miercuri, septembrie 23, 2020

Domnul Alexandru Cumpănașu perorează

Am publicat marți pe site-ul contributors.ro un comentariu despre mai mult decât strania alianță dintre dl. Alexandru Cumpănașu și jurnalistul Ion Cristoiu.
Cine este dl. Cumpănașu ? Un ins recomandat drept președintele unui ONG care se zice că ar milita pentru modernizarea României, auto-intitulat expert în politica externă fiindcă a făcut nu mai ține minte la ce post de televiziune o emisiune aparținând domeniului, aspirant la statutul de candidat la președinția României și zis unchi îndurerat al sărmanei adolescente Alexandra Măceșanu, Aceasta din urmă victimă nu doar a așa-numitului “monstru din Caracal”, ci îndeosebi a neputinței instituțiilor Statului Român.
Observam în respectivul comentariu amploarea operațiunii de PR pe care o face în favoarea d-lui Cumpănașu fondatorul Evenimentului zilei. Dl. Cristoiu îl însoțește mai peste tot, la orice televiziune pe dl. Cumpănașu, se erijează în co-moderator, dacă nu poate fi prezent fizic, intervine telefonic. Aceasta după ce l-a glorificat pe respectivul domn, după ce l-a declarat campionul luptei împotriva nemernciei din Poliție, Procuratură și Servicii, după ce l-a sfătuit și apoi chiar i-a anunțat intenția de a candida la președinție.
S-a întâmplat să public comentariul cu pricina fără a ști că dl. Cumpănașu suferise cu doar câteva ore înainte un preinfract în studiourile postului România tv care face rating serios vorbind vrute și nevrute despre tragedia de la Caracal. Nu am știut fiindcă nu mă uit deloc la respectiva murdară, fetidă reîncarnare a OTV. Televiziunea mega-escrocului Sebastian Ghiță ale cărei acțiuni mizere și manipulatorii nu sunt sancționate așa cum s-ar cuveni de CNA-ul de partid. Dar la ce să te aștepți din partea d-nei Monica Gubernat și a domnilor Radu Herjeu, Gabriel Tufeanu sau Radu Călin Cristea?
La aflarea veștii că dl. Cumpănașu a avut probleme, am avut un moment în care am regretat sus-menționata publicare. Pare-se însă că nu a fost mai-nimic, dacă nu cumva la mijloc a fost chiar o sinistră operațiune de PR al cărei rost a fost acela ca românii să fie încă și mai sensibili la eroismul și sacrificiul d-lui Cumpănașu. Nu de alta dar, iată, dl. Cristoiu însuși a observat în comentariul publicat miercuri pe cristoiublog că interesul pentru “cazul Caracal” a început să se cam sleiască, locul lui fiind luat de ceea ce se întâmplă în la fel de mizera politică românească.
Dl. Cristoiu profețea că vom avea parte foarte curând de o revenire, de o resuscitare a chestiunii. Cred că cel puțin acum creatorul Bulinei roșii are dreptate. Fiindcă în mod bizar tragedia de la Caracal a avut drept efect o anume creștere în sondaje a PSD. Și PSD știe să profite de orice ocazie posibilă.
Tot miercuri l-am văzut la televizor bine, mersi, și nu oriunde, ci la un program de știri al seriosului Digi 24, chiar pe dl. Alexandru Cumpănașu. Care tuna și fulgera precum o făcea odinioară azi repauzatul întru Domnul Corneliu Vadim Tudor. Dl. Cumpănașu nu cerea trageri în țepe, ci nici mai mult, nici mai puțin decât arestări. Voia să vadă trimisă la ocnă întreaga familie a lui Gheorghe Dincă. Văzând că i-a mers atunci când a dat ordine INML și ministrului Justiției, Ana Birchall, dl. Cumpănașu s-a obrăznicit. Pozează în justițiarul absolut, se închipuie un nou Robespierre, crede că i se poate îngădui totul. Duce multă lume de nas. Păcălește, minte, înșală. Ce am putea face noi? Simplu. Să îl lăsăm pe mai departe să peroreze, dar și să îl lăsăm să o facă în gol. Adică să nu ne mai uităm la el, să îl lăsăm și pe el, dar și România tv fără audiență.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „dl. Cumpănașu s-a obrăznicit….”

    Pur și simplu prin aparițiile publice televizate domnia-sa își consolidează notorietatea în pre-campania electorală. Nu i-aș reproșa asta – și ceilalți candidați o fac – ci mai degrabă deturnarea mitingului de protest organizat cu ocazia zilei de naștere a Alexandrei spre unul de susțienere a domniei-sale cu strângere de semnături. Asta este cu adevărat grețos.

    Iar apropo de Digi 24 și programele lor de știri serioase, observ că odată cu apropierea alegerilor prezidențiale și ei, la fel ca întreaga presă, încep să uite de profesionalism și obiectivitate.

    Spre exemplu, dacă unul dintre angajații acestui post nici nu a clipit când d-na ramona Bruynseels a spus cu entuziasm că Rusia face parte din NATO alături de România și participă la exerciții militare împreună, nici vorbă să-i contrazică vreo afirmație, în cazul reprezentantului USR, Dan Barna, spre exemplu, lucrurile stau cu totul altfel când apare cu vreo declarație, oricât de scurtă.

  2. Rolul domnului Cumpanasu este de a mai elibera din presiunea anti-sistem, oricum limitata, care altfel s-ar duce la vot catre USR.

    Un sacal dubios ( daca ne uitam la ce bani a facut pana acum cu brosurile copiate din Wikipedia si vandute pe bani publici, la campania PR pe care ati observat-o si dvs. ai caror patroni si interese nu le cunoastem ). Oricum, nu e singurul care se cocoata pe tragediile acestui popor, fie ca se numesc Colectiv, „Cazul Caracal” sau cate si mai cate, mai mari sau mai mici.

Lasă un răspuns la Constantin Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Cum trebuie să fie un film „Bun de Oscar”?

În noiembrie 1989 situația politică devenise una extrem de tensionată pe plan internațional. În Europa de Est, în Polonia,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.