Teatrul Regina Maria din Oradea și-a îmbogățit recent oferta repertorială cu un nou, bun și emoționant spectacol care se cheamă Rabbit Hole. E bazat pe o meșteșugit scrisă piesă datorată americanului David- Lindsay Abaire. Care, după ce a fost recompensat pentru ea, în 2007, cu prestigiosul premiu Pullitzer (Abaire a mai primit și alte premii), a transformat-o în scenariu de film. Film din 2011 care a rulat la noi sub titlul cam neinspirat Trezirea la realitate. Film regizat de John Cameron Mitchell și care i-a adus lui Nicole Kidmann, căreia rolul principal feminin îi venea mănușă, o nominalizare la Oscar.
Titlul original și al piesei, și al filmului trimitea cumva cu gândul la celebrul Iepure Alb din încă și mai celebra Alice în țara minunilor. Filmul care, ca orice film, și-a luat oarecare distanțe față de ceea ce putea fi văzut la Teatru, întărea substanțial sugestia. Ea apare însă ca atare și în scenografia spectacolului de la Oradea, scenografie datorată Andreei Tecla. Care servește admirabil ideile regizorale ale lui Vlad Cristache. Simplitatea ca regulă de bază, Iată, asemenea lui Alice și Iepurelui Alb dispare pe un tobogan tânărul Jason, emoționat, bâlbâit din această cauză, foarte bine interpretat de Tudor Manea. Or, Jason este cel ce vrea să își intituleze povestirea ce va apărea într-o revistă școlară exact cu numele ce dă titlul spectacolului. La cea de-a treia apariție a personajului ni se va desluși motivul.
Mai toate întâmplările din spectacol se consumă în limitele unui spațiu dominat de alb (reamintesc că albul poate fi uneori un semn al doliului) pe care se găsesc două desene aparținând unui copil de patru ani. Un soare și, desigur, un copil, uneori îngemănate cu florile din încăperi. Flori ale vieții, flori ale doliului.
Despre doliu, despre suferința pierderii acestui copil într-un teribil accident de mașină, despre cum suferința respectivă poate arunca în aer totul și submina intens relațiile de cuplu, ca și despre acceptare și regăsire este, la urma urmei, vorba în Rabbit Hole.
De la moartea lui Danny au trecut de abia opt luni. Mult pentru pustiul ce s-a instaurat în sufletul celor doi părinți, Becca și Howie, puțin pentru găsirea unei soluții de supraviețuire. Ceva nu mai merge între cei doi, relațiile dintre ei sunt tot mai tensionate, nici urmă de viață sexuală. Normalitatea însăși este suspendată. Din ce în ce mai mai multe ridicări de ton în felul în care Howie i se adresează Beccai. Tot mai frecvente clipele în care Becca preferă autoexcluderea și absența.
Nepotrivirile fie de gusturi, fie de opțiuni, fie în privința modului de a înțelege lumea și viitorul dintre cei doi sunt tot mai evidente. Diferit este și chipul în care cuplul în stare de disoluție se raportează la amintirea copilului. După ce Tazz, câinele a cărui salvare a fost plătită cu prețul vieții lui Danny, a fost dat în custodia mamei Beccai (câinele apare aievea pe scenă, se numește Rara și e dresat de Alexandru Bondar, iar prima apariție a lui pe scenă, singur, în întâia secvență a spectacolului are o funcție emblematică), Becca nutrește planul de a îndepărta din casă obiecte, lucruri, haine ce i-au aparținut până mai deunăzi copilului. Un fel de a curăța memoria? Poate! Un bun prilej pentru marea debarasare se arată a fi iminenta maternitate a flușturaticei și veșnic optimistei Izzy. Sora mai mică a Beccăi din care Georgiana Coman face, asemenea Gabrielei Codrea, interpreta mamei celor două fete, mai mult decât un personaj de cotrapondere ori o simplă pată de culoare. E drept că scena sărbătoririi zilei de naștere a lui Izzy și mai ales momentele de karaoke sunt, după părerea mea, nițeluș lungite.
Ceva mai încolo Becca îi va propune soțului ei vânzarea casei. Când, în fine, acesta cedează și acceptă ideea iarăși ceva nu merge. Cumpărătorii sunt puțini, majoritatea cam neserioși. Să fie însă vorba oare, așa cum sugerează Becca, despre prezența Camerei copilului? Locul care amintește de cineva care acum nu mai este. De remarcat întoarcerea pe dos, citarea inteligentă a unuia dintre motivele cheie ale cehovienei Livezi de vișini.
Becca a ales completa izolare. Suspendarea oricărei urme de viață socială. E iritată de tot ceea ce face și gândește Howie, suportă greu prezența lui Izzy, cu toate năzbâtiile ei, ca și pe aceea a lui Nat, care mereu vorbește ba despre decesele din familia Kennedy, ba despre moartea lui Arthur. Fratele narcoman al Beccai. Ceva însă se întâmplă după primirea scrisorii de la Jason, după discuția lămuritoare cu Nat care îi vorbește despre durerea pierderii unui copil și cărămida ce rămâne după aceea pe veci în suflet, și după a treia întâlnire cu Jason. În care iar e foarte bun Tudor Manea. Poate mai bun ca niciodată, faptul dovedind ce mult contează întâlnirea unui talent nativ cu un adevărat regizor. Așa cum este Vlad Cristache.
Parcursul suferinței Beccai se află în distribuție contrastivă cu acela al suferinței lui Howie. Acesta își caută alinarea în muncă, în statul cu orele pe ecranul computerului, în terapii de grup, în partidele de squash și în începutul de aventură ratată. Se uită însă pe ascuns la o ultimă înregistrare cu Danny (vocea acestuia i se datorează copilului Ivan Liam), își concentrează durerea în squash-ul jucat de unul singur. Până la urmă înțelege că toate aceste evadări sunt doar soluții înșelătoare. Acceptă nu trezirea la realitate, ci acomodarea cu noua situație. încercarea de regăsire a coeziunii cuplului, confruntarea cu normalitatea vieții altor oameni.
În rolurile Becca și Howie au remarcabile evoluții actorii Alina Leonte și Răzvan Vicoveanu. Și ei exemplar, natural, fără nici cea mai mică urmă de artificiu conduși de Vlad Cristache. Foarte adesea din confruntarea celor doi sar scântei. Frecvent, tăcerile lor ascund și dragoste, și ură. Și un personaj, și celălalalt crede că e mai autentic în suferință. Unul o arată, altul o ascunde. Nimic nu e în plus, nimic nu distonează, nimic nu vrea să atragă atenția, să scoată ochii în evoluția celor doi actori. Și nici cea mai mică urmă de egolatrie, cu atât mai puțin de egolatrie ieftină în regia lui Vlad Cristache.
Teatrul REGINA MARIA din Oradea
RABBIT HOLE de David-Lindsay Abaire
Traducerea: Adina Oniciuc
Regia artistică: Vlad Cristache
Scenografia: Andreea Tecla
Cu: Alina Leonte (Becca), Răzvan Vicoveanu (Howie), Georgiana Coman (izzy),Gabriela Codrea (Nat),Tudor Manea (Jsson), Ivan Liam (vocea lui Danny), Rara (câinele Tazz- dresor Alexandru Bondar).
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 