duminică, mai 22, 2022

Domnul Ponta contra culturii

Trebuie să fii sau marțian, sau de rea credință ca să nu recunoști meritele lui Horia Roman Patapievici, Mircea Mihăieș și Tania Radu în reconstrucția radicală a Institutului Cultural Român. Pentru un timp scurt, am avut în fine o instituție prin care ne puteam afla pe picior de egalitate cu țările Europei civilizate. Probabil singura. Din motive politice pe cât de josnice, pe atât de ridicole, ea a trebuit desființată, cu consecințe pe care, din păcate, doar puțini le înțeleg. Acum, gestul de a decora conducerea ICR e unul pur simbolic – răul nu mai poate fi îndreptat. Nu văd cu ce ar avea de suferit marșul triumfal al mașinăriei PSD dacă de pieptul câtorva oameni se agață niște decorații. În nici un punct din traiectoria sa domnul Ponta nu intersectează cultura. Nu dă de înțeles că ar avea lecturi sau vreo sensibilitate artistică. Nici apropiații domniei sale, nici simpatizanții săi nu par să aibă apetență pentru asemenea lucruri. Și atunci, de ce se opune domnul Ponta unui gest pur simbolic, absolut inofensiv în jocul politic?

Trecând peste motivele hilare invocate de primul ministru, răspunsul ține de rostul ultim al culturii: acela de a-i ajuta pe oameni să gândească, să simtă și să vadă mai bine. Inamicul principal al domnului Ponta nu e un partid politic anume, nici măcar persoana explozivă a președintelui Băsescu, ci judecata sănătoasă care îi poate contamina pe români. Spiritul critic care te poate vaccina împotriva aberațiilor propagandistice și minciunilor grotești. La fel cum în 1990 simpatizanții lui Ion Iliescu strigau în cor „Moarte intelectualilor!” și cum minerii dezinformați au fost aduși cu bâtele împotriva studenților, acum mesajul pe care domnul Ponta îl adresează românilor se poate traduce în felul următor: „Nu ascultați decât vocile noastre. Opiniile altora sunt toxice, ignorați-le – și veți fi mântuiți. Ignorați trimiterea în fața justiției a oamenilor noștri, sunt nevinovați prin simplul fapt că sunt ai noștri. Occidentul cu toate instituțiile lui nu e decât o păcăleală care trebuie păcălită. Oricât de lași, de hoți, de ticăloși, de leneși ați fi, mândriți-vă în modul cel mai primitiv-grohăitor că aparțineți acestei națiuni. Simpla apartenență vă va mântui, nu trebuie să mai faceți nimic. Dacă se întâmplă cumva să aveți veleități intelectuale, plagiați. De fapt, plagiatul nu există, e un cuvânt inventat de dușmani. Credeți în noi, și veți avea parte de doi mici, niște papuci, ceva zahăr și ulei. Dacă sunteți firi sensibile, Antena 3 o să vă înduioșeze, o să vă facă să plângeți. Dacă totuși Antena 3 nu vă satisface, uitați-vă la RTV. Și, mai ales, nu vă puneți problema adevărului. Adevărul nu-i decât e o invenție culturală. Puteți spune orice, nu riscați nimic. Uitați ce bine mă descurc eu!”

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. „Trebuie să fii sau marțian, sau de rea credință”
    Nu, nu doar atit; trebuie ca esti prost facut gramada daca nu recunosti meritele lui Horia Roman Patapievici, Mircea Mihăieș și Tania Radu.
    Si inca un lucru: trebuie sa fii plagiator de joasa speta sa nu ai nici un respect fata de munca altora.

  2. Domnule Zografi,
    Cred ca esential ar fi sa stim ce considera astia a fi cultura, mai inainte de toate. Spun asta pentru ca, din ce-mi dau eu seama, dvs (si altii, fireste) aveti conceptii diferite (unele firesti, as zice) de ale astora despre ce/care e cultura. Dar v-ati gandit dvs ca poate ca nu e numai atat? Si ca e posibil sa fie vorba despre mult mai mult? Daca astia nici nu au habar ca exista asa ceva, indiferent de forma? Stiu, pare SF, desi nu exista SF in Romania. Si stiu, se naste o paradoxa: cum sa poti uri ceva despre care nu stii ca exista. Si totusi…
    PS: Am scris acum vreo trei saptamani un comentariu pe Politeia, la un articol („Fiecare om cu muntele lui!”) al regretatului Theophyle, comentariu pe care iata, imi permit sa -l pun cu paste aici, dupa ce l-am luat cu copy de acolo. E-n tendinte :) . Va invit la exercitiul pomenit mai jos, satisfaction guaranteed. Asadar:
    „(…) V-ati gandit vreodata sa masurati politicienii SI dupa preferintele lor cunoscute/declarate/deduse in materie de arta (generic numita asa)? Eu am facut acest exercitiu si am facut abstractie si de, sa-i zicem, calitatea artei (ca nu aia conteaza in ecuatia finala si mai e si supusa lui “de gustibus” :) ). Rezultatul meu, pus (oarecum) intr-o ecuatie, zice cam asa: cu cat exista mai putina informatie despre ce sau cata arta (muzica, poezie, proza, pictura etc, dupa caz) consuma un politician, cu atat mai batut in cap si/sau mai periculos (for the people) este acel politician. Si ma refer strict la arta, nu la alte hobby-uri… Spre pilda, stie cineva ce muzica ii place d-lui Viorel Ponta? Dar Monicai Macovei? Aveti idee ce dansuri il extaziaza pe d-l Corlatean? Dar pe Traian Basescu? Care or fi poeziile la care se infioara d-l Tariceanu? Dar Papahagi? Ce-o citi d-l Sova? Dar MRU?
    Dupa primele doua duzini de perechi de politicieni m-am oprit si am tras concluzia de mai sus. Doamne, ce m-as mai fi distrat daca nu m-as fi dezumflat! Stam nasol… „

    • teoria este extrem de atragatoare, domnule CC, pana la secunda in care de amintim de Adrian nastase , prezenta sa la concertele cu adevarat grele din festivalul Enescu si biblioteca sa de carti rare.
      Din pacate, cultura nu garanteza caracterul :((
      Dar da, lipsa culturii explica multe, foarte multe altele.

      • Ma rog, eu nu-i pusesem la socoteala si pe mimii precum recidivistul Nastase Adrian (vezi si sceneta sinuciderii, partidele de vanatoare alaturi de nobilime :) etcsclsamd). Astia, mimii, sunt ei insisi niste artisti si sunt chiar mai periculosi decat ceilalti politicieni. Observati ca nu v-am raspuns cu traditionalul „asta este exceptia care confirma regula”, nu? In plus, eu vorbeam strict despre arta in PS, iar nu despre cultura. Eh, si cu toate astea, da, lipsa culturii explica multe, foarte multe altele, exact asa cum spuneti si dvs. E armonie, asadar…

  3. Va intalnesc din nou cuvintele, domnule Zografi. Sunt indignate si nu pot fi puse altele in loc. Nepretuirea lor sau trecerea pe langa , ar fi o blasfemie. Nu mi-am permis-o niciodata. De ce mi-as permite acum indiferenta , acum cand neo-paganismul , ca toate paganismele, n-are ganduri si nu are judecati. El are haita si hartuiala ca arme si ca instrumente.Cu ele castiga batalii, cu ele imparte sentinte.Daca n-as simti ca solidaritatea exista, ca trebuie sa ne fie necesara ca aerul ,ca painea si apa , acest neo-paganism m-ar coplesi, pe mine si pe toti.Cand intalnesc o voce- voci care imi fac reverberantă starea cea de rau, eu sa raman alaturi si nesolidar, macar printr-un elogiu ? Asa ca raman bucuros de reintalnirea in AGORA cu -acele cuvinte si spirite in care cred.
    „Trecând peste motivele hilare invocate de primul ministru, răspunsul ține de rostul ultim al culturii”…asa ati scris. Ma simt bucuros sa ma simt , dupa puterile mele, circumscris acestui raspuns.

    • Frumos ati spus . Acesti oameni care stau traiesc intr-un nou paganism sint peste tot pe linga noi, indiferent de profesie, de citi bani au. Ei sint vulgari si agresivi cu cei care gindesc si simt. Ei ii urasc pe HRP si ceilalti care sint sau au fost. Multumim ,dle Zografi , ultimele dvs luari de pozitie ne fac bine. Dar viitorul nu este al nostru, uitati-va in jur. Sint multi si parca sint infectati cu un virus acesti noi pagani, nu pot fi opriti sa contamineze tot mai mult pe altii.

  4. In viteza cu care am scris ieri articolul, privindu-l in acelasi timp pe domnul Antonescu la televizor, am omis ca, alaturi de cei trei din conducerea ICR, sa-l mentionez si pe Dan Croitoru. Fac acum cuvenita rectificare.

  5. Că toţi suntem români…mai mult sau mai puţin oneşti!
    Cum putea să ne caracterizeze atât de bine ILC!
    Ponta este mai puţin onest în acest caz!
    Poate să nu-ţi placă sau nu excesele pamfletare ale lui Mihăieş, sau partizanatul lui Patapievici.
    Dar să ajungi la acuzaţii neghioabe este drum lung.
    HRP şi echipa lui au făcut un lucru foarte bun pentru promovarea culturii româneşti în lume şi binemerită orice distincţie!
    Speram ca urmaşii să le continue opera, n-a fost să fie!
    Declaraţia lui Ponta este o mare prostie!

    • A-l suspecta pe Ponta de prostie, e periculos! Plagiatorul nu e prost, ci este cinic. Ajuns pe cai mari, crede ca-si permite orice. E produsul politic romanesc cel mai elocvent al ultimilor 3 decenii: a imprumutat tot ce este nefast de la regimurile respective.

      • @ Hantzy – depinde cum definim „a fi prost”. După părerea mea, ”a fi prost” înseamnă a aprecia eronat diverse evenimente, situații și persoane. Ori, Ponta a demonstrat de nenumărate ori că nu înțelege consecințele acțiunilor sale și ajunge deseori să dea înapoi. Astfel că de data asta eu votez cu [marius] :)

        Ponta are o anumită viclenie, exact cum avea și Ceaușescu, dar a avea o astfel de viclenie nu-l face pe om mai puțin prost. Însă e adevărat că își ia adeseori adversarii prin surprindere, tocmai pentru că oamenii normali de-obicei nu-și imaginează că cineva s-ar putea comporta cu atâta iresponsabilitate.

        Ponta nu își vede interesele pe termen lung, ci numai pe termen scurt, iar asta demonstrează că este totuși lipsit de inteligență și de capacitate de analiză rațională. De aceea a și fost ”scos la înaintare” de baroni și selectat de Adrian Năstase, care e mult mai inteligent și mai subtil, însă lipsit de orice urmă de simț moral. Și din punctul ăsta de vedere, ”cailtatea” asta o are și Ponta: este complet lipsit de o stimă reală de sine, altfel n-ar minți și înșela pe toată lumea.

        Există și o deosebire față de Adrian Năstase, la care lipsă de stimă de sine era înlocuită de aroganță și orgoliu. La Victor Ponta, a păcăli și a minți tot timpul pe toată lumea se transformă într-o modalitate ”insane” de a-și afirma superioritatea, de a-și crea o stimă de sine falsă: el e ”șmecherul”, ceilalți sunt ”fraierii”. Ceea ce, ținând seama de zona folclorică din care provine, este cât se poate de explicabil :P

  6. Salut aici dezaprobarea unanim exprimata de intelectualii romani, cu prilejul recentei „rebeliuni verbale” a lui Viorel :) .
    Felicitari deci, domnilor intelectuali, dar si multumiri lui Viorel, fara de care n-am fi avut acest fericit prilej sa va vedem „jucand” solidari, in aceeasi echipa”!
    Tot raul pare sa fie spre bine…cu alte cuvinte, intelepciunea acestui popor pe care rareori il laudati, si-a confirmat, o data in plus, justetea proverbelor emise.
    Si pana la urma, ce-a declansat acest tsunami – care nu se stie pe cine va duce cu el, cand se va retrage – ?
    Un simplu silogism…”daca eu sunt roman, si tu ma critici, inseamna ca tu esti anti-roman”!!! Corect, nu? :)

  7. Cumva v-ati raspuns singur. Cu ce-l deranjeaza pe Ponta decorarea unor intelectuali? Pai ar fi o recunoastere ca la un moment dat ceva n-a fost in regula in propiul discurs. Cum sa-i mai soarba cuvintele admiratorii daca admite ca mai si greseste? Asa ca se incapataneaza s-o tina pe a lui. Simplu si eficient.

Dă-i un răspuns lui marius Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vlad Zografi
De formatie fizician, Vlad Zografi este scriitor si dramaturg. In 1994 si-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea Paris XI (Orsay). A publicat articole de fizică atomică teoretică în Physical Review, Physics Reports, Surface Science. A publicat volume de povestiri si a scris teatru, cu mare succes de public. Este coordonatorul colectiilor de stiinta ale editurii Humanitas.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro