, cândva prim-ministru, dar care seamănă cu un jucător oarecare de șah sau table dintr-un parc. Rămâi consternat să auzi când Virgil Măgureanu, fostul șef al Serviciului Român de Informații, afirmă că el a fost responsabilul principal pentru schimbarea de regim din 1996 și nu populația sătulă de politicile falimentare ale coaliției „Patrulaterului Roșu” conduse din umbră de Ion Iliescu.

Este frustrant când există atâta muncă depusă în culise și atâta material de primă mână și tot ce îi lipsea, din punctul meu de vedere, era un consultant istoric sau politolog. Poate greșesc, dar pentru niște jurnaliști născuți în anii ’80, obișnuiți să demaște impostorii de astăzi, greutatea unor istorici/politologi precum Vladimir Tismăneanu, Ioan Stanomir, Marius Stan, Mădălin Hodor cred că s-ar fi resimțit în mod pozitiv. În primul rând, ar fi fost nevoie de un disclaimer mai consistent și o insistență în demanelarea minciunilor figurilor publice din anii ’90 și nu numai. Da, poate că ar fi devenit un documentar de patru sau cinci ore și poate că ar fi trebuit spart în două, trei sau 10 părți, dar reflexele de imaculare a imaginii publice de către Petre Roman îndeosebi, trebuiau combătute mai ferm și vizibil.

Ceea ce m-a frapat, ca tânăr care avea nouă luni la Revoluție, a fost absența oricărei referințe la Partidul Național Liberal dincolo de campania electorală din 1990. Faptul că fragmentarea partidului, cu jumătatea condusă de Dinu Patriciu și Călin Popescu-Tăriceanu, nu cred că a folosit opoziției politice de dinainte de 1996, iar lipsa menționării Uniunii Social-Liberale, o abominație care a măturat pe jos cu Constituția și care s-a jucat „de-a democrația” cu proprii votanți, până s-a prăbușit sub greutatea intereselor personale ale unei clase politice osificate, este o gafă de proporții de neiertat. Contraselecția, ca principiu politic (ce oximoron, ar zice unii!), s-a accentuat din clipa în care Victor Ponta a aranjat astfel încât plagiatul din lucrarea sa de doctorat să nu fie constatat oficial de către „ai noștri”. Faptul că o creație politică precum USL, condusă de un personaj plin de tupeu mitocănesc și un altul notoriu pentru somnurile lungi și absenteismul cronic din Parlament (Crin Antonescu, dacă a uitat cineva), a reprezentat extrem de trista opoziție la guvernarea Băsescu-Boc, cu toate problemele amintite în documentar, este iarăși, o pagină din istoria noastră politică gri.

În final, aș fi curios să știu cărui tip de audiență i-ar fi adresat. În absența unor note explicative care să demaște mai ferm impostura multora din politicienii și oamenii de afaceri (?) intervievați, nu pot să mă alătur corului de lăudători care să ceară introducerea documentarului în școli. Dată fiind greutatea subiectului, ambiția jurnaliștilor, plusurile pe care le oferă, dar și minusurile grave, l-aș vedea prezentat la facultăți de politologie, jurnalim, istorie, arte, psihologie. Este un material pedagogic din multe puncte de vedere și poate fi îmbunătățit, chiar doar cu editări și o consultanță adecvată. Totuși, putea fi mult mai rău: să facă Antena 3 un documentar de genul și să-l vedem promovat din banii noștri la TVR…

29.12.2019

1 De văzut aici: https://recorder.ro/documentar-recorder-30-de-ani-de-democratie/?fbclid=IwAR3iku3yx8vimfeaV6v74CTc8NhuBP02fkvgrSgiPzWeqaHdstslREnejSg, accesat ultima dată în 29.12.2019.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Observatii valide, insa nu cred ca filmul in cauza are pretentia de a fi o lucrare stiintifica. Cine doreste detalii despre ce s-a intamplat din 90 incoace le poate lua din alta parte. Meritul „documentarului” dpmdv e ca expune o fibra putreda a poporului roman si fundamentele corupte ale status quoului. Dincolo de partide si oameni, problema noastra e una de profunda coruptie morala si aberanta inversare a valorilor (sper ca se intelege ca nu ma refer la morala bisericeasca!!).
    Suntem toti de vina, desigur, insa inclin sa cred ca si bizantinismul/orientalismul specific zonei capitalei are un cuvant foarte greu de spus. Am fi intelepti sa luam de la altii, sa furam si idei, nu doar perdele.

    „În momentul unirii cu ţara, în Lugoj, ca peste tot în Ardeal şi Banat, s-a efectuat schimbul de administraţii. Astfel, sosit din Bucureşti, noul director al poştei din Lugoj, regăţean get-beget, şi-a vizitat instituţia, iar la sfârşit, privind încă o dată cu atenţie în jur, a exclamat: frumoase perdele, să mi le aduceţi acasă! Şi aşa mi-am dat seama care e diferenţa între administraţia austro-ungară şi cea românească“.

    • Sunt de acord cu dvs.! Bizantinismul nostru este cred, mult mai prezent decât paloarea comunistă care, să fim serioși, s-a cam dus de când cu întinerirea clasei politice și deschiderea noastră față de Occident. Mi se pare drăguț citatul de la final și este elocvent pentru modelul de societate pe care-l avem. Altfel, nu pot zice că aveam pretenția la un documentar științific de la cei de la Recorder, ci de a fi mai atenți la cum livrează interviurile cu politicienii, de exemplu.

  2. De ce realizatorii documentarului nu au vb decat cu reprezentantii ai presei care in 90 erau cu Iliescu? Nu gaseau si ei pe cineva de la Romania Libera, Dreptatea? PM Bacanu traieste, la fel si Traian Ungureanu, Andreea Pora, Carol Sebastian, etc

  3. ptr unu care era inca sugar aveti cam prea multe pretentii!~
    istoria stimate domn nu e muzica de nunta sa cante Guta dupa cum i se plateste!

    • Domnule draga, un om ințelept a spus pe vremuri: istoria se scrie cu aur sau cu c…t, depinde de ce ai la îndemână. Eu, din contră, l-aș lăuda pe autor fiindcă, deși nu a avut ocazia de a trăi acei ani de început, are curajul de a supune un act care se dovedește ratat, unui proces critic. Dar ăsta este doar apanajul celor care au onestitatea plasată foarte sus in ierarhia valorilor.

    • Aflati, va rog, ca si istoricii trebuie sa fie platiti pentru munca depusa. Conteaza insa, sistemul de valori al celui angajat sa investigheze si sa scrie despre trecut. Si chiar daca eram sugar in 1989, am aceeasi foame de adevar pe care o are cineva care a trait ca adult toti anii tranzitiei.

  4. „… fibra putredă a poporului roman […] Suntem toți de vină…”

    Filmul are pretenția că este documentar…
    Condiția minimă a oricărui film documentar este să fie imparțial, în caz contrar este fil de propagandă.

    Permiteți-mi, vă rog, să vă fac cunoscut faptul nu există popoare cu „fibra putredă”. Este o metaforă care în istorie a dus la o „curățare a fibrei putrede” soldată cu milioane de victime a căror singură vină a fost că au aparținut unui popor cu „fibra putredă”.

    Apoi, trebuie să spun, fără să cunosc vinile pe care vi le asumați dumneavoastră, că nu cred că „suntem toți de vină”, pentru că cel puțin pe unul, adică pe mine, nu mă consider vinovat nici de crimele înfăptuite de Securitate, Armată, Gărzi patriotice și MIliție la Revoluție, ori de gruparea securisto-comunistă iliesceană, nici de crimele înfăptuite de bestiile care au invadat Bucureștiul în timpul mineriadei,

    Refrenul cântat de dl Iliescu timp de 15 ani, „este prea devreme să ne pronunțăm asupra evenimentelor din 1989-1990, pentru că sunt prea recente și le judecăm emoțional”, la fel ca și cel fredonat următorii 15 ani, „este prea târziu să ne pronunțăm asupra evenimentelor din 1989-1990, pentru că s-au petrecut prea de mult, să lăsăm istoricii să cerceteze”, sunt amândouă parte a strategiei de manipulare securisto-comuniste.

    Manipulatorie este și afirmația „toți suntem de vină”, adică, deopotrivă, victime și călăi, astfel încât nimeni să nu mai fie de vină pentru nimic.

    • Orice popor are o fibra putreda. A noastra s-a vazut foarte bine in film. Sau suntem noi romanii mai cu motz? Pentru mine a fost edificator felul in care a fost huiduit Coposu pe vremuri de catre fiintele indobitocite pentru care a suferit. La fel de edificator este faptul ca personaje precum tov iliescu o duc bine mersi, pentru ca noi toti sa vedem ca dreptatea e o gluma. De peste 30 de ani suntem tara de emigratie si inca mai credem ca totul e in regula cu noi, personal, si de vina sunt „ei”, un „ei” nebulos. Daca ati face o lista extinsa de „vinovati” sunt convins ca am ajunge in cercuri apropiate dvs. Sau mie. Personal, am recunoscut ca nu pot face nimic, am realizat ca viata e foarte scurta si am cautat salvarea individuala prin fuga din tara, sportul national.
      Dar ma consider vinovat, proportional, desigur, iar nu o vestala neprihanita, victima a sistemului.

    • Pentru ca o persoana sa nu fie absolut cu nimic vinovata pentru ce s-a intamplat in Romania ultimilor 30 de ani ar trebui implinite, cred eu, SIMULTAN urmatoarele conditii:
      – sa nu fi fost securist, membru de partid comunist, sau sustinator in vreun fel al cuplului Ceausescu (propagandist de partid)
      – sa fi fost revolutionar (adica sa fi participat la evenimentele din decembrie ’89, manat de propria-i constiinta
      – sa nu fi votat iliescu in 1990
      – sa fi protestat impotriva regimului Iliescu in ani 90-91
      – sa fi votat Constantinescu in 96, dar apoi sa ‘taxeze’ toate derapajele CDR si ale prim-ministrilor de atunci
      – sa fi protestat impotriva razboiului din fosta Iugoslavie, dar sa fi continuat sa sprijine parcursul national catre NATO si UE
      – sa nu fi votat nici Iliescu, nici Vadim in 2000, dar sa se fi prezentat la vot (din moment ce votul este actul democratic suprem, fara el nu ne putem salva)
      – sa fi votat Basescu (sau nu?) pentru primul sau mandat, sa nu fi votat nici Basescu, nici Geoana (dar iarasi, sa se fi prezentat la vot!) si apoi sa fi votat pentru demiterea lui Basescu
      – sa nu fi votat Ponta, sa participe la protestele post Colectiv, apoi la cele anti-PSD (Dragnea)
      – sa nu fi votat niciun partid sau candidat provenind dintr-un partid compromis (PSD, PNL, PMP etc.) din 2016 incoace
      – sa nu fi emigrat inca din Romania

      (Poate ca ar mai fi si alte conditii. Dar cati dintre romani respecta deja TOATE conditiile de mai sus?)

  5. Nu exista film ori carte care sa reflecte ce am trait in Iadul comunist de la instalare pina in 1989.
    Caci o asemenea afirmatie e greu de descifrat: „Interviurile în sine sunt prelucrate minunat, în sensul că rezultatul final poate fi exploatat de exemplu, de oricine este interesat să surprindă politicienii în acțiune (sau inacțiune, în cazul unora ca fostul președinte, Traian Băsescu).”
    Ce poate intelege?
    Mai ales de la o afirmatie „Ceea ce m-a frapat, ca tânăr care avea nouă luni la Revoluție,”
    Daca ati avut ” nouă luni la Revoluție”, nimic nu va poate frapa, tot ce stiti ati aflat ulterior.
    Din filme, carti ori povestite.
    In genul lui Hodor: „detinutii de la Pitesti erau niste c.cati cu ochi care se turnau intre ei”.
    O parafrazare a vorbelor lui Iliescu: „revolutionarii s-au impuscat ei intre ei, v-o spun io”!

    • Mda, imi cer scuze pentru cele doua scapari. Nu ar fi stricat sa imi mai arunc o data privirea pe text, intr-adevar. Legat de afirmatia: „Interviurile în sine sunt prelucrate minunat, în sensul că rezultatul final poate fi exploatat de exemplu, de oricine este interesat să surprindă politicienii în acțiune (sau inacțiune, în cazul unora ca fostul președinte, Traian Băsescu).”, trebuia sa insist pe faptul ca documentarul pare mai degraba menit celor care cunosc istoria ultimilor 30 de ani cat de cat, putand sa identifice momentele in care unii politicieni incearca sa-si imaculeze imaginea publica.

      In ce priveste mentiunea ca eram sugar la Revolutie, puteam sa nu o includ. :) Altfel, am urmarit destul de multe poze si filmari de arhiva, asa cum am si citit despre politica post-decembrista. Prima amintire pe care o am este despre campania electorala din 1996, despre care am pus multe intrebari si despre care am aflat, cu ocazia acestui documentar ca, la sapte ani, am fost la fel de naiv in privinta CDR ca multi votanti. Dragut si trist in acelasi timp…

    • Un pic de iz de „n-ai mancat salam cu soia” in comentariul dvs, cu respect. Din contra, singurii care sunt in masura sa isi dea cu parerea si sa ne arate cu degetul sunt tinerii, cei cu cea mai mica vina in toata povestea. Restul, noi astia mai batrani care am votat hahalere (mai tineti minte meciul de pomina ilici-vadim?) si le-am amanetat viitorul, mai usor cu salamul pe scari…

        • Despre meciul Ilici-Vadim repet ce am spus intr-un comentariu anterior: aceea a fost o capcana puturoasa a istoriei: nu trebuia votat nici Iliescu, nici Vadim, dar trebuia mers la vot, pentru ca votul este floarea democratiei, si fara vot nu exista schimbare. Absenteismul produce monstri: vezi Dragnea in 2016.

  6. Si eu urmarit documentarul de-aci, de la mii de kilometri de casa. Am trait si participat direct la o buna parte din evenimentele mentionate in documentar, iar pe restul le-am urmarit cu sufletul la gura de-aci, de unde ma aflu.

    In primul rind am admirat foarte mult efortul realizatorilor. S-au intimplat asa de multe in aceste decenii ca n-a fost deloc usor ca dansii sa le descrie asa incit cineva care n-a trecut prin ele sa le inteleaga.

    Da, si eu am niste critici de facut. De exemplu, faptul ca anumiti comentatori (Nastase si Roman, in mod special) au fost lasati sa continue sa propage niste minciuni fara sa fie contrazisi. De exemplu, cel mai tare m-a suparat cea legata de ideea ca in Romania au existat patru milioane de comunisti, cind de fapt aceia au fost membri ai Partidului Comunist, multi dintre ei fiind fortati sa sa inscrie, si fara sa aiba absolut niciun avantaj din asta.

    Mi-a displacut faptul ca CTP a primit asa multa atentie din partea realizatorilor. Pe de alta parte insa, nu stiu pe cine altcineva au invitat si daca respectivele persoane au acceptat etc.

    In fine, ar mai fi fost foarte multe lucruri negative de mentionat in documentar, de la multi alti securisti ajunsi afaceristi, la mereu aminatele dosare ale revolutiei si mineriadelor, la faptul ca securistii, tortionarii, comunistii de la conducere samd n-au dat socoteala pentru ce au facut … Ar mai fi fost si lucruri bune de pomenit, precum faptul ca economia, per ansamblu, a evoluat spectaculos in ultimii 15-20 de ani, ca in Romania a aparut o presa libera relativ rapid dupa caderea comunismului (Romania Libera, ProTV etc) care a avut un rol esential in democratizarea tarii, ca revolutia tehnologica a transformat multe lucruri in bine, ca Romania ramine o tara in care criminalitatea violenta este foarte rara, ca asa de multi romani si-au dorit, din toata inima, ca tara lor sa aiba o orientare occidentala samd.

    Desigur insa, realizatorii au fost constrinsi de timp si au trebuit sa aleaga ce li s-a parut lor mai important, asa incit eu voi recomanda documentarul si altora.

    • Ceea ce spuneti e fals: nimeni nu era fortat sa se inscrie in Partidul Comunist. Deveneau membri de partid pentru ca voiau asta – fie din convingere (mai rar) fie din oportunism.

      • Semantic ai dreptate: nu erai fortat sa te inscrii in pcr.
        Dar ti se spunea ca nu poti sa avansezi in gradatii pentru un salariu mai mare, ori ca nu poti primi apartament, nu primeai repartitie pentru bilete la mare sau in alte statiuni., nu si nu.
        Si asa, din aproape in aproape, nu te fortau, ci iti bagai singur gitul in organizatie.

        • @victor L

          Desigur vorbesti din propria experienta in sistemul de invatamant/educatie.
          In industrie era putin diferit: chiar daca vroiai sa te inscrii pentru avantajele pe care le-ai enumerat 9si multi o faceau) trebuia sa astepti ca alti 10 salariati din „randul clasei muncitoare” sa devina membri pentru ca o „persoana TESA” sa i se aprobe candidatura.

          P.S. TESA este abrevierea de la {personal) Tehnic, Economic, de Specialitate si Administrativ.

        • …și, evident, nimeni nu putea rezista tentației de a ajunge șef sau a câștiga 100 de lei la salariu :)
          Nu știu dacă ați remarcat, dar exact asta e problema, până în zilele noastre: promovau/promovează doar cei care aleg banii în detrimentul moralei. Doar o mică poveste: câțiva colegi de facultate, cu note mari, au fost invitați în ’89 să intre în partid. Unul din ei a refuzat, ceea ce i-a făcut și pe ceilalți să se solidarizeze. A ieșit un mic „cutremur” în facultate, cu muncă de lămurire de la om la om, care habar n-am cum s-ar fi terminat dacă nu veneau evenimentele… Dar s-a putut. Alți colegi, care au moștenit partidul pe cale ereditară ( cu părinți cu funcții adică) intraseră deja cu un an înainte. Cam așa funcționa selecția…

  7. Mi-a plăcut documentarul, între împodobitul bradului și pregătirile de Crăciun. Nu l-am luat foarte în serios, imaginea lui „danddy” Petre Roman cu parul vopsit și gealat a creat neseriozitate. Apoi cam „tristul” Adrian Năstase, cu „morga” afectată și serioasa … Sa fim realisti, singurii care au contat au fost oamenii naivi și creduli care au așteptat de la politicieni „mântuirea”.
    Oricum, apreciez începutul unor astfel de documentare. Așa cum mă uit pe Discovery la zeci și sute de documentare despre cel de-al doilea război mondial, documentare care atacă o anumita problema, așa mă aștept că în următorii ani sa apară documentare care sa se ocupe de probleme de nișă: evoluția joburilor, sistemul bancar, sistemul energetic samd. E un inceput pe care îl apreciez. CTP si al său Recorder fac treabă bună. E timpul diversificării!

  8. Am constatat cu bucurie din documentar de la puținătatea de susținători ai democrației din 1990 că azi am ajuns o majoritate.
    Și pe mine m-a deranjat prezența unor jurnaliști precum CTP sau Liviu Avram care a mărturisit că a votat pe Vadim în 2000!
    Și opinia autorului este plină de prejudecăți.
    USL a fost doar o alianță politică bună, proastă că n-a ținut.
    Unii uită mereu că Băsescu a făcut alianță în 2009 cu PSD, înainte de cea PSD – PNL, aia cum era? Cred eu la fel de ticăloasă și toxică, ea a devoalat de fapt caracterul Traian Băsescu. Mai să-l cred revâzându-l atunci în 2004, când mă omoram să fie ales și au profitat exact cei care așteptau ca PSD să rămână la putere.

    • Majoritatea partidelor sunt corupte de asocierea cu PSD intr-un moment sau altul al istoriei post-decembriste. De aceea, singurele optiuni valabile si oneste de acum incolo par a fi: USR pe dreapta, PLUS pe centru si Demos pe stanga.

      • Chiar asa ? Au descalecat Fetii Frumosi si Ilene Cosanzene in partidele enumerate: USR si PLUS.

        Exista partidul „Demos” in Romania ?

  9. Au fost citeva povesti incepute si neterminate. Despre NATO de exemplu, s-a spus ca am fost acceptati la nivel de candidatura, si a fost detaliat contextul cu Serbia dar nu am retinut ca s-a punctat momentul efectiv al semnarii din 2004. Regret ca Basescu nu a participat. Nu il inteleg pe omul asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Alexandru Costan
George Alexandru Costan
George Alexandru Costan, născut în Brașov, în 1989, absolvent al Departamentului de Istorie, Arheologie și Muzeologie, în cadrul Universității „1 Decembrie 1918”, din Alba Iulia (licență în 2012 și master în 2014, ambele în domeniul istoriei), în prezent, lucrător într-o multinațională, dar încă pasionat și implicat în domeniul istoriei, dar și al voluntariatului.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro