Doi Mici și un Anc suflă prima lumânare și fiori reci în ceafa decidenților politici din cercetare

No’ să ședem și să cugetăm, ca trei ardeleni neaoși ce suntem, ce am făcut în anul trecut de la primul articol ieșit de sub tipar pe blogul Doi Mici și un Anc.

Pe scurt ar fi:

• 36 de articole, majoritatea semnate de către cei doi „mici” și „ancul”, dar și două articole invitate; mulțumim lui Tudor și Alex pentru contribuțiile lor.
• Am fost intervievați și/sau articolele noastre au fost preluate în fluxul media național de către: Adevărul, Contributors, CursDeGuvernare, G4Media, GreatNews, HotNews, PSnews și PressOne. Le mulțumim și sperăm să fie interesați și pe viitor de ce avem de spus.
• Am reușit să-i enervăm atât de tare cu critica noastră constructivă pe cei la Minister încât, în primă fază, ne-au cenzurat comentariile cu identitatea paginii noastre de Facebook, iar ulterior au trecut la cenzura directă a „micilor”. Pe „anc” se pare că-l mai tolerează. De remarcat totuși să sunt admise comentarii precum „asta iseamna ca si MCI cu tractoristul de la carma face parte din tot din acest “stat paralel”!”.
• PSD-ul a schimbat doi miniștri, pregătindu-se să-l scoată pe al treilea din pălărie. Bârfa în sat este că Șerban Valeca ar putea reveni la cârma MCI, cu tot cu reactorul lui de la Mioveni. De abia așteptăm să-l sfătuim și pe d-lui, mai ales că scurtul mandat de la începutul lui 2017 nu l-am prins.
• Ne-am făcut și cont de Twitter, pentru chestii mărunte, că dacă ar fi să scriem articol pentru fiecare călcătură strâmbă a MCI …
• Am supărat dar am și bucurat oameni. Dovadă stau comentariile negative/tendențioase după apariția unor articole, iar în partea opusă emailurile cu felicitări și respectiv cele două donații prin PayPal pe care le-am primit. Mulțumim Nicoletei și lui Alexandru.

Cele 36 de articole sunt în josul paginii, la un click distanță. Din titlurile și wordle-ul creat folosind conținutul acestora se remarcă principalele noastre preocupări pe blog.

Am criticat mult (avem și ce, din păcate), dar am încercat să venim și cu soluții constructive în fiecare din articolele publicate. Am dedicat chiar articole întregi reformei în cercetare, atât la nivel macro, cât și aspecte concrete referitoare la bugetul cercetării și cum e acesta gestionat (defectuos), propuneri ce vizează resursa umană, transparentizarea actului de guvernare, am expus jocuri de culise, culminând cu minciuni și dezinformări propagate în spațiul mass-media de către guvernanți etc.

Ce ne mână să facem toate acestea? Dorința de a vedea sistemul românesc de cercetare pe linia de plutire, în primă fază, și reformarea ulterioară a acestuia. Dar până să se urce cineva pe buldozer și să înceapă reforma din temelii a sistemului de cercetare noi vom continua cu metoda picăturii chinezești.

Credem că vom avea motive să picurăm mulți ani de aici încolo, cu toate că ne-am dori să nu mai avem nimic negativ de scris și articolele noastre să descrie doar reușite remarcabile ale sistemului de cercetare din România.  Sperăm ca în timp să se formeze o masă critică de cercetători care să se implice activ pentru a determina o evoluție cât mai rapidă a lucrurilor.

Veți spune probabil că toate sunt în zadar.  Vă contrazicem! Exemplele de mai jos arată că sub presiune externă, sistemul poate fi nevoit să se schimbe puțin câte puțin:

• Am publicat articolul „Agenția Spațială Română (ROSA) coborâtă din ceruri în nămolul fertil al Deltei Dunării”. Coincidență (sau nu), Curtea de Conturi a început verificări și a blocat competiții de proiecte ce au fost reluate ulterior de către MCI conform cerințelor legale.
• Am arătat că „băieții deștepți” din cercetare și-au tras o listă cu infrastructuri de cercetare ce urmau să primească vreo 200 de milioane de euro (fonduri nerambursabile). În același timp, Asociația Ad Astra a trimis o scrisoare Comisiei Europene prin care îi informa în această privință. Acum Comisia Europeană verifică modul în care a fost întocmită lista.
• Am scris despre modul în care au fost gestionate competițiile de proiecte în 2017 și 2018. Asociația Ad Astra a intentat MCI procese în acest sens și există posibilitatea anulării competiției PCCDI, spre exemplu.
• Scrisoarea pe care am publicat-o în Nature pune presiune pe guvernanți, care atunci când își vor scoate nasul afară din România vor fi întrebați cum stă treaba cu evaluatorii aceia naționali, care-și evaluează proiectele între ei sau chiar între soț și soție. Nu vor avea de ales decât între a transpira și a da un răspuns, sau a se ascunde sub fusta Vioricăi Dăncilă.

Suntem 15.000 de cercetători în România, și tot atâția în afara țării. Imaginați-vă cum ar lua deciziile viitorul ministru al cercetării (sau cel demisionar de acum, pentru că nu e exclus ca demisia „irevocabilă” să fie uitată într-un tocător de hârtie) dacă ar știi că predecesorul a fost urmărit penal pentru abuz în serviciu în mai multe dosare (nu multe, doar câteva). Un exemplu aici, în care un cercetător nemulțumit i-a făcut plângere penală ministrului. Bravo lui! Până suntem stat de drept, să ne folosim de cadrul legal și să ne cerem drepturile, iar atunci când simțim că suntem nedreptățiți să acționăm.

Ce vă spunem mai sus nu reprezintă un îndemn la revoltă sau la blocarea activității unor instituții ale statului. Este un îndemn să ieșiți în față și prin efortul nostru comun să responsabilizăm factorul politic prin demascarea incompetenței, minciunii/dezinformării și jocurilor de culise.

• Autori: Octavian Micu, Mihai Miclăuș si Lucian Ancu

• Articol aparut pe blogul Mic-Mic-Anc