Nu-i greu de înțeles de ce, în România, proba clară a plagiatului domnului Ponta n-a avut efecte. Sigur, la noi, lumea nu prea știe ce înseamnă să plagiezi, dar mai e ceva: domnul Ponta va fi devenit chiar simpatic fiindcă s-a descurcat cumva și cu doctoratul acela blestemat. În general, domnul Ponta se descurcă – sau, mai fin spus, e versatil. E chiar acrobatic de versatil, dacă ținem cont de salturile și șpagatele, de evoluțiile la paralele inegale și bârnă din studioul Antenei 3, urmărite competent de antrenorul Belu, care ai fi zis că e pe punctul să-l includă în lotul feminin de gimnastică. La fel de versatil ca în cele sportiv-lumești se dovedește domnul Ponta și în cele duhovnicești: știe să se lase tămâiat. Dacă are vreo competență, aceasta e fără îndoială în domeniul versatilității.
Adică, lăsând eufemismele deoparte, al șmecheriei groase, al trișeriei. Impostura în care se află permanent și care pare să fie congenitală îi lasă doar două soluții pentru a se exprima: zâmbetul cauciucat și insolența. Nu poți răspunde altfel în fața dovezilor că ai plagiat, că minți, că ești duplicitar, că joci necinstit și că ești, la rândul tău, jucat pe sfori de oamenii cei mai necinstiți. Ceea ce nu însemnă însă că zâmbetul cauciucat și insolența vor trezi neapărat antipatia publicului. Într-un fel, domnul Ponta s-a făcut simpatic pentru că se integrează bine în imaginarul nostru colectiv – este descurcărețul. Principiile nu fac doi bani, important e ca, păcălind pe toată lumea, să ieși cumva la socoteală.
Să nu ne pripim însă cu o judecată prea aspră. Vrem, nu vrem, istoria a lucrat asupra noastră. Spune cronicarul „Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi” – și nu i-o poți lua în nume de rău. Așa a fost mai mereu: ne-am aflat prinși între forțe cu care nu ne puteam măsura, iar imaginarul colectiv a fost modelat de aceste presiuni. A te descurca însemna a supraviețui, cu implicația: a fi duplicitar însemna a supraviețui. Politică externă câtă s-a făcut, s-a făcut de regulă ca un număr riscant de echilibristică, de la voievozi până la Ceaușescu și chiar mai încoace.
De când am intrat în NATO se întâmplă însă că nu ne mai aflăm prinși între forțe, ci ne-am alăturat unei forțe, ba chiar celei mai mari. Că lucrul ăsta poate să ducă la cocoșisme ridicole e altă poveste. Important este că nu de duplicitate avem nevoie acum. A-ți păcăli partenerul e o dovadă de prostie crasă. Această nouă poziție pe care am căpătat-o aproape fără să ne dăm seama nu putea să influențeze însă imaginarul nostru colectiv, acolo mutațiile se petrec în perioade lungi.
Așa se face că ne aflăm într-o situație paradoxală: interesul direct ne cere să nu trișăm, noi continuăm să prețuim trișeria – și, odată cu ea, să-l prețuim pe domnul Ponta, în toată măreția acrobatică a imposturii sale. Poate că Victor Ponta ar fi fost un abil domnitor fanariot, dar, ghinion!, și-a ratat epoca. Acum, ar fi un rău președinte, cel puțin în ochii unora dintre noi, cei fără nostalgia duplicității. Pentru alții ar fi însă pe măsura acelui personaj îndrăgit, descurcărețul insolent-cauciucat. Indiferent însă de gusturi, pe toți ne-ar duce înapoi într-o altă epocă.
Perfect adevarat. Citeam un articol pe stratfor.com despre Ungaria lui Horthy si a lui Orban, despre cit e de dificil sa manevrezi in locuri inguste si stinci mari cum sint Germania si Rusia.
Se pare ca Horthy nu a reusit iar Orban nu va reusi. Oare sa reuseasca Ponta, fanariotul?
http://www.stratfor.com/weekly/borderlands-hungary-maneuvers
Felicitari, un editorial scurt, dar foarte plin de adevaruri, surprinde excelent situatia. Greu de facut un portret mai succint si mai corect atat lui ponta cat si noua (lor?) romanilor.
Citindu-vă, mi-a venit în minte un ciot de știre pescuit involuntar într-una din zilele trecute, pe un site românesc de actualități (oarecum năprasnice): avem stihii lichide în cîteva județe, așteptăm recidiva, ridicăm stavile de nisip și… unii compatrioți – dintre cei șmecheri și descurcăreți bănuiesc – fură sacii cu nisp din digul protector. Nu rezumă știrea asta, cumva, duhul locului, psihologia pezevenghiului ce-și fură, ghiduș, căciula? Ăsta e, cred, în fantasmele de bidonvil ale poporimii, „eroul timpurilor noastre”: nea Cutărică jupuind în toiul nopții digul, șterpelind niscaiva metri de sîrmă din din gardul de protecţie a autostrăzii, muncindu-și illicit drujba prin pădurile patriei… Nu e Ponta atunci, cu veselia lui monolitică și vitrina lui trucată, bezeaua politică a acestui spirit cleptaut, adică garanția inoxidabilă că, votîndu-l, îți tragi (ori… subtilizezi) singur preșul de sub picioare?
Nu ! ; votindu l ai garantzia ca lucrurili vor merge in directzia dorita de noi, shmecherii
De la postaci adunate:
„Un Pinochio. Un Mikey Mouse. Murdareste totul. Un incapabil. Mare scula. Un mascarici. Un imberb. Un pulifrici. Un Neica Nimeni. Plagiatorul mitoman. Un hot si un mincinos dovedit. Un gunoi. Minte ca un copil mic. Un carierist. Prim-sinistrul Romaniei. Pisic mieros si parsiv. Un incompetent. Un snob dambovitean. Minte mai mult decit respira. E bolnav!! E plin de el. E dus cu pluta. E penibil si caraghios. Superficial. Marele plagiator. Va sfirsi probabil in puscarie ca si inaintasul sau. Comportament de om frustrat. Un limbric. Are probleme la mansarda. Acest idiot vesel. Mincinos, impertinent, grandoman, incompetent, las. Un mascarici vesel. O caricatura politica. Un neispravit cu ranjet de hermafrodit. Mai slab, mai ridicol si mai de batjocura decat ne-am putut imagina, in cele mai negre vise. O rusine. Nu-i normal. E gretos. Un ipochimen. Ceva nu e in regula cu tipul. Un mitoman. O rapandula. Derbedeu fricos si mitoman. Un dezastru. Un derbedeu. Un neispravit. Vai de mama noastra, ce cretini au ajuns sa ne conduca! Asa popor, asa premier! Acest palavragiu obositor. Un iresponsabil si nimic mai mult. Urgent, un control medical! Asta ne conduce tara? Tribuna lui e Latrina 3. Prim gunoi al tarii. Imi provoaca sila si stare de voma. O ciuvica pe o ramurica. Un pacalici gaunos si las. Are un tupeu porcesc. Progenitura borfasului Nastase. O nulitate absoluta. Primul mincinos al Romaniei. Labil, pervers. Culmea ridicolului, penibilului si incapacitatii. Un Ponta-Tonta, sau un tradator de tara? Minte de ingheata apele. O pata pe obrazul nostru. Un nemernic. Mascariciul asta. Halal premier! Dezgustator! O calamitate. Un penibil. Un babuin. O spurcaciune. Otraveste viata romanilor. Un zero barat. Un papagal. Hotul striga hotii! Un impostor de doi lei. Un borfas. Un derbedeu. etc, etc.
– De la jurnalisti: „Cel mai mare mincinos pe care l-au zămislit vreodată bubele, mucigaiul şi noroiul plaiurilor româneşti”. „Necopt, obrăznicuţ, necinstit, educat frugal şi adesea prost-crescut, pe scurt un carierist; un baiat vesel intr-o tara trista”. „O hahalera ambitioasa”. „Papusa gonflabila a USL”. Megalomanie ajunsă la metastază”. „Smecherie si tupeu, ifose si ofuscari”. „Aroganta, iresponsabilitate, compromite functia de prim-ministru”. : „Un domn Goe intarziat”. „Idiotuul util” rusilor.
…Ponton de la Barca :)
Ce să facem cu „politica externă”? ţarile care au chestia asta VOR ceva. Sa ocupe Crimeea, Algeria… sau măcar „pieţe”. Trebuie sa vrei ceva, apoi sa gandesti acel lucru, apoi sa-l faci. E prea mult pentru cocoşeii politici- si pentru găinuşile de padure de pe plaiurile Pontice. Noi vrem să „ne primeasca”, daca „ne primesc” suntem multumiţi. Ăia au orgoliu, noi fudulie (cel mult!). Ne descurcam, deh. De ce sa avem „politica externa”? Ca să „ne primească” trebuie sa aibă EI, ăiă care „ne primesc”, nu noi.
Acum, sa fim cinstiti. Omul a intrat in hora, trebuie sa joace. Deci, ce ne putem aștepta sa vedem? Ceea ce stie sa facă. Sa triseze, sa minta, sa fure. Si pentru ca doar asta stie sa facă, va exersa, se va perfecționa, iar noi vom continua sa ne miram. Pana cand un nou personaj, nu ne va uimi cu altceva, clovnul acesta va fi mereu cap de afis. Educația, cultura, bunul simt sunt la mare preț, ele se găsesc in cercuri limitate, iar cenzura unui astfel de comportament este deasemeni limitată. Ma gândesc, dacă nu cumva mi-ar creste vânzările, sa-i pun poza in vitrina. Va dați seama cate guri cascate s-ar zgâi la pravalia mea?
Încă o data spun: haideti sa nu ne mai miram! Omul acesta atât stie sa facă. Sa triseze, sa minta, sa fure! Soluția? Haideti sa vorbim noi despre problemele noastre, sa le dezbatem, așa vom atrage oameni care chiar vor sa vorbească despre ceea ce ii doare, iar el sa topaie,sa rada prosteste, sa se zbenguie. Va obosi, va plictisi, se va topi in propria-i nimicnicie.
Dificultatea sau mai bine zis pretul pentru supravietuire, platit in moneda demnitatii, de generatii, se vede comparand urmele lasate in mentalul a trei regiuni: Ardealul, Moldova si Basarabia. La prima, nu prea s-a tranzactionat demnitate (ecoul lui „dar ce, sint supus austriac?” care la bunicii sau strabunicii nostri era plin de semnificatie), la a doua, mult…aproape s-a uitat c-au existat si acolo razesi iar la ultima…cumplit de greu s-a supravietuit si s-a platit. In fine, asta e o parere.
…de acord ca nu e prea frumos sa pacalesti pe oricine poti, dar cred totusi ca argumentatia din articol face salturi cam mari in demonstratie de dragul obtinerii rezultatului dorit.
…ca veni vorba de seriozitate fata de NATO gafa post-decembrista cea mai mare nu a venit din partea PSD, ci din partea lui Tariceanu & co cand au vrut sa retraga trupele din Irak. In privinta acrobatiei in functie de curent, chiar si fara Tariceanu, tot pe liberali ii suspectez mai tare, Antonescu este si extrem de flexibil si foarte vocal, nu mi-ar fi greu sa il revad intr-o retorica anti americana daca aceasta i-ar servi. Nu cred ca problema majora pe care ar crea-o Ponta ajuns presedinte este deteriorarea directa a relatiei cu NATO, dar cred ca PSD-ul si cu Ponta in frunte au tendinta de a lasa statul de drept la cheremul baronilor din partid, departandu-ne de valorile vestice si apropiandu-ne de cele estice in care daca nu te supui celui mai tare o iei in freza. Acesta e pericolul.Totusi, cred ca lucrurile pot fi tinute in frau chiar daca iese Ponta presedinte.
Mai avem o soluție, mult iubită de Blaga (Lucian, nu buldogul orădean – na, că rimează)): RETRAGEREA ÎN PREISTORIE.
Vă surîde somnul printre stalactitele reci și umede ? Perfect: NU MERGEȚI LA VOT !
Statele sunt sabotate din interiorul institutiilor, deoarece aceasta este cea mai eficienta metoda – da rezultate maxime! NU trebuie decat sa ajungi acolo – inclusiv in institutia presei libere a statului democratic -, fara probleme pentru retzele.
Statele se sinucid cand toate institutiile le-au fost penetrate – toate sys de aparare fiind depasite ori compromise -, cand cancerul a dat in metastaza.
Disimulare se numeste, sora cu nevinovata ipocrizie si oportunistul, atunci cand viRusul gaseste fraiera instiutie fara antiviRusi – adica, ea nu poate face nicio deosebire daca respectivul e plagiator ori ba, copyLot ori chilot, ortodox sau ateu, romanash verde sau altceva, protector sau distructor – deoarece a fost pacalita!
intr-adevar ponta se remarca prin capacitatea iesita din comun chiar si pentru un politician de a minti „spontan” cu privire la orice. dar fara efortul imens al armatei profesioniste de propaganda din jurul lui, talentul lui ponta n-ar fi ajuns prea departe. o echipa mare si profesionista joaca in permanenta aceeasi piesa de teatru si il protejeaza de realitate. echipa creaza in jurul lui un habitat cat mai confortabil, o normalitate in care minciunile lui ponta sunt adevarul, iar dansul este intr-adevar victima nevinovata a unui personaj malefic. domnul ponta calatoreste prin politica intr-un fel de business class psihologic intretinut cu eforturi mari de altii. asta este cheia succesului lui ponta mai mult decat nesimtirea cu care l-a inzestrat natura. inclusiv pentru plagiat a trebuit sa „raspunda” in fata lui mihai gadea, care aproape ca ii plangea de mila, nu in fata unui jurnalist adevarat. ponta traieste intr-un mediu in care minciunile lui sunt primite, incurajate si cultivate mai departe de altii, cu multa grija si migala. nu cred ca uselistii il apreciaza pentru nesimtire. faptul ca multi uselisti cred sincer la ora asta ca ponta NU a plagiat e meritul echipei de propaganda in primul rand. fara suport logistic profesionist minciunile lui ponta ar fi fost doar ceea ce ce sunt de fapt – minciuni de 2 lei. doar cu versatilitatea nu ar fi ajuns departe. aceeasi echipa de propaganda il poate zdrobi fara mila daca isi propune lucrul asta.
Totul adevarat dar zambetul cauciucat e de fapt al unei masti care acum poarta numele de Ponta si sub care se ascunde cu succes boborului „fermecat„o mare famiglie indeosebi sub numele, acum,de psd ..prea bine pusa la punct sa fie autohtona.
”Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”
o formula tare iubita de rumini;prin ea, ei ishi motiveaza lashitatea,colaboratzionismul,cam toata istoria.
am trait sub comunisti,dar am cautat sa ramin demn.da,e drept nici azi nu mi e ushor,dar pot privi pe oricine cu capul sus.
ca popor,chiar si atunci cind shansele in confruntarea cu o superputere e nula,e cred ,necesar sa tzi aretzi demnitatea,nu sa intorci armele. multe popoare mici stau exemplu.
ruminii au un set de valori parca rasturnate cu curu in sus.sa fii shmecher sa te descurci este prima lor optziune.pacat de Transilvania
Dincolo de prejudecățile care ne fac rău în străinătate, comasând pe onești și pe klepți în aceeași oală, adevărul este că sîntem singura țară europeană cu un premier al cărui borfășlâc este certificat academic.Pe alții poți să-i acuzi, să-i bănuiești, cu sau fără probe, dar al nostru are diplomă. Când ai un șef de guvern latrolog certificat, trebuie să începi o discuție cu un strain mai avizat dintr-o poziție defensivă. Începi să explici că omul nu este reprezentativ, chiar dacă se bucură de popularitate. Eu obosesc și doar spun că este micul Fitzulesko din Balcani. Ori o clonă mai modestă după Tony Bleah.
Un articol bun. Scurt si la obiect.
Trebuie sa invatam, toti, sa ne uitam la ce fac liderii nostri, nu la ce spun. Faptele definesc omul. Daca vorbele si faptele converg si se apropie de interesul colectiv, omul merita atentie. Daca are si viziune, omul merita sustinut. Viziunea se confirma (sau se infirma) in timp. In ani. Uneori, in zeci de ani.
Cu riscul de a fi catalogat ca „basist”, astern aici niste ganduri. Atunci cand se discuta despre scutul anti-racheta si despre parteneriatul Romaniei cu SUA, marturisesc ca eu nu prea intelegeam de ce e musai sa le facem. Faptul ca eram in UE mi se parea, mie, de ajuns.
Astazi, cand UE da semnale ca nu e chiar atat de unita pe cat se pretinde, cand interesele comerciale prevaleaza asupra unei pozitii clare impotriva unei agresiuni, inteleg ca parteneriatul strategic si scutul au valoarea lor, pentru Romania. Si recunosc ca cei ce le-au facut posibile au dat dovada de viziune. Si inteleg, o data in plus, ca faptele definesc liderii, dincolo de PR, marketing politic si gafe omenesti.
Analizati faptele ce il definesc pe liderul Victor Ponta si trageti-va concluziile singuri.