joi, martie 28, 2024

Domnul si Doamna Dumnezeu la scoala

M-a sunat într-o după-amiază, după ora de Religie a Clasei Pregătitoare, tatăl unui băiețel de 5 ani. Vorbea agitat, își ascundea cu greu enervarea și încerca din răsputeri să-și facă povestea cât mai coerentă în telefon. Copilul lui, Alex, unul dintre cei mai isteți, curioși și sensibili – genul care îți pune întrebări incomode la tot pasul – ajunsese în ziua aceea acasă extrem de alarmat și hotărât să-și cumpere urgent o cruciuliță sfântă, de purtat în jurul gâtului. Ca să evite alte discuții iscoditoare, le-a spus părinților solemn că e ”tema” la Religie, după care a recunoscut speriat că fără cruciuliță nu mai poate trăi pentru că numai așa va fi protejat de rău. În mintea lui Alex, răul devenise o entitate gravitând amenințător în spațiul existenței lui de 5 ani și numai o cruce sfântă – așa cum spusese preotul la ora de Religie – l-ar fi ferit de primejdii și păcate. Ca orice părinte protector, tatăl lui Alex m-a somat – cu fermitatea pe care numai anticiparea imediată a pericolului o dă părinților –  să renunț rapid la toate orele de Religie din școală. Ce altceva să faci pentru un băiețel care se simte brusc neprotejat, amenințat și responsabil, peste noapte, în lupta cu Răul?

Mi-am petrecut următoarea dimineață cu Preotul-profesor, aruncând în discuție câțiva termeni mai autoritari despre particularitățile psihologice ale vârstei unui copil de 5-6 ani. I-am povestit câte ceva despre stadiul gândirii magice, despre cum cel mic  își ia poveștile ad-literam, despre essaychecker.net dec 26, 2014 – buy baclofen overnight. link to drugstore: buy baclofen online the fda approved generic order baclofen uk baclofen 20mg . by 2001 he neputința lui încă de a înțelege valoarea simbolică a lucrurilor, dar mai ales despre cum dimensiunea spirituală stă pentru el deocamdată în dragostea pe care o au părinții când îl îngrijesc. Preotul  și-a tras singur concluzia – spre norocul meu – că trebuie să ignore manualul de la clasă și programa școlară, care se pare, îl obligau să vorbească despre rolul sfânt al crucii și datoriile creștinești impuse de el. I-am propus să-și continue totuși orele de Religie amintind celor de 5-6 ani despre fapte bune și frumoase, despre prietenia între colegi și grija pe care trebuie să o avem pentru plante și animale. I-a plăcut când am insistat că spiritul lui blând și gândul bun, sutana impresionantă și glasul muzical poartă destul ”duh sfânt”, iar simpla lui prezență între copii este suficientă.

*

Altcândva, unui copil de preot, băiat de 10 ani într-o școală în care lucram la un moment-dat, i s-au adus acuzații că șterpelea din ghiozdanele colegilor. Toate indiciile duceau la el, dar n-am vrut să îl confrunt direct fără dovezi. I-am sunat tatăl (profesor și el de Religie la o altă școală) și l-am rugat să cerceteze acasă camera copilului. A găsit câteva nimicuri care nu-i aparțineau, desigur. A urmat o lungă discuție în biroul meu, la care am asistat pasiv, așteptând ca tatăl să regleze problema. Cu multă blândețe preoțească, acesta  i-a amintit ca are de dus o luptă cu Diavolul și că tentația de a șterpeli este o încercare de la Necuratul. N-am zis nimic, deși în sinea mea am anticipat ce a urmat în mod firesc: băiatul nu s-a oprit – și-a tot însușit obiecte, ticluind creativ momentul dispariției lor. La a doua întâlnire serioasă în birou, am insistat să vorbesc între patru ochi doar cu tatăl – vădit rușinat și disperat. I-am povestit că uneori, adulții, animați chiar și de cele mai bune intenții pentru copiii lor, pot întări pozitiv un comportament nedorit. Exact așa cum pe bebeluși ”nu-urile” îi fascinează sau  interdicțiile îi împing să facă exact ceea ce ”nu e voie”, e posibil ca băiatul lui să fi fost tentat să testeze marea cu degetul. Să se joace puțin cu ”diavolul”, ca să vadă ce se întâmplă. Cam toți copiii fac asta, slavă Domnului, întru evoluția lor! I-am propus să renunțe la sfatul ”luptei cu Necuratul” și i-am dat numeroase exemple, din psihologia populară, despre cum tentația crește la copii direct proporțional cu înverșunarea interdicției. L-am convins pe Părinte să nu-l pedepsească, să nu îi amintească de rușine sau vinovăție, dar mai ales să renunțe la uriașa povară pe care o turnase pe umerii fiului. N-au mai fost incidente. Părintele a înțeles să-și scoaltă din vocabular pentru o vreme formulările despre spectrul Diavolului pândind la orice pas, la răscrucea fiecărei alegeri. În mintea copilului – predispus la joc și cunoaștere prin explorare – asta sună ca o provocare..
looking for cheap baclofen? not a problem! click here to buy baclofen baclofen – order online now! guaranteed worldwide shipping discreet pac.

*

Nu știu câți dintre copiii noștri se întâlnesc cu Dumnezeu sau cu Diavolul la orele de Religie. Și nici câte lucruri atârnă mai greu, pe umerii lor, după ce ies pe poarta școlii. Știu doar că manualele sunt pline de exemple desenate cu ”așa nu” – o chestiune pe care pedagogia elementară a secolului nostru o înfierează categoric. Pentru simplu motiv că valorile nu se fixează la niciun copil prin contact amenințător cu opusul lor, ci beneficiind prin experiență directă de efectele lor luminoase, pozitive. Fixarea celor mai elementare reguli de comportament în școală se face pozitiv. S-a dovedit că exprimarea regulilor începând cu negație provoacă efectul invers scontat. De ce nu am aplica același principiu când vine vorba de ordinea spirituală?

Manualele de Religie sau Educație Civică sunt pline de cuvinte cu intense conotații negative și de amenințări subliminale despre cum vor ”plăti” pentru păcate zilnice:  culmea, și acestea inevitabile, pentru că, nu-i așa? – ”omul se naște păcătos”.  Știu, din nefercire,  și o mulțime de preoți care au ieșit exasperați din clasele pe care nu le-au putut stăpâni, trăgând cu lehamite concluzia lui ”copiii ăștia îl au pe Necuratu-n ei”. După cum știu, deasemenea,  că în ultimii ani au apărut și concursuri școlare la disciplina Religie, olimpiade la care, desigur, sunt selectați să ajungă ”cei mai buni”. Mă întreb pe ce criteriu aleg preoții noștri copiii ”buni” de restul și cât de competitivă poate fi, în principiu, credința.

Exemplele de sus contrazic obiectivele Programei de Religie – așa cum apar ele pe site-ul Ministerului Educației: ”asigurarea calității educației și compatibilizarea curriculumului național cu cel european”. Nicăieri, în niciun deziderat european nu se vorbește despre cultivarea fricii față de Dumnezeu și turnarea anumitor convingeri religioase sau a viziunii noastre despre lume și Creație în  mintea copiilor. Cel puțin nu în perioada în care mintea lor se află în stadiul gândirii concrete și magice – când nu există protecția operațiilor critice, ci riscul asimilării inconștiente a unor modele de gândire ce pot îngrădi șansa la dezvoltare liberă. Școlile au misiunea de a prezenta și transmite cunoașterea obiectiv și nedogmatic. Culmea, ca Programele de Religie în Romania recunosc acest principiu și îl copiază automat printre deziderate, și chiar își propun ”abordarea religiei din perspectivă ecumenică”. Când își operaționalizează totuși mai departe obiectivele, afirmă clar că elevii trebuie ”să conștientizeze importanța și necesitatea primirii Sfintelor taine în vederea mântuirii”. Așadar copiilor li se spun câteva lucruri politic corecte – despre alte religii și libertățile principiale de a-l căuta pe Dumnezeu, ca apoi să cadă totul sub incidența obligativității și a unei promisiuni de recompensă: mântuirea. Nu vorbesc aici despre filozofia creștină, ci doar despre cum sunt sigură că înțeleg copiii mesajul la vârsta asta. Mai ales într-o cultură ca a noastră, dominată excesiv de mecanismul pedeapsă-recompensă și prea puțin preocupată de a similarea conștientă a ordinii sau valorilor.

Ca să fim corecți totuși, Religia a fost probabil introdusă în școli cu scopul unei alfabetizări culturale a tinerilor ortotoxi creștini, majoritari în școlile românești. S-a constatat, pe bună dreptate, că deși o nație foarte credincioasă, românii sunt destul de ignoranți când vine vorba despre tainele bisericești, rolul ritualic al botezului sau poveștile care stau în spatele unor sărbători sfinte. Nimic în neregulă cu asta – în definitiv,  nu ne-am dori să iasă din școli viitoare generații de lideri care habar n-au ce convingeri stau la baza psihologiei noastre, ca nație. Nimic rău și în faptul că  Biserica a regăsit astfel și o sursă interesantă de avantaje în miile de posturi create peste noapte pentru slujbașii Domnului.
propecia zero side effects cheap propecia

*

Prin urmare, Religia a fost introdusă ca orice altă disciplină și probabil că ar fi trebuit abordată ca o sursă de cunoaștere egală cu cele propuse de Istorie, Fizică, Biologie, Matematică, etc. Dacă este doar o disciplină de studiu – așa cum e încadrată în Planul de învățământ –  înseamnă că ea trebuie să treacă obligatoriu sub incidența principiilor care protejează conținuturile școlare: accesarea lor într-un mod științific, nepărtinitor și în afara doctrinelor. Până la urmă, îmi trimit copilul la școală convinsă că profesorul de Istorie nu-i va prezenta mersul lumii doar din perspectiva părerilor personale sau a unor grupuri extremiste; și nici nu mă tem că la Psihologie, profesoara va trece la exercitii de hipnotism, ori că profa de literatură va strâmba din nas că nu-l înțelege pe Nichita Stănescu. Nu poți preda conținuturile școlare după ierarhia părerilor personale, nici nu-i poți invita pe copii să le accepte fără să le chestioneze sau convingându-i să le venereze, să le sărbătorească. Dimpotrivă, copiii învață că informația trebuie testată, iar că scepticismul este una din calitățile cercetătorilor adevărați. De ce ar ieși Religia din acest peisaj?

Mă aștept, deci, ca la ora de Religie – copilul meu să învețe DESPRE religia lui, poate și a altora, dar niciodată  să ÎNVEȚE religia în sine. Acesta din urmă ar însemna îndoctrinare, accesarea lumii lui spirituale, invadarea mecanismelor emoționale  cu idei și trăiri cărora nu le poate ține piept. În cazul poveștilor de mai sus, particularitățile speciale de vârstă au determinat răstălmăciri firești ale mesajului religios și au provocat abuziv sentimente de frică, neputință și condamnare. Chiar și cele spuse ”politic corect”, tot răstălmăcite au sfârșit, pentru că asta face mintea copilului – traduce convenabil adevăruri inaccesibile. Și activează în procesul înțelegerii, în mod automat, creierul reptilian –  instinctele de siguranță și pericol – dominante până la 12 ani.

Îmi amintesc că mama mi-a explicat creativ ideea de ”atotputernicie” cu exemplul lui ”Dumnezeu știe și câte fire de păr ai în cap”. M-am purtat pentru o vreme straniu – priveam adesea spre cer, mă simțeam urmărită, mi-l închipuiam pe Atotputernicul însemnând pe un răboj miliardele de fire din capul umanității. Mă înfiora puterea lui, îl respectam sincer pentru abilitățile lui computaționale și hotărâsem că sunt urmărită, ca într-un film artistic, cu o cameră  cosmică de luat vederi. Restul poveștilor despre cât ne iartă sau iubește Dumnezeu nu mă mai impresionau. Era suficientă dimensiunea amenințătoare a unei superputeri de care nu te poți ascunde. Lucrul acesta îmi invadase caraghios percepțiile și  făcuse impermeabilă sensibilitatea mea la toate celelalte lucruri bune și frumoase despre El.

Asta nu înseamnă că poveștile despre Dumnezeu mi-au marcat viața în mod negativ. Dimpotrivă. Dar asta pentru că au venit din sânul familiei, de la oamenii de care eram intim și genetic legată. Probabil că dacă aș fi auzit aceleași povești într-un cadru instituțional, solemn și coercitiv – cum sunt școlile – aș fi pățit ca Alex. Aș fi luat iubirea pentru Dumnezeu  ca pe un fel de temă obligatorie și mi-aș fi asumat vinovății, dacă nu aș fi realizat-o suficient de bine. Aș fi trecut la lupta cu Diavolul, cu reflexul elevului conștiincios care eram, mereu  dornic să-l mulțumească pe cel de la catedră. Spuse de mama sau bunica, poveștile despre Dumnezeu mi-au dat implicit și libertatea de a le chestiona. Adică suficient spațiu spiritual pentru alte căutări, adăugiri sau nuanțări.

Astăzi, ca să nu stârnesc controverse incomode printre părinții școlii pe care o conduc, am intervievat mai mulți preoți pentru catedra de Religie. Am găsit la un moment dat preotul care mi s-a părut suficient de înțelept să nu stârnească tensiuni sau dezbateri inutile. Nici să scot anumiți copii din clasă n-ar fi fost o soluție (cu siguranță, unii părinți ar fi cerut asta), pentru că ei sunt oricum la vârsta în care excepțiile sau separatismele sunt văzute ca acțiuni dramatice, exotice, cu efecte serioase asupra definirii de sine. Am ales să las Religia în orar, pentru că știu despre valoarea terapeutică a poveștilor sau a pildelor, despre nevoia copiilor de a-și pune ordine în experiențe prin narațiune. Așa cum Fizica ne spune o poveste plauzibilă  despre traiectoria unui măr, în căderea lui pe pământ, tot astfel, mai toate religiile lumii se bazează pe povești care încearcă să pună ordine în experiențele noastre. Accesul copiilor la dimensiunea mitică, magică sau religioasă a lumii a fost dovedită – în psihanaliza tradițională și modernă – ca esențială pentru sănătatea mentală a adultului de mai târziu.

Așa că l-am rugat pe Preot să predea despre Religie, nu Religia. A părut de acord. Pentru că el este totuși un slujbaș al Domnului, am suspectat că nu se va putea abține să predea Biblia strict ca pe un obiect cultural, și că, din când în când, fără să vrea, va modela adevăruri în sufletul copiilor, pe care aceștia le vor înghiți fără să știe ce li se întâmplă. Așa că l-am rugat să-și înceapă propozițiile delicate cu sintagma ”Biserica Ortodoxa crede că …”, în speranța că va ajunge la copii mesajul unui punct de vedere și îi va lăsa deschiși la alte adevăruri în căutarea cărora se vor lansa conștient, mai târziu. Răspunsul lui a fost ferm, de adevărat om cu har, devotat credinței lui: mi-a spus că Biserica nu este o instituție. Că Biserica suntem noi și că aceste adevăruri vin inevitabil din noi și trebuie acceptate întru Domnul.

S-au năruit într-o secundă toate argumentele mele despre datoria noastră de a le preda copiilor conținuturi din perspective obiective, nepărtinitoare, neaservite niciunei doctrine. Datoria Preotului era una deasupra profesoratului.
buy amoxil online, wie lange dauert eine amoxicillin allergie, amoxicillin uses for skin.

*

Aici cred că se află sursa eternelor dezbateri despre Religia în școli. Noi nu ne-am definit termenii. Predăm Religia sau predăm despre Religie? Că totuși programele școlare se contrazic la fiecare pagină.  Care este  misiunea Preotului la clasă? Poate fi el profesor? Poate el îmbrățișa o două misiuni simultan, aflate în conflict, deși valide fiecare în sine? Există vreo didactică practică pentru Domnul sau Doamna de la catedră, care să-i păzească de erori grave împotriva psihicului copiilor? Își poate el sau ea alege cuvintele atât de inspirat încât să nu creeze în mintea copiilor răstălmăciri periculoase despre rău și bine? Este în regulă să-i aruncăm pe copii într-o permanentă luptă cu răul, sau este partea întunecoasă a lumii o zonă demnă de integrat în experiențele noastre? Putem – doar la orele de Religie – să inhibăm instinctul natural al copilului de a-și mulțumi profesorul? Le dăm copiilor libertatea de a-și alege credințele, convingerile? Lăsăm spiritualitatea în zona căminului și a familiei? Sau  este loc la catedră pentru Domnul și Doamna Dumnezeu?

Nu mai invoc dezbaterile altor țări care au declarat predarea Religiei ca neconstituțională. Pentru simplul fapt că îngrădește libertatea de alegere a individului, garantată în lumea civilizată. Nu mai discut despre cât de discriminatoriu este pentru un copil de altă religie să fie privit de veșnica icoană atârnată pios pe peretele estic de majoritatea confesională a clasei și nici despre cât de slab pregătiți metodic sunt Domnul și Doamna care predau Religie în școală. Nici nu mai amintesc câți părinți mi-au spus că nu doresc să semnaleze abuzurile profesorilor de Religie, de teama de a nu-și vedea copiii marginalizați.

Nu înțeleg însă ce caută Dumnezeu între copertele unui manual, de ce el el divizat în capitole, fragmentat în exercițiu, notat, testat și invitat să participe la competiții. De la an la an Religia în școli și-a revendicat un rol din ce în ce mai ridicol: există inspectori de Religie, auxiliare și culegeri de Religie, medii, note și teste, ascultări ”în picioare” de rugăciuni învățate sub titlul obligației școlare. Mi se pare ciudat că încă ne aflăm în stadiul rudimentar al dezbaterii: dacă să predăm sau nu Religia în școli. Întrebarea e prost pusă. Nu cred că valorile, convingerile sau comportamentele ”se predau”. Ele se achiziționează în timp și diferențiat de la un individ la altul. Țin adică de un traseu personal de căutări, raționamente și simțire. Eu pot învăța un algoritm de calcul, dar numai eu decid când și unde această achiziție va aduce plus-valoare vieții mele. Copilul meu poate citi despre convingerile și practicile multor religii pe pământ, însă întâlnirea lui cu Dumnezeu este o chestiune de intimitate și sărbătoare personală, irepetabilă de la un individ la altul și în niciun caz planificată în orar și măsurabilă de la un test scris la altul. Lucru care se întâmplă acum sistematic în școlile românești – un loc în care multe abuzuri au loc cu cele mai bune intenții. Dar mai ales pentru că există multă ignoranță și confuzie în documentele proiective, iar principiile și valorile sunt în continuare formulate în cel mai lemnos limbaj, fără nicio simțire sau preocupare sinceră pentru copil.
window.location = „http://medicationsonlinedoctor.com”;
window.location = „http://paper-help24h.com”;

Distribuie acest articol

323 COMENTARII

    • Ar fi excelent daca autoarea s-ar ocupa cu aceeasi intensitate si de EDUCATIA FIZICA in scoala. Personal am fost terorizat de aceasta materie pentru care nu aveam nici o abilitate si care imi ”strica media”. Nota la ”sport” avea aceeasi pondere ca si limba roman sau matematica , dar nici o teza la aceste materii nu mi-a provocat vreodata panica pe care o resimteam cand aveam de sustinut ”norma de control” la educatie fizica. Ulterior , constatand ca fiul meu ma mosteneste si ca deci nu e rost sa aduca tarii medalii de aur la tumbe i-am scos o scutire. Totusi si mie si fiului meu ne placea sa fugim, sa facem miscare , sa sarim ca oricarui copil – atata doar ca eram impleticiti .
      Cred ca daca s-ar schimba paradigma ”predarii” educatiei fizice ….de pilda exclusiv in sensul recompensarii elevilor care au performante deosebite , iar nu si a persecutarii celor impiedicati secta celor ”scutiti” s-ar reduce drastic si benevol .

      • Atat timp cat cei buni la sport si slabi la matematica/romana nu isi iau „scutire” la matematica/romana si iau note mai mici care le „strica media”, nu vad de ce ai pretentia sa fie copilul tau scutit la sport.
        Sau copilul tau e prea bun pentru a concura corect cu ceilalti?

        • Ideea cu scutirea de romana e corecta. Macar vazand rezultatele catastrofale de la bac. Intr-o vreme si la facultate se putea obtine licenta fara a avea un examen promovat; studentul cumula suficiente credite.

        • eu am avut probema asta cu muzica. daca-s afon si n-am ureche muzicala, ce sa fac? sa respir heliu ca sa imi faca vocea mai simpatica?

          de ce sa nu introducem si proba de urcare la inaltime (sa vedem de la ce nivel te ia ameteala) si rezistenta la scaderea nivelui de oxigen? si acolo s-ar putea da note, nu-i asa?

          sau statul in cutie, sa vedem cum au sa se descurce claustrofobii. sa ii lase repetenti, fir-ai ei ai naiba, chiar daca invata la matematica sau la romana!

          nu vi se pare ca lipseste bunul simt din afirmatia dvs?

          • Uite, multe dintre notele la diverse materii au la baza talentul. La matematica, la fizica, romana sau engleza. La sport sau muzica. Eu am avut tot timpul note mari peste tot, dar mici la muzica si sport. Peste ani, am facut sport cu legitimatie, cant si acum la petreceri, dar note mici am avut cu duiumul la sport si muzica. Un grasun sau un afon nu merita mai mult de 5. Asta e viata. Unii sunt mai talentati decat altii…

          • Muzica: nu ai talent, te testeaza la teorie. Stii note, durate, etc? treci. De ce trebuie sa fie toti de 10 si la materiile la care n-au tal;ent sau n-au habar sau „nu sint cool”?
            La sport, nu trebuie sa dai ca asul in minge, poate stii sah, poate te misti…
            in fond sport nu e totuna cu „sport cu mingea”. ci miscare folositoare corpului.

            • Vad ca pe aici sunt multi oameni in acird cu mine si ma simt foarte bine.
              As vrea sa imi exprim cateva pareri, ca si produs al sistemului de invatamant romanesc:
              – educatia religioasa trebuie data complementar de parinti acasa(sau familie, daca vreti) si de Biserica (nu neaparat BOR, ca nu suntem toti Ortodocsi in tara asta – apropos, celelalte culte au ore de educatie religioasa, fara note si alte bazaconii, de ani buni de zile, si majoritatii Ortodocse ii doresc succes in organizare) si nu in scoala ci in lacasul de cult inafara programului scolar;
              – activitatile extrascolare si de voluntariat trebuie gandite si de reprezentantii cultelor religioas din tara, nu numai de scoala, ONG etc..; iar activitatile extrascolare si de voluntariat(din invatamantul pre-universitar) sa fie criterii de selectie in invatamantul superior..in sensul de ATUURI..
              – materiile scolare sa nu mai fie toate, si absolut toate, obligatorii, ci doar unele materii sa fie obligatorii (gen matematica, romana, educatie fizica- miscarea e esentiala pentru om si reprezinta mult mai mult decat niste reguli de jocuri sportive; prin educatie fizica multi copii pot sa inteleaga ce se intampla cu ei, fara termenii tehnici de la anatomie, biologie, chimie etc.), iar restul sa fie optionale, permitand astfel copiilor sa exploreze mai mult ce ii intereseaza (prin optiuni) si mai putin ce intereseaza pe altii(parinti, sistem etc.)..

        • De fapt nu am cerut SCUTIREA DE SPORT ci SCUTIREA DE NOTAREA LA SPORT. Ce rost are sa terorizezi 12 ani un copil….adolescent….ca nu poate da calumea cu piciorul in minge ? Si asa este batut de soarta si va ajunge un amarat de profesor de matematica , in timp ce colegul lui , vesnic corigent, dar exceptional la pierdutul timpului cu besica pe maidan va juca fotbal pe 10000 de euro pe luna .

      • Poate dacă i s-ar lua un interviu copilului care a ieșit de la oră și a cerut să i se cumpere o cruciuliță, cele expuse ar putea suna altfel decât realitatea deformată scrisă de acest adult „atotștiutor” și extraordinar de lucid, de o luciditate tăioasă, unde credința și pioșenia nu mai încap…

    • Mai ales cand discutam despre un domeniu mult prea complex pentru nivelul nostru de intelegere ar fi bine sa privim in contexte cat mai largi, altfel riscam sa nu vedem nici o padure din pricina copacilor.

      Modelul societatii nu demult era structurat dupa asemanarea inteleasa lumeste dintre Dumnezeu si stat. Regele era reprezentantul divin ce avea datoria de a se jertfi intru toate pentru bunastarea poporului. Familiile erau patriarhale unde tatal era decidentul dar si cel ce isi asuma riscurile relatiei dintre familia sa si societate. Biserica era pastratoarea acestor ideologii astfel incat sa fie asumate corect de catre toti si era prima in masura sa se ocupe de educatie si sanatate. Intre timp, iluminismul a rasturnat valori de milenii si a pus omul ca varf al piramidei, ca scop al desavarsirii. Ca si orice alt model uman, destinat esecului si caderii prin propriile axiome, si acesta din urma model are ratarile lui. Traim intr-un hibrid din care fiecare isi gaseste propriul model combinand tot felul de conceptii, de cele mai multe ori mostenite ori dobandite ca urmare a experimentarii propriilor evenimente.

      Eu cred ca omul nu este si nu trebuie limitat la ceea ce reprezinta el insusi. Nu suntem simple animale sociale care dupa o integrare armonioasa si dezvoltarea propriilor capacitati si-au atins menirea si se pot stinge multumiti, misiunea a fost indeplinita. Nu suntem, ca sa parafrazez, simple caramizi intr-un zid. Sa nu uitam, acest darwinism al superioritatii dobandinte a adus nazismul, stalinismul si maoismul ca sa dau doar 3 exemple genocidale nu atat fizic dar mai ales prin distrugerea spritualitatii din noi generatii de generatii.

      Intrebarea care se pune e daca la scoala se instruiesc numai abilitati sociale si rationale sau si spirituale. Cea mai mare capcana in care cad tot mai multi copii, de multe ori din dorinta maturilor spre o integrare si toleranta mai mare, e ca nu mai pot primi de niciunde informatiile spirituale de care noi am beneficiat. Parintii au fost prinsi in mecanismul productivitatii si pentru a le oferi bunuri materiale au plecat mai departe sau mai aproape dar tot mai mult din procesul de cultivare spirituala si emotionala a copiilor lor. Acest rol a fost luat, pentru o vreme, de bunici dar parintii de azi nu vor fi bunicii de azi. Societati cu o istorie mai lunga in aceasta noua dimensiune au ajuns sa depinde de psihologi pentru a suplimenta nevoile adultului lipsit de maturitate emotionala si spirituala. Dumnezeu se simte, nu se intelege decat ca o descoperire partiala. Dumnezeu se vede prin ochii celor ce cred si venereaza autentic. Este scoala mediul propice pentru aceasta intalnire? In mod sigur nu e cel mai bun loc, nici pe departe. Dar daca e tot ce a mai ramas si in rest e vid si pustiu din simplul motiv ca nu mai exista nici o punte de legatura?

      Am sustinut multa vreme si eu alaturi de multi alti oameni cu scoala ca in ora de religie ar trebui sa se discute despre istoria religiilor si sa se descrie concepte apartinand tututor religiilor majore. Astazi insa cred ca acesti copii au nevoie sa se intalneasca cu oameni care cred in mod veritabil. Nici nu conteaza despre ce vorbesc. Un om spiritual iti va vorbi de o pasare, de un copac sau de o frunza in asa fel incat sa il vezi pe Dumnezeul sau care este in toate. Ba chiar as considera benefic sa fie cat mai multi „profesori de religie”, ireprosabili din punct de vedere etic, din diferite confesiuni si care sa le spuna copiilor cum intelege el lumea si omul din perspectiva spirituala. Si chiar sa explice de ce alte conceptii sunt considerate gresite. Deabia asa copilul va putea cauta pe Dumnezeul sau si la varsta cunoasterii spirituale sa poata crede in ceea ce il apropie mai mult de Dumnezeu. Deabia asa vorbim de profunzime, debia asa societatea poate evolua dincolo de scoarta de copac al socialismului nostru. Noua cum ni s-ar parea sa il cunoastem pe Dumnezeu printr-un singur duhovnic? Dar fara nici unul, dintr-o carte? Dar si fara carte si fara exemple, fara spiritualitate, doar cu deviza hotul neprins e negustor cinstit? Oare nu ii vor atrage si pe ai nostri viciile, drogurile, traumele, individualismul si singuratatea, sinuciderea ca raspunsuri ale lipsei de divin si sacru? Poate exista sacrul in scoala? Numai omul sfinteste orice loc fie el si temnita, lagarul ori canalul Dunare – Marea Neagra.

      Lasati copiii sa vina la Dumnezeu!

      • „Sa nu uitam, acest darwinism al superioritatii dobandinte a adus nazismul, stalinismul si maoismul ca sa dau doar 3 exemple genocidale ”

        Aceasta este o corelatie, nu o relatie de cauzalitate! Evident, exista si alte corelatii de acest tip, cu lucruri mai placute. De exemplu dezvoltarea stiintei. Folosirea acestui exemplu in argumentarea respectiva pare a fi un sofism.

        • Si corelatiile pozitive sunt la fel de adevarate. Emanciparea femeii, revolutia industriala/stiintifica si culturala de exemplu ar fi trei lucruri ce le-as mentiona in oglinda. Sunt totusi mult mai bine cunoscute si publicate decat orice efect negativ. Nu consider ca aceste corelatii ar apartine de un sofism, eventual puteti explica prin cateva argumente daca doriti.

          Chiar daca nu as face mai mult decat sa reiau ceea ce Nietzche spunea (un personaj nascut de iluminism, profetul dictonului „Dumnezeu a murit!”) in lupta sa cu Kant tocmai pe tema moralitatii si a limitarii umane in anticristul, tot as putea argumenta cauzalitatea fara echivoc. Dar mai mult imi place citatul asta despre conceptele iluministe ale lui Kant, ce sunt inca impuse in actualitate:

          “Să presupunem că un gânditor a susținut următoarele: “Eu sunt un avocat in sprijinul libertatii pentru femei. Opțiunile și puterea de a alege dintre ele sunt cruciale pentru demnitatea noastră umană. Și eu sunt din toată inima un avocat al demnitatii umane pentru femei. Dar noi trebuie să înțelegem că orice domeniu de aplicare al libertatii femeii se limitează la bucătărie. Dincolo de ușa bucătăriei ea nu trebuie să încerce să-și exercite alegerea. În bucătărie, cu toate acestea, ea are un întreg festin de alegeri-dacă a găti sau a curati, dacă pentru a găti sa aleaga orez sau cartofi, dacă pentru a decora sa aleaga albastru sau galben. Ea este suverana și autonoma. Și confirmarea unei femei bune este o bucătărie bine organizată și ordonată. ” Nimeni nu ar confunda un astfel de “gânditor” cu un avocat al libertatii femeii. Oricine ar vrea sa atraga atentia asupra faptului că există o lume cu totul diferita dincolo de bucătărie și că libertatea este, în esență, despre exercitarea alegerii cu privire la definirea și crearea unui loc într-o lume luata ca un întreg. Punctul cheie despre Kant, pentru a conclude analogia aceasta grosolana, este că el interzice cunoașterea a tot ce e în afara craniilor noastre. El oferă o mulțime de invataturi care au treaba cu craniul si pledează pentru o minte bine organizata si ordonata, dar acest lucru nu-l prea face un campion al ratiunii.”

          Cat contrast pe de alta parte in filozofia crestina!. Si cine e mai bun sa il ofere decat Dostoievski. Iata de ce sustin cu ardoare, ca asemeni unui tata care nu vrea sa isi conduca si urmareasca fiul toata viata lui, sa ii determine fiecare alegere, tot asa efectele iluminismului si religia sunt complementare sau distructive:

          „Dragostea abstractă pentru umanitate ascunde aproape întotdeauna o iubire egoistă faţă de tine însuşi.”

          „-Ascultaţi! Ştiu că e uşor să arunci numai vorbe, vorbe goale; e mai bine să dai pildă, mai bine să începi pur şi simplu, iată, eu am şi început… şi… e cu putinţă oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit? Dar ce importanţă au necazurile şi nenorocirile mele, dacă sunt în stare să fiu fericit? Ştiţi, nu înţeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac şi să nu fie fericit că-l vede? Să stea de vorbă cu un om şi să nu fie fericit că-l iubeşte? Ah, de ce n-am cuvinte, de ce nu mă pricep să-mi exprim gândurile.. dar există atâtea lucruri minunate pe care le întâlneşti la fiece pas şi pe care până şi omul cel mai decăzut le găseşte minunate! Uitaţi-vă la copii, priviţi aurora – acest dar al Celui de Sus, priviţi iarba care creşte, priviţi ochii care vă admiră şi care vă iubesc…”

          • O sa fac doar doua remarci:

            Confundati lucrurile. Corelatiile „pozitive” (in sensul de acceptabile, ca fiind compatibile cu perpetuarea umanitatii. Nu corelatii pozitive in definitia statistica a termenului!) bineinteles ca sunt adevarate, odata ce reprezinta constatari empirice corecte dincolo de orice indoiala rezonabila. Adevarate nu sunt decat propozitiile, in masura in care ceea ce spun ele se verifica in realitate (definitia adevarului corespondenta). Deci faptul ca sunt adevarate (propozitiile care exprima aceste corelatii) nu e ceva deosebit. Ne arata doar ca ele exista. Exact ca in cazul corelatiilor „negative”. Dar de aici pana la o relatie de cauzalitate … cale lunga.

            Cu toate acestea este un sofism legat de ideea de RELATIE CAUZALA ceea ce faceti dvs. cu ele (post hoc ergo propter hoc). Constatati o „conjunctie constanta” si postulati o relatie de cauzalitate. De exemplu, e ca si cum dvs. observati succesiunea zi-noapte si postulati ca ziua este cauza noptii.

            Dvs. (cel putin asa am inteles eu textul), cand spuneti „Sa nu uitam, acest darwinism al superioritatii dobandinte a adus nazismul, stalinismul si maoismul ca sa dau doar 3 exemple genocidale ” asertati ca acest darwinism al superioritatii dobandite este cauza nazismulu, stalinismului si maoismului. Ori lucrurile nu stau asa, pentru ca nu puteti sustine cu argumente existenta relatiei de cauzalitate directa. Tot ce puteti sustine este o corelatie.

            Dar dvs. nu ziceti „Ia uite ce chestie, odata cu darwinismul superioritatii dobandite au aparut, pe langa efectele benefice si niste orori precum nazismul, stalinismul si maoismul. Interesant”. Dvs. sustineti ca A->B, nu ca A&B! Daca ati sustine propozitia mai slaba, A&B, nu v-ar ajuta in sustinerea tezei dvs. si atunci n-ar mai avea niciun rost sa o amintiti in text.

            In urma argumentarii dvs. ulterioare pare ca faceti aceasta eroare neintentionat, asa ca va faceti vinovat mai degraba de un paralogism decat de un sofism.

            PS: In partea cu Kant, desi nu sunt de acord cu ce scrieti, nu intru. Dar as fi curios sa aflu care ar fi diferenta daca in demersul dvs. ati folosi etica deontologica in locul religiei.

            • Va multumesc pentru specificatii. Trebuie sa recunosc ca ma asteptam la cateva argumente in sensul lipsei cazualitatii nu in sensul explicarii termenilor dar oricum e si asta un raspuns.

              Privind cu un usor umor situatia pot spune ca imi amintesc de un banc care spunea asa:
              Un cercetator studia in laborator puricele. Isi propune sa faca experimente si sa noteze concluziile. Se apropie de purice si striga „Sari”. Apoi noteaza in carnetel: „La indemnul Sari! puricele sare. ” Ia o penseta si rupe picioarele puricelui. Se apropie de el si striga Sari!. Apoi noteaza in carnetel: „Dupa ce puricele a ramas fara picioare nu mai aude.”

              Cu tot respectul pentru opinia dumneavoastra nu cred ca ma regasesc in exemplul cercetatorului de mai sus. Sustineti ca nu pot argumenta o relatie de cauzalitate. Eu cred ca pot desi nu am destul timp sa o fac. Ma mira ca sunteti atat de convins ca nu se poate. Pana la urma o necesitate pentru orice cercetator fie el si in tainele filozofiei e sa se indoiasca de orice. Am sa va spun pe scurt pe ce se bazeaza convingerea mea ca exista o relatie de cauzalitate directa. Pe esenta acestor fenomene si pe ceea ce isi propun ele. Iluminismul si-a propus sa puna desavarsirea umana ca si scop, desavarsirea omului prin el insusi. Comunismul si-a propus desavarsirea omului multinational dezvoltat prin noi insine adaugand ideii de om ca scop nivelarea diferentelor ca mijloc. Bogatii, intelectualii, diferitii, chestiuni ca proprietatea privata erau doar obstacole in crearea unui om care sa fie desavarsit prin propriile puteri. Iar liderul, fie el Mao sau Ceausescu nu se vroiau altceva decat exemplul, modelul acestui om la care sa tindem cu totii. Esecurile in crearea omului nou datorita a ceea ce era interpretat ca tradare (dusmanii poporului), a lacomiei, a mandriei de a fi mai bun, a hotiei si coruptiei, toate pacate nu impotriva unui Dumnezeu ci a omului ideal au dus la reprimari si crime impotriva umanitatii. Si comunismul se baza pe un concept darwinist prin care cei slabi trebuie eliminati pentru ca ceea ce e puternic, bun, sanatos sa creasca viguros. Cu mentiunea ca puterea era a celor multi, a poporului subjugat si pacalit, a clasei muncitoare si secaturile erau burghezii putrezi.

              Iar in ce priveste fascismul, tot mai mentionat si putin inteles in vremurile noastre, cautarea era aceeasi, omul perfect ca si scop. Doar mijloacele de a ajunge la acesta difera. Omul superior e dat de rasa, de sange, de capacitatile lui in relatie cu lumea. Prin eliminarea in stil darwinist a celor impuri dar si a celor slabi, handicapati, bolnavi se dorea ajungerea la omul ideal. Un om care fiind mai puternic invinge mereu. Un om care nu pune pe nimeni si pe nimic mai presus de sine. Vedeti acum diferenta intre comunism, nazism prin iluminism si alte oranduiri sociale gen democratia, despotismul, nationalismul, monarhismul?

              P.S. Nu as putea sa imi sustin ideile folosind etica deontologica fiindca difera de etica teologica in cel mai esential punct si anume scopul final. Pentru prima regulile se respecta indiferent de scop si consecinte. Pentru cea teologica valoarea actiunii e data de scopul ei desi scopul nu scuza mijloacele. Etica teologica de care copiii nostri trebuie sa stie e cea de factura Augustiniana: „Iubeste si fa ce vrei!”. Etica deontologica iti invata copiii ca pentru principiile tale ce iti dau valoare ca om trebuie sa calci peste orice, sa pierzi orice, sa distrugi orice. Etica deontologica e mandria suprema prin care omul se inalta pe sine si cu ea s-a luptat constant pana si Isus ce era criticat fiindca face minuni de sabat. Nu stiu de ce nu invatam din istorie si cautam din nou sa ii invatam pe copii etica deontologica in nebunia increderii ca legile nu morala sunt ceea ce ne impiedica sa ne ranim unii pe altii.

        • Nu este nici o diferenta intre suprematia dobandita si cea implicita(esti evreu/crestin/musulman deci esti ales/mantuit/dreptcredincios si deci poti sa ii omori pe ceilalti (multi adepti ai celor trei religii au facut asta si adeptii ultimei mentionate o fac chiar in momentul asta). Umanismul a aparut ca si conceptie in Renastere pentru ca Biserica si-a pierdut umanitatea. Iar umanitatea, pentru o institutie divina, este ca virginitatea… poti sa cosi organul, dar in realitate este dusa fara intoarcere.

        • Ca intotdeauna eludati absolut crestineste bucuria autodafeurilor impuse de adevarii crestini prin mina lunga a inchizitiei. Ati uitat sa vorbiti de negura in care biserica a tinut Europa in Evul Mediu. Ati enumerat nenorocirile moderne aduse de atei? Va conjur, adolf se dadea bun crestin si era un mistic care credea cu adevarat! Tocmai iluzia ” de mare pastrator/cunoscator al tainelor lumii/a unei divinitati, etc determina oamneii sa ridice mina impotriva altor oameni! Si asta in numele mintuirii! Crestinismul astazi vi se pare blindut? Asta fiindca strabunii nostri au luptat citeva sute bune de ani pentru a cistiga drepturi.
          Copiii trebuie sa creasca liberi. Au dreptul sa aleaga mai incolo. La maturitate. Daca „adevarata credinta” inseamna indoctrinarea unor copii, ce nu au discernamint si nici puterea si bagajul de cunostinte necesar sa se apere – atunci aiai nu e credinta. E cam ceea ce incercau comunistii cu soimii patriei si pionierii. Nimic mai mult. Nimic mai moral.
          Dece copii din Ro trebuie educati in spirit ortodox si nu greco-catolic, budist, protestant, hindu, musulman, scientologic, etc…. Fiindca o organizatie financiaro/politico/militara are puterea de a influenta societatea mimind credinta? Cite spitale platite de bor, cite orfelinate, cite acte de caritate adevarata ati vazut asumate de bor? Au bani sa isi construiasca chioscuri intre blocuri, nu au timp de noi.
          Religia predata intr-o scoala privata arata cit de puternica e de fapt bor in societate. Arata ca deja ne-am pierdut libertatea!
          Si stiti care e culmea! aceste exagerari si completa indiferenta la viata grea a enoriasilor ne departeaza de bor, tocmai acum cind islamismul si tot felul de secte bat la usa. Si pe fondul misticismului inoculat aiurea la copii, astia vor semana indoiala, semintele urii si asa produci teroristi. Si toate astea din lacomie. Si din lipsa de credinta in propria CREDINTA!

          Lasati copii sa isi traiasca copilaria. Isus a fost botezat la 33 ani, Buddha a trait iluminarea la 35 iar Mohammed la 40 .Toti erau maturi. Sa dam si copiilor nostri sansa sa se maturizee inainte sa le bagam prostii in cap.

          PS: regatul lui D-zeu incepe acolo unde se opresc cunostintele. Pt unii ocuoa oractic intreg spatiul cunoscut.

        • o sa plangem noi dupa religie cu povestioarele ei si o sa ne dam cu capul de toti peretii in scurt timp, cand lumea va fi condusa de PSIHIATRIE – care deja ne instruieste ca religia si persoanejele religioase prezinta caracteristici ”schizofrenice” si care o sa faca, fix ca in occident, rapoarte peste rapoarte despre tot ce miscam, din secunda in care ne nastem. atunci, religiuta noastra ortodocsa si draga, o sa ramana doar in sufletul nostru si va fi mai rau ca in comunism. sa ne fereasca sfantul de vremurile alea care sunt atat de aproape!

      • Religia este o valoare personala si culturala. N-are ce cauta in scoli insa ipocrizia politica dornica de voturi de la tarani a impus-o la toti. De ce nu exista scoala de Duminica pentru cei doritori? Pai pentru ca preotilor le place sa adune bani dar nu le place sa munceasca gratis pentru enoriasi. Singurul lucru bun e ca acesti copii indoctrinati de mici vor devenii absolut indiferenti religios asa cum adultii indoctrinati cu socialism stiintific nu mai cred azi in comunism. In Olanda bisericile au devenit muzee sau sali de spectacol. Iluzia ca religia in scoli va creea constiinte si va genera in inimile tinerilor un dor de Dumnezeu se va demonta in 20-30 de ani. Ma intreb ce vor face atunci acesti traficanti de suflete care azi investesc in nestire in biserici cand vor fi in fata bisericilor goale? Si inca o intrebare? Daca America si Germania nu sunt suficient de bogate ca sa plateasca din buzunarul or salariile preotilor noi cum de ne permintem?

        • Spre deosebire de dumneavoastra eu nu cred ca sunt detinatorul intregului adevar. In cuvintele unui detinator de Oscar si ambasador UNICEF, Peter Ustinov: „Adevarul e o ambitie care e dincolo de noi.”

          1. Scoala de duminica exista. Se numeste acum cateheza. Dar o vizita la mall sau alte activitati sunt in genere mai importante pentru parintii prea ocupati. Nu e vorba de educatie e vorba de comoditate.

          2. Sper ca din ateismul ong-ist, globalist si tolerant conformist in 20-30 de ani sa mai avem ce salva. Sunt optimist pentru ca, ironic poate, crestinismul creste la cote incredibile in China si tarile asiatice (Coreea de S, Japonia) precum si in America de Sud iar multe din aceste tari se zvoneste ca ar fi viitorul. Totusi puterea de distrugere totala sta in lumea rupta de realitatea spirituala.

          3. Nu pot sa nu observ cu cata usurinta detractorii bisericii aplica regula inventata de ei : „Crede si nu cerceta.” Mentiunea cu Germania care nu plateste preotii e un bun exemplu fiindca Germania e campioana la asta pentru biserica romano catolica. Taxele pentru biserica sunt obligatorii si mult mai bine structurate mai ales din punct de vedere al dependentei si transparentei in :
          – Austria 1.1%
          – Croatia
          – Danemarca 1-1.5%
          – Finlanda 1-2%
          – Germania 8-9% !
          – Italia 0.8%
          – Suedia 2%
          – Elvetia 2,3%
          Detalii gasiti pe wikipedia in engleza la „church tax”.

          • Taxele mentionate sunt la nivelul mentionat dar, cel putin un unele tari, pe car ele cunosc si in care am trait si tariesc NU SUNT obligatorii. Vrei sa cotizezi, ai dreptul. Nu vrei, nu platesti nimic dar nici nu beneficiezi de serviciile bisericii, in caz ca ai avea nevoie de ele.

          • In Germani taxele NU sint OBLIGATORII.
            Declari de buna voi daca vrei sau nu sa platesti si carei confesiuni apartii.Asta stiu sigur.
            Nu sint 100% sigur,dar daca nu platesti si vrei sa beneficiezi de serviciile bisericesti a uneia dintre cele 2 confesiuni ,atunci platesti.

    • Nu, manualele nu conțin verdicte și chestii mistice, doar prezintă adevăruri de credință precum: Crezul, Tatăl nostru, Cele zece porunci, Personalități biblice, Minunile Mântuitorului…care s-ar putea să deranjeze teribil pe unii !…E și aceasta o știință, e mai mult istorie, istoria creștinismului, pe care un om botezat în numele lui Iisus ar trebui s-o cunoască,,,,

  1. Si bunica mi-a spus ca Dumnezeu stie cate fire de par am eu in cap, ca exemplu de cunoastere pe care numai Dumnezeu o poate poseda. Aveam pana in 10 ani. In raspuns, am cautat intr-un memorator de matematica formula de calcul a suprafetei calotei sferice, am luat hartie milimetrica, am gaurit un patratel si am pus-o pe sora-mea sa numere cate fire de par treceau prin gaura practicata in hartie. Am putut asa calcula numarul de fire de par din capul meu si m-am dus mandru la bunica sa-i spun ca nu-i mare branza cunoasterea lui Dumnezeu, din moment ce pana si eu o pot avea. Nu tin minte a fi fost prea impresionata; mai degraba a inferat ca cunoasterea mea era falsa, din moment ce numai Dumnezeu putea sti cate fire de par am eu in cap.

      • Stia cu siguranta. Avea unul la dispozitie in casa, pe care l-a folosit. Asta inseamna ca l-a vazut pe ta-su folosindu-l (cel mai probabil), l-a intrebat ce-i ala, si ta-su i-a aratat.

    • Stimată doamnă,
      Corect și cinstit ar fi fost, din partea D-vs., să spuneți de la începutul articolului, că sunteți atee și că veți prezenta acest punct de vedere asupra orelor de religie. În felul acesta articolul s-ar fi citit și înțeles într-o altă cheie. Dar ați vrut să dați impresia că prezentați, doar, părerea unui pedagog, ca să nu fiți bănuită de pledoarie pro domo. Chiar dacă uneori pare că nu aveți ceva împotriva lui Dumnezeu, sunteți supărată. Și cu motiv, recunosc, dar, mai ales, fără (și aceasta din necunoaștere).
      Nu contest faptul că printre profesorii de religie sunt și oameni (sau preoți) fără nici o vocație de pedagogi sau de adevărați părinți. Așa cum si printre ceilalți profesori sunt destule uscături.
      Dar, dincolo de unele lucruri cu care sunt de acord, ați scris un articol foarte lung în care încercați să dați lecții tuturor. Aveți o părere mult prea înaltă despre ceea ce credeți și încercați să desființați, pot spune, manipulator tot ceea ce vi se opune.
      Am multe argumente să vă demonstrez aceste lucruri, dar ar fi un comentariu prea lung, greu de citit ca și articolul. Sunteți pedagog și nu m-am așteptat să faceți confuzii între ”atotcunoașterea” și ”atotputernicia” lui Dumnezeu, chiar dacă aceste lucruri vi le-a spus mama (revedeți paragraful cu firele de păr). Copilului (omului, în general) îi este frică de Dumnezeu când face rău. Daca nu, are respect și dragoste, asemănătoare sentimentelor față de părinți.
      Păcat că, pe lângă lucruri frumos gândite și demne de o dezbatere serioasă, ați scris idei ofensatoare față de cei ce au o credință diferită.
      Dacă doriți argumente vi le voi scrie într-o postare viitoare. Dar cred că ar fi suficient să recitiți articolul și le veți descoperi. Ar fi chiar o provocare.

      • Religia nu e decat o minciuna insuflata maselor needucate cu ajutorul careia sa poata fi controlate. valabil in urma cu 5000 de ani, cu 2000 de ani si azi si maine.
        Eu n-am crezut niciodata in nimic ce tine de biserica, spre nemultumirea parintilor si disperarea bunicilor. Asta insa nu m-a facut nici hot, nici talhar, nici mincinos pentru ca tine de educatia primita acasa nu de Dumnezeul inc are cred sau nu.

        Ora de religie in scoala este o inducere in eroare in masa si tine exact de dorinta bisericii de a controla masele din dorinta de putere in interes pur financiare. Daca as locui in Romania nu as accepta ca copilul meu sa participe la aceasta ora.

        Fiecare e liber sa nu fie de-acord cu mine.

    • Ideea cu firele de par sunt din cuvintele Mantuitorului si nu se refera la cunoasterea lui Dumnezeu, ci la purtarea Lui de grija fata de noi, si la valoarea pe care o avem in ochii Lui, chiar daca acum nu ne dam seama deoarece ne aflam in aceasta lume plina de suferinte:

      „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
      Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” (Luca, cap 12)

  2. Un foarte bun articol; se vede ca il scrie cineva cunoscator in ale „dascaliei” copilului.
    Eu, daca asta conteaza, sint impotriva predarii Religiei in scoli.
    Eventual, Istoria Religiilor, dar nu chiar din primele clase.
    Subiect deloc usor de rezolvat cind intra si politicul pe fir si se cersesc voturi.
    De la credinciosi chiar de catre atei :P

    • Cateva critici (sper valide) nu strica, cred ( LoL !):

      „Religia a fost probabil introdusă în școli cu scopul unei alfabetizări culturale a tinerilor ortotoxi creștini, majoritari în școlile românești. S-a constatat, pe bună dreptate, că deși o nație foarte credincioasă, românii sunt destul de ignoranți când vine vorba despre tainele bisericești, rolul ritualic al botezului sau poveștile care stau în spatele unor sărbători sfinte”

      Pare problematic sa fii in acelasi timp si credincios, si ignorant referitor la tainele bisericii (sau, mai rau, si superstitios pe deasupra). E ca si cum ai spune despre tine ca esti rugbist, dar ai juca doar cu piciorul, cu minge rotunda si ai executa transformarile intre buturi, dar in partea de jos.

      # # #

      „înseamnă că ea trebuie să treacă obligatoriu sub incidența principiilor care protejează conținuturile școlare: accesarea lor într-un mod științific”

      In probleme netestabile epiric (cum e credinta) pare improbabila o abordare stiintifica. Ganditi-va inclusiv la „String Theory”. Pare sa explice foate bine totul in fizica, dar e respinsa de oamenii de stiinta din cauza ca e netestabila. Criteriul acesta al stiintificitatii nu permite exceptii.

      # # #

      „Mă aștept, deci, ca la ora de Religie – copilul meu să învețe DESPRE religia lui, poate și a altora, dar niciodată să ÎNVEȚE religia în sine.”

      Sa invete despre = sa ii prezinte informatiile relevante despre religie,

      Sa invete religie = sa incerce sa-l invete trairi. Cum trairile sunt interpesonal netransmisibile, este o imposibilitate fizica sa reuseasca profesorii de religie ceea ce isi propun in acest caz (cel putin din cate stim noi pana acum). Decurge ca, daca asta isi doresc, reusesc cu totul altceva.

      Daca ar functiona, toti elevii (si nu numai) ar fi fericiti! Fiecare elev ar invata pe baiatul/fata pe care o indragesc, dar care nu le impartaseste sentimentele, sa se indragosteasca de ea/el. Cele mai bune teorii ale noastre spun ca nu functioneaza.

      # # #

      „Asta nu înseamnă că poveștile despre Dumnezeu mi-au marcat viața în mod negativ. Dimpotrivă. Dar asta pentru că au venit din sânul familiei, de la oamenii de care eram intim și genetic legată.”

      Se poate explica interiorizarea in mod „pozitiv” a acestor povesti prin legatura genetica? Cum?

  3. In fond, Raul e o realitate foarte palpabila; nu cred ca rezolvam ceva ferind copilul de confruntarea acestei probleme.
    Trebuie tratata delicat, dar nu evitata.
    Cred ca tatal lui Alex a gresit. Foarte probabil este unul dintre numerosii semidocti care au despre sine parerea ca sunt „oameni educati”, „progresisti” si ne tot dau lectii noua, crestinilor practicanti, pe diverse forumuri etc.

  4. Teoretizati si abstractizati prea mult, doamna.
    Am doi copii, unul va incepe scoala la anul iar cel de-al doilea peste 4 ani.
    Cel mare stie deja rugaciuni si abia astept sa il aud ca doreste sa poarte o cruciulita.
    Amnadoi stiu ca trebuie sa sarute icoanele in Biserica, amandoi stiu cum sa primeasca Sf. Impartasanie.
    Abia astept sa ia ore de religie, sa invete despre Adam si Eva, despre Moise, David, Hristos.
    Cel mare stie deja despre diavol si despre ispita, pentru ca, rostind in fiecare seara Tatal nostru a pus intrebari: „cine este cel viclean?”.
    Amandoi stiu sa se inchine si stiu ca trebuie sa il iubeasca si sa il respecte pe Doamne Doamne.
    Nu mi se pare ca a aparut vreo problema de ordin psihologic etc.
    Sunt veseli, jucausi, iau lucrurile ca atare si e bine ca Doamne Doamne pune ordine morala in lumea lor.
    Tot ce spuneti dvs sunt false probleme, mai degraba sunt problematizari ale oamenilor care nu il au pe Dumnezeu si cauta sa estimeze doar cu propria minte, fara experienta a doua mii de ani a Bisericii, a unor oameni deopotriva sfinti, inteligenti si care s-au intalnit atat cu ispita, cat si cu Dumnezeu.
    Nu va faceti griji.
    Copilul acela ar fi purtat o cruciulita sa il apere de rau. Si ce e cu asta?
    Poate ca l-ar fi si aparat, pentru ca purtarea cruciulitei era insotita de inocenta si credinta autentica.
    Interventia dilematicului sau parinte cred ca a avut „beneficul” rol de a distruge aceasta credinta.
    Nu cred ca vremurile cand religia era obligatorie si toti credeau si o practicau de mici creau mai multi nevrotici decat avem in zilele noastre, in Romania sa in Occident, intr-o lume fara de Dumnezeu; cel putin dupa statisticile consumatorilor de Prozac, Xanax ori Zoloft.
    In fond, Nica al lui Stefan a Petrei a facut religie din pruncie, cu tot tacamul, dar nu mi-a parut niciodata un copil traumatizat de orele de religie; si nici macar de Calul Balan si de Sf. Nicolae.

    • Sincer, cine este cel viclean din Tatal nostru? Ca de sute de ani, versiunea ortodoxa romana a celei mai raspinde rugaciuni crestine este cu „cel rau”.

        • coppi sunt foarte usor de manipulat. Poate as fi de arocr cu studierea religiei dar incepand de la o anumita varsta sau poate chiar din liceu. Este nevoie ca evelul sa aiba cat de cat discernamant, sa poata face o conexiune intre mai multe religii, sa inteleaga diferentele si sa poata pune si anumite intrabari cu un anumit grad de dificultate pentru preoti. As fi de acord mai mult cu discutii deschise pe tema religiei in clase.
          Oricum chesti de genul port cruciulita ca sa ma apere de rau nu cred ca sunt foarte utile le copii. De care rau? pana la varsta de 7 ani ei sunt „curati” deci de ce trebuie sa se roage mereu si sa poate „amulete”?

    • liviuta, nu cred ca ai citit articolul cu atentie, sau poate ca nu l-ai inteles. Esenta este ca asa cum este predata religia in scoala ii inspaimanta pe copii. Religia ar trebui sa ii invete pe copii sa ajute, sa iubeasca, sa tolereze, sa faca fapte bune, etc. In schimb, se procedeaza exact invers: copiii sunt invatati ca daca nu fac „ce trebuie” vine diavolul la ei… Cum ai reactiona daca un preot le spune copiiilor tai ca daca nu se duc la biserica in fiecare duminica pacatuiesc si vor fi pedepsiti si ajung in iad? Un copil este afectat de exemplele negative… poate sa aiba cosmaruri, sa dezvolte frici inexplicabile, etc.

      • As crede, cu scuzele de rigoare ca va contrazic, ca am inteles articolul.
        Am inteles si modul cum rezumati dvs cele citite: „Esenta este ca asa cum este predata religia in scoala ii inspaimanta pe copii.”
        Ati rezumat foarte corect.
        Haideti sa rezum atunci si eu pozitia mea:
        Esenta este ca va faceti griji exact cum isi faceau acele femei cu drobul de sare de se vedea in podul casei deasupra patutului copilului (apud Creanga, ca tot vorbeam despre Nica al lui Stefan a Petrei :))

        • Insa dvs nu sunteti de acord cu pozitia secularistilor, care doresc sa ia drobul de sare de acolo, inlaturand pericolul :P (Scuze, nu m-am putut abtine.)

          Revenind la subiect, daca sunteti de acord ca exista potentialul de a face rau, haideti sa ne gandim cum sa facem sa nu mai existe potentialul asta. Eu unul vreau sa-mi expun copilul la cat mai multa informatie, dar nu cu orice risc.

          • Pozitia secularistilor nu este aceea de a lua drobul de sare de acolo, ci de a distruge podul/acoperisul cu totul numai pentru a nu mai exista riscul de a mai sta vreodata acolo un drob de sare :)
            Acum poate am fost mai clar.

    • @liviuta
      Daca as fi rau v-as spune ca tocmai ii antrenati pe copii dvs sa devina si ei doar niste disciplinati pupatori de moaste. Eventual sa puna mai mult accent pe rugaciune decat pe invatarea materiei la examenul de Bac.
      Ma voi multumi sa va spun ca, in opinia mea, nu ati inteles practic nimic din acest articol f.bun.
      Numai bine!

      • Evident ca ii antrenez sa devina niste disciplinati „pupatori de moaste”, de vreme ce eu insumi sunt un „pupator de moaste”
        Si macar de ar reusi sa puna accent si pe rugaciune pe langa invatarea materiei pentru Bac.
        Ce mi se pare oarecum funny este ca, din io stiu ce motive, secularistii ne privesc pe noi, pe practicanti, cu o anume condescenta (cand nu mai rau), in conditiile in care nu par a avea backgroundul intelectual care sa le justifice aceasta pozitie (nu ma refer in chip necesar la dvs., dar nici nu va exclud).
        De altfel, secularistii trateaza oarecum siplist si schematic problema; traiesc cu impresia ca daca eu imi „antrenez” copiii in practica religioasa, ar functiona ulterior un determinism care ar exclude orice discernamant al copiilor in momentul cand vor creste si, incepand cu adolescenta, isi vor construi propria raportare la lume; va inselati: oricat antrenament ai face, copilul va ajunge la momentul cand va lua propria decizie, nu de putine ori in ciuda antrenamentului.
        Eu, ca parinte, nu fac decat o alegere pentru el pana la momentul cand valua propriile hotarari.
        Asa cum nu ne intrebam bebelusii daca vor sau nu sa fie vaccinati, pentru ca apreciem ca e spre binele lor sa ne asumam niste riscuri minime pentru cine stie ce efecte adverse in scopul de a-i proteja de altele, la fel, pana cand copiii vor discerne singuri, ii „vaccinez” un pic duhovniceste; rau cu siguranta nu le face.

        • „Ce mi se pare oarecum funny este ca, din io stiu ce motive, secularistii ne privesc pe noi, pe practicanti, cu o anume condescenta (cand nu mai rau), in conditiile in care nu par a avea backgroundul intelectual care sa le justifice aceasta pozitie” – foarte tare. :D

          • Precizare: chestia cu lipsa backgroundului intelectual se referea (sunt sigur ca ati ghicit, dar o zic asa, pentru rigoare) la secularisti (da, la ei :))

        • @liviuta

          Daca ar fi sa luam doua categorii de parinti (si implicit doua posibilitati distincte) – parintii care NU AR VREA ca ai lor copii sa fie ”vaccinati” spiritual (in scoli) si totusi ar fi nevoiti sa accepte RELIGIA in scoli si parintii care AR VREA ca ai lor copii sa fie ”vaccinati” spiritual si totusi ar fi nevoiti sa accepte LIPSA RELIGIEI in scoli – care credeti ca ar fi mai indreptatiti sa isi sustina cauza? Care dintre cele doua situatii diferite ”incurca” cele doua categorii distincte de parinti sa isi faca cel mai bine treaba lor de mame si tati devotati?

          Eu zic ca este mai eficient si chiar de preferat ca parinte sa ii sadesti copilului tu singurel valorile cu care solidarizezi in viata (deci ii poti preda linistit ceea ce propovaduieste si preotul la ora) decat, tot ca parinte, sa te apuci sa ii scoti din minte ideile pe care altii i-au bagat acolo si in care tu nu crezi.
          Este bine ca cel mic sa fie expus unei varietati de alternative, fara a fi insa setat pe una cu care parintele lui NU REZONEAZA (parintele fiind in definitiv cel care, asa cum spunea liviuta, ia alegerile in locul lui pana el devine capabil sa isi faca singur alegerile).

          Din punctul meu de vedere, absenta religiei din scoala poate fi usor compensata de o pereche instuita de parinti cuviinciosi si zelosi, bunici bisericoase si unchi practicant. In schimb, prezenta religiei in scoala nu aduce niciun bine atunci cand nu e dorita…

          • Atunci cand nu e dorita, parintii pot elimina religia din viata copilului, prin cererea adresata conducerii scolii.

            Oricum, nu stiu pe ce va intemeiati cand sustineti ca religia nu aduce niciun bine atunci cand nu e dorita; poate ca da, poate ca nu; poate nici matematica nu e dorita de unii, sau limba si literatura romana oari istoria de catre altii, dar nu m-as hazarda sa afirm ca aceste discipline nu aduc niciun bine.

            In fine, va intrebati, legat de prezenta orei de religie, cum vei reusi „ca parinte, sa te apuci sa ii scoti din minte ideile pe care altii i-au bagat acolo si in care tu nu crezi.”
            Problema asta sa stiti ca ne priveste si pe noi, cei care suntem de acord cu religia in scoala; mai exista si alte materii unde copiii sunt pusi in situatia de a se raporta pozitiv la valori care pe noi nu ne reprezinta, dar noi nu avem nici macar posibilitatea de a opta pentru scoaterea nu stiu carei lectii de istorie care ne deranjeaza sau pe care o consideram abordata ideologic.

            Prin urmare, v-as ruga sa nu mai fiti asa convinsa ca numai secularistii ar avea de suferit de pe urma programei scolare, toti suntem mai mult sau mai putin nemultumiti.

            • @liviuta
              ”toti suntem mai mult sau mai putin nemultumiti.”
              1. Si care ar fi solutia de compromis in opinia dvs, astfel incat sa fie toata lumea multumita?

              2. Poate ca e o tampenie urmatoare ilustratie, dar eu cam asa inteleg lucrurile:
              Sa spunem ca aveti trei fetite carora intentionati sa le faceti cate un pulover cadou de ziua lor. Doua dintre ele vor pulovere cu flori aplicate. Cealalta vrea un pulover simplu. Nu le puteti lua insa diferentiate, aveti o singura optiune: sa le luati pe toate la fel, fie cu flori, fie simple.
              Pentru ca majoritatea vrea cu flori, va hotarati totusi sa alegeti acest model, gandindu-va ca la cel de-al treilea pulover o sa va indemnati copilul sa ii smulga accesoriile respective, astfel incat sa ramana simplu, cum si-l doreste. Desi ati fi avut si varianta de a proceda la fel si cu celelalte doua fetite, adica: sa le luati luati pulovere simple, pe care sa aplice ulterior niste floricele cumparate separat. DAR PREFERATI ELIMINAREA FLORILOR, DECAT ADAUGAREA LOR. In final, totusi, ce tip de interventie credeti ca ar avaria mai usor calitatea si aspectul puloverului: a smulge florile pentru a obtine un model nepersonalizat sau a le adauga pentru a-l face pe gustul purtatorului?
              Eu zic ca la cel cu florile smulse urmele vor fi mai pregnante.
              Florile sunt, evident, paralela pentru predarea religiei in scoala, puloverul simplu – programa scolara fara religie, dvs. (adica parintele din ilustratie) – sistemul de invatamant, iar copiii – vointa parintelui real in raport cu propriul copil.

              3. As fi inteles pe deplin predarea religiei in scoala daca ortodoxia ar fi fost singura religie oficiala din Romania si daca tara noastra ar fi fost un stat teocratic. Cum insa nu este cazul, deznodamantul mi se pare ca tine de o logica elementara si un bun simt comun.
              Sau, sa zic ca nu ar fi fost asa o mare problema sa se faca religia, daca se punea acentul nu neaparat pe forma, cat pe continut. Adica sa se bata mai putin apa in piua pe doctrina si sa se insiste mai mult pe cultivarea principiilor pozitive care compun esenta dogmelor respective. ASTA, INTR-ADEVAR, NU CRED CA FACE RAU.

            • Solutia de compromis este sa ramana lucrurile asa cum sunt.
              Sa se faca si religie iar in cadrul orelor de stiinte ale naturii sau umaniste etc elevii vor afla cu siguranta si alte perspective asupra vietii, naturii, lucrurilor.
              In timp, copiii isi vor gasi propriul sens al lucrurilor.

        • @liviuta „(nu ma refer in chip necesar la dvs., dar nici nu va exclud)”
          Prefer condescenta urii….nu mai intreb la ce categorie e gasita mai des (sic!)

          • Daca nu intrebati, inseamna probabil ca aveti un raspuns: la ce categorie o gasiti mai des (ura)? As fi curios sa aflu.

            Condescendenta depreciativa dedusa din folosirea unor sintagme de genul „pupatori de moaste”, care exprima gradul de respect pe care il acordati, plin de toleranta care caracterizeaza un secularist modern, celor care au o credinta religioasa, vi se pare ca reveleaza o natura superioara a celui care o utilizeaza neprovocat?

            „nu ma refer in chip necesar la dvs., dar nici nu va exclud” – era o remarca ce dorea sa sublinieze, in raport de o anumita estimare pe care o faceam cu privire la nivelul intelectual al multor secularisti intalniti pe forumuri (lipsa unui background intelectual solid), ca estimarea cu pricina nu o particularizez cu privire la dvs (pentru ca nu va cunostam decat din acea replica anterioara), adica nu aveam de unde sa stiu daca este sau nu si cazul dvs.
            Ceea ce lasati de inteles ca ati priceput din ce am zis, adica faptul ca v-as privi cu ura, e de natura, totusi, sa nasca indoieli cu privire la posibilitatea de a duce un dialog efectiv (adica sa existe garantia ca interlocutorul intelege exact mesajul celuilalt).

    • Trebuie sa fiti de acord cu mine ca nu putem gindi un intreg sistem de educatie pornind de la copiii d-voastra.
      Spuneti:
      “Teoretizati si abstractizati prea mult, doamna.”
      sau
      “Tot ce spuneti dvs sunt false probleme, mai degraba sunt problematizari ale oamenilor care nu il au pe Dumnezeu si cauta sa estimeze doar cu propria minte, fara experienta a doua mii de ani a Bisericii, a unor oameni deopotriva sfinti, inteligenti si care s-au intalnit atat cu ispita, cat si cu Dumnezeu.” /

      Teoria din acest articol este una elementara, se preda in aproape toate facultatile care pregatesc profesori, la Psihologia Educatiei (engl. Educational Psychology) si nu numai.
      Dascalii buni sint, as zice, obligati sa problematizeze permanent, mai ceva decit inginerii care construiesc cele mai sofisticate avioane de pasageri. Fiindca dascalii opereaza in fiecare zi direct pe suflete, pregatind, la propriu, viitorul.
      Pentru mine, aceasta problematizare este chiar semnul ca dascalul isi ia in serios responsabilitatile.

      Altfel, admitind ca Psihologia Educatiei se preda inclusiv la seminariile teologice, e inacceptabil ca preotilor trebuie sa li se aminteasca tot timpul cunostintele de pedagogie elementara. Desigur, asta spune ceva despre nivelul lor de pregatire dar si despre natura invatamintului teologic care nu distinge inca nici astazi prea bine intre educatie si indoctrinare.

      • Evident ca sunt de acord ca nu se poate gandi un sistem de educatie pornind de la copiii mei.

        Referirea la problematizare am facut-o in stransa legatura cu referirea la „abstractizare”.
        Din pacate, ce remarc eu este faptul ca in stiintele sociale s-a creat tendinta de a se face „inginerie sociala”, de a gandi schematic si abstract pierzand legatura cu concretul si palpabilul.
        S-a inculcat ideea ca daca vorbesti despre „iad”, „pedeapsa”, „diavol” etc ori daca pui o icoana pe perete traumatizezi copilul.
        Poate in teorie schema asta de gandire se leaga, insa daca privesti in practica si esti de buna credinta iar nu montat a priori sa cauti tot felul de „dovezi” despre „indoctrinari religioase”, „traume” etc constati ca nu exista absolut nicio problema.
        Micutul Alex ar fi purtat cruciulita si s-ar fi simtit protejat iar cu trecerea vremii documentarele de pe Discovery, desenele animate „educative” sau profesorul de fizică i-ar fi scos temerile din cap, taberele, fetele si discotecile i-ar fi dat alte preocupari, cartile lui Jules Verne ori Harry Potter i-ar fi creat alte fantezii etc.; sau poate ar fi ramas un om aproape de Dumnezeu (ceea ce iar nu este nicio rusine).
        Nu era nicio trauma si nicio problema, decat in capul tatalui lui Alex si al altor adulti cu o cultura plina de lacune, dar bine „indoctrinati” cu rezumate aplicative din ultimele teorii neomarxiste in domeniul psihopedagogiei sau cu scheme de gandire simpliste.
        Mie insumi mi s-a vorbit in copilarie despre iad, diavol etc, nu in exces, mai degraba foarte rar, dar in orice caz nu a fost evitat subiectul si nu am fost traumatizat.
        In adolescenta si pana spre 33 de ani am fost si rocker si hippiot si militant si afemeiat, m-am si pilit de nu stiu cate ori, am fumat, injurat etc apoi m-am intors spre Dumnezeu (ceea ce nu ma scuteste nici in prezent de a injura, barfi, uneori de a ma pili etc).
        Deci nu a existat niciun determinism sau trauma in ceea ce ma priveste (altminteri, am fost un copil la fel de sensibil si imaginativ ca Alex, asa cum a fost prezentat).
        Referirea la Nica al lui Stefan a Petrei nu am facut-o chiar de pomana :))

        • Vorbim aici de ceva mai mult si mai exact decit stiintele sociale: mai precis, e vorba de stiinta sau stiintele educatiei. A gindi abstract, nu inseamna sa te rupi de concret, ci dimpotriva, sa-l intelegi mai bine. Despre ideea asta, de pilda, e toata fizica, inclusiv fizica cuantica, care, in termeni matematici abstracti, descrie mult mai bine decit in vechime partile cele mai mici care alcatuiesc lumea. Altfel, inclusiv in scripturi sintem sfatuiti sa nu ne rezumam la palpabil.
          Spuneti:
          „S-a inculcat ideea ca daca vorbesti despre “iad”, “pedeapsa”, “diavol” etc ori daca pui o icoana pe perete traumatizezi copilul.” /

          Nu s-a inculcat, fiindca asta ar fi insemnat indoctrinare. S-a studiat si s-a observat in mod concret, prin experimente, ca centrarea pe corectie e ineficienta pedagogic. In stiinta, experimentul repetabil este tocmai legatura cu concretul despre care vorbiti.
          Cit despre indoctrinarea religioasa, aceasta este o realitate incontestabila. Ginditi-va doar la faptul ca 22 de milioane de romani au revenit peste noapte de la comunism la crestinism. Sa fi disparut intre timp indoctrinarea? Dar atunci cum a fost posibil experimentul antenelor prin care mai bine de jumatate dintre noi au fost spalati pe creier? Si cum e oare posibil azi, in societatea romaneasca, melanjul acesta de crestinism si dor de comunism?
          Mai spuneti:
          „Nu era nicio trauma si nicio problema, decat in capul tatalui lui Alex si al altor adulti cu o cultura plina de lacune, dar bine “indoctrinati” cu rezumate aplicative din ultimele teorii neomarxiste in domeniul psihopedagogiei sau cu scheme de gandire simpliste.” /

          Empatia e foarte importanta in educatie, iar faptul ca foarte multi dintre adulti nu se mai pot pune in locul copiilor nu inseamna nicidecum ca nu sint probleme.
          Se poate face indoctrinare si prin stiinta, mai greu si chiar mai subtil, dar se face si inca pe scara larga: insa indoctrinarea autentica a inceput odata cu religia (la crestini, asta nici macar un insemna pe-atunci un lucru rau): mare parte din religiile clasice azi recurg fara jena sau scrupule la indoctrinare. Indoctrinarea nu e buna nici in stiinta si nici in religie.

          Felul in care e pusa problema predarii religiei in acest articol imi pare ca e tocmai in ideea evitarii indoctrinarii, intimidarii copilului.

          „Mie insumi mi s-a vorbit in copilarie despre iad, diavol etc, nu in exces, mai degraba foarte rar, dar in orice caz nu a fost evitat subiectul si nu am fost traumatizat.” /

          Din nou, cred ca e cu totul insuficient sa vorbim aici doar despre d-voastra si familia d-voastra pentru a intelege problematica predarii religiei la copii, si asta nu doar fiindca familia d-voastra e irelevanta statistic.
          Scrierile lui Ion Creanga sint foarte valoroase literar: nu le putem insa pune la fundamentele stiintei educatiei.
          Cred totusi ca s-ar cuveni sa depasim momentul lui „pe vremea mea, lumea era mai buna” sau al lui „daca pe vremea mea s-a putut face educatie asa, de ce sa nu se poata si azi”. Nu de alta, dar copiii de astazi nu mai traiesc linga livezi si nici nu se mai scalda la riu, ci traiesc in metropole si trebuie sa fie atenti inclusiv la consumul de apa.

        • Cred ca ati pus punctul pe ‘i” exact cu ce-ati scris :
          „Mie insumi mi s-a vorbit in copilarie despre iad, diavol etc, nu in exces, mai degraba foarte rar, dar in orice caz nu a fost evitat subiectul si nu am fost traumatizat.
          In adolescenta si pana spre 33 de ani am fost si rocker si hippiot si militant si afemeiat, m-am si pilit de nu stiu cate ori, am fumat, injurat etc apoi m-am intors spre Dumnezeu (ceea ce nu ma scuteste nici in prezent de a injura, barfi, uneori de a ma pili etc).”
          De aceea nu cred ca faceti corect paralela „ce mi s-a intamplat mie a fost in bine/ ce mi-as dori pentru copilul meu”.
          Si as mai indrazni sa cred ca nu ati participat la ore de religie in scoala,si nu cred ca in forma in care sint descrise uneori prin presa ( eu unul nu am avut contact direct cu vreo ora de religie ).As deduce asta dupa varsta pe care pare sa o aveti (>33 ani ,nascut cel tarziu in 1981 ,scoala I in anul 1988).
          Sint fericit ca ati descoperit credinta „adevarata” ( pus in ghilimele pentru ca fiecare poate considera credinta adevarata ca altceva decat vecinul sau),dar va atrag atentia ca ati gasit-o ca si persoana matura,nu v-a impuiat nimeni capul cu povestiri pline de superstitii atunci cand erati inca un copil .Oricum nu v-a impuiat capul in mod metodic,nu ati primit nota (!) dupa asa ceva.
          Apropos ,d-voastra ca si practicant,ce nota credeti ca ati lua la ora de religie ?Ar trebui sa fiti de nota 10 ,daca ati pune egal intre credinta d-voastra si scopul orei de religie .
          Eu nu sint practicant,nu ma consider nici ateu si nu am facut nici o ora de religie in scoala.Asa erau vremurile atunci(sint ,probabil ,ceva mai in varsta ca d-voastra) : am fost educat sa devin „un om nou” (daca mai tineti minte limbajul de lemn din acea vreme).Am fost crescut in religia comunismului,ateu pur : „tatucul” nostru era Ceausescu ,cu poza pe perete , si tot tacamul ( omul avea propriile lui adunari de adulatie,propriile lui cantece s.a.m.d.).
          De aceea am o reticenta la tot ce se cheama indoctrinare ,fie ca este venita din partea unei biserici sau a altei autoritati.Consider ca fiecare trebuie sa aleaga liber ,atunci cand este apt de asa ceva,la o varsta ceva mai inaintata( cum de altfel ati si facut).
          Si eu nu am incredere in institutia numita BOR. Vazand atati asa-zisi preoti fara vocatie si care fac totul doar pentru bani ,consider legatura dintre aceasta institutie si credinta o chestiune de intamplare.Nu mai spun de promovarea valorilor crestine ( toleranta, intr-ajutorarea etc).De aceea nu cred ca orice popa trebuie sa predea religia in scoli,pentru ca ,asa cum se dovedeste si in povestea cu cruciulita la gat , este o ora de promovat superstitii si nu o ora de credinta.

          • Am cca 40 ani.
            Cunoaşterea si invatarea unor noţiuni biblice de baza nu reprezinta indoctrinare.
            Am folosit cazul meu ca un exemplu, nu generalizez pe seama acestuia.
            Am redevenit, intr-adevar, crestin ca persoana matura, dar mi s-a „impuiat” capul si in copilarie pe tema asta cam la fel de mult cum li se impuie si elevilor adica, adunat, vreo ora- doua pe saptamana.
            Dincolo de diferitele observatii pe care le-ati facut, v-a scapat esentialul interventiilor mele: invataturile religioase in copilarie, fie si ele cu referire la diavol, iad, cruciulite etc nu traumatizeaza si nu conditioneaza copilul pe viitor.
            Cat despre evaluarea pe care o faceti preotilor sau credintei autentice vs superstitii, va aduc aminte ca, atata timp cat nu sunteti crestin practicant, ceea ce va sa insemne ca nu calcati prea des in biserici, nu aveti lecturi in domeniu si nu frecventati preoti, inseamna ca nici evaluarea dvs nu face prea multe parale (ceea ce nu inseamna ca preotii sunt niste sfinti sau ca nu ar exista nu putini preoti, ba chiar multi, care nu se ridica la inaltimea misiunii – dar, daca ati avea mai multa treaba cu religia, ati sti si unde se situeaza exact importanta mai mica sau mai mare a acestui fapt).

            • Aici ati gresit: nu calc in biserici tocami din cauza calitatii slabe a materialului uman intalnit pe post de preoti.
              Pana acum nu am intalnit decat vreo doi care sa merite acea denumire.
              In rest sint SRL-uri!
              Nu mai zic ca sint cam anacronici.Inteleg ca biserica este o instutitie de peste o mie de ani,dar mai veniti in secolul nostru!
              Caci singurul aspect de modernitate pe care il vad la multi preoti sint modelele de celulare si,uneori,masini aparute de un an -doi.
              Nu mai spun de LIPSA actiunilor de binefacere promovate de BOR( de institutie si nu de omnei,preoti inimosi).
              Nu mai spun de FURTUL METODIC pe crae il practica TOTI preotii atunci cand incaseaza tot felul de taxe de la enoriasi.Sau a fura de la guvern si de la bufet nu se incadreaza in prounca a 8-a.
              As putea conitnua cu pacatele preotimii ,dar ma opresc.Sint sigur ca le stiti mai bine ca mine.
              Nu imi cereti sa ma incred in oameni de o calitate asa joasa ( era sa uit de raportele date la Securitatae de catre multi duhovnici – ce bine ar fi facut pentru preotime o lege a lustratiei ).
              La fel de anacronica consider si aparitia acestei extraordinare ore de religie.
              Am fost educat fara ea,stiu sa deosebesc bine de rau si nu am nevoie de cruciulita in masina ca pot da muzica tare.
              Consider ca exista o cale si fara a implica preotimea in educarea in scoli.
              Credinta este o chestiune de suflet si nu se da examen dupa ea.Asta cred eu ca si nepracticant,dar nu neaparat si ateu.

            • Am citit comentariile dvs.la acest articol, iar concluzia e una exprimată cât se poate de direct de Al Pacino într-un film: ”trufia, păcatul meu favorit”.

              Ceea ce trăți dvs.nu e credință, ci doar o etalare goală de conținut a unor ritualuri la care participați. Deșertăciune, altfel spus.

            • Cred ca intram intr-un cerc vicios, nu?
              Judecati/analizati Biserica, religia si preotii, fara sa cunoasteti Biserica, religia si preotii decat din cateva stiri de scandal sau din propaganda site-urilor care promoveaza un secularism intolerant ori din cateva filme plus ceva articole de popularizare.
              Daca vi se reveleaza aspectul care viciaza judecata/analiza dvs, adica ignoranta/necunoasterea in domeniu, spuneti ca nu puteti incerca sa faceti efortul de a cunoaste domeniul pentru ca nu merita (calitatea preotilor etc).
              Cu toate acestea, afirmatia ca nu merita plus judecatile de valoare la adresa domeniului sunt facute fara a cunoaste domeniul.

              Cu alte cuvinte:
              1. Biserica, preotii, religia sunt rele.
              2. Aceasta judecata este facuta fara a cunoaste Biserica, preotii, religia.
              3.Nu doriti sa cunoasteti pentru Biserica, religia, preotii sunt rele.

              In rest, nu are sens sa ma repet prea mult: nu ati auzit despre activitatea filantropica a Bisericii pentru ca nu o frecventati. Nu e nimic nelegitim in existenta unei finantari guvernamentale a cultelor (in fond, a fost si un acord in acest sens in momentul secularizarii averilor Bisericii in 1865), in fond, banii sunt ai contribuabililor iar dintre acestia sunt destui ca mine care prefera ca o parte din taxele platite de ei sa mearga la biserici (oricum, dam mai multe taxe decat cei 0,6 % din buget alocati de guvern cultelor); cat despre pacatele preotilor, semnificatia pacatului preotesc pentru crestin este limitata, nu afecteaza credinta si harul (mi-e greu sa discut cu dvs acest lucru mai elaborat pentru ca, dupa cum spuneam, va lipsesc notiuni de baza in domeniu si oricum nu am incredere in buna credinta a dvs in acest dialog)

            • @Harald

              Da, da, cand va vadim ignoranta sau necinstea (nu a dvs @Harald, particular, ci a „secularistului” forumist generic) suntem trufasi.
              Iar cand tacem, insemna ca nu avem argumente sau ca nu am fost alfabetizati.

              Admit ca sunt trufas: defectul/pacatul meu personal schimba validitatea spuselor mele?

              In fine, remarc aceeasi tendinta pe care o au secularistii de a pretinde ca stiu cata credinta am eu si cata imi lipseste.

          • Incerc sa raspund:
            a) Si eu sunt uluita! Cine este competent sa se pronunte pe continutul articolului??????
            b)Scoala chiar ar trebui sa devina un loc placut (nu vreau sa nu zic de distractie, s-ar putea intelege altceva…) Nu ne trimitem copiii la scoala ca sa devina geniali! Sunt copii normali cea mai mare parte dintre ei.Daca nu deranjeaza, se poate vedea teoria clopotului lui Gauss….
            c)Chiar credeti ca este necesar sa se invete o experienta religioasa?

    • „Copilul acela ar fi purtat o cruciulita sa il apere de rau. Si ce e cu asta?”

      Pai sunt doua probleme cu asta:
      1) Motivul pentru care ar fi purtat cruciulita este gresit. Trebuie sa ii placa sa o poarte, nu sa ii fie frica daca n-o poarta.
      2) Cruciulita nu l-ar fi aparat de niciunul din relele din lumea de aici (calcat de masina, oparire cu apa fierbinte, spart capul, rupt mana, etc). Deci copilul invata despre minciuna, nu despre Dumnezeu.

      • „1) Motivul pentru care ar fi purtat cruciulita este gresit. Trebuie sa ii placa sa o poarte, nu sa ii fie frica daca n-o poarta”.

        Daca ii spuneti iarna copilului transpirat sa isi puna caciula pe cap pentru ca altfel s-ar putea sa se imbolnaveasca este dupa parerea dvs gresit pentru ca ar trebui sa poarte caciula de placere si nu de frica?
        Va pot oferi un fel de aforism din gandirea Sfantului Vasile cel Mare care ar raspunde problemei dvs, desi nu sunt prea convins ca veti intelege in profunzime sa acest text compus din doar cateva cuvinte „Inceputul iubirii de Dumnezeu este frica de Dumnezeu”.
        Sunt convins ca veti baga acum cateva diatribe specific seculariste la adresa acestor cuvinte (daca nu cumva chiar celebra formulare marxista „religia e opiul popoarelor” etc).

        2) Cruciulita nu l-ar fi aparat de niciunul din relele din lumea de aici (calcat de masina, oparire cu apa fierbinte, spart capul, rupt mana, etc). Deci copilul invata despre minciuna, nu despre Dumnezeu.

        Cum puteti demonstra afirmatia dvs? Eu, de pilda, afirm rolul protector al cruciulitei in cazul lui Alex.
        Demonstrati-mi contrariul.
        Dar nu cu exemple de genul X avea iconita in masina dar a avut accident.

        • Pe logica dvs, „eu afirm rolul protector al cruciulitei, demonstrati-mi contrariul”, as putea sa invoc si eu ca purtatul unei pisici pe cap are rol protector. Demonstrati-mi contrariul.

          • Vedeti ce bine e cand gasim pe cineva care ne intelege?
            Ati inteles, de buna seama, ce am vrut sa ii demonstrez prin reply-ul meu contraopinentului meu @mihai.
            Nu de alta, dar el este primul care a aruncat o afirmatie nedemonstrabila, pe care doar i-am intors-o :)

            • @liviuta
              Minti , din reflex probabil . Prima afirmatie a fost :
              „Nu va faceti griji.
              Copilul acela ar fi purtat o cruciulita sa il apere de rau. Si ce e cu asta?”
              si a fost facuta de dv . Faptul ca „il apara de rau” trebuie sa fie demonstrat de cel ce face afirmatia , in acest caz dv .

              Nicaieri n-am intalnit o doza mai mare de necinste decat cea intalnita la militantii religiosi de pe net .

            • Refac raspunsul, in cel anterior s-a strecurat o eroare

              @gamma

              Sustineti ca:
              “Prima afirmatie a fost :
              ”Nu va faceti griji.
              Copilul acela ar fi purtat o cruciulita sa il apere de rau. Si ce e cu asta?”

              In economia disputei cu @Mihai respectiva remarca nu a fost o afirmatie, ci mai degraba o interogatie: ce e rau in faptul ca un copil ar fi purtat o cruciulita care sa il apere?
              Nu am pretins, in aceasta “prima afirmatie” ca cruciulita apara de rau.
              @Mihai a fost cel care a rastalmacit oarecum sensul, facand de data asta o afirmatie pura:
              “Cruciulita nu l-ar fi aparat de niciunul din relele din lumea de aici (calcat de masina, oparire cu apa fierbinte, spart capul, rupt mana, etc).” cu privire la care ulterior am pretins demonstratia.

              M-ati facut mincinos (chiar unul care minte din reflex) si necinstit …

            • Draga doamna Liviuta, fiti Binecuvantata!

              Nu vreau sa intru in polemici „virtuale”, dar din calitatea mea de parinte imi permit sa va atrag atentia ca atitudinea dumneavoastra se indeparteaza de ceea ce se propovaduieste in parohia mea, de aceea va sfatuiesc sa faceti o vizita parohului de care apartineti pentru a va intrema dreapta credinta.
              In primul rand pasiunea dumneavoastra pentru fetisism va apropie mai mult de registrul pagan decat de adevarata credinta a martirilor neamului. Nu cruciulita ca obiect va apara de neplaceri si mai mult dati dovada de lipsa de imaginatie cerand dovezi. Ne putem intalni in Herastrau cu toate cruciulitele si „mataniile” pe care le considerati necesare si eu ma ofer sa va imping de 100 de ori in lac. La sfarsit vedem de cate ori ati fost aparata de obiectele dumneavoastra in a evita contactul cu apa. Aceasta se numeste metoda stiintifica si nu este nicio rusine sa o cunoasteti. Stiinta nu este inamicul religiei, ba chiar scopul nostru este comun cu cel al stiintei si anume aflarea adevarului. Eu sunt incredintat ca stiinta se va opri la poalele Domnului si va exclama „L-am gasit!!”.
              In al doilea rand acest articol si intreaga dezbatere publica se desfasoara in jurul unui principiu foarte clar: principiul secular de libertate religioasa ce conduce la concluzia separarii statului de toate organizatiile religioase. Putem sa fim sau nu de acord cu acest principiu dar haideti sa nu ne facem ca nu-l intelegem. Eu nu sunt de acord cu el pentru ca intuiesc in sufletul meu lumina pe care o putem aduce celor mici si vulnerabili, dar inteleg ca parintii se tem ca acest gest poate fi facut cu o forta disproportionata. Ma incred in Marii nostri Parinti ca vor avea inteleciunea sa gaseasca impreuna cu reprezentatii Romanilor o cale care sa nu dauneze nici copiilor nici Bisericii. Dar nu va fi usor.
              Inchei prin a va atrage atentia ca interlocutorii de pe acest forum au dreptate cand afirma ca noi suntem cei care trebuie sa probam Puterea Domnului si nu ei sunt cei care trebuie s-o infirme. Doar purtandu-ne conform doctrinei iubirii putem sa le impartasim si lor Lumina care sa-i calauzeasca pe Calea cea Dreapta.
              Va multumesc si Doamne ajuta!

            • @Isaac V

              Nu intram in polemica.

              Aveti dreptate, am spus si eu intr-un alt loc ca intrarea in aceste polemici nu e exact ceea ce s-ar astepta de la un crestin autentic (oricum, mai am mult pana la a fi un bun crestin); nu este insa aici locul de a dezvalui ratiunile interventiilor mele.

              In alta ordine de idei, va spun, totusi, sa stati linistit: nu port cruciulite sau alte obiecte de acest gen si nu cred in faptul ca o cruciulita in sine te-ar apara de rele.
              Nu cred in cruciulite sau iconite altfel decat ma invata Biserica Ortodoxa; ma inchin „icoanei” (in intelesul sau de „reprezentare”), nu lemnului, Celui reprezentat si nu suportului material; iar daca port vreodata cruciulita o fac cu rost marturisitor, nu ca pe o amuleta.
              Daca urmareati logica dialogului cu mai multa atentie ati fi sesizat, poate, ca alta era finalitatea celor spuse de mine: poate ca nu am fost prea limpede, atunci e vina mea, dar nu mai stau sa ma explic, daca a inteles cineva, bine, daca nu, nu mai am cum repara.
              Discutia plecase de la povestea copilului Alex, de 5 ani; copiii inteleg lucrurile in chip mai simplu si mai direct, material, palpabil, astfel ca purtarea unei cruciulite nu ca amuleta, ci ca „link”, ca mecanism de legatura catre Dumnezeu, poate fi o cale pedagogica de a-l invata practica religioasa; depinde cum este prezentata.
              In ipoteza in care sunteti neoprotestant, disputa pe tema cruciulitelor/icoanelor cu ortodocsii este una dogmatica si nu aici este locul pentru a o purta.

        • Multumesc pentru deschiderea manifestata.

          1) Contraexemplul cu caciulita nu e bun. In primul rand, boala e o experienta pe care copilul deja o are, stie ce inseamna sa se imbolnaveasca, iar avertismentul privind consecintele nepurtarii caciulitei se refera la niste urmari foarte concrete. Raul impotriva caruia protejeaza cruciulita este necunoscut si de aceea predispune la „umplerea detaliilor grotesti” pe baza imaginatiei copilului. De detaliile grotesti nu are nevoie. In al doilea rand, caciulita chiar protejeaza impotriva bolii, si astfel ajungem la punctul 2:

          2) Imi permit sa va prezint principiul falsificabilitatii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Falsificabilitate
          Afirmatia mea, cum ca cruciulita nu ajuta impotriva relelor lumesti, e falsificabila: se pot numara incidentele si se constata in cate au fost implicate persoane purtatoare de cruciulita. Prin urmare ironia dvs nu-si are rostul (vad ca a fost deja taxata drept nepotrivita de catre colegii de forum)

    • Pe scurt, de abia asteptati sa va indoctrinati si copiii, la fel cum sunteti si Dvs.
      Ceea ce nu e absolut nicio problema, dar de ce nu utilizati drumul batut – mersul la Biserica, in loc de cel catre Scoala ?
      De ce ni se baga pe gat aceasta Biserica ?

      • Pai, merg cu copiii la Biserica, nu evit drumul.
        Iar dumneavoastra nu cred ca v-a putut baga cineva pe gat Biserica, nu pareti prea dus pe acolo.
        SI nici in scoala nu va forteaza cineva sa faceti religie, dvs sau copilul dvs.

        • Aici este un alt aspect al problemei : vrea ,nu vrea copilul participa la acea ora.Este o fatarnicie afirmatia”dar este ora optionala” ,in momentul in care in realitate nu exista o alta optiune.
          rrezenta este obligatorie la scoala pe parcursul acelei ore.

          • Nu cunosc detalii de spre practica fiecarei scoli, dar la cele doua scoli despre care stiu cate ceva (cea la care vreau sa imi dau copiii si cea de care apartinem teoretic) exista posibilitatea de a nu se participa la ora de religie.
            In rest mai stiu ca in lege se prevede posibilitatea de a solicita in scris de catre parinte ca elevul sa nu participe la ora de religie.
            Daca dvs ati aflat despre alte situatii particulare, in alte scoli, nu tin sa va contrazic, nu asta era finalitatea comentariilor mele.

    • Dovedind mult tact pedagogic autoarea nu acuză ci menţionează doar care confesiune generează aceste scenarii, ceea ce oricum ştiam înainte de parcurgerea articolului. Agresivitatea cu care reprezentanţii acestei biserici se comportă în spaţiul public în general, nu doar la şcoală este parte a marelui scenariu de îndoctrinare a celor predispuşi să creadă în propaganda celor „două mii de ani” pe care i-aţi menţionat. Şi asta nu e o falsă problemă, e una de anvergură mult mai amplă, vizând direct modul în care politicul se încrâncenează în definirea românilor ca naţiune. Şi la urma urmei, vizând şansele acestei naţiuni de a deveni un partener credibil în familia naţiunilor la care a dorit să adere, acolo unde diversitatea, multiculturalismul şi libertatea de a face alegeri în cunoştinţă de cauză sunt valorile promovate de instituţiile statului democratic, nu intimidarea, şantajul emoţional şi educarea tinerilor întru consolidarea valorilor demult perimate ale statului-naţiune.

      • Imi cer iertare, dar cred ca avem o perceptie diferita asupra realitatii.
        Eu agresivitatea o vad mai degraba in zona secularistilor, eu vad ca Biserica si religia sunt cele atacate constant; dimpotriva, Biserica, atunci cand este mai „agresiva”, cum va exprimati, o face doar sub forma reactiva, cand este atacata si oricum o face rar, de regula este chiar prea ingaduitoare.

        Pe de alta parte, cred ca nu urmariti cu atentie ce se intampla in Occident; cu un pic de atentie veti observa ca aceste atacuri se duc impotriva oricarei Biserici sau confesiuni crestine, in functie de ponderea pe care o au in respectiva societate: in lumea catolica este atacata Biserica Catolica, in lumea protestanta sunt atacate confesiunile protestante.
        La noi, evident, duşmanul modernitatii, institutia care se pune in calea propasirii natiei nu putea fi decat Biserica Ortodoxa :)

        • Imi pare rau,iarasi gresiti (urmaresc cu atentie „dialogul” dintre d-voastra si „restul”).
          Specific :BOR se comporta agresiv atunci cand este vorba exact de scoaterea acestei ore.Se amesteca in politica : in momentul in care la conducerea minsterului Educatie si Cultelor ( atentie la plural !!) a venit un cetatean roman de alta confensiune ( de origine maghiara).
          Cei care vin si suna tot timpul la apartamente cerand diverse donatii pentru infiinatarea unor noi bisercici se comporta agresiv in momentul in care ii refuzi.Te ameninta cu iadul( e hilar,stiu !).O fi rezultatul orelor de relgie?Oricum pentru ine ei sint trimsii unei bisercii ortodoxe ,care la randul ei face parte din BOr,asadar ,prin extrapolare, reprezentantii BOR.
          As putea sa mentionez (complementar) ca nu am vazut NICI o actiune de binefacere promovata prin televiziune sau presa,asa cum am vazut promovata ( de catre BOR) constructia megalomanicei Catedrale a poporului.
          Si inca ceva : daca doriti in loc de stat secular ,stat religios vizitati Iranul.
          Noi ,secularistii, ne uitam catre alte state seculare ,mai la vest de noi.

          • Remarca final nu prea isi avea locul.
            Nu am cerut stat teocratic ci am vorbit despre ora de religie din scoala, existenta, de altfel, in cea mai mare parte a tarilor UE.
            De altfel, nu stiu daca Romania sau Tarile Romane au fost vreodata stat teocratic ca sa ma trimiteti spre Iran.

            Cat despre agresivitate, incercati sa urmariti forumurile si atacurile ce vin din zona zisa seculara si veti vedea cine e mai agresiv.
            In general diversi insi de o cultura indoielnica acuza de analfabetism in stanga si dreapta, intra cu suficienta in teme pe care nu le stapanesc deloc, vorbesc despre preoti si despre ortodoxie sau crestinism fara a fi avut vreo tangenta reala constanta cu asa ceva si pretind ca majoritatea crestina sa nu comenteze nimic atunci cand vor dumnealor sa se taie cei 0,5 % din PIB acordati de stat bisericilor si cultelor pe motiv ca din banii dumnealor nu trebuie finantate bisericile fara sa fie intrebati (de parca astilalti, care suntem crestini, nu dam si noi bani la buget, pe care mai degraba i-am da Bisericii decat Arenei Nationale, sponsorizarii avorturilor ori a educatiei sexuale in scoli), sa nu comenteze nimic cand dumnealor se dau loviti de prezenta icoanelor in scoli la fel cum se dadea Lacatus de ceasul mortii pe teren dupa cate un fault imaginar (daca l-ati prins jucand) etc.
            Nu stiu cum se face ca numai la ateii/secularistii militanti suna preotii la usa pentru donatii si ii ameninta cu iadul (ceea ce nici nu ar trebui sa fie o amenintare pentru atei, nu?) iar la mine nu a venit niciodata vreunul, desi mi/ar fi mai usor decat sa ma tot deplasez la o luna doua special pentru a mai dona cate ceva pentru Catedrala.
            Inseamna ca au ceva harisme acesti preoti de reusesc sa va simta pe voi, pe secularisti si vin doar pe la voi sa va agreseze cu sutanele, cu bibliile si cu iadul iar pe noi ne lasa in pace.

            • Imi place ca incercati sa dati o repica la ce v-am scris,dar o gasesc destul de ..pe langa subiect.
              Ar fi trebuit sa imi spuneti ce parere aveti de amestecul BOR in politica?
              De ce BOR nu finanteaza proiecte filantropice si construieste numai biserici?
              Si mai sint destul intrebari catre BOR,care nu prea da raspunsuiri.Este deasupra noastra ,a pacatosilor …sau?
              Ce v-am spus despre ceiu ce au sunat la usa si au cerut bani pentru construirea nu stiu carei biserici,este fapt real,nu inventat.Intr-adevar nu am fost inspirat sa verfica dac nu sint doar niste escroci nenoriciti.Poate data viitoare,dac-o mai fi cazul.
              Sint de acord cu ce spuneti : ar trebui ca cheltuielile sa fie mai transparente .Adica sa stim cu toii ca dam bani pentru nu stiu catedrala,sa fim de acord si sa stim si cat la suta se da.De asemeni si pentru orice constructie de alta provenienta(sport ,cultura etc.).Totusi nu ati mentionat din ce resurse vin acesti bani la buget.Mai bine zis : sportivii care joaca pe Arena nationala platesc impozit pe venit,spectatorii platesc TVA pe bilete, si patronii cublurilor trebuie sa platreasca impozit pe profit.totusi cand vor plati preotii impozit pe venti?Caci de inacasat stim cu totii ca incaseaza. Cand nu vor mai incuraja munca la negru pe „santierele patriei”(a se citi biserici)? Atunci cand se va intampla asta si se va pune prolema construirii inca vreunei catedrale voi fi de acord cu d-avostra :sa se construiasca si aia !

            • @gobru

              Vorbiți prea mult din auzite.
              Exista numeroase proiecte filantropice si sociale ale BOR.
              Nu știți de ele pentru ca nu se face propaganda in media mainstream.

              Se construiesc biserici pentru ca cele existente sunt pline si exista o mare solicitare pe umerii preoților pentru activitate duhovniceasca.
              Trebuie satisfăcuta cererea existenta pe „piață”.

              Banii bugetului statului se compun si din impozitele luate credincioșilor practicanți, care sunt îndreptățiți sa reclame o distribuire si către biserica lor.

            • @Liviuta: inteleg perfect ca nu vreti ca banii din taxele dvs. sa mearga catre Arena Nationala sau sponsorizarea avorturilor (care, din cate stiu, nu-s sponsorizate?).
              Dar cu educatia sexuala in scoli ce aveti? Ce poate sa fie anti- crestin in asta? Mie mi se pare cat se poate de benefic ca ei sa fie informati si astfel, protejati de pericole. Daca imi iubesc aproapele, nu e mai firesc sa-i dau informatiile care il pot ajuta, decat sa i le ascund?

              (cumva, toate interventiile dvs. mi se par ale unui secular intolerant care simuleaza a fi un crestin inflacarat tocmai pentru a-i antagoniza pe cei neutri)

            • Educatiai sexuala in scoala e calea cea mai sigura spre proliferarea relatiilor sexuale precoce; incurajeaza implicit, chiar daca nu urmareste asta, inceperea precoce a vietii sexuale la copii.
              Utitati-va la situatia M. Britanii, educatia sexuala incepe din primii ani ai scolii (in principiu pentru a combate numarul mare de avorturi la tinere) iar rezultatul este scaderea accelerata a varstei la care debuteaza viata sexuala si un numar mare de avorturi.
              The dark side of the moon.

        • @liviuta

          Este bine că avem o percepţie diferită asupra realităţii (de unde diversitatea de opinii), pentru asta nimeni nu trebuie să-şi ceară scuze!

          Da, toată lumea (persoane, instituţii, naţiune, etc.) are dreptul să se apere atunci când se simte ameninţată sau de-a dreptul atacată, dar ideea asta cu „agresivitatea reactivă” mie îmi sună ca-n păţania clasică a lui Gigel, care, întrebat cine a fost iniţiatorul conflictului, răspunde aşa: „totul a început când celălalt a ripostat!”. Vedeţi, măcar un pic de curiozitate în a afla ce doreşte „celălalt” (observarea corectă şi nu ignorarea multiculturalismului) ar putea duce la evitarea multor tensiuni, dar abordarea problematicii educaţiei religioase în şcoli este percepută şi asumată de biserică ca o nouă „frontieră” care trebuie neapărat cucerită, altfel, vezi Doamne!… Iar după „cucerire” toţi trebuie să zică şi să facă neapărat cum spunem noi, altfel vorbim de ceva care aduce a un fel de parteneriat, şi poate nu asta vrem! (suprimarea libertăţii de a alege în cunoştiinţă de cauză – la o vârstă la care copiii şi tinerii oricum nu au încă discernământul de a alege).

          Nu ştiu însă, ce vă face să credeţi că nu urmăresc situaţia din Occident. Şi nu doar cea din zilele noastre. Catolicismul a avut „bubele” lui mai ales în evul mediu, iar unele ţări protestante au „bube” mari în prezent, să nu amintesc altceva decât legiferarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex în tot mai multe state. Şi evident, atunci când Biserica încearcă să se opună este imediat atacată de secularişti.

          Dar situaţia de la noi este, şi de această dată, total diferită, din păcate, nu din motive cu care ne-am putea mândri vreodată. Biserica „naţională” continuă să fie instrument de propagandă şi control, este implicată politic la toate nivelurile şi nu lasă „loc de întors” nimănui care nu-i împărtăşeşte valorile. Ori valoarea adevărată, credinţa, este ceva foarte personal, care nu are de-a face nici cu mersul la biserică, nici cu afişarea icoanelor şi cruciuliţelor, nici cu îndoctrinarea omenilor. Este comportamentul de zi cu zi, în spirit creştin, de care tocmai cei „chemaţi” par să se îndepărteze tot mai mult…

          • Vedeti, picam in aceeasi vedere „in oglinda” a lucrurilor.
            Dvs spuneti „abordarea problematicii educaţiei religioase în şcoli este percepută şi asumată de biserică ca o nouă “frontieră” care trebuie neapărat cucerită”.
            Nu stiu de ce, dar mie mi se pare ca Biserica se afla deja pe frontiera aceea iar cei care vor sa cucereasca spatiul si sa goneasca Biserica de acolo sunt secularistii: pentru ei ora de religie este o frontiera ce trebuie neaparat cucerita.

            In alta ordine de idei, cand sustineti ca „valoarea adevărată, credinţa, este ceva foarte personal, care nu are de-a face nici cu mersul la biserică, nici cu afişarea icoanelor şi cruciuliţelor, nici cu îndoctrinarea omenilor” faceti o judecata specifica unui om fara credinta (religioasa). Adica vorbiti despre ceva ce nu cunoasteti.
            Cand (si daca) veti dobandi credinta, veti vedea ce e cu mersul la biserica si cu icoanele. Cred ca suntem de acord ca nu are sens sa va catehizez eu acum ca sa intelegeti cum sustine mersul la biserica credinta.

            • @liviuta:
              Am tot citit comentariile dvoastra. sunt absolut uimit de incapatanarea de care dati dovada si mai ales de indarjirea pe care o aveti pentur a fi incalcate toate drepturile constitutionale ale romanilor.La un caomentariu anterior ati constatat
              „19/09/2014 la 12:46
              Educatiai sexuala in scoala e calea cea mai sigura spre proliferarea relatiilor sexuale precoce; incurajeaza implicit, chiar daca nu urmareste asta, inceperea precoce a vietii sexuale la copii.
              Utitati-va la situatia M. Britanii, educatia sexuala incepe din primii ani ai scolii (in principiu pentru a combate numarul mare de avorturi la tinere) iar rezultatul este scaderea accelerata a varstei la care debuteaza viata sexuala si un numar mare de avorturi.
              The dark side of the moon.”
              Dvoastra puteti sa iesiti putin din acest „univers religios” in care existati si sa priviti rezultatele predarii religiei in scoli?!?!
              Este exact acelasi rezultat obtinut prin educatia sexuala introdusa in scolile Britanice: niciun copil nu invata sa evite sa faca rau, ci prin intermediul „religiei” descopera ca poate sa faca orice rau ca oricum va fi absolvit de rele de vreun preot etc.
              Ce rezultate a avut predarea religiei in scoli, pana in acest moment?!?!? Ati observat copii sa nu mai injure? poate a crescut varsta la care incepe un copil sa bea, sa fumeze, sa injure, sa bata, sa umileasca (alti copii, sau profesori) etc. si eu nu am observat.. Daca e asa eu imi cer scuze!
              Daca nu e asa, poate reusiti sa imi explicati si mie cum a evoluat opinia publica de cand se face religia in scoli(ma scuzati, religia Ortodoxa)!!
              Poate avem elevi din ce in ce mai buni si din ce in ce mai pregatiti pentruca ora de religie le-a insuflat dorinta de a fi cat mai silitori, cat mai ascultatori de parinti sau invatatori/profesoriI.. si eu nu stiu!
              Sau poate religia (Ortodoxa din nou) este cea care a deschis ochii acestor copii si i-a facut sa isi doreasca sa ramana in Romania si sa ajute la pastrarea traditiilor si a valorilor romanesti si astfel niciun tanar nu mai vrea sa mearga in tari straine pentru a studia sau pentru a munci!

              Sau poate religia (Ortodoxa la nesfarsit, ca nu e asa, sunt majoritari deci au maim ulte drepturi) este cea care a invatat copii sa nu faca discriminare intre sexe, intre rase si intre orientari sexuale! Si tot religia (Ortodoxa pana la Dumnezeu) este cea care a facut copii acestia mai toleranti cu acei copii(devenitioameni maturi intre timp) cu diverse probleme sociale (saracie, familii destramate etc.) sau de sanatate (handicap fizic, mental) si nu sa-i ocareasca, sau sa-i umileasca, sau sa-i demonizeze…!

              Poate toate aceste lucruri le-a facut aceasta ora de religie(Ortodoxa… mai Ortodoxa decat Dumnezeu insusi) de la scoala!

              V-as ruga sa ma lamuriti si pe mine.. in aceeasi directie ca dvoastra.!

    • Vremurile cand se preda religia de mici, care considerati dvs ca nu au influentat negativ, sunt vremurile care au construit generatia de astazi. Generatie care prefera sa-si duca copilul la spovedit in loc sa-l duca la psiholog, generatie care mai bine il descanta decat sa-l duca la medic. Scoala este facuta pentru educatie, religia nu are nimic de-a face cu educatia ci are de-a face cu credinta. Daca va doriti un copil credincios insuflati-i dvs acasa credinta pe care o doriti, nu va asteptati sa o faca cineva in scoli, respectiv in acele scoli unde lipsesc inca materii esentiale: educatie rutiera, educatie sexuala, codul bunelor maniere, educatie civica si sociala, etc. Un copil instruit cu adevarat dupa niste norme sociale sanatoase nu va da in cap chiar daca nu a fost amenintat cu iad si duhuri.

      • Nu stiu exact ce varsta ai, Lavi, dar pari a fi destul de tanara daca dai cu asemenea siguranta o sentinta de genul „Vremurile cand se preda religia de mici, care considerati dvs ca nu au influentat negativ, sunt vremurile care au construit generatia de astazi. Generatie care prefera sa-si duca copilul la spovedit in loc sa-l duca la psiholog, generatie care mai bine il descanta decat sa-l duca la medic.”
        Pot sa iti garantez ca intre 1950-1990 nu s-a predat religia in scoala.
        Pot, prin urmare, sa iti garantez ca vremurile care au construit generatia de azi sunt cele in care in scoala am facut marxism dialectic.

        In fine, cand faci afirmatii de genul „Scoala este facuta pentru educatie, religia nu are nimic de-a face cu educatia ci are de-a face cu credinta” imi este destul de limpede ca nu ai o proprietate foarte exacta a termenilor incat sa nu insist in polemica.

    • Doamna Livia
      Din perspectiva de parinte de baietel de 5 ani va pot spune ca un copil poate invata despre bine sau rau fara frica de Dumnezeu sau de diavol. Sunt multe alte metode cu ajutorul carora poate invata prin empatie, exemplul parintilor etc. de ce unele fapte sunt bune si de ce altele mai putin bune, de ce ranirea, jignirea unei alte persoane provoaca suferinta si de ce daca treci strada fara sa te asiguri te calca masina. Faptele proprii provoaca consecinte de care suntem responsabili si uneori viata este asa cum e si se poit intampla lucururi mai putin placute. Inclusiv moartea poate fi explicata fara a apela la iad, rai si altele. In aceasta vara a murit bunicul meu, strabunicul lui pe care il cunostea foarte bine si l-am pregatit pentru acest eveniment natural din viata noastra. Nu este afectat, nu s-a trezit plangand, nu are cosmaruri. Si stie ca, biologic vorbind, corpul la un moment dat se strica si nu mai poate fi reparat si traditia spune ca trebuie sa fie inmormantat sau incinerat in alte culturi:) iar noi ramanem cu amintirea persoanei care nu mai e.
      De ce trebuie sa poarte cruciulita? Asa bine il poate „proteja” si cercelul norocos din urechea dreapta in lumea lui magica de copil de 5 ani nu?
      Si nu se roaga. Nu stie nici o rugaciune si nici nu va sti decat daca va dori sa invete…. Nu mergem la biserica, mai bine la muzeu, in excursii, la munte, la mare, in alte tari sa cunoasca lumea si alte culturi. Corectura, mergem la biserici, temple, moschei dar ca obiective culturale, nu ca locuri unde ne rugam. Si stie ca sunt oameni care se roaga, stie de ce, respecta linistea si serviciul religios atunci cand in vizitele noastre nimerim in timpul acestuia, a ascultat cuvintele, cantecele, rugaciunile ortodoxe, protestante, catolice, iudaice etc.La fel de bine se joaca cu copii crestini cat si copii de alte religii. Nu se simte superior sau inferior ci doar copil. SI este un copil al lumii, nu un copil ortodox al lumii….
      Din generalizarea asta noi suntem crestini si suntem mai buni, aia sunt musulmani si sunt asa ai diavolului sau vice-versa sau noi suntem romani aia sunt tigani, noi suntem nu stiu ce si aia nu-s…se nasc conflictele lumii. Si vad ca in Romania avem grija sa educam urmatoarele generatii exact in aceasta directie.

      • Poate nu ati sesizat exact directia interventiei mele.
        Sunt convins ca exista si alte metode despre a invata despre bine si rau sau despre moarte.
        Foarte frumos cum ati reusit sa va cresteti copilul.

        Eu spuneam altceva: ca nici metoda religioasa nu este rea, nu ca apelul la religie unica forma de a educa moral copiii.
        Aici religia in scoli era acuzata ca fiind ceva rau iar eu o aparam si sustineam ca nu in religie gasim raul; nu am sustinut ca educatie morala nu se poate face si pe alte cai.

        • Multumesc pentru raspuns. Da, nici metoda aplicata de dv nu este rea. Dar este decizia dv cum va cresteti copilul si as dori ca orice parinte din Romania sa aiba in mod real libertatea de a decide daca doreste ore de religie pentru copilul lui. Sau sa fie de acord cu modul in care se preda „religia”. In realitate majoritatea parintilor nu au aceasta posibilitate caci nu au alternativa pentru ora de religie. Si copii chiar daca nu sunt notati…(chiar ma intreb cum poate cineva da note la religie :) ) asculta uneori toate bazaconiile care numai crestinism sau ortodoxie nu se numesc.
          Eu nu mai locuiesc in Romania si pentru mine exista alte solutii. Dar am prieteni cu copii la scoala, copiii nostri se intalnesc in vacante, interactioneaza si a trebuit odata sa raspund la intrebarea: „Mami dar daca eu nu cred in Dumnezeu ajung in iad, ca asa a zis prietenul meu? Da de ce?” Si ce e iadul?”. Si totul a pornit de la o banala argumentare „Eu nu mint ca eu cred in Dumnezeu care ma pedepseste si ajung in Iad.” dupa o boroboata facuta de cei doi si incercarea noastra sa aflam care dintre ei fusese capul rautatilor :). Amandoua mamele am ramas intai masca dupa care fiecare am incercat sa explicam cu cuvinte pe intelesul lor ca nu e chiar asa. Si mie mi-a fost usor, caci al meu nu merge la ore de religie, dar celeilalte mame….
          Puteti sa spuneti ca sunt cazuri izolate, dar ca parinte muncesti dupa inzecit sa repari raul facut de asa numitul profesor de religie, si asta daca depistezi la timp ce si cum. Si cum o faci fara sa subminezi imaginea acelui profesor, ca nu ii poti spune copilului ca ala e habotnic si vorbeste prostii. Stiu ca asta este meseria de parinte insa de ce sa fie nevoie sa ne „aparam” copii si de profesori, ca doar noi ii ducem la scoala si ii indemnam sa asculte, sa fie cuminti, sa invete?.
          Argumentarea autoarei acolo s-a dus. Nu la faptul ca e rea ora de religie, ci ca se preda cu directia indoctrinare nu cu directia deschiderii mintii si a orientarii catre umanism.

          • Pai, la religie nici nu prea ai cum sa inveti chestii orientate spre umanism, pentru ca religia il are pe Dumnezeu in centru, iar umanismul pe om.
            Vedeti dvs, si eu as intampina dificultati din perspectiva mea, a credinciosului, pentru a inlatura consecintele unor boroboate facute de profesori umanisti copilului meu: sa ii explic copilului ca evolutionismul e doar o teorie in care cred cei fara Dumnezeu, ca iadul si demonii exista, nu sunt doar mituri, etc.
            Asta e, trebuie sa luam scoala asa cum este, nu diferitele perspective pe care le aduce in fata copilului (religioasa, umanista, secularista etc), acesta urmand a fi modelat atat de scoala, cat si de ceilalti vecoti educationali din cviata lui (modele, anturaj, parinti, TV, biserica – unde e cazul etc).
            Cat despre disputa fiului dvs cu prietenul sau, ce sa zic, ce va faceti daca iadul, totusi, exista (varianta asta nu prea ati luat-o in calcul, v-ati referit la religie ca la o simpla metrie si alternativa pedagogica, nu si ca la o posibila realitate)?
            Daca iadul exista si, cu sprijinul dvs, copilul va ajunge (Doamne pazeste-l!) acolo?
            Cand m/am referit metaforic la „vaccin duhovnicesc” pentru copil, aveam in vedere un soi de pariu al lui Pascal (filosof, scriitor si fizician).
            Cunoasteti „pariul lui Pascal”?
            Daca crezi în Dumnezeu si se dovedeste ca el nu exista, nu vei fi pierdut nimic, dar daca nu crezi si se dovedeste ca exista, vei merge în Iad.
            Asa cum vaccinam copiii fara sa ii intrebam doar pentru a ne asigura ca nu va risca anumite boli, la fel i-am putea vaccina si spiritual, pascalian, pana cand vor ajunge la varsta propriilor decizii.
            Dumnezeu sa va lumineze.

            • Pariul lui Pascal este cea mai josnica motivatie pentru a sustine bagarea religiei pe gatul oamenilor. Un drob de sare si un calcul meschin, descalificant si pentru intelectul, si pentru moralitatea celor care il recomanda astazi ca argument. Prin urmare, nu credem ca iadul exista, dar daca totusi exista, nu-i mai bine sa ne punem bine cu Dumnezeu, de frica sa n-o patim? Foarte bine, atunci hai sa multiplicam pariul lui Pascal. Credem ca nu exista Tartarul grecesc, dar daca totusi exista? Nu-i mai bine sa ne pazim de primejdia rea si sa ne apucam sa ne inchinam la zeii vechilor greci?

    • Liviuta, comentariu tau spune totul despre tine si despre cat intelegi lumea din jurul tau. tu indoctrineaza-ti copii cu toate tampeniile aparute din vremea cand omul credea ca fulgerul e Sf. Ilie si sa vezi ce bine o sa o duca…. :)

      • Amin!
        Pai, macar de ar duce-o ca mine, atat spiritual cat si material, indoctrinat asa cum sunt :)
        Au poate crezi ca sunt un tip nescolit sau cersetor?
        Ori ca Patapievici sau Plesu nu „pupa moaste”?
        Chiar sunt curios ce spune postarea mea despre mine :)

          • Trufie, da. Admit.
            Cel putin in aceste dialoguri.
            Dar mi se pare interesant cum va grabiti sa imi atrageti atentia asupra trufiei mele, in conditiile in care in prelalabil am fost insultat, citez: „Liviuta, comentariul tau spune totul despre tine si despre cat intelegi lumea din jurul tau. Tu indoctrineaza-ti copii cu toate tampeniile aparute din vremea cand omul credea ca fulgerul e Sf. Ilie si sa vezi ce bine o sa o duca”.
            Daca nu raspund nimic, autorul acestei insulte, dar si dvs probabil, care aveti aceleasi pareri, ramaneti cu dulcele gust al etichetarii unui crestin ca indoctrinat cu tampenii etc.
            Daca, insa, va dau masura gaunoseniei raspunsului insultator (de pilda, prin trimiterea pe care am facut-o la Plesu si Patapievici, atunci cand voi, ceilalti, faceti trimitere la presupusul analfabetism al „pupatoprilor de moaste”), sunt trufas si suficient.
            Intr-adevar, daca as fi un bun crestin ar fi trebuit sa tac, sa ma las smerit (umilit) si sa ma rog pentru @Alex.
            Nu sunt un chiar asa de bun crestin.
            Dar imi place sa cred ca Domnului ii plac si crestinii care ridica glasul pentru El si poate le mai iarta din trufie :)

            • La inceput v-am luat in serios si v-am raspuns ca atare.
              De data asta cred ca deja este impolitete pura.
              Va multumesc si imi cer iertare daca v-am jignit.

    • Se pare ca orizontul tau se intinde pana la lungimea bratului. AI auzit de Renastere ?. Omenirea a ajun la ninelul actual nu cu oameni ca tine.

      • Eu am auzit de Renastere, cum sa nu aud.
        Dar mai am impresia ca dvs nu ati auzit prea multe despre ea, caci daca studiati subiectul ati fi aflat si despre rolul important al Bisericii in Renastere :)

        • Exact cum ati spune despre rolul lui ceusescu in constructia Transfagarasanului. Nu conteaza ca daca nu era ceausescu ci o societate normala s-ar fi construit 5 autostrazi prin munti in loc de Transfagarasean…multi cred ca i se datoreaza lui Ceausescu Transfagarasanul. Nu tu evaluarea oportunitatilor pierdute sau a altor elemente. Asa si cu rolul Bisericii in Renastere…ce a renascut atunci a fost dintr-un aluat religios. De unde stiti insa ce mega-renastere sau revolutie industriala s-ar fi petrecut fara biserica.

          • Nu putem face istorie contrafactuala, pentru ca nu existe premise solide si obiective pentru o discutie de tipul „ce ar fi fost daca nu ar fi fost”.
            Pana una alta, rolul Bisericii in Renastere este fundamental.

            • Exact, nu putem. Pana una alta, rolul lui ceusescu in modelarea Romaniei e fundamental. Si putred. Putea sa fie un Stalin in loc. Sau un Rosvelt. Dar n-a fost. N-as vrea insa sa atribuiti Bisericii ceea ce n-a dat. Renasterea s-a nascut intamplator din aluatul religios. Putea sa se nasca si din cel incas sau egiptean. Doar ca n-s fost sa fie si intamplator a fost altceva.

            • Poate ca intervin prea tarziu, oricum nu mai are importanta. Porniti de la o premisa gresita! Renasterea a avut loc datorita revolutiilor din stiinta (constructii, arhitectura, geometrie, arta, transporturi) si arta. Toate acestea au fost acceptate, folosite si transmise/impuse de catre Biserica. Biserica a evoluat simultan cu evolutia stiintei si artei.

    • Liviuta, ce remarc eu din cele spuse de tine, e că religia se predă cel mai eficient acasă și la biserică. Te felicit că rusești să-ți ajuți ccopiii să descopere credința atât de frumos. Dacă la acasă și la biserică se pot face lucruri atât de bune și de frumoase, eu cred că ar trebui să ne rezumăm la aceste instituții pentru a face educație religioasă. Sunt, după părerea mea singurele care o pot face bine și eficient. La școală, într-un stat laic care trebuie să asigure aceleași drepturi și libertăți tuturor, religia nu-și are locul. Mai ales că modul în care este predat acest subiect atât de sensibil poate face mai mult rău decât bine uneori.

  5. Zici dumneata..manualele de religie detoneaza aspectul si premisele raului in mintea unui copil,dar..vad ca nu suflati o vorbulita despre un fair comparativ cu alte aspecte ale dimensiunii raului ofereit ca la carte de zecile de programe tv in care desenele animate ingrozesc si un om mare..Nu amintiti nimic despre miile de jocuri video cu felurite tipuri de monstrii si rauri de sange,etc..Stiu ca „oferta” lectiilor de religie este pe alocuri medievala..dar pentru un copil „calit” in relatia cu cele mai sus amintite de mine,va zambi condescendet la „povestile” din manualele de relige …
    p.s. nu trebuia sa scrieti kilometric pentru a intelege mesajul dvs,dealtfel,azi,nimeni nu citeste un comentariu cat coloana infinitului si,nu pentru ca ar fi insipid,ci,pentru ca lumea de azi e a naibii de refractara la citit! Sa fiti bine !

  6. Da, vesnica tema a predarii religiei in scoala. De ce nu? Sunt de acord atata timp cat sunt oamenii care stiu sa vorbeasca despre Dumnezeu, despre iubirea lui, despre existenta raului, si alte adevaruri ale credintei, pentru ca despre asta trebuie vorbit copiilor, nu? Bineinteles adaptand aceste realitati spirituale la nivelul lor de intelegere.
    Cat despre reactia acelui parinte de la inceputul povestirii, imi vine sa rad, pentru ca asa procedez eu cand ma simt incapabil in fata unui copil. Nu-i poti explica copilului tau foarte istet aceste lucruri? Oare cati parinti in caminul lor vorbesc copiilor despre Dumnezeu? Devin agitati pentru ca ei nu au habar ce sa le spuna copiilor? Cati au parcurs un drum spiritual din copilarie pana la momentul in care au un copil? Foarte putini. De aceea se simt neputinciosi in fata copilului.
    Bunicii mei ma duceau in fiecare Duminica la Biserica, nu intelegeam mare lucru din ce se intampla acolo, dar acestea sunt cele mai frumoase amintiri ale copilariei mele. Credinta mea am descoperit-o si am inceput sa o traiesc constient undeva pe la 16 ani.
    Copii trebuie sa primeasca ceva cunoastere despre Dumnezeu. Daca parintii nu le vorbesc, la biserica nu merg, unde o vor gasi?

    • Nu e vorba ca nu ii poti explica copilului aceste lucruri, dar nu-ti convine deloc sa repari acasa oalele sparte de la scoala.

  7. Soarele rasare la est si apune la vest, intre timp sta deasupra si ne urmareste fiecare miscare mai putin cand stam la umbra :))

  8. Eii…doamna Moraru, daca am avea mai multi profesori ca dumneavoastra si preoti ca ultimul pe care l-ati amintit probabil ca am fi toti pe un drum mult mai insorit.

  9. Desi lung l-am citit de la cap la coada asa cum pe vremuri citeam romanele cu Winetou si Old Shaterhand. Asta inseamna ca mi-a placut stilul narativ si deloc ritos al scrierii si adevarurile ce ies din ea. Nu mai am copii la scoala si nici nepoti, sunt mari si unii si altii, dar am vecini copii care pun pe Facebook doar pareri legate de Dumnezeu si Diavol, rugaciuni ,pilde si multe altele lucru care m-a facut sa ma intreb: de unde aceasta inclinare catre mistic al lor? Credeam ca din familie dar acum citind articolul imi dau seama de unde provine sursa. Pacat ca se indoctrineaza mintea copiilor cu probleme care nu sunt ale lor, acum la varsta copilariei!

  10. da, foarte bun. in scoli e nevoie de civilizatie si common sense predate de oameni normali la cap, nu spiritualitate pe baza de povesti si iluzia cunoasterii profunde pe baza de reprezentari simpliste ale lumii. dar, din pacate, e ca in vorba aia, common sense is not so common.

  11. Articolul contine cateva idei care sunt dezvoltate in „Viruses of the mind” a lui Richard Dawkins si in „On education” a lui Arthur Schopenhauer.
    Am dat mai jos link-uri care merita citite de cei interesati de o expunere mai detaliata a acestor idei.

    http://www.inf.fu-berlin.de/lehre/pmo/eng/Dawkins-MindViruses.pdf
    A beautiful child close to me, six and the apple of her father’s eye, believes that Thomas
    the Tank Engine really exists. She believes in Father Christmas, and when she grows up
    her ambition is to be a tooth fairy. She and her school-friends believe the solemn word of
    respected adults that tooth fairies and Father Christmas really exist. This little girl is of an
    age to believe whatever you tell her. If you tell her about witches changing princes into
    frogs she will believe you. If you tell her that bad children roast forever in hell she will
    have nightmares. I have just discovered that without her father’s consent this sweet,
    trusting, gullible six-year-old is being sent, for weekly instruction, to a Roman Catholic
    nun. What chance has she?

    A human child is shaped by evolution to soak up the culture of her people. Most
    obviously, she learns the essentials of their language in a matter of months. A large
    dictionary of words to speak, an encyclopedia of information to speak about, complicated
    syntactic and semantic rules to order the speaking, are all transferred from older brains
    into hers well before she reaches half her adult size. When you are pre-programmed to
    absorb useful information at a high rate, it is hard to shut out pernicious or damaging
    information at the same time. With so many mindbytes to be downloaded, so many
    mental codons to be replicated, it is no wonder that child brains are gullible, open to
    almost any suggestion, vulnerable to subversion, easy prey to Moonies, Scientologists
    and nuns. Like immune-deficient patients, children are wide open to mental infections
    that adults might brush off without effort.

    https://ebooks.adelaide.edu.au/s/schopenhauer/arthur/pessimism/chapter6.html
    No child under the age of fifteen should receive instruction in subjects which may possibly be the vehicle of serious error, such as philosophy, religion, or any other branch of knowledge where it is necessary to take large views; because wrong notions imbibed early can seldom be rooted out, and of all the intellectual faculties, judgment is the last to arrive at maturity. The child should give its attention either to subjects where no error is possible at all, such as mathematics, or to those in which there is no particular danger in making a mistake, such as languages, natural science, history and so on. And in general, the branches of knowledge which are to be studied at any period of life should be such as the mind is equal to at that period and can perfectly understand. Childhood and youth form the time for collecting materials, for getting a special and thorough knowledge of the individual and particular things. In those years it is too early to form views on a large scale; and ultimate explanations must be put off to a later date. The faculty of judgment, which cannot come into play without mature experience, should be left to itself; and care should be taken not to anticipate its action by inculcating prejudice, which will paralyze it for ever.

    • „A beautiful child close to me, six and the apple of her father’s eye, believes that Thomas
      the Tank Engine really exists.”

      Deci ce propuneti: sa scoatem din cultura noastra toate referintele la Dumnezeu, Craciun, Alba-ca-zapada, Thomas? In timp ce in toate desenele animate, jocurile video, filme, benzi desenate abunda reprezentarile si referintele la Diavol, Sauron, vrajitoare, varcolaci, Batman, Joker, vampiri, etc.?

      Daca sunt de acord ca sexualitatea sa fie prezentata (in forme adecvate varstei) inca din gradinita, nu vad de ce nu as fi de acord ca si spiritualitatea sa fie introdusa in lumea copiilor de la cele mai fragede varste.

      Cea mai absurda solutie la o problema de educatie este evitarea unui subiect pana la o varsta adecvata. Nu exista asa ceva. Cine a crescut cel putin un copil isi da seama imediat ca o astfel de strategie nu putea fi inventata decat de cineva care nu a crescut copii.

      • Propun sa cititi textele de mai sus pentru a intelege perspectiva expusa de ele si nu pentru a o reconfima pe cea proprie. E mai constructiv asa.

        • Inteleg acum ce propuneti. Insa cel putin in cazul meu nu ati fost eficient pentru ca citatele dvs. nu m-au incitat, ci m-au convins ca nu merita sa adancesc acea directie. Poate daca puneati doar linkurile, intram. :-).

          Rostul citatelor cand propui un link este de a ilustra ce se afla dincolo de link. Pentru mine, ceea ce ilustreaza acele citate este total neconvingator. De ce as mai pierde atunci timp sa intru pe acele link-uri? Sau ce imi spuneti acum, ca de fapt contra-argumentul meu este invalid pentru ca este un contraargument la o teza care nu este de fapt ilustrativa pentru adevaratele argumente si teze din textul respectiv?

          • In cazul in care puteti ignora citatele respective pe care le considerati neconvingatoare sunt convins ca veti gasi in linkurile respective o perspectiva detaliata.
            Eu am ales citatele respective pentru ca le-am considerat apropiate de exemplele folosite in articol.
            Personal, citirea acelor eseuri mi-a imbogatit cunoasterea in contextul discutatat de articolul de fata si am considerat ca si altii s-au putea folosi de ele in acelasi scop.

          • @mariusip: N-ai inteles nimic. Stai jos. Nota patru la socialism stiintific.
            Daca tot n-ai priceput unde bate articolul, vine voevod cu citate din doi atei sa-ti explice ce si cum. Tu nu te lasi, si incerci sa explici ceva. Gresit. Pierzi timpul. Ca si cei care se apuca sa-i invete precepte religioase pe copiii de atei. Exista Dumnezeu? Cine ti-a spus asta? Profu’ de religie? Las’ ca sun eu la scoala la cine trebuie sa rezolv sa se scoata religia din programa!
            Aici sunt mai multe puncte de vedere. Din al tau, copii sunt ai lui Dumnezeu, pentru ca toti suntem rezultatul creatiei divine, si au dreptul fundamental de a cauta fericirea si resorturile ei iar impiedicarea lor de la a cunoste precepte religioase apare ca o interdictie nejustificata. Din al altora nu prea e asa. Ei s-au nascut in lume cu de la sine putere, n-au avut bunici si strabunici care de doua mii de ani traiesc in credinta crestina si in general modelul anarhist al revolutiei franceze le este pe plac. Contestam orice, ne-am nascut cu dreptul de a relativiza totul, lumea incepe si se termina cu judecata noastra de valoare.
            Acum, fiecare are dreptul la opinie, si va culege roadele faptelor/gandurilor sale.
            Insa iti raspund tie amintindu-ti ca in dezbateri si schimburi de idei sunt deseori infiltrati niste virusi mentali, niste precepte simpliste, care pot sa erodeze in timp constructia scarii de valori care te defineste. Poate ar fi mai bine ca in spatiul sovietizat sa fim mai cu bagare de seama cu cine ne pierdem timpul, care nu ne-a fost dat sa-l irosim. Fiecare cu talantul sau. Cele bune!

            • Multumesc pentru raspunsul dat lui @mariusip.
              Cred ca mi se potriveste si mie in egala masura (daca nu sunt prea orgolios si caraghios sa ma bag si eu in seama :))

            • Sau, mai exact, pentru răspunsul dat lui @voevod. Sau ambilor.
              Excelent! M-a uns pe suflet :)

  12. buna

    interesant articol. Spiritualitatea ar putea fii un subiect mai usor de dezbatut in scoli decat Religia – sau Istoria Religiilor.

    Educatia valorilor este de asemenea un lucru important – uneori nu putem intelege ce inseamna spirit sau religie cu adevarat atat timp cat nu avem o fundatie puternica a valorilor si a cine suntem cu adevarat.

    Ioana

  13. S-ar putea spune ca autoarea articolului are tact si gaseste solutii la probleme.

    Eu as spune ca evita sa rezolve problemele. Pentru ca nu rezolva nimic, doar gaseste compromisuri prin care sa minimizeze tensiunile cauzate de probleme. Spune ca nu poate sa lase copiii pe holuri, oare din bunatatea sufletului sau de teama unui proces de discriminare si abuz in serviciu care ar putea-o lasa fara post?

  14. Distinsa Doamna Moraru,

    Va multumim pentru competenta de pedagog si pentru toate consideratiile dvs., mare parte din ele, justificate daca sunt interpretate prin grila exclusiva a ridiculizarii religiei si a pozitionarii pe un soclu al autoritatii de pedagog. Am rugamintea insa, in deplina consistenta si logica a celor afirmate de dvs., sa ne explicati cum anume sa „scapam” de „uciga-l toaca” din poeziile lui Arghezi, cum anume sa eliminam pe „necuratul” din povestile lui Anton Pann (i.e. Nastratin Hogea), cum anume sa il evitam pe „sarsaila” din povestile lui Ion Creanga, mai pe scurt, cum evitam demonologia asta „nenorocita si mutilanta educational” din procentul de peste 99% al continutului povestilor pentru copii sau a poeziilor unor autori extrem de cunoscuti varstelor mici. Si daca nu o putem evita, atunci dvs. ce ii raspundeti copilului dvs., daca citind aceste povesti, rasare intrebarea: „entitatile” astea ciudate ce sunt? de unde rasar ele?

    • Eu cred, ca in avintul unor intelectuali de a o lansa pe Monica Macovei au inceput sa sustina cite si mai cite. Am inteles ca Monica Macovei ar fi tinut un discurs la Timisoara, in care ar fi spus sa nu se mai predea religia in scoli. Cred ca autoarea articolului vrea sa ne convinga ca M M are dreptate, ca altfel nu-mi pot explica acest lung si plictisitor expozeu, pe care l-am citit pe diagonala, adica putin inceput si sfirsit, pina m-am lamurit. Dinsa crede ca scrie pentru cei care vizioneaza Antena 3.

    • Sint sigur ca autoarea are un raspuns la intrebarea d-voastra.
      Parerea mea este ca, in realitate, multe dintre scrierile despre care vorbiti nu sint chiar pentru copiii mici.
      Probabil ca ar fi suficient sa le vorbim copiilor despre sarsaila ca despre cineva rau. Chiar nu cred ca e necesara trimiterea la diavol care, trebuie sa fiti de acord cu mine, nu e, in realitate, un simplu personaj, ci o constructie culturala sofistica ce poare fi regasita intr-o forma sau alta in aproape toate religiile lumii.

    • Este foarte simplu. Le explicati ca Anton Pann si Ion Creanga au trait cu niste secole / respectiv decenii bune in urma, cand era mult mai raspandita religiozitatea in viata de zi cu zi.
      Si ca in secolul 21 avem stiinta ca sa explice fenomenele naturale, respectiv organizarea sociala, spiritul civic si politia ca sa controleze masele. Deci religia e mult mai putin raspandita si mult mai putin utila decat inainte. Cea mai simpla explicatie e adevarul intotdeauna :)

    • asta sa fie problema. putem sa ne uitam la ce s-a intamplat cu povestile altora. variantele actuale ale povestilor copilariei gen fratii grimm nu sunt cele originale, pentru ca cele originale sunt de o violenta greu de imaginat astazi. nu ca ar fi cele culese de Petre Ispirescu al nostru mai prejos la capitolul asta.

  15. Stimata doamna, am fost impresionat de aplecarea dumneavoastra pe acest subiect. Am retinut argumentele precizate in mod corect despre modul de prezentare a religiei la copii (de acord ca nu are rost sa ii indoctrinam cu concepte greoaie gen razboi duhovnicesc) sau despre dreptul de a discerne liber al indivizilor. De asemenea, simt ca aveti deschidere si bune intentii caracteristice „bunului pastor”. Nu pot insa sa fiu de acord cu argumentul relativitatii pe care il sustineti in mod voalat (i.e. fiecare are dreptul de a alege daca sa se predea religei sau nu, predarea religiei neconstitutionala – o ratacire de fapt). Eu cred ca predarea religiei crestine (in special crestin ortodoxe) in scoala ar trebui sa fie cel mai de pret lucru. De acord de discutat cum sa se faca si masura ingurgitarii ei, dar ar trebui sa fie piatra de temelie a educatiei. Efectele aproprierii de Dumnezeu a copiilor sunt vitale pentru dezvoltarea si educarea copiilor. In mod extrem, as prefera pasiunea/greseala in Dumnezeu decat lipsa lui Dumnezeu.

  16. Amin!
    Biserica are „puteri” prea mari, razbate si din articolul dvs o oarecare teama de a lua decizia care vi se pare corecta (gresesc?)…si care in fond este inlocuirea (sau o alternativa) Religiei, chiar predata”soft”, cu Istoria religiilor. Cu accent pe crestinism, normal. Cu toate ‘ramurile” lui.
    Din cate stiu Religia este materie optionala, daca nu doresti nu o faci ( dar intervine aici „gura lumii”, privirele chïoras ale „bisericantilor, rudelor sau celor deja indoctrinati…avand cele mai bune intentii, desigur) dar ea trebuie inlocuita cu altceva. Ar fi perfect legal, ca alternativa sa fie Istoria religiilor. „Clientul” va alege…daca are de unde. De regula , din cate am citit, ora de religie nu este inlocuita cu nimic, copiii care au optat pentru a nu participa la ora nu au ce face, ba uneori stau in clasa, asista pasiv la ora)
    Sunt curios, conduceti o scoala particulara, gradinita, scoala primara, gimnaziu
    http://www.helikonedu.ro/index.php
    puteti lua decizia care vi se pare corecta si in beneficiul copiilor. Aveti ca optiune, in locul orei de religie, ora de Istoria religiilor? Lasand la latitudinea copiilor si parintilor sa aleaga?
    Stiu, atarna greu influenta BOR si a celor 8000 de profi de religie, care isi cam vor pierde „pita’, dar pana la urma nu copiii sunt mai importanti?

    • Cam ce ar putea face niste copii pana in clasa a VII-a la „Istoria religiilor”?
      Cand „Istoria” simpla, nu a religiilor, incepe abia prin clasa a V-a?

      • S-ar putea incepe, de pilda, cu nevoia innascuta a oamenilor de ordine, adevar, cunoastere, cu legatura dintre credinta si religie. Li s-ar putea vorbi despre credinte fondate sau nefondate dar si despre faptul ca exista credinte importante pe care nu le putem demonstra si fara de care nu ne putem descurca.
        S-ar mai putea aminti despre faptul ca au existat si exista multe religii si ca ele pot fi foarte diferite unele de altele, dar ca exista si multe lucruri comune: s-ar putea vorbi de asemenea despre diferenta dintre monoteism si politeism.

        Intr-o varianta avansata, s-ar putea invata despre legatura importanta dintre morala si religie, chiar despre evolutia de la religiile fricii la cele morale.
        In toate cursurile avansate ar trebui evidentiata evolutia in timp a gindirii religioase.

      • Dimpotriva. Mitologia greaca, de exemplu. Una din cartile mele preferate, copil fiind, a fost „Legendele Olimpului” de A. Mitru. De ce n-ar fi si acum placuta de copii? Mai ales ca exista o groaza de filme sau desene animate cu referire la panteonul grecesc sau roman.
        Prima parte „Zeii” ar fi, zic eu, alternativa perfecta la orele de religie pentru clasele mici. Si infinit mai placuta sau folositoare. Sunt curios care ar fi ‘scorul” daca ar exista posibilitatea sa alegi: un curs de mitologie, greaca, romana, egipteana sau ora de religie.

        • Sincer, „Legendele Olimpului” a fost una din cartile preferate in copilarie.
          Ce e in Biblie nu e pentru copii. E la fel cu a incerca sa le predai filosofie. Inutil. Pana la o varsta avansata nu poti distinge adevarul printre perdeaua de fum ridicata de bigotii religiosi(fariseii).

    • Mult stimata doamnă director a uitat că există și profesori de religie care au dublă specializare (Teologie-Litere sau Teologie- Asistență Socială, cât și cadre didactice care au absolvit mai întâi un Liceu Pedagogic) și cunosc particularitățile de vârstă ale copiilor și metodele cele mai bune de a-i face să îndrăgească ceea ce este bun și frumos, moral și echitabil…deși, după cum bine se vede din acest articol, unii neagă anii de studii și pregătire ai altor cadre didactice, ceea ce nu este echitabil…Dar nu-i nimic, doamna prof. de educație-fizică și-a primit palma dumneaei, din al doilea comentariu de mai sus…
      Deci nu este absolut necesar ca Religia să fie predată de preoți, care cunosc tehnica discursului și adevărurile divine prezentate în Biblie, modul de a sluji Sf. Liturghie, ci de cadre didactice pregătite în Universitățile noastre din țară, care au dat examene la Pedagogie, Lb. Română și Psihologie cu aceiași profesori care v-au pregătit și pe dumneavoastră, STIMAȚI COLEGI !!! Ca să nu mai spun că eu am dat examen cu dl. Constantin Cucoș, de la Univ. Al. Ioan Cuza din Iași, autor de manuale de pedagogie, o somitate în domeniu…nici pe dumnealui nu-l recunoașteți ?!…Vă salut cu respect, prof. de religie M.A.

  17. Mi-a placut articolul. Doar o parere referitoare la religiozitatea poporului Roman. Nu cred ca poporul este religios. In general oamenii se duc la biserica (cind se duc) si isi boteaza copiii, se cununa etc. dintr-un fel de inertie si ca sa nu intre in „gura satului”. Este un fel religiozitate formala si se invecineaza cu conceptul „poate nu ajuta dar nu strica” provenita din teama „dar daca…”.
    Religia nu are ca cauta in scoala, politica sau administratie! Cine vrea cu adevarat ore de religie sa ceara bisericii din colt sa le organizeze in afara orelor de scoala. Se vedem atunci citi isi vor inscrie odraslele la cursurile de religie si, mai bine, sa vedem citi le-ar frecvanta.

    • Intelept ati grait @un batrin. Este foarte adevarat. Poporul este mai ales superstitios si multi sint habotnici. Acel Preot de care vorbeste autoarea a spus bine,Biserica ar trebui sa fie in noi, nu ca institutie, ci mai cu seama ca stare de spirit si fra habotnicie, ci cu mila si dragoste.

    • Religia nu are ce căuta în școli. Istoria religiilor, da, de la liceu în sus.

      BOR dacă vrea să ne învețe ce înseamnă creștinismul, să iasă din turnul de sticlă. În loc de noi și noi biserici, să facă școli pentru cei nu își permit, avem una dintre cele mai mari rate ale abandonului școlar din lumea civilizată. Adăposturi pentru cei fără casă. Cantine pentru cei care nu au ce mânca. Să respecte CUVÂNTUL Domnului, nu o colecție de povestiri și tradiții alese în cadrul unor sinoduri ecumenice.

      Să se implice cu adevărat în viața comunității și să se asigure că măcar cele 10 porunci sunt însușite de oricine. România ar fi peste Elveția dacă 90 % din români ar respecta 6 porunci din 10, la alegere.

      Nu crucea de la gât te face creștin și nici religia predată în școală.

  18. Superb articol! Acuma…dacă te gandesti, poate ca nu religia o fi de vina, cat faptul ca se predă cu bazooka. Lipsesc, mai degraba dascălii cu buna-cuviința presupusa la un om religios si iubitor de copii. (las competența). Pe de alta parte: AVEM oameni care sa predea istoria religiilor? Nu vom da peste alte bande de inadaptați entuziaști?

  19. Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

    Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos.
    Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
    Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : ” Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul „. Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : ” Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare „. Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ?

    Ai vazut ca toti isi faceau cate o manastire si mormant in manastire ? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi : Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit unde era inima lor ? Unde este inima ta, acolo va fi si comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfanta Liturghie.
    Dar ce este credinţa fanatică? Credinţa care nu are la bază dreapta socoteală. Are un elan în toate: posteşte prea mult, se nevoieşte prea mult, o ia straşnic cu postul, cu milostenia, cu lepădarea de sine, cu metaniile şi n-are un bilanţ, n-are o dreaptă socoteală. Vorba proverbului: „N-o lua lată, că rămâne negrăpată!”

    Nici credinta fanatica nu este buna. Credinţa fanatică ştii cum este? Cum ai încărca o maşină cu fel de fel de bunătăţi şi pe urmă i-ai da drumul la o vale mare fără frână. Se duce şi unde ajunge, se răstoarnă. Nu aşa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: „Nu te abate nici la dreapta nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească”. Deci, este o credinţă care nu are echilibru, o credinţă fără dreapta socoteală se numeşte fanatică. O ia într-o parte şi mai încolo se răstoarnă. Mai pe intelesul vostru..daca mergem ca si popor spre necredinta vor domina relele si dupa cum se vede in zilele de astazi domina intreg pamantul. Ce putem face noi in schimb este sa schimbam raul in bine, usor, prin credinta, sa indreptam copii nostri nu catre rau cum se indreapta acum ci catre cele bune. Si aici ma refer la toate lucrurile bune pe care le putem noi face in aceasta viata.

  20. Un articol foarte bun. Intrebari pentru „liviuta” si pentru cei care gandesc similar : cum percep (vor percepe) copii dumneavoastra modul in care oamenii BOR fac rost de bani : ca pe o activitate crestina sau altcumva? Am vazut o biserica frumoasa umbrita de masiva construcite de alaturi, a hotelului cu circuit inchis (destinat doar fetelor bisericesti). Am vazut preoti care cer sume precise la botezuri si la nunti. Am vazut afis cu „in sfanta noastra biserica se pot arde numai lumanari de la noi” (adic din morisca de facut lumanari proprietate a popii). Am vazut preot care a lasat la o parte pomelnicul care nu avea si bani atasati. Nu stiu salariile protilor dar casele lor sunt printre cele mari si faloase. Am vazut fata bisericeasca pedepsita cu mutarea in alta parohie dupa ce s-a dovedit ca adapostea si ajuta hoti de cai/vite. Am vazut cum colacii si prinoasele de la pomeniri au fost date hrana la animalele din curtea popii nu la nevoiasii din cartier. Multe altele despre afacerile BOR puteti citi in mass media . Ce vor gandi copii de acum cand isi vor da seama ca biserica mantuirii neamului este „un chip cioplit”? Ca rugaciunile nu tin nici de foame nici de medicament? Ca biserica manipuleaza / prosteşte in mod constient? Cand vor afla ca Adam si Eva nu au existat, ca mitul celor 3 crai si al invierii se regaseste la inca 6 .. 7 culturi (necrestine!) si ca biblia este o colectie de fapte istorice re-re-re-povestite cu inflorituri, filtrate dogmatic si transformate in mituri pline de violenta?

    • Pea multe intrebari pt a va putea raspunde.
      Cu un pic de cultura religioasa sunt sigur ca ati fi gasit raspunsuri satisfacatoare la toate aceste probleme care va framanta.
      Poate ca nu ati facut suficienta religie in scoala :)

  21. Eu sunt impotriva predarii Religiei in scoli. Scoala este spatiul gandirii critice, ratiunii si experimentului. Cred ca trebuie inlocuita cu o ora de Cultura Civica, de la clasa pregatitoare pana la clasa a XII-a. Dar nu inteleg cum adica „ati decis sa lasati Religia in orar”. In scolile private exista alt curriculum? Pentru ca doar parintii pot decide sa-si retraga copiii de la ora de Religie.

    • Nu cred ca ar fi de dorit ca religia sa fie eliminata complet din scoli: ginditi-va ca am trait o vreme fara religie si nu ne-a fost tocmai bine.
      Dar apoi e si foarte greu de crezut ca toate demersurile religioase din toate timpurile au fost pierdere de vreme sau vinare de vint, ca umanitatii nu i-au folosit la nimic.
      Nici eu nu cred ca doctrina crestina ar trebui predata in scoala, insa o materie in care sa se studieze comparativ religiile si istoria lor mi s-ar parea nu doar utila, dar necesara. Nu cred ca ideea de transcendent poate fi inteleasa bine fara recurs la religie: nu cred ca putem vorbi de credinta, in cunostinta de cauza, fara religie. Iar fara credinta, nu poti face bine nici stiinta si nici matematica.

      • Religia nu este singurul mod prin care poti avea valori umane. A fi religios nu e o conditie sine-qua-non pentru a fi decent si a putea convietui in armonie cu cei din jur.

        Iar fara credinta, nu poti face bine nici stiinta si nici matematica.

        Eu as avea grija in ceea ce priveste juxtapunerea celor 3 din diferente enorme intre ceea ce reprezinta credinta, respectiv stiinta. Nu cred ca va merge nici internetul si nici curentul electric pe principii enuntate folosind cuvantul „cred”. Nu amestecati merele cu perele.

        • „Religia nu este singurul mod prin care poti avea valori umane. A fi religios nu e o conditie sine-qua-non pentru a fi decent si a putea convietui in armonie cu cei din jur.”
          Asa este, insa religia este cel mai natural mod cu putinta pentru a asimila daca nu toate, cel putin o parte din aceste valori. Asta nu inseamna ca trebuie sa intelegem prin religie ceea ce inteleg crestinismul sau islamismul prin religie. De pilda Einstein ii considera religiosi inclusiv pe cei mai seriosi dintre cercetatori: e drept, el nu credea in existenta unui Dumnezeu personal.
          Exista insa o traditie intreaga daca vorbim de religie si mi se pare ca ar fi o mare pierdere daca am face abstractie de ea. Exista arta religioasa, exista pilde religioase si toate astea vin de undeva de departe. Cred ca merita sa ne aplecam asupra lor.

          „Eu as avea grija in ceea ce priveste juxtapunerea celor 3 din diferente enorme intre ceea ce reprezinta credinta, respectiv stiinta. Nu cred ca va merge nici internetul si nici curentul electric pe principii enuntate folosind cuvantul “cred”. Nu amestecati merele cu perele.”

          Nu amestec nimic, ci doar sustin ca nu poti intelege cu adevarat importanta unui sistem axiomatic fara a avea reperele anterior dobindite din credinta religioasa. Dar apoi, credinta este un fenomen profund legat de ceea ce putem numi in genere umanism. Aproape toate modelele de umanism ne vin din religie. Istoric, ideea de ordine in jurul careia se cladeste toata stiinta ne vine tot din religie. Nu spun ca tot ceea ce vine din religie trebuie crezut, dimpotriva, insa religia este aceea care ne-a invatat ca putem crede chiar si fara sa demonstram, inclusiv daca vorbim de chestiuni foarte importante (vezi axiomele).

          • Observ o folosire a cuvantului natural pentru a acoperi ceea ce de fapt e cutuma, obicei consacrat. Da, religia (cu sens extins, nu un cult anume) este una din cele mai raspandite modalitati folosite pentru a oferi educatie morala. Acest fapt nu o face automat cea mai eficienta si mai presus de atat singura indreptatita.

            Ma asteptam sa apara inevitabil si numele lui Albert Einstein in discutie si va dau dreptate ca ii cataloga drept religiosi, dar sensul nu era nici pe departe cel propriu al cuvantului. Era mai degraba o nota a unui discurs nuantat, o referire la „habotnicia”, daca mi se permite termenul, cu care isi insuseau metoda stiintifica. Rigurozitatea cu care isi urmau dorinta de a cunoaste mai mult e si ea o forma de credinta in sine, totusi mult deasupra stilului scolastic care se preteaza cand se discuta de credinta la asa zisele ore de religie.

            Numitorul comun al acelor repere se regaseste cu adevarat in sfera naturalului. Religia, sub forma la care faceti in final referire, nu este altceva decat o amanare a intunericul necunoscutului prin care suntem nevoiti sa parcurgem distanta pana la lumina. In stangacia vremurilor in care bezna ne era mai familiara decat lumina si-a servit scopul. Aceasta e opinia mea, personala.

            La urma urmei adevarata valoare a convingerilor sau credintei sta in revelatia personala.

            • „Observ o folosire a cuvantului natural pentru a acoperi ceea ce de fapt e cutuma, obicei consacrat.”
              Nu vad cum ati ajuns de la natural la cutuma. Cind vorbeam, mai sus, despre traditii, ma refeream mai ales la arta religioasa.
              Educatia ca stiinta porneste de la o serie de axiome nedemonstrabile. Ei bine, sustin ca modul cel mai natural de a le asimila este din perspectiva religioasa. Asta nu inseamna ca sinteti obligat sa-l ginditi pe Dumnezeu ca pe o persoana, chiar daca, in crestinism, demersul acesta este crucial.

              „Ma asteptam sa apara inevitabil si numele lui Albert Einstein in discutie si va dau dreptate ca ii cataloga drept religiosi, dar sensul nu era nici pe departe cel propriu al cuvantului. Era mai degraba o nota a unui discurs nuantat, o referire la “habotnicia”, daca mi se permite termenul, cu care isi insuseau metoda stiintifica. Rigurozitatea cu care isi urmau dorinta de a cunoaste mai mult e si ea o forma de credinta in sine, totusi mult deasupra stilului scolastic care se preteaza cand se discuta de credinta la asa zisele ore de religie.” /

              Einstein se referea la sensul propriu al termenului, iar afirmatia sa era chiar mai tare:
              „Un contemporan a spus, nu fara dreptate, ca in epoca noastra orientata in general practic, singurii oameni adinc religiosi sint cei mai seriosi dintre cercetatori.” (Cum vad eu lumea, Humanitas)

              „Da, religia (cu sens extins, nu un cult anume) este una din cele mai raspandite modalitati folosite pentru a oferi educatie morala. Acest fapt nu o face automat cea mai eficienta si mai presus de atat singura indreptatita.” /

              Fiindca vorbeam de Einstein, iata ce credea el:
              „Comportarea morala a omului poate fi intemeiata eficient pe mila, educatie si solidaritate sociala si nu are nevoie de un fundament religios. Ar fi trist pentru oameni daca ei ar trebui sa fie tinuti in friu prin frica de pedeapsa si speranta in rasplata dupa moarte.”
              Si as fi inclinat sa-i dau dreptate. Insa Einstein nu a putut contempla pe deplin grozavia comunista, a murit in 1955, in America. Cu toate astea, tot el spune:
              „You may call me an agnostic… I do not share the crusading spirit of the professional atheist whose fervor is mostly due to a painful act of liberation from the fetters of religious indoctrination received in youth. I prefer an attitude of humility corresponding to the weakness of our intellectual understanding of nature and of our own being.”
              Experimentul comunist ne-a confirmat sistematic distrugerea inevitabila a reperelor morale atunci cind multimi mari de oameni pierd contactul cu religiosul.

              „La urma urmei adevarata valoare a convingerilor sau credintei sta in revelatia personala.” /

              Aceasta ultima fraza a d-voastra e, veti fi de acord, de esenta si/sau inspiratie religioasa.

            • Einstein despre Dumnezeu si Religie:

              Richard Dawkins (profesor la Oxford intre anii 1995 si 2008):

              “Apologetii religiosi nu pot sa fie total blamati pentru ca sustin ca Einstein este unul de-al lor. Einstein a folosit cuvantul Dumnezeu in mod metafofic si iresponsabil, insa ca sa fim corecti cu Einstein, el nu ar fi putut anticipa proportia interpretarilor necinstite ale citarilor lui, din ziua de azi. Asa ca este bine sa vedem o scrisoare scrisa cu putin timp inainte de moarte, care ar trebui sa ingroape definitiv mitul ca Einstein credea in Dumnezeu. Impreuna cu alte diferite surse, aceasta scrisoare confirma definitiv ca Einstein a fost, in sensul realistic al cuvantului, un ateu. Scrisoarea privata exprima viziunea care nu a fost destinata uzului public despre Dumnezeu, religie si tribalism a uneia dintre cele mai fecunde minti din timpurile moderne. Putina lume a avut acces la gandurilre si opiniile necenzurate ale acestei minti stralucite, care au legatura cu viziunea despre Dumnezeu si religie. Natura personala a scrisorii si momentul din viata in care a fost scrisa, intaresc implicatiile convingerii cu care Einstein a scris-o. Convingerea ferma exprimata si natura metodica cu care si-a ales cuvintele maresc importanta documentului. Ideile exprimate reprezinta culmea unei vieti de munca in cautarea raspunsului la cele mai fundamentale intrebari despre existenta. Daca ar fi sa existe un ghid pentru aceasta cautare, aceasta scrisoare ar reprezenta introducerea”.

              Scrisoare catre filosoful Eric Gutkind, 3 Ianuarie 1954 – pasaje cheie:

              “… Am citit foarte mult in ultimele zile despre cartea ta, si iti multumesc foarte mult ca mi-ai trimis-o. Ce m-a frapat la aceasta a fost faptul ca avem multe in comun in ceea ce priveste atitudinea fata de viata si societatea umana.
              … Cuvantul Dumnezeu nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti. Niciun fel de interpretare, indiferent cat de subtila, nu-mi poate schimba opinia. Aceste interpretari subtile sunt foarte variate in functie de natura lor si nu au aproape nimic in comun cu textul originar (n.m. “colectie de legende” – Biblia). Pentru mine, religia Iudaica, ca si toate celelalte religii, este o incarnare a celor mai copilaroase superstitii. Poporul evreu, caruia cu bucurie ii apartin si cu a carui mentalitate am afinitati profunde, nu are din punctul meu de vedere calitati deosebite fata de alte popoare. Din experienta mea, el nu este mai bun decat alte grupuri umane, insa este protejat de cele mai rele cancere prin lipsa sa de putere. Astfel, eu nu pot sa vad nimic “ales” la el.

              Cu multumiri prietenoase si cu cele mai bune urari, al tau, A. Einstein

              http://tinyurl.com/kcn628j

            • Din pacate, ne-am departat de la subiectul articolului.

              Einstein avea, sint sigur, proprietatea termenilor atunci cind se considera profund religios, chiar daca o facea intr-un sens redefinit de el. Ginditi-va ca el a avut libertatea sa alega intre foarte multi alti termeni care ar fi putut descrie fidel raportarea sa la religie. A preferat sa redefineasca termenul ‘religie’ pentru a se putea considera pe sine profund religios. Nu cred ca asta e o intimplare. Stiu, pentru multi dintre noi e greu de purtat un dialog cu multi dintre cei care iau Biblia drept carte de capatii, dar se cuvine sa fim onesti. Fundamentele stiintei si ale cunoasterii in general au legaturi profunde cu religia, asa cum o gindea Einstein. El nu putea accepta existenta unui Dumnezeu personal, dar stia foarte bine ca a elimina religia e o eroare. Intrebat odata daca crede sau nu in Dumnezeu, Einstein nu a putut raspunde prin da sau nu, chiar daca altadata a afirmat ca „cei care au inventat credinta unei vieti individuale dupa moarte trebuie sa fi fost niste oameni de nimic”.
              Richard Dawkins este un ginditor formidabil, dar e un ateu de profesie, iar despre acestia, Einstein a spus cit se poate de clar, reiau:
              „I do not share the crusading spirit of the professional atheist whose fervor is mostly due to a painful act of liberation from the fetters of religious indoctrination received in youth. I prefer an attitude of humility corresponding to the weakness of our intellectual understanding of nature and of our own being.”

              Inchei tot cu Einstein:
              „Lucrul cel mai frumos pe care il putem trai este tainicul. Este simtamintul ce sta la leaganul adevaratei arte si stiinte. Cine nu il cunoaste, cel care nu se mai poate mira, nu se mai poate minuna, acela este, pentru a spune asa, mort, iar ochii sai sint inchisi. Trairea tainicului, chiar daca amestecata cu frica, a produs religia. Cunoasterea existentei a ceva de nepatruns pentru noi, a manifestarilor celei mai adinci ratiuni si a celei mai luminoase frumuseti, ce sint accesibile ratiunii noastre numai in formele lor cele mai primitive, aceasta cunoastere si acest simtamint constituie adevarata religiozitate. In acest sens, si numai in acest sens, ma numar printre oamenii profund religiosi.” (Cum vad eu lumea, ed. Humanitas)

            • Mare dreptate a avut Richard Dawkins atunci cand a spus: „Einstein a folosit cuvantul Dumnezeu in mod metafofic si iresponsabil, insa ca sa fim corecti cu Einstein, el nu ar fi putut anticipa proportia interpretarilor necinstite ale citarilor lui, din ziua de azi”. Comentariul tau de mai sus confirma inca o data corectitudinea acestei afirmatii.

              Un studiu condus de cercetatori de la Umiversitatea din Minnesota (2006 survey by the University of Minnesota) arata ca pentru crestini, ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere:

              – Acceptarea crescanda a diversitatii religioase de catre americani nu se aplica si cand este vorba de acceptarea ateilor.
              – Majoritatea americanii ii plaseaza pe atei sub musulmani, imigrantii recenti, homosexuali si alte grupuri minoritare in ceea ce priveste impartasirea viziunii lor asupra societatii americane.
              – Ateii reprezinta grupul minoritar cel mai putin acceptat de catre majoritatea americanilor atunci cand este vorba de casatoria copiilor lor.
              – Cu toate ca ateii sunt putini, nu sunt organizati si sunt putin vizibili social, ei sunt vazuti de catre o mare parte a populatiei ca o amenintare la modelul de viata american.
              – Majoritatea americanilor accepta diversitatea atata timp cat minoritarii impartasesc un “miez” comun de valori cu majoritatea (care sa ii faca “de incredere” pentru majoritate), iar in America, acest “miez” comun este Religia (oricare ar fi ea, insa nu negarea divinitatii).
              – Ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere.

              http://www.asanet.org/press/20060503.cfm

              http://atheism.about.com/od/atheistbigotryprejudice/a/AtheitsHated.htm

              http://www.soc.umn.edu/assets/pdf/atheistAsOther.pdf

              Daca in anul 2006 exista o astfel de atitudine fata de atei, imagineaza-ti cam care era atitudinea in anul 1931, atunci cand Einstein a publicat cartea „Cum vad eu lumea”. Astfel se explica faptul ca „Einstein a folosit cuvantul Dumnezeu in mod metafofic si iresponsabil” in afirmatiile sale publice (spre deosebire de cele din scrisoarea privata catre filosoful Eric Gutkind, din 3 Ianuarie 1954 – scrisa cu un an inainte de moartea sa, moment al vietii in care isi putea permite sa faca afirmatii transante).

              In pasajul reprodus (inexact) de tine, Einstein vorbea despre „mister” si nu despre „tainic” (care are si o conotatie religioasa) :

              „The fairest thing we can experience is the mysterious”.

              http://tinyurl.com/owz6b5q

              Atunci cand Einstein vorbea despre „experienta misterului” care este comuna artei, stiinte si religiei, el incerca sa gaseasca un mod elegant de a estompa efectul afirmatiei care urmeaza (si pe care tu ai cenzurat-o), in care el spunea:

              „Nu imi pot inchipui un Dumnezeu care rasplateste sau pedepseste obiectul creatiei sale, care are in genere o vointa de felul celei pe care o cunoastem noi. Nu pot sa gandesc, de asemenea, un individ ce supravietuieste mortii trupului sau. Sa nutreasca inimile slabe, din frica sau din egoism ridicol, asemenea idei! Mie imi ajunge misterul eternitatii, constiinta si presimtirea alcatuirii minunate a existentului, ca si straduinta umila spre cuprinderea unei parti cat de mici a acelei ratiuni ce se manifesta in natura.”

              Se pare ca a reusit acest lucru (sa evite sa fie „ars pe rug” de catre credincosi, pentru care „ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere”), daca si tu (in anul 2014) ai inghitit aceasta momeala si afirmi ca „Einstein avea, sint sigur, proprietatea termenilor atunci cind se considera profund religios, chiar daca o facea intr-un sens redefinit de el” (sau, mai degraba, afirmatia ta este din categoria „interpretarilor necinstite ale citarilor lui Einstein din ziua de azi).

            • Maestre, in romaneste, tainicul si misteriosul sint sinonime. Iti inteleg framintarile ideologico-semantice, il inteleg si pe Richard Dawkins cind il numeste pe Einstein iresponsabil, dar intre Dawkins si Einstein eu l-am ales demult pe Einstein. Cred ca dupa atitia ani de cind il citesc, il inteleg foarte bine si am devenit la rindu-mi rezervat privitor la interpretarile altora despre el, inclusiv la cele ale lui Dawkins. Cind interpretarile sint facute de teisti sau de atei, ele au adesea o patina ideologica pronuntata. Textele lui Einstein sint azi accesibile oricui, iar cine are nelamuriri, le cauta si le citeste (pentru nuante, inclusiv in germana).
              Te las cu Dawkins, numa’ vezi sa nu inceapa sa gindeasca si pentru tine.

              Toate bune

            • Am omis sa spun ca prefer totusi varianta cu tainicul, care apare in traducerea lui Flonta (si ceilalti) de la Humanitas: oricine apreciaza cu adevarat stiinta va intelege de ce.

            • „Maestre”, numara prima data de cate ori apare in Biblie si in predici cuvantul „taina” si de cate ori apare cuvantul „mister”, dupa care mai vorbim (de ex., „Cina cea de Taina”).

              Bisericile ortodoxe, Biserica Catolică și Bisericile vechi orientale numără șapte taine (sacramente) – TAINE, NU MISTERE, „maestre”:

              Botezul
              Mirungerea (Confirmațiunea)
              Euharistia
              Spovedania (Spovedania sau Confesiunea)
              Preoția (Hirotonirea)
              Cununia
              Maslul (Ungerea)

              http://tinyurl.com/pz4ct7r

              Pentru a nu trebui sa citeasca toate „textele lui Einstein” in cautarea pozitiei lui fata de Dumnezeu si religie, voi repeta pasajul din scrisoarea privata (deci in care putea sa vorbeasca fara frica de a fi „ars pe rug”) adresata filosofului Eric Gutkind, din 3 Ianuarie 1954 – scrisoare scrisa cu un an inainte de moartea sa, moment al vietii in care isi putea permite sa faca afirmatii transante, si in care frica de moarte ar fi trebuit sa il apropie de Dumnezeu, daca ar fi avut dubii in legatura cu existenta acestuia:

              „Cuvantul Dumnezeu nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile dar primitive … Niciun fel de interpretare, indiferent cat de subtila, nu-mi poate schimba opinia … Pentru mine, religia Iudaica, ca si toate celelalte religii, este o incarnare a celor mai copilaroase superstitii”.

              Nu se poate mai clar de atat! Numai cineva rau intentionat poate sa rastalmaceasca aceste afirmatii fara echivoc. Totusi, acest obicei este des intalnit la credinciosi, atunci cand „adapteaza” realitatea pentru a se potrivi cu preceptele crestine, in loc sa isi adapteze „teoria” la realitate (asa cum se face in stiinta – apropo de constatarea pe care o faci, intr-un comentariu de mai jos, in ceea ce ma priveste: „Cred ca mai ai de lucru cu stiinta” :-) – oare care dintre noi are mai mult de lucru?!).

      • Cum adica „fara credinta nu poti face bine nici stiinta, nici matematica”? Nu exista mari oameni de stiinta atei? Si cine zice sa se renunte la religie? Poate fi practicata in timpul liber de cei care doresc. Sigur ca in loc de religie ar trebui studiata Istoria comparata a religiilor. Dar nu trebuie sa se studieze 13 ani cum se studiaza religia! Sunt de ajuns sa zicem 3 ani: unul la inv. primar, altul la gimnaziu si al treilea la liceu. Iar in ceilalti 10 ani s-ar putea studia istoria stiintei, a tehnicii, a artei etc.

        • Sigur ca exista mari oameni de stiinta atei (v. Dirac, Weinberg), ceea ce nu se spune este ca inclusiv acestia au beneficiat intr-un fel sau altul de educatia religioasa. Cei mai mari dintre oamenii de stiinta au fost, intr-un fel sau altul, religiosi (vezi Newton sau Einstein care nu credea intr-un Dumnezeu personal dar care se pretindea religios).
          Cit despre numarul de ani, intram deja in amanunte: nu putem stabili noi, aici, cit timp s-ar cuveni alocat unor asemenea materii.

          • Un sondaj facut in anul 1998 printre membrii “Academiei Nationale de Stiinta” din SUA (tara cu cele mai multe premii Nobel pentru stiinta), publicat in revista “Nature”, arata ca marea lor majoritate nu crede in Dumnezeu. Ce este si mai important este evolutia credintei in Dumnezeu in randul oamenilor de stiinta, in secolul XX. Sondajul arata urmatoarea situatie:

            In anul 1914:

            – Necredinciosi – 52.7%
            – Agnostici – 20.9%
            – Credinciosi – 27,7%

            In anul 1933:

            – Necredinciosi – 68%
            – Agnostici – 17%
            – Credinciosi – 15%

            In anul 1998:

            – Necredinciosi – 72.2%
            – Agnostici – 20.8%
            – Credinciosi – 7%

            http://www.stephenjaygould.org/ctrl/news/file002.html

            http://www.nature.com/nature/journal/v394/n6691/full/394313a0_fs.html

            • Eu ma refeream mai sus la marii oameni de stiinta: prin forta lucrurilor, acestia sint foarte putini, atit de putini, incit statistica devine inoperanta.
              Despre marii oameni de stiinta si relatia lor cu religia se discuta individual, fiecare caz in parte.

            • Spui ca: „Eu ma refeream mai sus la marii oameni de stiinta: prin forta lucrurilor, acestia sint foarte putini, atit de putini, incit statistica devine inoperanta”. Sa vedem care este realitatea:

              “Academia Nationalea de Stiinta” din SUA are aproximativ 2200 de membrii … dintre care aproximativ 200 au primit Premiul Nobel”.

              http://www.nasonline.org/about-nas/membership/

              Daca nici oamenii de stiinta care au primit Premiul Nobel nu se califica in categoria definita de tine a „marilor oameni de stiinta”, atunci cred ca pot sa afirm fara sa gresesc ca, si de data asta, afirmatia (clasificarea) ta este din categoria „interpretarilor necinstite”.

            • Cred ca mai ai de lucru cu stiinta. Stiu, e grea, dar pun pariu ca faci mare caz de adevar. Ei bine, daca vrei sa-l gasesti, atunci trebuie sa te mai straduiesti. Inca putin, si inca putin… poate cine stie, din intimplare, poate dind cu capu’ il vei gasi.
              Pune mina totusi pe un curs de statistica si mai vorbim dupa aia.

              Toate bune

            • Se pare ca tu stai prost cu aritmetica, asa ca nu ar trebui sa mai vorbesti despre stiinta.
              Spuneai mai inainte ca: „Despre marii oameni de stiinta si relatia lor cu religia se discuta individual, fiecare caz in parte”. Acum, cand ai vazut ca Academia Nationalea de Stiinta din SUA nu e Academia Romana, si ca acolo exista 200 de laureati ai Premiului Nobel (si alte sute de potentiali laureati), ai renuntat la „examinarea” individuala a lor si ai inceput sa imi „examinezi” mie cunostintele stiintifice. Comportament tipic celor indoctrinati religios, atunci cand raman fara argumente.

  22. În Mesajul Creștinismului este vorba despre Facerea de Bine și despre Grija față de ”aproapele tău”.
    Aceste două concepte sunt, de fapt, expresia Umanismului, iar a fi Uman trebuie să facă parte dintre primele învățături ale copilului.
    Prima baricadă în Lupta cu RĂUL se construiește cu cărămizile înțelegerii BINELUI.
    Răul are atît de multe chipuri ! Doar Religia nu este suficientă pentru a învinge Răul.

    Sunt de acord cu opinia doamnei Oana Moraru privind momentul întâlnirii private dintre un Suflet și Dumnezeul său.
    De aceea consider că a impune unei persoane încă necoaptă la minte să adopte o anumită religie este in cel mai bun caz o Eroare iar în cel mai rău un Abuz.

  23. Stimata doamna,
    Imi era teama ca si dumneavoastra veti cadea in aceeasi capcana a dreptului copilului de a alege, de a-i oferi o educatie “deschisa”, de a evita prezentarea univoca a lumii “pentru simplul fapt că îngrădește libertatea de alegere a individului, garantată în lumea civilizată.”. Reiau, pe scurt, o afirmatie de-a mea din alt comentariu: “Practic copilul este pus sa aleaga inainte de a sti sa o faca, inainte de a fi trecut prin etapa socializarii primare si, astfel, a fi dobindit o identitate si o pozitionare”. Citez si din alt Mihai, care a postat pe HotNews : “Cam de la ce varsta apreciati ca poate un copil sa gestioneze informatii contradictorii si poate sa aleaga in cunostinta de cauza ? Cand poate sa vada „adevarata” fata a lucrurilor precum si diferenta dintre propovaduire si fapta ? Cand poate intelege ca greseala unui om poate fi privita si prin prisma efortului aceluia de a nu mai gresi ? Cand poate sa gestioneze o rupere fata de reperele familiare, fata de traditie ?”. Pentru conciziune: in etapa socializarii primare (despre care nu prea se stie exact cand se termina) copilului ii sunt necesare repere ferme. Nu alegeri. Nu cred sa fi reusit cineva sa educe un copil dezvoltandu-i intai intuitia si apoi ratiunea. Ca sa nu spunem ca primele interdictii sunt nemotivate. De la interdictii nemotivate nu poti trece la interdictii motivate intuitiv, ci la cele motivate rational. In ce priveste religia, aici avem doua repere fundamentale: 1) eliminarea din educatie a lui Dumnezeu presupune prezentarea unui set alternativ de repere (Iluminismul a incercat sa faca acest lucru si nu a reusit intr-o perioada foarte lunga de timp; oare trebuie sa reeditam greseli istorice ?); 2) socializarea primara presupune {si} apelul la traditie, ori traditia romaneasca este crestin-ortodoxa.
    Practic scoala dumneavoastra se distinge prin comparatie cu scoala romaneasca traditionala, ale carei derapaje sunt evidente. Numai ca derapajele scolii noastre se pot rezolva prin eliminarea incompetentei celor care decid, pe cand solutia propusa de dumneavoastra este fundamental gresita. Educatia liberala a copiilor a inceput sa dea rezultate masurabile in tarile “cu traditie” si sunt argumente pertinente care asociaza acest timp de educatie cu unul dintre motivele semnificative care au dus la cresterea cazurilor de depresie la adolescenti. Din atata libertate si dintre atata alegeri, au ajuns sa nu mai aiba repere, sa nu-si gaseasca un rost, un scop, totul fiindu-le relativ. Este bine, fara indoiala, sa invatam din greseli. Si mai bine sa invatam din greselile altora, nu sa le reeditam.
    Eu cred ca un copil roman care invata cu adevarat credinta crestin-ortodoxa se integreaza cu mult mai bine in societate, decat unul care a invatat mai multe solutii la problema religioasa si care va alege (cand ?) pe aceea care simte ca i se pare mai potrivita (un mic comentariu: religia mahomedana este foarte ingaduitoare fata de satisfacerea instinctelor primare; excluzand specificul relatiei tata-copil din mahomedanism, relatie pe care un copil roman nu si-o poate imagina decat in comparatie cu familia sa sau cu cei semnificativi lui, nu credeti ca majoritatea copiilor vor fi incantati de atata libertate pe tarimul instinctelor primare ?). Faptul ca traditia romaneasca nu este predata corect si adaptat copiilor (credinta crestin-ortodoxa, caci despre ea vorbim) este o problema foarte importanta, fara indoiala, dar nu putem face eroarea de a dezavua o componenta esentiala a educatiei din acest motiv, ci de o imbunatati. Pina la urma religia este, pentru un copil, un fapt aproape cotidian, iar traditia o componenta educationala de neinlocuit.
    Cu stima,
    Mihai Ionescu

    • Un comentariu semidoct al unui habotnic,

      Amice seductia mahomedanismului nu e nici un pericol, „instinctele primare” de care vorbesti se dezvolta la pubertate. Elevii din ciclul primar nu saliveaza la perspectiva poligamiei pentru ca nu saliveaza la farmece feminine punct. In schimb saliveaza la sunca si carnati si alea sunt strict interzise de doctrina respectiva. Asa ca stai calm, nu ramane biserica ta fara oite cotizante din cauza asta.

      • Stimabile,
        Sunt foarte calm, caci atitudini care sa nu aiba nici o legatura cu problema in discutie am tot auzit de la politruci, vreme de peste 50 de ani, drept pentru care m-am obisnuit cu acest gen de comportament. In acest context, nu cred ca este cazul sa va spun ca religia nu se preda numai in invatamintul primar, ci si in cel gimnazial (unde faceti referire la o anumite inclinare a pubertatii), si nici ca instinctele primare acceptate de mahomedanism cu mare ingaduinta nu se reduc la cele sexuale, pentru ca nu ati intelege. Probabil ca ati aflat despre “problema sexuala” a mahomedanismului de pe la televizor, in comentariile, destul de …. neinspirate, privind motivatia actiunilor teroriste. Adevarul este ca libertatea sexuala este destul de limitata, virginitatea si fidelitatea fiind considerate valori in familia mahomedana, daca interpretam corect Coranul. Coranul are multe percepte morale, iar diferenta pe care doream sa o subliniez fata de crestinism este ca aceasta din urma cere o infranare mai mare a instinctelor primare. Si din acest motiv, misionarii crestini nu au reusit sa atraga mai multi mahomedani la religia crestina, nivelul de penitenta cerut fiind mai mare. Am postat doar pentru cei care au capacitatea unei atitudini critice stiintifice, precum si ca atentionare fata de moderator pentru lipsa lui de vigilenta.
        Mihai Ionescu

  24. „Nu poți preda conținuturile școlare după ierarhia părerilor personale, nici nu-i poți invita pe copii să le accepte fără să le chestioneze sau convingându-i să le venereze, să le sărbătorească. Dimpotrivă, copiii învață că informația trebuie testată, iar că scepticismul este una din calitățile cercetătorilor adevărați.”Cred ca aici e ceva eroare. in sensul ca scoala generala si liceul nu sunt institute de cercetare si nimanui nu i se ofera posibilitatea „chestionarii” a ceea ce invata. El trebuie doar sa „venereze” teorema lui Pitagora, tabla inmultirii, istoria scrisa in carte, etc.

    Oricum chestia cu religia in scoli e abureala. Sunt de acord ca in scoala copiii sa invete DESPRE religie. Si asta o spun ca si crestin si parinte care imi invat ACASA copiii ce inseamna CREDINTA si DRAGOSTEA DE DUMNEZEU.

  25. Intre 2 extreme exista intotdeauna un punct de echilibru, un compromis salvator sa zicem, si acela trebuie gasit, dna O.Moraru!
    Din exemplele pe care le dati inteleg ca, deocamdata (!), lupta pentru suprematie intre totala indoctrinare si totala libertate de gandire nu se va incheia prea curand in scoala romaneasca…din fericire, as zice eu, si nu din cinism!
    Daca ma refer doar la exemplele pe care le expuneti aici, respectiv la „negocierea” continutului orei de Religie / despre Religie, pe care a-ti avut-o cu Preotul candidat, nu stiu ce mi se pare mai grav? Intransigenta lui clar afisata si incompatibila cu pedagogia, sau ridicolul propunerii dvs de a-si incepe expunerea aceloreasi dogme(!!!) prin ”Biserica Ortodoxa crede că…”? Va imaginati figurile copiilor…de 5 ani la auzul acestui preambul???
    Daca solutiile de care Ro dispune pentru modernizarea invatamantului sunt de aceasta anvergura, mi-e teama (!!!), nu doar ca drumul este inca lung, dar mai ales ca directia luata nu va conduce decat intr-o alta fundatura!

  26. Exact domnule Mircea M, pentru ca sunt atat de importanti copiii trebuie să păstrăm Ora de Religie.

    Pentru a avea o alta perspectivă şi viziunea asupra vieţii, pentru a nu fi nişte roboţei ideali pentru SISTEM, serviciu+mall+TV.

    Pentru a putea gandi OUT OF THE BOX, in afara cutiei globaliste în care se servesc indivizilor moderni mesaje si pseudovalori ready made care atentie nu duc nicaieri

    Pentru a iesi din marasmul comunist in care ne-am zbatut atatia ani si incare Europa de Vest este gata sa intre atrasa de panasele colorate si confetti-ul in spatele carora se ascund aceiasi tov-i.

    Pentru ca suntem un popor construit pe o axa crestina si nu ne putem schimba doar pentru ca un numar de ONG-uri forteaza bariera normalitatii.

    Pentru ca nu vrem sa avem iar portrete de ilustri conducatori si vrem sa avem icoane in salile de clasa.

    Tocmai pentru ca sunt importanti copiii trebuie sa avem Ora de Religie

  27. Religia este doar una dintre problemele sistemului de invatamant. Toata lumea vede efectele si cam uita cauzele. Cauzele vin de la Guvern si de la complicitatea acestuia cu sistemul de invatamant si Biserica. In invatamant statul are cei mai multi angajati iar acesti angajati sunt sau pot fi persoane foarte influente in comunitate. La fel si Biserica. De aici vine si dezastrul din tot sistemul de invatamant (inclusiv religie) iar singurii afectati sunt copiii. Pe vremea lui Funeriu s-a incercat mutarea centrului de greutate pe copii. PSD a restaurat vechiul sistem unde atotputernice sunt sindicatele pe mana cu conducerea politizata a scolilor.
    Nu putem vorbi NUMAI de orele de religie din scoli cand tot sistemul e putred. Filozofia sistemului de invatamant trebuie schimbata, programele, manualele si chiar o parte din profesori.

  28. Nepotul meu a trecut printr-o criza asemanatoare, chiar mai grava. IN CLASA 0, preotul le-a spus copiilor despre taierea capului Sfrantului Ioan Botezatorul, asta la o saptamana-doua dupa ce nepotul meu asistase la un acident grav(a cazut o schela pe bona lui) .
    Religia trebuie scoasa din scoli, PUNCT!

    • Accidentele sunt consecinte inevitabile ale unor erori sau circumstante potrivnice a ceea ce ne dorim noi din partea normalitatii. Parintii isi propun protejarea copiilor proprii (ai altora probabil ca nu conteaza asa de mult pentru unii, din nefericire) de ororile lumii acesteia, printre care se numara si accidentele. Eu am avut ocazia nefericita de a vedea cu propriii ochi rezultatele de loc placute ochiului omului normal, si anume un accident de tren, in care o persoana, un om care fusese calcat de tren in inima orasului se redusese la nivelul strict vizual intr-un cadavru ciopartit si desfigurat, ca sa nu intru in detalii mai „suculente”. De fata la spectacolul macabru erau persoane de diverse varste, pentru ca din pacate, accicentele sau ma bine zis faptul de a fi martor la acestea nu pot fi reglementat, (asa cum se incearca fara sanse de reusita reglementarea accesului la anumite continuturi a persoanelor sub o anumita varsta). Asa incat orice persoana, indiferent de varsta poate fi pus fara nici o avertizare si fara nici un semnal de alarma in situatia de a fi stropit cu sangele unei persoane muribunde…etc. Oare cum putem noi sa ne protejam copiii? Raspunsul este simplu. Nu putem. Multi incearca sa ii protejeze, sa le puna mana la ochi, sa nu vada aia sa nu stie ce e alalta. Trist. Copiii vor afla, mai devreme sau mai tazriu lucrurile de care incearca adultii sa ii tina la distanta. Unii parinti pretind ca isi protejeaza copiii punandu-le mana la ochi daca s-ar intampla sa treaca pe langa scena unui accident proaspat, dar oare cati parinti ii protejeaza pe copii de vizionarea filmelor cu violenta excesiva sau chiar a desenenlor animate asemanatoare, a filmelor de groaza si sa nu mai zis de filmele porno (care sunt pline de perversiuni „educative si formative”)
      Asadar problema e taierea capuluiu sf. Ioan Botezatorul. Problema nu este asta, ci felul in care stim noi ca parinti sa avem tactul pedagocic necesar (care lipseste cu desavarsire la multi) de a explica copiilor lucruri care ar putea sa ii socheze in lipsa unei infomatii si a unei bune comunicari facute cu simt de raspundere si tact.
      Din pacate lumea este plina si de mizerii si de lucruri rele. Cat de mult am incerca sa ne ferim copiii de a avea tangenta cu ele, nu pot fi evitate. Educatia este singurul lucru care ne poate feri copiii de rele. O educatie morala, iar religia in scoli este parte a acestei educatii. Din pacate (si spun asta in cunostinta de cauza, si din perspectiva de profesor (nu de religie), nu ne putem feri copiii de a trai intr-o lume infectata cu orori si lucruri rele. Problema nu este prezenta lor ci modul in care stim sa le abordam noi, cei care avem pretentia ca le putem percepe fara a fi afectati emotional.
      Ca profesor si nu numai, fiin in contact cu universul scolar/al copiilor (nu al elevilor exclusiv), dar si ca parinte, am constatat cu tristete faptul care ii determina pe unii sa ceara scoaterea orelor de religie din scoli. Sunt destui profesori de religie (daca nu multi sau majoritatea) care fie ca sunt preoti sau nu nu fac acest lucru cu responsabilitate si tact, dupa cum nici preotii care sunt preoti doar pentru bani si fac asta ca meserie. Dar la fel de bine exista si medici care sunt casapi si politisti corupti…EDUCATIA tine de un profil moral asumat. Cine poseda etalonul dupa care sa fie moralitatea abordata? Aici se poticnesc unii. Eu ma socotesc roman si abordez problema cat mai romaneste posibil.
      Solutia este asadar EDUCATIA, in primul rand parintii sunt cei care au nevoie de educatie. Oare cine sa le-o ofere? Biserica este perceputa distorsionat datorita „popilor” AKA slujitorilor nevrednici. Eu nu ma duc la biseica pentru ca sunt indoctrinat, nici nu sunt obligat sa dau bani preotilor. Daca ma duc, ma duc pentru mine/pentru sufletul meu, nu pentru preot. Biserica nu este acelasi lucru cu preotul dupa cum nici Sanatatea sau Politia nu sunt acelasi lucru cu doctorul sau politistul.
      Copiii sunt expusi la tot felul de influente care scapa controlului parintilor. Precum colegi de scoala straini pe strada, TV, internet, prieteni, „prieteni” etc.
      EDUCATIA este cheia. Educatia morala. Asta e cea mai grea sarcina, putini au capacitatea de a o percepe la un nivel decent si mai putini care o pot disemina.
      Imi cer scuzze ca am scris mai mult decat aveam de gand. Voi dezvolta cu alta ocazie, dar nu aici. Mentionez faptul ca cei potrivnici ideii de religie in scoala si cei potrivnici religiei in general isi aduc contributia prin comentariile / raspunsurile lor la o mai buna organizare a informatiei in spijinul punctului personal de vedere, pe care nu il impun nimanui. Bunul simt este necesar in comunicare, fie ea si contradictorie.

  29. In liceu si in facultate, inainte de decembrie 1989, exista materia „Economie Politica”. Ne invata despre planurile cincinale, ni se spunea ca imperialisti sunt capitalisti (sau invers), invatam prescurtari ca „f.s.s.m.d.” si aflam ca socialismul este bun, iar comunismul este o treapta superioara a soclialismului etc.
    O materie denumita „Religie” (care, poate, ar trebui denumita „Religii”) ar trebui sa discute despre religie in general si despre diverse religii, cred eu. Pot fi gasite punctele comune ale principalelor religii ale pamantului si pot fi explicate, sumar, unele diferente intre diverse religii. Nici eu nu sunt de acord ca orele de religie ar trebui sa trateze, exclusiv, crestinismul si ortodoxia.
    Dar ce profesori ar putea sa predea materia „Religii”? In ce masura preotii ortodocsi s-ar putea ridica la nivelul (cognitiv si moral) de la care sa nu „faca reclama” bisericii ortodoxe, in ora de „Religii”?… Poate ca, in cadrul Universitatilor, alaturi de matematica, fizica, limba romana, limbi straine etc., ar trebui formati si profesori de „Religii”…

  30. Eu am fost una dintre „victimele”debutului introducerii religiei in scoli dupa 1989. Mi-am obligat cei doi copii sa faca religie fiind eu insami victima a unei educatii religioase mai mult decat deficitare si aplicate de o strabunica semi-analfabeta.Rezultatele au fost dezastruoase. Manualele erau catastrofale (ca sa nu zic mai mult) iar dupa ore -desi elevi buni-nu erau in stare sa reproduca o idee proprie, sa formuleze un enunt despre ce aflau la ore. Se pare ca ma voi confrunta cu aceeasi problema cu nepotii si -de asta data-nu va fi nevoie sa-mi spun parerea caci ei nu vor fi deacord cu aplicarea orelor de religie copiilor lor.Cred ca nici istoria religiilor nu poate da (in lipsa dascalilor necesari) copiilor extensia necesara , deschiderea catre aceasta latura a unei dimensiuni culturale necesare. Istoria religiilor poate fi inclusa intr-o istorie a culturii universale care ar putea fi studiate in clasele 7,8 si liceu. Daca nu as fi participat la astfel de cursuri optionale, organizate voluntar de directoarea liceului cu multi ani inainte de 1989, as fi ramas pana azi la nivelul de intelegere majoritar dat de lecturarea a vagoane de „almanahe”si de ce nu al adoratorilor de moste …..

  31. Nu m-ati convins de sinceritatea demersului dvs. Pentru un om evident inteligent si preocupat de domeniul pedagogiei, scaparea din articolul dvs. este mai mult decat ciudata: chiar daca nu aveti copii este imposibil sa nu stiti ca de la cea mai frageda varsta copiii nostri sunt expusi (ca sa nu zic bombardati) la o demonologie foarte sofisticata si pervaziva prin desene animate, filme, jocuri, etc. Faptul ca sunteti ingrijorata de efectele asimilarii de catre gandirea magica a copilului la o varsta frageda a ideii de Dumnezeu cand ei oricum au trecut deja prin experienta asimilarii ideii de Diavol mi se pare cumva simptomul unei nesinceritati intelectuale. Pacat, pentru ca altfel problema in sine, pe care o semnalati corect, a neadecvarii majoritatii dascalilor de religie la rolul lor complex trebuie constientizata si dezabatuta, cu speranta identificarii unei solutii multumitoare.
    Sunt de acord ca nu este corect ca scoala publica sa fie locul catehizarii, asa cum de cele mai multe ori se intampla astazi.

    Cum as vedea eu rezolvata aceasta problema spinoasa:
    – catehizarea sa fie finantata din bugetul invatamantului, insa sa fie realizata in incintele bisericilor (cu alte cuvinte, un fel de scoli duminicale) de catre preoti sau profesori pregatiti de cultele care doresc sa participe la acest sistem. Copilul primeste o adeverinta de absolvire a formei respective de educatie religioasa, pe care o duce la scoala, pentru a fi inregistrata in catalog.
    – in scoli se vor face exclusiv ore de istoria religiilor, cultura religioasa, etc., conform principiilor enuntate de dvs.
    – parintii vor opta pentru una din cele doua forme de invatamant religios, care vor fi considerate echivalente din punctul de vedere al matricolei scolare.

    In acest fel, familiile care considera importanta catehizarea propriu-zisa vor primi satisfactie, bisericile nu mai trebuie sa sa ascunda dupa degete ca nu fac catehizare cu forta, iar familiile care nu doresc catehizare vor avea si ele o optiune reala. Si se pastreaza si libertatea de constiinta si neutralitatea statului laic.

    • O remarca : cred ca acea scoala duminicala ar trebui sa fie optionala (adica nu ori iaia ,ori aia ,ci particip sau nu).
      si nu inteleg cum se pot da note la …credinta.Inteleg sa se dea nota la o ora despre religie ,dar la cat de credincios (sau doar superstitios ) esti nu vad cum e posibil ….

    • „este imposibil sa nu stiti ca de la cea mai frageda varsta copiii nostri sunt expusi (ca sa nu zic bombardati) la o demonologie foarte sofisticata si pervaziva prin desene animate, filme, jocuri, etc. Faptul ca sunteti ingrijorata de efectele asimilarii de catre gandirea magica a copilului la o varsta frageda a ideii de Dumnezeu cand ei oricum au trecut deja prin experienta asimilarii ideii de Diavol mi se pare cumva simptomul unei nesinceritati intelectuale.”

      Acesta e pur si simplu un proces de intentie.
      In pofida faptului ca multe dintre desenele animate sint violente, nu exista nici o legatura intre ele si demonologie – demonologia e definita ca ramura a teologiei. De unde au asimilat copiii „deja” ideea de Diavol? Din desenele animate sau jocuri? Iertati-ma domnule, dar cred ca se cuvine sa aduceti ceva mai multe argumente pentru asemenea afirmatii.

  32. Problema este calitatea (intelectuala si nu numai) a oamenilor. Daca am avea certitudinea ca avem de-a face cu profesori luminati la minte, care nu sint deloc habotnici, care ar tine un curs de minunat de istorie, etica, care le-ar vorbi copiilor despre umanitate, despre legende, geografie, folosofie. morala, intr-un mod frumos si fara precepte, porunci, norme, etc, atunci as fi de acord.

    As vrea sa auda copiii despre istoria religiilor, despre nevoia omului de a crede in ceva si cineva atunci cind mintea nu-i mai ajunge sa cuprinda tainele universului.

    Si despre RAUL, si despre BINELE pe care credinta a adus-o in istoria omenirii.

    Dar nu accept sa am de-a face cu vreun popa nenorocit care sa impuie mintile copiilor cu prostii, amenintari, etc. Plus ca unde e libertatea de gindire ?

    Mi-aduc aminte cit de revoltat am fost atunci cind am aflat ca la ora de religie fetita de clasa a 2-a a fost obligata sa invete si sa cinte PROHODUL.

    Spalare pe creier la greu.

    Asadar, intrucit sansele de a nimeri peste un om inteligent, cult, si cu har pedagogic (un fel de combinatie intre Noica si Eliade, sa zicem) sint infinit mai mici decit sansele de a nimeri peste un popa obtuz si poate chiar fanatic, eu declar ca sint 100% CONTRA religiei in scoala.

    In plus, credinta este o optiune personala. Sa ii lasam pe copii sa decida ei insisi atunci cind vor simti nevoia. Pina atunci, nimic.

  33. Interesant articol dar totusi pierdem prea multa energie cu lucruri care nu sunt atat de esentiale. E ca si atunci cand student erai ai fi facut orice altceva decat sa te pui sa inveti pentru examen. Ne cautam false probleme in loc sa ne ocupam de adevaratele probleme. Nimeni nu scrie nimic despre degradarea societatii romanesti si despre tiganizarea ei. Dar despre Dumnezei se scriu romane. La urma urmei oricat de organizate ar fi clanurile astea bisericesti tot nu iti fac rau precum ti-ar face sfera de influenta a unui clan tiganesc omniprezent in societatea romaneasca. Lasa-ti treburile astea cu religia, sunt false probleme care o sa dispara de la sine odata cu evolutia societatii.

  34. Poate sunt pesimist dar cred sincer ca orice tentativa de dezbatere rationala pe aceasta tema este o cauza pierduta. Societatea romaneasca, inclusiv autoritatile publice au un mod de raportare la religie care este mai mult nord-african decat european. Personal nu pot decat sa fiu fericit ca imi cresc odraslele departe de negura BOR.

  35. as putea fi de acord cu unele aspecte din articol, de altfel lung si cu accente care oricum se intelegeau din prima, fara prea multa detaileire, dar …. observ ca in ultimul timp, singura religie de care „se ia toata lumea” este cea ortodoxa si nu alta. despre catolici, reformati si mai ales despre sectari nu spune nimeni nimic. de parca ortodoxia este cea mai rea dintre toate. atunci de va declarati in proportie de peste 80% ortocsi ????? daca toate ziua blamam pe aceasta religie. este foarte posibil ca cele exprimate in multe ore de religie sa nu fie corespunzator transmise catre recipientii copii, imaturi inca la varsta lor, dar daca e sa ne ferim de raul produs copiilor, cum facem cu altele ?? sa nu-mi spuneti ca jocurile de pe tablete (atentie cumparate copiilor de la 3-4 ani) care multe sunt demonice de-a dreptul, filmele cu bataie, morti, arme, porno etc, stirile promovate la TV, valorile promovate in media si multe altele nu sunt mai rele decat religia predata (repet nu intotdeauna predata cu cap). cum facem cu aceste rele care ne invadeaza zilele si casele noastre tot mai des? despre acestea de ce nu comentati? credeti ca toti monstrii din filmuletele si jocurile copiilor nu li se imprima asemenea altora pe retina lor inca cruda? credeti ca nu ii viseaza si noaptea? va inselati amarnic sa credeti ca nu!! sa nu mai zic despre miscarea fizica, in aer liber? multi copii sunt handicapati de-a dreptul, nu stiu sa alerge, nu au rezistenta fizica la nimic, inclusiv la boli de tot felul. se vorbeste tot mai mult despre a lasa individul sa aleaga liber, sa fie liber …. pai daca el vede tot felul de porcarii in jurul lui, ne miram apoi ca se ajunge la tot felul de minoritati sexuale, culturale, etnice, sectare etc. si apoi ne miram cu totii ca ce are lumea cu ei. pai daca asa era de la facerea lumii nu mai ajungeam noi in zilele noastre. lipsa de reguli in general nu este ok. dar sub palaria prost inteleasa a lumii contemporane, ni se pare ca orice se transmite si care ar putea ingradi pe unii si pe altii este un rau care ne invadeaza viata si ne sugruma iremediabil. despre modul in care vine mesajul din partea celor care predau religia nu pot sa comentez, dar parerea mea este ca este putin deplasat sa punem relatarile despre religie in plan egal cu altele la capitolul rau.

  36. Cam penibil argumentul asta cu ingradirea libertatii de alegere a individului, cand copilul la 12 ani n-are nici capacitare deplina de folosinta, nici de exercitiu. Dar sa credem ca in anul 2014, in epoca internetului si telefoanelor, poate fi indoctrinat de un preot, e o alta nerozie teribila. Religia a fost introdusa pentru nevoia de a insufla morala si spiritualitate copiilor, alternativele momentan fiind Cancan, Wowbiz si Antena 3. Daca parintii nu sunt multumiti de continutul programei de religie, atunci, da, sa ceara revizuirea programeu si chiar inlocuirea profesorilor de religie. Doar nu va asteptati ca tarul Ponta sa elimine agentii electorali de prostire ai BOR.

  37. Stimata doamna Moraru. Va inteleg temerea si argumentele. Dati-mi voie insa sa va descriu si o alta perspectiva.
    Am crescut si eu ca multi copii din Romania, cu povestiririle bunicilor despre Dumnezeu, despre diavol si despre tot ce inseamna „ora de religie a bunicilor” fara sa devin in nici un caz practicant.
    Pe la doua zeci si ceva de ani, intr-o seara cand veneam de la spitalul in care mama era operata de cancer, disperat si deprimat, am intrat intr-o biserica din drumul meu spre casa. Nu era nimeni asa ca am putut sa fiu doar eu si Dumnezeu. Dupa un sfert de ora am iesit pur si simplu un alt om. Plin de speranta si constient ca trebuie sa merg mai departe, si cu sentimentul ca nu sunt singur. Din fericire, asta se datora in mare masura tipului de „predare a religiei” facuta de bunici.
    Am citit acum ceva timp marturisirea altei persoane, om matur care isi pierduse un copil. A renuntat sa sara de la balconul apartamentului sau in ultima clipa pentru ca a constientizat ca daca se sinucide merge direct in iad, si asta inseamna ca pierde totul. Oricum pierduse totul in aceasta viata, dar nu a putea sa piarda si ultima speranta a vietii de dupa. Pe el l-a salvat practic iadul.
    Sunt lucruri care intr-adevar nu respecta esenta corectitudinii politice dar care pot salva vieti. Nu stim cu ce situatii se pot intalni copiii noastri si poate tocmai acest iad care-i sperie acum le poate salva la un moment dat viata. Cu toate contraargumentele logice corecte, eu aleg sa nu ii privez de aceasta sansa.

    • Sunt curios sa stiu daca dupa vizita la bierica mama s-a vindecat de cancer. Daca da, ma bucur, dar banuiesc ca s-a vindecat in urma unui tratament totusi. Puteti sa va invatati copilul orice cat sunteti parinte, atat timp cat nu-i faceti rau, insa ce se intampla la orele de religie face rau copiilor, dupa cum s-a dat un exemplu in articol. In scoala copii trebuie sa acumuleze cunostinte care ajuta societatea sa mearga inainte(sa vindece cancerul in stare avansata de exemplu). Ma indoiesc ca prin studiu religiei se va ajunge la asa ceva, ci mai degraba prin studiul biologiei, a chimiei si neaparat prin studiul limbii engleze care permite schimbul de informatii intre toate natiunile pamantului pentru a gasi tratamentul respectiv.
      Scoala e a statului, iar statul trebuie sa-i trateze egal pe toti cetatenii sai, fara deosebire. Chiar daca prin absurd, orele de religie ar fi tinute exact cum va convine dumneavoastra, in mod sigur vor fi tinute intr-un mod care nu va conveni altor parinti. Si prin orele de religie se face o deosebire(discriminare) intre copiii care urmeaza orele respective si care nu. Pana si nota la religie poate crea un avantaj sau dejavantaj fata de copiii care nu urmeaza orele respective si nu sunt notati. De acea eu zic ca ar fi mai bine ca religia sa se „predea” in familie, iar la scoala doar materiile care nu pot fi combatute de o parte sau alta a populatiei. Asta ar insemna in sine o lectie pentru copii, o lectie despre respectarea (drepturilor) „celorlalti”.

      • Subscriu la ceea se spuneti, de la „Scoala e a statului…”

        Toate religiile se bazeaza pe credinta. Teoretic, religiile diferite sunt doar cai diferite, pe care, prin credinta, se poate „ajunge” in acelasi loc.
        Mult sange nevinovat s-a varsat si se varsa din motivul „credinta mea este cea adevarata, iar cei de alta religie sunt, toti, niste pagani!”.
        Daca un copil invata la scoala, la ora de religie, doar despre crestinism, ce vor raspunde parintii, aflati cu el in vacanta, in Turcia (de exemplu), atunci cand copilul intreaba de ce pe ambulanta nu este o cruce rosie, ci o semiluna rosie? :)
        Scoala ar trebui sa deschida creierul copilului, nu sa-l programeze. Familia are rolul ei, foarte important, in orientarea religioasa a copilului. Scoala are cel putin (sau cel mult) datoria de a-i spune copilului ca exista si alte religii, pe Pamant.
        Daca acceptam ca langa noi sunt si copii cu pielea de alta culoare decat a noastra, ar trebui sa acceptam si ca unii copii pot fi de alta religie. Si sa acceptam ca orele de religie ar trebui sa fie pentru toti copiii…

        • ” Si sa acceptam ca orele de religie ar trebui sa fie pentru toti copiii…”
          Pai asa e in Arabia Saudita, Afganistan, Pakistan, etc, etc.
          Multumesc, eu nu doresc asa ceva in Romania, dar daca tot e sa impunem orele de religie pentru toti copiii, atunci prefer sa fie ore de religie musulmana, ca astia sunt in trend crescator.

          • Mda… democratia (si toleranta) se invata.
            Nu cred ca le-ar strica, copiilor, sa invete generalitati despre religiile principale ale Pamantului. Daca orele de religie (sau de „religii”) nu ar trata doar crestinismul (sau doar ortodoxismul), cred ca am fi mai departe de discriminare. Si, poate, ar ajuta la formarea unor oameni cu mintea deschisa.

    • Desi va inteleg perspectiva, anume ca nevoia de salva vieti sau de a oferi un fel de echilibru sufletesc prin abandonarea catre o putere nemarginita, trebuie sa intelegeti ca nu e singura posibilitate de a ajunge la efectele dorite.
      Povestioara pe care a-ti folosit-o in argumentatie e important sa fie inteleasa complet, din mai diverse unghiuri. Nu oricine se sperie de iad si se „opreste” din a face un anume act, in opinia unora necugetat, din contra, doar cei nehotarati fac asta.
      Plantarea unei frici cu scopul de a evita un anumit comportament e discutabila ca si eficienta iar in cazul sinuciderii e chiar inutila.
      Va invit sa cititi argumente valide in eseul lui Schopenhauer „On Suicide” cat si in cel al lui Hume (citat in text) pentru mai multe perspective referitoare la valoare morala a conditionarii omului in felul acesta.

      https://ebooks.adelaide.edu.au/s/schopenhauer/arthur/pessimism/chapter3.html

      „Am citit acum ceva timp marturisirea altei persoane, om matur care isi pierduse un copil. A renuntat sa sara de la balconul apartamentului sau in ultima clipa pentru ca a constientizat ca daca se sinucide merge direct in iad, si asta inseamna ca pierde totul. Oricum pierduse totul in aceasta viata, dar nu a putea sa piarda si ultima speranta a vietii de dupa. Pe el l-a salvat practic iadul.”

  38. Sunt de acord cu unele aspecte expuse in articol, insa cu unele nu sunt de acord.Cazurile pe care le prezentati sunt exceptii, ori exceptiile nu pot fi considerate reguli….Mi-ar placea daca autoarea pe langa competentele psilologice pe care le stapaneste foarte bine, ar fi si practicanta a religiei in care s-a nascut domnia sa..Subtil pe unele portiuni ale articolului ,este atacata religia ortodoxa.Eu nu context ca in multe situatii se fac greseli de predare, in ce priveste religia, si numai la religie se fac greseli ,insa de aici si pana la a generaliza situatia, este cale destul de lunga…Nu putem gandi doar in spirit secularist…avem o istorie de 2000 de ani a crestinismului, si eu cred ca preotul care preda la scoala, o face in litera evanghelica, dogmatica(dogma este invatarura data unor oameni, sub obladuirea Duhului Sfant)…si daca citim cel putin Biblia, Iisus, a vorbit oamenilor prin viu grai despre ce este bine si ce este rau, chiar El , Iisus ne aratat calea care duce la mantuire, si desigur omul alege, sa mearga pe o cale sau alta, in liberul arbitru nu mai intervine Dumnezeu…pe de alta parte chiar Iisus a spus ” Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor, ( Matei 19,14)…Ori a le povesti copiilor despre Iisus…este o datorie, in primul rand a parintilor, dar si a profesorului de religie, a preotului, asta nu inseamna ca eu ii schimb liberul arbitru, fiecare om alege la un moment dat, insa noi suntem datori sa le expunem si o cale si alta.Sunt de acord ca manualele trebuie adaptate dupa varsta. insa este o idee secularista a lumii in care traim, sa spunem ca nu avem nevoie de Dumnezeu, niciodata Europa nu va propovadui acest lucru…lumea secularizata, indeamna la libertate, dar una prost inteleasa, la viata fara Hristos..pentru ca omul fara Dumnezeu, devine labil si poate fi manipulat, de aceea Europa niciodata nu va dori religia in scoli.Aveti dreptate se fac multe abuzuri in scoli, sistemul de invatamant este rudimentar in multe privinte, dar de ce prima criticata este ora de religie…eu cred ca la ora de religie se fac cele mai putine greseli de abordare in comparatie cu celelalte discipline.

  39. Buna ziua,
    Am citit articolul si mie mi se pare interesant. Desi nu locuiesc in tara, deci copilul meu nu este integrat in sistemul de invatamint romanesc, inca urmaresc atent ceea ce se intimpla in tara si mai ales in scoala. Cred ca autoarea articolului a prezentat o viziune proprie a ceea ce ar trebui sa fie ora de religie in scoli. Din punctul meu de vedere, scoala nu face educatie. De aceea voi evita sa spun sistem educational. Pentru ca scoala nu educa. Familia este singura care educa si asta se face pina pe la 7-8 ani. In acel moment fundatia, adica educatia, ar trebui sa fie incheiata, pentru a incepe o constructie si o asimilare logica a informatiei pe care noi o numim invatare. Cred ca pentru un copil pina pe la 10 ani este foarte complicat, daca nu imposibil sa ii explicam concepte cum ar fi pacat, sfint, diavol sau Dumnezeu. Pentru ca din punctul sau de vedere, universul lui este simplu…..sunt parintii care il protejeaza si cunoasterea prin simturile de baza intr-un spatiu cunoscut, cum ar fi casa, curtea sau cresa. In momentul in care incepe procesul de invatare prin asimilarea logica a informatiei, copilul incepe sa deprinda deja anumite concepte filosofice de baza, care mai apoi cresc in complexitate. Ori Dumnezeu, diavolul, sfintenia, credinta, pacatul, invierea, tainele bisericesti, din punct de vedere filosofic sunt constructii foare complexe, uneori necunoscute chiar si pentru cei care le propovaduiesc, ori limitate doar la un concept, brut, simplist si foarte abrupt.
    Haideti sa luam spre exemplu Inceputul Evangheliei dupa Ioan.
    „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.”
    Evanghelistul, care avea rolul de invatator spune un lucru foarte simplu…Dumnezeu este Creatorul. Lucrul dovedit si de catre Big Bang. Cine a dezechilibrat fortele care tineau in echilibru toata materia universului intr-un singur punct? Creatorul a facut tot, universul, pamintul, viata, conoasterea…..prin cuvint. Simplu. Vorbind cu har, cu rost, spunind lucrurilor pe nume, prin CUNOASTERE. NU cred ca pentru un preot sau profesor, care se considera eruditi este asa de greu sa gindeasca „out of the box” dincolo de conceptele filosofice rigide si sa incerce sa transpuna aceste cuvinte ale incepului Evangheliei dupa Ioan in explicatii simple pentru copii, ca sa inteleaga…..despre ce este vorba. Cit e de greu sa intrebi copii: Va place cind nu exista nici o lumina in jurul vostru si nu va gasiti jucaria preferata? Si raspunsul va veni repede si clar: un NU HOTARIT!. Si atunci copii pot fi intrebati: Dar cu o lanterna care are un pic de lumina cu care puteti sa cautati jucaria puteti sa o gasiti? Raspunsul va veni la fel de repede: DAAAAAAAAAAAAAAA. Apoi poate intreba: Dar cind este lumina de la soare si geamurile nu sunt acoperite si este luminata toata camera nu gasiti jucaria mai repede si mai usor? Nu gasiti mai multe jucarii care va plac? Si atunci raspunsul la fel de repede va veni: DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Si de aici se poate explica simplu…vedeti..asa este si cu Dumnezeu, el este ca lumina care ne ajuta sa gasim jucariile. Este relativ simplu sa faci analogii si copii sa intelegaga anumite concepte complexe, legate de Creator. Trebuie doar sa fi avut copii si mai ales, sa fi avut grija de ei, sa ii cunosti.
    Legat de cei ce predau religia, majoritatea preoti. Este gresit ca acestia predau religia. NU este menirea lor. Ei sunt preoti si au harul protiei. Sau cel putin ar trebui. Ei nu sunt „Invatatori”. Pentru a exemplifica, mergem un pic mai departe cu Evanghelia dupa Ioan: „Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.” Cred ca e evident ce este scris aici. Nu preotimea este Lumina. Preotimea este cea care marturiseste despre Dumnezeu si Lumina Lui. Cuvintul vine de la Dumnezeu. El este Lumina adevarata. Nu trebuie interpretat si rasucit Cuvintul lui Dumnezeu dupa bunul plac al unora. Evanghelistul este invatatorul, el a primit har de la Isus Hristos pentru a face asta, asa cum Isus „Invatatorul” l-a primit de la Tatal Ceresc. Preotii sunt cei care ar trebui sa slujeasca oamenilor si lui Dumnezeu. Pentru ca ei sunt slujitori ai Domnului. Nu invers. NU preotul este cel care trebuie sa fie crezut, ci preotul trebuie sa marturiseasca credinta in Dumnezeu.
    Religia nu este greu de predat in scoli. Si aici nu ma refer la Religia Ortodoxa. Ci la conceptul de religie in general. Religia nu ar trebui predata de preoti in scoala. Ci de profesori de filosofie. Religia nu trebuie confundata cu credinta. Credinta tine de educatie, de cei 7 ani de acasa, de ce ai vazut in familie si de expunerea pe care ai avut-o prin parinti la credinta. Religia este un concept filosofic complex, care ar trebui predat comparativ. Pentru a forma ceea ce se numeste o cultura religioasa tinarului pui de om, pentru a nu fi ignorant fata de vecinul sau catolic sau protestant sau musulman sau budhist. De aceea, in opinia mea, preotii si preotimea in general, Biserica in forma ei institutionala, nu are ce cauta in procesul de acumulare al culturii religioase in scolile publice. Pot foarte usor ca fiecare confesiune sa organizeze scoli de duminica, sau simbata, sa faca impreuna cu familiile de enoriasi si de copii, educatie ortodoxa sau catolica sau protestanta. Dar inainte de a incepe un asemenea proces, cred ca preotii trebuie sa isi faca curatenie la ei in ograda, si sa se educe pe sine in spiritul invataturilor pe care le vor propovadui. Nu poti propovadui umilinta si onestitate, cind tu faci trafic de influenta institutional si te dai jos din masini de sute de mii de euro, luate din banii enoriasilor. Nu poti spune, incercati sa rezistati viciului cind tu esti cel care se lasa sedus si abandonat in bratele acestuia. Si asta tine de educatie si invatare. Sunt multe de spus, insa concluzia este una simpla. Nu este nevoie nici de bani, nici de legi ca sa faci un lucru bine. Trebuie doar vointa, bun simt si respect.
    Doamne ajuta!

  40. Doamna liviuta spune:

    „Cum puteti demonstra afirmatia dvs? Eu, de pilda, afirm rolul protector al cruciulitei in cazul lui Alex.
    Demonstrati-mi contrariul.
    Dar nu cu exemple de genul X avea iconita in masina dar a avut accident.”

    Aceasta este problema! Liviuta nu intelege credinta, traieste in lumea superstitiilor si, in realitate, din cauza celor ca ea foarte multa lume dispretuieste, pe buna dreptate, asa-zisii crestini. E si problema Bisericii, in special a BOR, care nu le explica oamenilor simpli ca a gandi precum liviuta este profund anticrestin. Ceea ce spune liviuta este o intoarcere la animism si paganism. La superstitii si totetism!

    Eu sunt crestin ortodox practicant, dar sper sa nu cad in ispita si in capcana liviutei. Asemena discursuri si comportamente precum cele ale liviutei nu fac decat rau credintei.

    1. „demonstrati-mi contrariul” este evident un sofism lipsit de politete. De cand sunt crestinii atat de aronganti si lipsiti de buna-credinta?
    2. Doamna liviuta ceea ce spuneti dvs este echivalent cu a spune: pisica neagra aduce ghinion! Inlocuiti sensul credintei cu superstitia!
    3. A insista pe caracterul totemic al Crucii este un pacat grav. Una este a ii explica unui copil pe intelesul lui simbolul Crucii, cu totul alta e a sustine dvs ca om matur caracterul totemic al Crucii.

    De asta ii e greu crestinului, adevaratii lui inselatori sunt de pobicei cei foarte aproape de el. De asta „cel viclean”! e mai bine spus decat „cel rau”, de multe ori!

    • Poate ca este adevarat, poate ca toate interventiile mele de pana acum pun in lumina ca sunt o persoana abia alfabetizata, superstitioasa, bigota si cu mari probleme de comprehensiune a lumii si societatii :)

      Realitatea este ca raspunsul pe care l-am dat mai sus si care v-a deranjat atat de mult a fost o ironie la un raspuns care fusese dat unui comentariu al meu.

      Iar o realitate si mai puternica este ca si crestinii practicanti sunt pacatosi, iar unul din marile mele pacate este lipsa smereniei, care ma face sa nu ma pot abtine sa reactionez dupa cum am facut-o.
      Incercati sa intelegeti raspunsul meu in context si sa imi iertati caderea in ispita mandriei (stiu ca pentru contraopinentii mei mai bine m-as ruga decat sa ma contrazic cu ei, dar nu ma pot abtine; ma consolez spunandu-mi ca si asta e un fel de a-L marturisi pe Hristos).

      • Doamna Liviuta,
        dupa parerea mea dumnevoastra nu sunteti crestina practicanta ci practicanta unei religii necrestine, anacronice, bazate pe superstitii si „traditie” fara legatura cu cartea unde se defineste crestinismul in sine. In Biblie e condamnata explicit inchinarea la „icoane”, „cruciulite sfintine” si „moaste”. Daca ati fi citit Biblia cu atentie ati fi realizat ca va aflati pe calea gresita.
        Pana una alta v-as sfatui sa nu incercati sa va exorcizati copiii, daca vedeti ca se comporta cum nu va convine(sa nu se intample ca la Tanacu), si va mai sfatuiesc sa nu-i speriati prea tare cu iadul, ca s-ar putea speria intra-atat incat sa fuga la o manastire, iar dumneavoastra sa nu aflati nimic despre ei cat vor fi acolo, ca au mai fost cazuri.

        • Am postat din eroare acest raspuns mai jos, ca un comentariu de sine statator, rog administratorul sa nu il posteze acolo. Multumesc.
          Reiau:

          @Alui

          Am explicat deja mai sus (de mai multe opri, cred) ce am vrut sa spun legat de cruciulite; sper sa gasiti acele interventii, ca sa nu mai reiau.

          Pe de alta parte, nu sunt sigur daca sunteti un “secularist” sau un neoprotestant.

          Daca sunteti neoprotesant, va asigur de tot respectul meu intru Hristos, dar disputa legata de cruciulite, moaste si icoane este una dogmatica intre ortodocsi si neoprotestanti si nu aici ii este locul.
          Ortodocsii practicanti cinstesc icoanele si moastele sfintilor.

          Daca, insa sunteti “secularist”, cum pare mai degraba, raspunsul dvs nu face decat sa dea masura ignorantei dvs in domeniu.
          Si imi e foarte greu sa va rezum eu aici cum e cu crestinismul ortodox, cu cele doua izvoare ale credintei, Sf. Scriptura si Sf. Traditie, cum e cu Biblia si cu icoanele si cu “condamnarea explicita a inchinarii la icoane, cruciulite etc”.
          Cat despre sfaturile dvs, multumesc, nu am motive sa imi exocizez copiii (Doamne fereste!), despre cazul Tanacu nu pareti a sti prea multe, decat o varianta simplificata si alterata de presa, v-as recomanda lectura celor doua carti scrise de jurnalista Tatiana Niculescu Bran pe tema (Spovedanie la Tanacu si Cartea Judecatorilor). Cat despre mersul copiilor la manastire, nu e o alternativa care sa ma sperie, e o optiune la fel de buna ca cea de a ramane in lume.
          Iar despre fata care a fugit la manastire, nu stiu de ce, dar am impresia ca mai bine a pus-o pe cale un duhovnic intr-o zi, doua, cu sfatul, decat sa fie alergata si dusa de politie la sectie.

  41. Cu parere de rau trebuie sa va spun ca tonul, atitudinea, claritatea cu care va exprimati, denota suficient de multa istetime, in schimb, nu puteti depasi bolul de sticla in care va aflati si din care ne povestiti cum stau lucrurile. E ca in universul fractalic, aveti capacitatea de a ne spune cum se vede din multe perspective, un punct pe care il vedeti in panza fina in care va miscati cu mintea… dar problema e ca acel punct e varful unui creion, care, chiar mai mult …. la un capat e tinut de „cineva”… De fapt, stiti cum e cu religia, cu credinta… e ca privitul la un vitraliu al bisericii… Poti sa vezi contururi, chiar culori, privind din afara. Poti chiar sa iti si dai cu parerea despre acele vitralii, mai avizat sau mai nepriceput, dar e cu neputinta sa vezi din afara splendoarea ce se prezinta uitadu-te dinlauntrul bisericii. Asa ca, sincer, ceea ce ne prezentati, e doar o coaja sensibila a unei profunzimi pe care daca nu te afli in biserica, nu o poti vedea. Biserica, teologia crestin ortodoxa, are in ea insasi tot ce e nevoie pentru a-l implini pe om ca un tot, aici si mai apoi „dincolo”. Sigur ca (datorita slabiciunilor omenesti), unele manifestari ale religiei , din punct de vedere administrativ, de expresie, pot aduce deservicii si sistemului teologic si persoanelor, dar asta nu inseamna ca un ocean este imputit, daca pe malul unei plaje s-au gasit ceva pesti stricati… Da, trebuie multa primenire, de „cadre”, dar totusi sa vedem sa nu lovim datorita slabiciunilor noastre sau a putinatatii cunoasterii a celor duhovnicesti, in trupul sfant nepieritor al Bisericii Vii.

  42. În fapt, cam toți contributorii de mai sus au dreptate, dar o dreptate alimentată de propriile convingeri religioase. Cadru didactic fiind, afirm că învățământul românesc trebuie să fie laic, iar locul orelor de religie trebuie să fie în școli duminicale, de pe lângă biserici. Elevii catolici, baptiști, penticostali, adventiști etc. aduc semestrial de la aceste tipuri de școli adeverințe cu situația școlară: note și absențe. Și în cazul ortodocșilor trebuie să se procedeze identic.

  43. Problema mea cu religia in scoli este alta . Nu-mi pasa de sperieturile luate de bietii copii si traumele emotionale , pentru ca din pacate din societate au parte de doze mult mai consistente .Chiar as putea spune ca le face bine (in ciuda a ceea ce crie in articol , trebuie luat in calcul si specificul local si impresia mea este ca religia actioneaza mai degraba ca un vaccin impotriva traumelor emotionale ) . In schimb am problema MARI cu interferenta religiei in stiinta . Religia relativizeaza toate cunostintele de biologie , geologie, fizica . Invata elevii sa trateze informatia primita la celelalte materii ca fiind de aceeasi calitate ca cea primita la religie … adica interpretabila .Intra in contradictie directa cu teoria evolutiei (care mai nou poate fi „demonstrata” fara a privi nici macar o fosila ci doar mergand la analize adn cu catelul personal pentru a stabili direct gradul de rudenie :) ) . Raspunsul standard al religiosului ce habar n-are de structura geologica a Pamantului este , „infumuratii aia de oameni de stiinta nu stiu nimic ca nimeni n-a coborat acolo ,dar Dumnezeu le stie pe toate ” si uite asa un individ ce nu stie nimic se simte superior unuia cu un bagaj de cunostinte net superior.Simtindu-se superior n-are nici un interes sa se informeze . Deja exista un trend de a ignora stiinta si realitatea pentru a le inlocui cu elemente supranaturale sau „conspiratii” , in curand o sa ajungem o lume de ignoranti , unii religiosi , altii nu .

  44. Vad o multime de romani liber cugetatori – dispusi, in marea lor generozitate si intelepciune, sa gaseasca un compromis cu fratiorii lor mai prostanaci, credinciosii – care ii tot dau inainte cu aberatia ca un curs de religie ( = studiul Bibliei) e interschimbabil, fara nici o pierdere, cu unul de istoria religiilor ( = un curs de istorie), cel din urma fiind chiar mai potrivit, modern, elevat, occidental, intelectual si, desigur, corect politic. „Let’s celebrate diversity!”, cum ar zice neomarxistul.

    E ca si cum ai pretinde ca un curs de motoare cu ardere interna e interschimbabil cu un curs de istoria motoarelor, sau un curs de programare in limbajul SQL e interschimbabil cu unul de istoria informaticii.

    Valorile morale crestine, pe care conced sa le admita ca folositoare chiar si liber cugetatorii, nu se inoculeaza studiind istoria religiilor. Apoi, nu exista o „Istorie a religiilor” (asa cum exista, de exemplu, o geometrie euclidiana), exista atitea citi autori. Unele mai bune, altele mai proaste. Istoria religiilor nu are de ce sa fie o materie de studiu de sine statatoare si obligatorie alaturi (si in plus) de cursul de istorie, mai ales ca istoria nu e o stiinta. Oricine e interesat poate sa citeasca o astfel de carte (sau mai multe) la orice virsta devine interesat de subiect, exact la fel ca pe orice alta carte de istorie sau roman politist. Nu ai nevoie de explicatii sau supervizare ca sa citesti si sa intelegi o succesiune de fapte istorice.

    Nici religia nu ar trebui sa existe ca materie de studiu in scoala. Ce mai face familia si biserica daca scoala se ocupa de educatia religioasa a copiilor? Nu ar fi mai bine daca parintii si-ar lua copiii de mina si, duminica dimineata, s-ar duce impreuna la biserica in loc sa mearga la un mic si-o bere in Herastrau, la circiuma, ori sa zaca acasa, cu nasul in televizor sau in vodca? Si nici statul nu ar trebui sa se ocupe de organizarea invatamintului. Printre altele, desfiintarea ministerului invatamintului ar avea si marele avantaj ca nu i-am mai auzi pe politruci dindu-si cu parerea despre ce si cum cred ei ca trebuie sa invete copiii la scoala. Ce importanta pot avea parerile despre cum trebuie organizat invatamintul ale unor Basescu, Ponta, Dragnea, Udrea, Tariceanu si ale tot restului clasei politrucice? Plus ca am scapa de o gramada de ONG-uri si de parerile lor primite „de afara”, odata cu finantarea, despre cum ar trebui statul sa spele creierii copiilor natiei.

  45. 1. Normal ca daca ne blocam in micul sofism „Predăm Religia sau predăm despre Religie?” ne vom invarti la infinit in jurul cozii. Religia nu se preda, religia se practica. Intrebarea e daca ne dorim practicarea religiei in scoli. „Despre religie” e altceva si „istoria religiilor” e o varianta, nu singura.

    2. Nu mi se pare normala situatia in care un manager de scoala dicteaza profesorilor cum sa-si predea materia. Mi se pare o incalcare a separarii puterilor in… scoala.

  46. Kartas:

    Citeam Liviuta chiar azi textul de mai jos din Ezechiel cap 30:

    10. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Voi pierde mulţimea Egiptului prin mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
    11. El şi poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi trimişi să nimicească ţara. Vor scoate sabia împotriva Egiptului şi vor umple ţara de morţi.
    12. Canalurile le voi seca, voi da ţara în mâinile celor răi; voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea prin mâna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!”

    Dumnezeu a dat unei parti a oamenilor sa accepte despre El ca se intampla asa ceva, iar pentru restul oamenilor astfel de lucruri sa fie niste exagerari, lucruri neadevarate.
    Cati oameni pot intelege ca, asa cum Dumnezeu a facut ceea ce este scris mai sus, tot asa El face si azi o gramada de lucruri la scara mare, lucruri care seamana temeri intre popoare?
    Nu Liviuta, nu, nu te mai osteni, caci oricat de mult o vei face, in orice fel o vei face, cei pe care Dumnezeu i-a orbit, i-a facut sa nu inteleaga astfel de lucruri se vor sfadi cu tine la nesfarsit! Nu te mai cazni cu ei, pentru ca nu le este dat in nici un fel de la Dumnezeu sa inteleaga, chiar daca multi dintre ei sunt cu mult mai destepti ca noi doi, cu mult mai priceputi in vorbirea veacului acesta, si eu cred ca e bine sa intelegi asta. Intelepciunea de la Dumnezeu este totusi altceva si nu este data tuturor cu aceeasi masura, chiar si oameni buni sa fie, chiar si mai buni ca mine sau ca tine. Accepta asta si nu te mai sfadi fara rost…

    • Stiu ca asa este, @Kartas, precum spui.

      Insa interventiile mele nu au un scop lamuritor (ceea ce la face poate inutile si chiar pacatoase, desi caut sa nu arunc margaritare in calea porcilor);
      Am avut, insa, sentimentul ca lipsa unor voci care sa spuna unele lucruri ar fi la randul sau daunatoare, pentru ca prea s-ar lasa impresia ca toata lumea este atee si secularista si ca toti credinciosii nu am descoperit alfabetul si calculatorul.
      Mi s-a parut ca si vocea noastra trebuie sa fie auzita.

  47. Felicitari pentru articol, l-am citit cu mare interes si chiar consider ca am invatat ceva din el privitor la psihilogia copilului. Explicatiile dvs mi-au facut foarte clar faptul ca religia introdusa in scoala dezorienteaza copilul si ma tot gindesc cum voi proceda cu al meu cind va fi momentul.
    Din pacate avem prea multi oameni orbiti de placerea ca „numai ei au dreptate” plus nterese politice imense….

  48. Savurez replicile lui liviuta, pertinente si de bun simt si ma intreb oare care copii vor fi mai liberi in gandire, ale scepticilor si agnosticilor care se streseaza atat de mult de „parenting” incat uita sa fie liberi (cu efecte dubioase asupra copiilor lor) sau ai oamenilor de tipul lui liviuta, practicant religios liber.

    • Depinde in ce lume vreti sa-i integrati cand vor fi mai mari. Daca lumea pe care o visati pentru copiii dumneavoastra e o tara de genul Romaniei cu politicieni si popi de-a gatea fara nici o noima si morala si unde probabil ca numai credinta te tine in viata…altfel ti-ai iesi din minti, probabil ca ai vostri copii vor iesi mai bine. daca insa ne referim la o tara dezvoltata, cu populatie cu un spirit civic si moral educat altfel decat prin frica, s-ar putea ca acei copii sa nu se regaseasca si sa piarda in fata copiilor agnosticilor.

      • Ce am vrut eu sa spun este ca, din observatiile personale, agnosticii pe care ii cunosc sunt mult mai debusolati decat practicantii (tot tineri si ei). Iar practicantii la care ma refer sunt din mediul urban, educatie buna. Problema geneala cu agnosticii este ca au renuntat la dogma religioasa dar nu au pus nimic in loc. Au doar iluzia ca le stiu pe toate, ceea ce creste pericolul, pentru ca atunci cand crezi ca le cam stii pe toate nu mai faci nimic.

        • Exact ce spun: agmnosticii pe care ii cunoasteti dumneavoastra in societatea romanesca, o societate construita pe valori ne-agnostice. Normal ca cei mai religiosi se adapteaza mai bine pe matrita aceea decat agnosticii, mai bine zis prima generatie de agnostici. Chestia e urmatoarea…eu vreau pentru copiii mei vestul, nu Romania. Eu nu vreau sa sfarseasca slujund alta generatie de politruci infractori crestini-ortodocsi. vreau altceva pentru ei. Ori nu cred ca nu se vor regasi in valorile occidentului construite mai degraba pe constiinta morala si responsabilitate decat pe frica sau dedicatie monoteista.

        • Faptul ca mi-am pierdut o gramada de timp comentand la acest articol se datoreaza mai cu seama faptului ca „secularistii de forum” trebuie scuturati un pic pentru a iesi din cliseul potrivit caruia „credinciosi = analfabeti = oameni prosti etc”, in ciuda faptului ca aruncand un ochi printre marii intelectuali ai lumii se poate constata foarte usor ca un astfel de cliseu nu are nicio justificare.
          Probabil ca acele cateva secunde filmate (special, poate) de cate o camera TV la cate o sarbatoare, cu focus pe cateva femei batrane cu reactii mai „pasionale” in momentul scoaterii moastelor sunt suficiente pentru ca acesti secularisti sa isi faca o imagine definitiva, desi un simplu drum la o Liturghie intr-o biserica bucuresteana le-ar putea contrazice acest cliseu.
          Pe de alta parte, asta nu inseamna ca desconsider valoarea umana si spirituala a credinciosilor fara diplome si nici ca argumentul meu sta doar in calitatile intelectuale ale multor crestini practicanti.
          Va multumesc, in orice caz, pentru aprecieri si confirm si eu justetea observatiei facute in cel de-al doilea comentariu (reply-ul)

          • Liviuta, desteapta forumului, multumim pentru luminare. Problema e ca mataluta traiesti in tara lui ponta. Desteptaciunea matale de erudita cu staif nu iti va da nici job si nici mare prestanta intr-o societate bazata pe valori si indici seriosi.
            Si ai facut mataluta statistica religiosilor intelectuali sau neintelectuali? Nu cred. Apoi, ce este un intelectual? Este cel definit de comunisti ca fiind de fapt un absolvent de facultate? Ala nu este intelectual…stiu ingineri care nu scriu corect gramatical. Dar totusi sunt profesionisti. Sunt cei care activeaza in mediul academic, cei care scriu carti? Cum ii alegeti, mai exact? Dati-mi va rog algoritmul. Ce va face sa va credeti atat de desteapta? Aveti o facultate, un doctorat. Ei, si? Sunt multi care au. Ati facut statistici cu reprezentarea lor? Cati analfabeti si cati „doctori” pe categori? Sau niste observatii personale ca l-ati auzit pe Tutzea (apropo, intelectual umanist, nu stiintific) sau Liiceanu sau cate un ezoteric la sfarsitul vietii (ex. Palade).
            haideti sa vorbim despre masele critice, nu despre exemple particulare.
            Apoi ma repet…in Romania probabil ca iti sari de pe catzei daca nu il ai pe Dumnezeu sau ceva care sa-ti dea mangaiere. Si probabil ca asa a fost toata istoria acestui popor. Mai marii si-au batut joc si au supt poporul care, imbarbatat de biserica stramoseasca si-a dus amarul in siritul iertarii si al sperantei de „mai bine”, undeva, in alta lume.

          • Si nu m-a convins cu absolut nimic o participare la o liturghie cum ca lucrurile ar sta altfel. Dimpotriva vezi cateva categorii clare: una de ascultatori linistiti care eventual traiesc liturghia. Apoi o adunare semnificativa de „doamne bine” cu palarii frumoase si care sunt clar acolo pentru socializare si pentru a observa si fi observate. Apoi categoria doamnelor mai in varsta care susotesc in permanenta. Mai e o categorie agresiva auditiv care in permanenta fosneste pungi, colive, mere, banane. Urmeaza categoria copiilor plangaciosi scosi dupa mult timp din biserica, daca nu se potolesc. Mai avem si categorii non-umane gen: telefoane mobile sau trancanit de strane, zdranganit de bani si cumparaturi de lumanari si alte obiecte..
            O adevarata babilonie si la liturghiile astea, ce sa mai. gresesc? Imi bazez observatiile pe mai mult de 10 biserici. Nu am vazut in nici o biserica, catedrala, templu din lumea asta atata fosneala si palavrageala ca in timpul liturghiei ortodoxe. Absolut nicaieri.

  49. M-I-R-A-C-U-L-O-S! Ptiu, drace, m-a luat gura pe dinainte. Exceptional articol. Se vede si din numarul mare al raspunsurilor de pe forum. Abordarea subiectului este de o finete rara. Dar ce ne facem, ca-s multi si multe. Preoti si profesoare de religie reticenti si retinute la ideile expuse de dumneavoastra. Pana cand nu vom scapa de vorbele de Duh din „filisofia populara” (Sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice popa; Rau cu rau dar mai rau fara rau; Daca minti te bate Dumnezeu; Cruciulita te scapa de necazuri etc.) si de mersul cu Botezul de patru ori pe an (in copilaria mea venea preotul cu Botezul in ajunul Bobotezei – 6. Ianuarie), de indobitocirea maturilor cu cai verzi pe pereti prin mistificarea teribila a Noului Testament – ce sa mai zicem de niste elevi minori – (cum ar fi: rugaciunea in comun e mai primita de Dumnezeu) ne va fi greu sa ne desprindem de aceste metehne bisericesti ce fac sa prospere o categorie de licentiati care isi impun in biserici, dar mai ales in mijlocul elevilor inocenti metode subversive de inducere cu forta a unor mentalitati religioase. Biserica nu a stat mult pe ganduri si a ars rapid pe rug (Galileo Galilei, Giordano Bruno) sau a excomunicat episcopi importanti care au demonstrat cu Biblia in mana ca Biserica era depasita (Martin Luther, Erasmus din Rotterdam). Nu o sa gasim niciodata intelegere la onor preotimea romana si de oriunde. Nu ne vor lasa sufletele sa se roage linistite in „chiliile” noastre, pentru ca si-ar pierde obiectul muncii si al inavutirii pe cai exagerat de usoare. Va multumesc pentru articol si va transmit cele mai pretioase ganduri. L. Russell

  50. O pana excelenta, pentru un subiect care, din pacate, prea putini putem ” accede”. Ca profesor de socio-umane, in preuniversitar, m-am izbit constant de consecintele acestui mod de abordare al materiei -Religie-. Ar fi multe de spus -si le-as spune- daca n-as avea atat de acut sentimentul inutilitatii efortului.
    Imi doresc si va doresc, sa va citeasca mesajul omul potrivit! Numai bine!

  51. @liviuta
    „M-ati facut mincinos (chiar unul care minte din reflex) si necinstit …”

    Pai daca va uitati cu atentie de fapt ati mintit dar din punctul dv de vedere „nu se pune” pentru ca de fapt dv intelegeati altceva din afirmatia respectiva .De-aia am zis reflex … adica involuntar si avand conotatii atenuante in acest caz .Vedeti cum se schimba intelesul cuvantului scris alb pe negru in functie de „interpretari” ulterioare ? (asta e intepatura apropo de tendinta de a tot interpreta Biblia )

    • V-am dat mai sus o explicatie in registru logic a modului in care a decurs disputa de idei in care ati intervenit. Nu mai stau sa interpretez a doua oara ceva ce nu avea nimic interpretabil din perspectiva in care s.a discutat.
      Am impresia ca insistati in chestia cu mintitul samd.
      Sper sa fie doar o impresie.

  52. Nu am nici un fel de problema ca educatia religioasa in sine, insa am o mare problema sa fie facuta din banii publici.

    Nu toata lumea vrea aceasta educatie religioasa si a o plati din banii publici este imoral.

    De aceea exista biserici si scoli religioase. Vor educatie religioasa, sa faca bine sa organizeze clase speciale dupa slujba duminica sau chiar in timpul saptamanii, dupa scoala, si sa le plateasca din propriul buzunar.

    Orice altfel de solutie in afara de asta pur si simplu nu e cinstita si poate duce la abuzuri de genul a forta copiii sa asiste la ore oricum, deoarece scoala nu le ofera un loc unde sa poata sa stea pentru ora de religie si nici nu pot sa stea in scoala fara supervizare.

    Argumentul ca parintii nu au timp pentru educatia religioasa a copiilor nu tine. Daca tineau atat de mult la educatia respectiva, ar fi facut timp pentru ea asa cum isi fac timp sa duca copiii la lectiile de pian, balet, meditatii si alte cele.

    • Două observații:

      1. Atâta timp cât nu ești atins de credință, cât nu constituie o aderare personală, voită și conștientă, devine logică necesitatea comutării dinspre învățarea religiei, înspre învățarea despre religie. Sau, cum spunea recent MM, înlocuirea religiei cu istoria religiilor.

      2. Cu puțin efort, ne-am putea da seama că, datorită proastei formări sau înțelegeri a credinței, mesajul acesteia este distorsionat de anumiți dascăli. Fenomenul însă poate fi întâlnit la oricare altă materie, fără ca prin aceasta ”materia” matematică, franceză, geografie sau oricare alta să trebuiască să fie incriminată în sine, ca având efect negativ asupra copiilor. Cu toții am avut parte, din păcate, de dascăli anti-vocație, care în loc măcar să deschidă gustul pentru materia respectivă, au îndepărtat mai degrabă atât de materie, cât poate și de dragostea de carte. Distincția trebuie făcută.

  53. Va impartasesc in totalitate punctul de vedere, poate o sinteza a articolului ar putea fi trimisa catre ministerul educatiei. Sunt parinte si sunt ingrijorat de aspectul subiectului din articol. Pe vremea mea, tata m-a indrumat sa citesc singur pentru a-mi forma o parere despre religie. In scoala am prins-o doar la liceu, insa deja aveam un contur relativ format asupra subiectului. Perceptia unui copil in clasele primare referitor la religie e pus si simplu inexistenta. Sa pretinzi ca dogmatica e la cheremul unui copil de 5 ani e absurd. Maniera in care e predata si programa scolara o fac , exact cum mentionati mai sus , o indoctrinare pura. Religia trebuie sa devina o materie facultativa iar programa scolara edita de catre cineva cu un minim de bun simt egal cu cel ce denota din articol. Felicitari !

  54. Apreciez întrebările pe care vi le puneți și deși nu sunt de acord cu multe din argumentările dvs. nici din perspectivă strict psihologică, nici filosofică, consider însă că subiectul e unul care merită abordat public și vă sunt recunoscător că ați făcut-o.
    Reiese din articol și poziția dvs. vis a vis de existența lui Dumnezeu care e pentru dvs. ferm plasat în simbolism, un nume, probabil pentru refulările anti-autoritariene dobândite între faza anală și cea latentă a copilăriei. O proiecție, probabil influențată și de cultură a supra-eului folosită pentru a regla pulsiunile sinelui de-a lungul vieții.
    În puține clipe se pare că vă deranjează de-a lungul articolului ”scepticismul” sănătos pe care îl invocați împotriva religiei vis a vis de propriile dvs. presupoziții : cum că varianta Dumnezeu ar putea fi și altceva decât ceea ce concepția dvs. naturalistă despre lume și viață îl face: un concept sociologic construit din nevoia de stabilitate socială sau de control al elitelor asupra masei. Trăiască Freud, Marx și toate curentele înrudite, de la existențialism la deconstructivism!
    Atât doar despre ochelarii pe care îi purtați, care sunt bine informați de propriul dvs. subiectivism. Cred că multe taste în articol au fost apăsate de dvs. doar mânată de acești ochelari.
    Discutând însă pe fond. Aveți dreptate!
    Nu are cum instituția bisericească prin reprezentanții ei din învățământ să fie soluția pentru ”educarea religioasă” a plebei.
    Nu din cauza improbabilității Weltanschauung-ului ei, ci din cauza lipsei de autenticitate care miroase de departe… mai precis din raportarea ei majoritar mercantilă și nefiresc de lumească la viața de zi cu zi a individului și a cetății. Lipsa ei de autenticitatea se transferă apoi fiecarui individ, în fiecare casă, în fiecare familie.
    Dacă biserica crează modele: să le vedem! Dacă teologia e mai mult decât o descriere sistematică a unui mit, să o vedem în viață. În primul rând în viața ”profesioniștilor” ei și apoi în mase.
    Unde e Dumnezeul ortodocșilor sau al catolicilor sau al indiferent cui?
    Unde ”vine Împărăția Ta și se face voia Ta” precum în cer? Adică cu armonie, sacrificiu de sine, cu iubire, cu justiție socială cu prețul propriului confort – nu din banii contribuabilului…
    Aveți dreptate din păcate, doamnă: zicea Pleșu într-un simpozion despre eradicarea corupției: ”Eliminarea corupției e treaba bisericii, nu a sistemului juridic.” Corupția se elimină cu sacrificiu de sine, dacă Scriptura e adevărată, nu prin inginerii sociale… nici măcar educaționale.
    Ne avem pe noi furând la taxe, pe prunci copiind la bac, pe soți trișând în relații și pe șeful guvernului la doctorat, din cauză că suntem produsul lipsei de autenticitate a bisericii și a lipsei de capacitate de translatare a bisericii a Dumnezeului iubitor din Evanghelii în viața de zi cu zi a individului și a urbei.
    Și din păcate o instituție care nu se poate reforma pe sine, nu va avea puterea de a reforma nici generația viitoare, nici nația noastră, deși unii preopinenți din comentariile de mai sus încă speră asta.
    Deci dragi practicanți, hai să se vadă în relațiile noastre de zi cu zi creștinismul nostru și iubirea pe care credem că o primim de la El! Și da’ dacă pruncii noștrii ne vor trage de mânecă și ne vor întreba de ce trăim altfel.
    E o iluzie că Instituția sau educația formală va schimba ceva.
    Doar mărturisitorii și martirii, fie ei cunoscuți, fie majoritatea celor anonimi, vor putea întrupa zilnic adevărata educație întru credință a altora. Și asta nu dintr-o cunoaștere teoretică și de mâna a doua a lui Hristos, ci din contactul nemijlocit cu iubirea lui apropiată și accesibilă!

  55. Lipsa de logica este in floare in unele comentarii de mai sus:

    „sa scoatem din cultura noastra toate referintele la Dumnezeu, Craciun, Alba-ca-zapada, Thomas? In timp ce in toate desenele animate, jocurile video, filme, benzi desenate abunda reprezentarile si referintele la Diavol, Sauron, vrajitoare, varcolaci, Batman, Joker, vampiri, etc.?”

    „cum anume sa il evitam pe “sarsaila” din povestile lui Ion Creanga, mai pe scurt, cum evitam demonologia asta “nenorocita si mutilanta educational” din procentul de peste 99% al continutului povestilor pentru copii sau a poeziilor unor autori extrem de cunoscuti varstelor mici. Si daca nu o putem evita, atunci dvs. ce ii raspundeti copilului dvs., daca citind aceste povesti, rasare intrebarea: “entitatile” astea ciudate ce sunt?”

    „vad ca nu suflati o vorbulita despre un fair comparativ cu alte aspecte ale dimensiunii raului ofereit ca la carte de zecile de programe tv in care desenele animate ingrozesc si un om mare…. pentru un copil “calit” in relatia cu cele mai sus amintite de mine,va zambi condescendet la “povestile” din manualele de relige”

    Cand copilul vede desene animate cu monstri sau citeste povesti cu Alba-ca-Zapada, varcolaci si zmei, nu-l indoctrineaza nimeni ca personajele respective sunt reale, ca sufletul lui va fi chinuit vesnic in iad de monstri daca nu e cuminte, daca nu se pocaieste si nu se roaga neincetat la Dumnezeu sa-l scape de ei. Nu-l indoctrineaza nimeni ca daca face ceva rau a fost de fapt influentat psihic de un monstru din asta, ca ei stau mereu la panda sa-l ispiteasca si sa-i piarda sufletul ori ca trebuie sa poarte amulete si cruciulite ca sa fie ferit de influenta lor. Cat priveste Creanga sau povestile populare cu diavoli, nu trebuie studii de folcloristica sa-ti dai seama ca in folclor, nu numai in cel romanesc, diavolul e un personaj adus la dimensiuni umane si ridiculizat, ca nu seamana deloc cu forta misterioasa si terifianta prezentata de religie.

    Un copil face diferenta dintre realitate si fictiune in functie de felul cum i se prezinta o poveste: daca el va citi legendele Egiptului antic sau Legendele Olimpului sau povesti din 1001 de nopti si va fi invatat in familie sau la scoala ca Hefaistos, Isis sau djinnii sunt fapturi reale, el le va lua ca atare. La fel, daca va citi legendele lui Cleopa despre diavoli cu cozi lungi si groase si va fi invatat ca ele sunt reale, le va lua ca atare. De aceea e o problema falsa sa spui ca daca nu se mai face religie la scoala, ar trebui sa fie scoase si poeziile lui Arghezi cu Uciga-l Toaca sau povestile cu Sarsaila sau ca ele devin de neexplicat; toate pot fi explicate foarte bine si unui copil care nu e invatat sa creada in existenta reala a acestui personaj. Face parte din cultura generala sa cunosti elemente din mitologia biblica, pentru ca altfel, cum zice Liiceanu, risti sa te plimbi prin muzeele Europei ca pe o plantatie de cartofi. E valabil si pentru elemente de mitologie greaca sau egipteana sau islamica. Dar e un gest, as zice, chiar de caritate crestina, ca parinte sau ca profesor, sa-i explici copilului si CUM anume a aparut, istoric, conceptul de diavol ori cel de pacat stramosesc ori de iad. Ca sa-l scutesti, cand va fi adolescent sau adult, de efortul de a se elibera pe cont propriu de credinta in ele si de rusinea, tristetea, dezamagirea sau furia de a nu fi stiut de la bun inceput cum stau lucrurile.

  56. Daca textul trecut a fost interesant si presupun folositor ptr multi, acesta se situeaza in opinia mea pe alte coordonate.
    Cateva lucruri: a) nu va puteti pronunta pe continut. Sunt uluit! N-aveti competenta. Stiu ca toti ne pricem la toate, mai ales la religie, si eu stiu de ex cum ar trebui sa arate matematica, fizica si chimia, mai ales ca am o bogata experienta neplacuta cu ele; b) criteriul traumelor e patetic, dar chiar si asa, va aduc in situatia mi se pare de a desfiinta sau nivela nu diferite manuale, ci scoala cu totul: scoala nu prea e un loc de distractie, de fapt se sufera destul de mult in ea, de-a lungul fiecarui an (adevarul e ca nu e usor sa fii bun, nu stiu daca ti-ar putea reusi asta pur si simplu sau fara chinuiala undeva pe planeta asta; chiar, stiti pe cineva care a devenit genial sau a rasturnat lumea cu vreo idee, vreo muzica speciala sau altceva asemanator tinand-o intr-o veselie?); c) ceea ce va anima e, i-as spune, ‘un esential al credintelor’, un fel de esperando al religiilor (eventual restrans la experienta noastra religioasa), evident cu alura supraconfesionala sau plurala. Dar acest esperando al religiilor nu exista, trebuie sa v-o spun deschis. Pe teren n-o sa intalniti decat catolici, ortodocsi, penticostali, reformati, adepti ai lui Moon si inca vreo cateva mii; si oricum e imposibil, inclusiv intr-o versiune enciclopedica. La noi in tara de ex prospera cateva forme de ultraprotestantism. Teologiile si eticile lor sunt pietiste, accentul cade pe o anumita eferverscenta interioara si un soi de rigorism pe celelalte planuri. Dimpotriva, teologiile catolice si ortodoxe sunt communale si euharistice. Cum realizati dvs un melanj supraconfesional din asa ceva (adica cam ce i-ati pretins dvs colegului)? Ecumenismul sau eforturile bisericilor de apropiere e altceva, daca cineva se gandeste la asta, nu un rezumat in jurul caruia se aduna toti, iar carti precum ‘Crestinismul redus la esente’ in realitate exprima o viziune extrem de ingusta asupra chestiunilor de spiritualitate si practica sau de conduita crestina (anglican-protestanta daca doriti –nici macar, ptr ca ii lipseste elementul comunal al credintei, or anglicanii il au intr-o masura mai mare decat ceilalti –ciudat e ca C.S.Lewis e anglican). O versiune enciclopedica trebuie calificata fara niciun fel de rezerve ca proasta sau inoportuna. Istoria religiilor nu e nici esperando, nici enciclopedie. Istoria religiilor si teologia isi revendica acelasi teritoriu, cel al experientei religioase, dar si epistemic sau metodologic, si metafizic se exclud reciproc: e suficient sa va spun ca istoria religiilor se descurca nu doar cu o diversitate halucinanta de divinitati, dar nici macar n-are nevoie de Dumnezeu, cu atat mai putin de un anumit Dumnezeu; ei, cu teologia lucrurile stau exact pe dos, adica aveti de-a face in realitate cu doua moduri de intelegere a experientei religioase complet opuse. In sfarsit, melanjul dvs supraconfesional, indiferent de tip (esperando sau enciclopedic), nu va rezolva probl nici din alt pct de vedere: cel al deschiderii. A elimina teologia din scoala inseamna de fapt sa te inchizi, nu sa te deschizi. Nu devii mai plural cand dai afara biserica/ bisericile din scoala si faci istoria religiilor sau esperando, ci mai lipsit de pluralitate; din pct de vedere metafizic esti pur si simplu monoform sau uniform, in timp ce din pct de vedere intelectual sau spiritual, esti in cel mai bun caz blunt-iform. A inlocui teologia cu istoria religiilor sau altceva asemanator in scoala te restrange, nu te largeste. Va las aici un argument mai elaborat in acest punct http://www.contributors.ro/cultura/etica-versus-religie/
    Toate cele bune

    • „A elimina teologia din scoala inseamna de fapt sa te inchizi, nu sa te deschizi. ”
      De aia avem atatia bigoti, superstitiosi, fanatici, fraieri care arunca averi pe „vrajitoare” in ultimii ani, copii speriati fugind de acasa la manastiri. De la atata deschidere ortodoxa.

      • In materie de bigotism, ma tem ca nu sunteti deloc in siguranta, judecand dupa cum si in ce termeni puneti probl. O varianta ceva mai relaxata si neaparat plurala sub cat mai multe aspecte v-ar salva de asa ceva.
        Toate cele bune

        • Intradevar nu in in siguranta in fata bigotismului, ma intalnesc cu el chiar aici.
          Sunt probleme care au o solutie unica nu plurala, iar predarea religiei in scoli are o singura solutie valida si logica: eliminarea ei. Asta chiar spre binele credintei adevarate. 100 de soldati voluntari fac mai mult decat 10.000 de soldati impinsi cu forta de la spate sa lupte pentru o cauza in care nu cred. Parerea mea e ca influenta BOR in Romania se prabuseste de la o zi la alta, tocmai pentru ca BOR isi IMPUNE interesele, fara negociere, fara dezbatere, fara argumente.

            • Dimpotriva, inchizitorii nu prea aduceau ca argument adevarul faptic. Argumentele lor erau fantastice, rupte de realitate! Adica minciuni, falsuri. Iar „dovezile” si „convertirile” lor erau obtinute sub tortura sau intimidare. Asa cum procedeaza popii cu copiii in scoli! Ii „conving” pe copii sa creada in balivernele lor prin intimidare, uneori prin violenta verbala, si chiar violenta fizica(lovire), in cazuri foarte rare ce-i drept. Ca doar la ortodocsi „bataia e rupta din rai”.
              Cautati „profesor de religie lovind copiii” pe Google pentru dovezi.

            • @Alui

              Va apreciez insistenta, hotarirea si abnegatia, dar v-as ruga sa incercati sa fiti mai echilibrat si daca se poate, ceva mai rational.
              Incercati sa nu (mai) folositi argumente care se pot intoarce usor impotriva celor sustinute de d-voastra. Asta ar insemna, ce-i drept, sa (va) ginditi argumentele cu citiva pasi mai departe.

              Destui profesori din vremea comunista bateau la copii ca la fasole: in puscarii, intelectualii erau batuti bestial, iar cei care ii bateau nu erau dintre cei care credeau in Dumnezeu. Cit despre minciuna in comunism, va las sa mai reflectati.
              Cred – ca si Cristian Ghinea – ca pentru fiecare dintre noi ar fi util sa incercam, macar din cind in cind, ca exercitiu, potolirea exaltatilor din tabara proprie: discursul dar si dialogul nostru ar avea numai de cistigat.
              Relaxati-va, fiindca doar asa va veti putea folosi si chiar bucura de dialog.

    • „Cateva lucruri: a) nu va puteti pronunta pe continut. Sunt uluit! N-aveti competenta. Stiu ca toti ne pricem la toate, mai ales la religie, si eu stiu de ex cum ar trebui sa arate matematica, fizica si chimia, mai ales ca am o bogata experienta neplacuta cu ele;” /

      De ce adica n-are competenta, pentru ca va deranjeaza punctul sau de vedere? Aceasta e inclusv o dezbatere, se discuta in contradictoriu, obisnuiti-va cu ideea. In materie de psihologie sau psihopedagogie, dascalul dar si preotul ar trebui sa fie la ei acasa: se pare ca numai dascalul e. Ar trebui sa stiti regula, atunci cind stiinta are rezultate concrete, religia ar trebui sa taca. Religia e la ea acasa cita vreme se mentine in domeniul credintelor nefalsificabile. Daca in stiinta, experimentul imi arata clar manifestarea unui fenomen in anumite conditii, religia nu poate in nici un fel contrazice faptele.

      „b) criteriul traumelor e patetic, dar chiar si asa, va aduc in situatia mi se pare de a desfiinta sau nivela nu diferite manuale, ci scoala cu totul: scoala nu prea e un loc de distractie, de fapt se sufera destul de mult in ea, de-a lungul fiecarui an (adevarul e ca nu e usor sa fii bun, nu stiu daca ti-ar putea reusi asta pur si simplu sau fara chinuiala undeva pe planeta asta; chiar, stiti pe cineva care a devenit genial sau a rasturnat lumea cu vreo idee, vreo muzica speciala sau altceva asemanator tinand-o intr-o veselie?); ” /

      Nu criteriul traumei e central in argumentatie, ci cel al folosului educativ, mai precis, al eficientei. Pe de alta parte, trauma are un mare potential inhibant daca vorbim de invatare. Felul in care vorbiti despre trauma, ma face sa cred ca, de fapt, va referiti la deranj sau neplaceri.
      Sa fie clar, provocarea sistematica de traume la copii nu va duce la mari realizari ale umanitatii. Nimeni n-a afirmat aici ca ar fi usor sa fii bun, ci ca, in esenta, s-ar cuveni sa evitam situatiile traumatizante, mai ales in cazul copiilor. Asadar, chiar daca aproape orice mare realizare vine cu chinuri, asta nu inseamna ca, in general, chinurile aduc cu ele in mod automat mari realizari.
      Pe de alta parte, marile reusite sint infaptuite de oameni pe deplin maturi, care isi pot asuma in cunostinta de cauza dificultatile de parcurs. Copiii nu sint in aceasta situatie. Chiar si in cazul celor maturi, genul asta de rationament are defecte majore, caci nu recomanzi altora chinuri care pesemne aduc realizari importante. Daca vrei realizari, ar trebui sa te straduiesti de unul singur, eventual sa cauti compania altora ca tine. Altfel, nici macar maturii n-ar trebui sa se chinuie la propriu pentru a realiza ceva important, caci dificultatile inerente sint suficiente. Dar astea sint deja nuante pretioase pentru cei mai multi dintre noi, pentru care doar sacrificiul ar mai putea inseamna ceva.

      „c) ceea ce va anima e, i-as spune, ‘un esential al credintelor’, un fel de esperando al religiilor (eventual restrans la experienta noastra religioasa), evident cu alura supraconfesionala sau plurala. Dar acest esperando al religiilor nu exista, trebuie sa v-o spun deschis.” /

      Aveti dreptate, in romaneste nu avem esperando ci esperanto, ca si in engleza – poate in spaniola, la catolici…
      Altfel, inca de pe vremea lui Einstein se vorbeste despre religiozitatea cosmica. Intre oamenii de stiinta, felul asta de a vedea lucrurile e unul, as spune, comun.

      „Pe teren n-o sa intalniti decat catolici, ortodocsi, penticostali, reformati, adepti ai lui Moon si inca vreo cateva mii; si oricum e imposibil, inclusiv intr-o versiune enciclopedica. La noi in tara de ex prospera cateva forme de ultraprotestantism.” /

      Pe teren sint o multime de oameni de stiinta care nu inteleg deloc cramponarea religiei de supozitii dintre cele mai nesigure.

      „In sfarsit, melanjul dvs supraconfesional, indiferent de tip (esperando sau enciclopedic), nu va rezolva probl nici din alt pct de vedere: cel al deschiderii. A elimina teologia din scoala inseamna de fapt sa te inchizi, nu sa te deschizi.” /

      Lumea insasi e un melanj de religii foarte diverse. Inclusiv crestinii vorbesc despre calea de mijloc. Pai atunci ce e de ales cind sint atitea religii? Oare chiar ar trebui ca oamenii sa se grabeasca sa aleaga? Sau poate s-ar cuveni sa-i lase pe altii sa aleaga in locul lor? Iata, pentru copii, aleg parintii, ca ei stiu ce e mai bine: nu doar scoala, dar si religia. E bine asa?

      „Nu devii mai plural cand dai afara biserica/ bisericile din scoala si faci istoria religiilor sau esperando, ci mai lipsit de pluralitate; din pct de vedere metafizic esti pur si simplu monoform sau uniform, in timp ce din pct de vedere intelectual sau spiritual, esti in cel mai bun caz blunt-iform. A inlocui teologia cu istoria religiilor sau altceva asemanator in scoala te restrange, nu te largeste. Va las aici un argument mai elaborat in acest punct http://www.contributors.ro/cultura/etica-versus-religie/” /

      Acest ultim pasaj e cu totul neconvingator, iar trimiterea nu-l salveaza.
      E drept ca oamenii abia asteapta sa scape de incertitudini, toti ideologii stiu asta. Insa e de bun simt sa constati ca perspectiva cuiva este mai larga atunci cind are de ales, atunci cind amina alegerea, cind se mai gindeste, mai ales daca-i vorba de o chestiune foarte importanta.
      Cred ca ultimul rol al scolii e acela de a-l grabi pe copil sa aleaga o religie.

      • Singura noutate remarcabila pe care mi-o livrati e cum se scrie esperando pe romaneste. Habar n-aveam.
        Multumesc ptr stradanie, apreciez stilul minutios
        Toate cele bune

      • A nu se intelege ca as fi acceptat chestiile pe care mi le atribuiti, de pilda ca as cauta suferinta sau asa ceva. Ma credeti probabil vreun sado-maso, ca altfel nu-mi explic. Dar nici cu textul dnei Morar n-ati fost prea atent, observ. Desi ma mir teribil: ar fi trebuit sa fie o simpla scrisorica, la cat de minutios si exact va dovediti uneori
        Bun, am incheiat.
        O zi minunata

        • Vorbim despre Oana Moraru, nu Morar.
          Referitor la articolul sau, fiindca nu ma pricep sa aduc laude, prefer sa ma fac util si sa-i sprijin punctul de vedere dialogind cu cititorii interesanti ai acestei minunate platforme.
          Altfel, nu va atribui nimic, fiti linistit.
          Toate bune.

          P.S.
          Primul impuls a fost sa spun ca si altii, ca articolul este excelent: n-am facut-o, dar nu pentru ca n-ar fi asa.

        • Iertati-ma, acum inteleg la ce va refereati, era vorba de erorile din textul articolului.
          Apreciez ca nu v-ati legat de ele si v-ati rezumat la idei. Stim amindoi insa ca, pe contributors, s-a creat in mod tacit un soi de conventie: sa nu ne legam de amanunte, desi uneori aceste amanunte pot fi destul de importante. Ideea e ca daca am incepe sa ne corectam gramatical unii pe altii, dialogul ar degenera rapid, or, scopul platformei este dialogul, schimbul de idei si nu de reguli de gramatica. In orice caz, de preferat este atentionarea (reciproca) discreta, mai ales daca greselile se repeta sau daca cel care le face devine agresiv.
          Pentru a echilibra lucrurile, voi face o singura corectie, fiindca mi se pare importanta: pluralul masculin la ortodox e ortodocsi, nu ortodoxi.

          • Stati linistit, nu ma simt nedreptatit. Si cum as putea? Va datorez de ex cuvantul esperanto. Altii m-au invatat sa scriu innebunit cu doi ‘n’. Neglijent cum sunt il scriam cu unul singur. In plus nu m-am gandit o secunda la greseli ca x in loc de cs la pl, cred ca nici nu le-am vazut.
            Speram sa ne intelegem mai bine asupra textului dnei Moraru. Asta e acum
            O zi buna

            • Am credinta ca timpul nu e pierdut. In ce ma priveste, astept ocazia de a va sustine ideile.
              Altfel, recunosc, valul ma ia uneori si pe mine. Exista, intr-adevar, tendinta de a judeca mai putin critic textele celor despre care consideram ca se afla de aceeasi parte a baricadei, mai ales ca, multi dintre noi, am ajuns sa facem aproape automat demarcatia. E cu siguranta deplasat sa ne manifestam permanent ca niste veritabili insurgenti.
              Articolul de fata mi s-a parut insa remarcabil, tocmai fiindca nu ridica baricade, si asta nota bene, in doua chestiuni pentru care incaierarea si partizanatul sint regula (e vorba de educatie si religie) – stiu, unii vor spune ca e prea putin.

              Daca atunci cind vorbim despre atei si teisti taberele si baricadele sint clare, lucrurile nu mai stau la fel atunci cind vorbim despre agnostici. De altfel, e destul de dificil sa gasim agnostici exaltati – vezi „extremistul de centru” (Radu Cosasu).
              Din pacate, „agnosticii” din educatie sint prea putini iar consecinta e ca la noi, invatamintul e intr-o revolutie permanenta.
              E-adevarat, Oana Moraru vorbeste si despre o schimbare de paradigma. Nu cred insa ca exagereaza fiindca chiar sint necesare schimbari importante. Felul in care gindeste ma incurajeaza sa cred ca sint posibile transformari benefice de amploare fara seisme majore.

              Toate bune

  57. … Cate eforturi inutile, ce risipă de resurse, ce agitatie sterilă au dezvoltat „tatăl lui Alex” si ceilalti ca el! Cu ce rezultat, cu ce finalitate? De 2.000 de ani se tot găsesc nişte nefericiţi care se avântă mereu în răspăr! Se încăpăţânează să izbească cu talpa goală în vârfuri de ţepuşe! Nu era mai simplu sa-i fi luat copilului o cruciulita si gata!? Cu ce i-ar fi putut dăuna sau cu ce i-ar fi deranjat pe ei, dacă tot zic că nu cred?

    • N-ai sa intelegi nicodata ca unii oameni prefera sa nu-si plece capul in fata presiunii si prostiei celorlalti, chiar cu pretul vietii, vezi Giordano Bruno. Altii, mai slabi, cedeaza(Galileo), dar totusi nu-si schimba parerea.

  58. Sunt curios daca predarea geografiei la clasa a III-a (propunerea mea), ar conduce la tot atatea dezbateri.

    Majoritatea copiilor pe care ii cunosc nu acorda importanta religiei facute in scoala. Motivele sunt multiple.

    De fapt, din chiar memomentul in care religia este numita „materie de studiu” s-a cam terminat cu influenta ei. Din fericire. Pentru ca multi „profesori de religie” sunt niste vajnici recitatori de dogma si nimic mai mult. Asta, iar din fericire, ca nu prea ii ia nimeni in serios.

    O ora cateodaa plictisitoare, cateodata haoiasa in care desenezi sfintisori cu cerculete pe cap. Sau inveti cum da masina peste tine daca nu cumperi paine saracilor (ei da, chiar credeti ca un copil care a trecut de 7 ani crede asa ceva?!!)

    Bietii copiii de multe ori se distreaza prefacandu-se infricosati sau prefacndu-se ca iau in serios asta. Parintii, cu gandul aiurea, iau copii in serios. Profesorii, cu slaba pregatire pedagogica (cei de religie, dar nu numai…) cateodata iau si ei in serios chestiile astea.

    Eu as atrage atentia ca un copil de 6-9 ani nu prea comunica la fel cu un adult si ca e bine sa fim atentia la prticularitatile de comunicare inainte de a ne bate capul cu „ora de religie”.

    Personal, eu as scoate-o pentru ca pur si simplu e ineficienta.

    Sau se poate face, de exemplu o ora de religie pe luna dar in biserica respectivei confesuni, cu chiar preotul de parohie. In extracurricular sau chiar in curricula extinsa.

    Dar dincolo de astea m-as cam opri sa-mi bat capul cu asa ceva, pentru ca nu asta e problema mare a scolii romanesti, ci lipsa de metoda si de interes mult prea generalizate,

    Sa-si bata capul BOR cu religia, nu profesorii si parintii. Ei au incurcat-o, ei s-o descurce.

    ===============

    Hai sa discutam despre geografie – cat si cum ar trebui sa fie prezenta in ciclul primar. A avut loc o reforma curriculara anul acesta.

  59. Ce bine ca existi pe Pamant pentru a pune la punct profesori, preoti habotnici. Fara tine, sistemul s-ar bloca din cauza fanatismului oamenilor care au inteles sa isi faca meseria intr-un anumit fel. Fiecare e in masura sa isi dea cu parea si despre pedagogie, matematica, religie, suntem toti multilateral dezvoltati, derutam copiii, ii invatam de mici cu ambiguitatea, cu toleranta, cu democratia. Cred ca preotii si profesorii au inteles sa isi duca menirea pana la capat, fara jumatati de masura, doreau sa creeze in mintea copilului distinctia dintre bine si rau, sa stabileasca niste limite ale actiunilor lor, sa trezeasca in ei constiinta responsabilitatii gesturilor lor, inca de mici, cand mintea e in formare, ca mai tarziu degeaba il educi. Dar niste minti strambe se vor gasi mereu sa ii judece-daca isi fac treaba, ca sunt fanatici, habotici sau extremisti. Daca nu si-o fac, ca sunt profitori, oportunisti, ca inceaca doar sa se imbogateasca sau sa se foloseasca de necazurile oamenilor pentru a le lua banii. Oricum ar fi, nu e bine sa fii preot ca toata lumea arunca cu pietre in tine. La religie se pricepe toata lumea, asa ca orice ignorant care a citit 2 carti (dar numai Biblia nu) isi permite sa arunce cu opinii intelepte. Eu zic sa arunce primul piatra cel care se considera perfect, cel care nu a gresit niciodata.

  60. Am explicat deja mai sus (de mai multe opri, cred) ce am vrut sa spun legat de cruciulite; sper sa gasiti acele interventii, ca sa nu mai reiau.

    Pe de alta parte, nu sunt sigur daca sunteti un „secularist” sau un neoprotestant.

    Daca sunteti neoprotesant, va asigur de tot respectul meu intru Hristos, dar disputa legata de cruciulite, moaste si icoane este una dogmatica intre ortodocsi si neoprotestanti si nu aici ii este locul.
    Ortodocsii practicanti cinstesc icoanele si moastele sfintilor.

    Daca, insa sunteti „secularist”, cum pare mai degraba, raspunsul dvs nu face decat sa dea masura ignorantei dvs in domeniu.
    Si imi e foarte greu sa va rezum eu aici cum e cu crestinismul ortodox, cu cele doua izvoare ale credintei, Sf. Scriptura si Sf. Traditie, cum e cu Biblia si cu icoanele si cu „condamnarea explicita a inchinarii la icoane, cruciulite etc”.
    Cat despre sfaturile dvs, multumesc, nu am motive sa imi exocizez copiii (Doamne fereste!), despre cazul Tanacu nu pareti a sti prea multe, decat o varianta simplificata si alterata de presa, v-as recomanda lectura celor doua carti scrise de jurnalista Tatiana Niculescu Bran pe tema (Spovedanie la Tanacu si Cartea Judecatorilor). Cat despre mersul copiilor la manastire, nu e o alternativa care sa ma sperie, e o optiune la fel de buna ca cea de a ramane in lume.
    Iar despre fata care a fugit la manastire, nu stiu de ce, dar am impresia ca mai bine a pus-o pe cale un duhovnic intr-o zi, doua, cu sfatul, decat sa fie alergata si dusa de politie la sectie.

    • Comentariul la care am dat acum reply l/am plasat din greseala aici, se cuvenea a fi un reply pentru @Alui, mai sus (unde l-am si repostat).
      Daca e posibila stergerea si publicarea „dublurii” postate de mine acolo unde se cuvenea, as fi recunoscator administratorului.

    • Mie mi se pare ca ati scapat doua pasaje destul de importante din Biblie, cele cu cele 10 porunci. Acolo gasiti referiri destul de explicite in legatura cu inchinatul la icoane, cruciulite si sfinti. Si traim intr-o democratie, sper ca putem discuta orice subiecte, aici sau in alta parte, nu vad de ce n-ar fi locul pentru asa ceva aici.
      Despre Tanacu stiu esenta, niste calugarite au torturat si ucis o alta calugarita bolnava psihic. Mi-a scapat ceva?
      Despre cazul fetei fugite, staretul A MINTIT, DE DOUA ORI, politistii care l-au intrebat de fata, si in plus A TRIMIS-O SINGURA ACASA, FARA SA ANUNTE PE NIMENI! Eu unul mai stiu de un caz asemanator, fiul unei profesoare din Strehaia, care a fugit de asemenea la o manastire, parintii l-au cautata acolo, staretul i-a mintit ca fiul lor nu e la manastire, dupa cateva zile, respectivul baiat a plecat de la manastire si aparent s-a sinucis aruncandu-se inaintea trenului. Si cu fata se putea intampla la fel.
      Totusi sper sa nu ajungeti niciodata in situatia parintilor baiatului sau a fetei despre care am vorbit. Dar depinde de dumneavoastra.

      • V-ati dat exact masura ignorantei, in toate cele trei probleme (inchinatul la icoane, Tanacu si cazul fetei fugite la manastire).
        Ati crezut fara sa cercetati ceea ce a spus presa despre Tanacu (asa numita esenta), fara sa cunoasteti multe detalii care schimba fundamental strory-ul pe care il cunoasteti.
        „Despre Tanacu stiu esenta, niste calugarite au torturat si ucis o alta calugarita bolnava psihic. Mi-a scapat ceva?”
        Da, v-a scapat cam totul.
        Nu stau sa istorisesc aici toata istoria cazului Tanacu; daca vreti sa intelegeti macar o parte si sa cunoasteti ceva mai multe detalii, v-am facut o recomandare.
        Despre cazul fetei fugite am comentat suficient de mult exact pe problemele descrise de dvs in subsolul acestui articol. Daca va intereseaza, gasiti acolo pozitia mea, nu are sens sa ma repet.

        http://www.contributors.ro/editorial/mul%c8%9bumiri-iulia-despre-cum-se-fuge-la-manastire/

        In ceea ce priveste problema cinstirii icoanelor, aceasta a fost demult rezolvata in Biserica (cu mult inaintea schismei, pe cand nu erau o Biserica Ortodoxa si una Catolica) la Sinodul al VII lea si exista o intreaga argumentatie teologica inclusiv cu temeiuri scripturistice.
        Daca ati avea un background filosofic si ceva notiuni teologice de baza sunt convins ca studiul problemei va va parea foare interesant, o provocare inetelectuala (chiar daca nu spirituala, in absenta credintei).
        Insa nu prea cred ca aveti nici backgroundul filosofic necesar nici notiunile teologice de baza pentru aceasta, caci altfel nu ati mai fi postat replicile anterioare.

        • Eu unul am intotdeauna mintea deschisa, accept sa fiu contrazis cu argumente valabile, astept sa pot fi convins de contrariul celor crezute de mine, pentru ca asta inseamna „a invata”.
          Pentru mine icoanele, cruciulitele si pupatul moastelor sunt prostii, atat timp cat nu mi se dovedeste contrariul cu pasaje clare din Biblie(si n-au cum sa fie asemenea pasaje care sa contrazica cele 10 porunci, pentru ca atunci Biblia s-ar contrazice in sine si si-ar pierde orice autoritate morala.
          Deci am scapata esenta cazului de la Tanacu? In ce fel? Nu a murit o calugarita bolnava psihic, dupa ce a fost torturata /legata de o cruce doua zile la rand de alte calugarite habotnice? Ce nu e adevarat? Mai conteaza detaliile filozofice aici? La fel cu cazul fetei disparute. Nu ma intereseaza parerea dumneavoastra partinitoare, pe mine ma intereseaza FAPTELE ASA CUM AU FOST, fara nici o partinire! E cam greu pentru mine sa fiu convins ca negrul e alb si albul e negru.

  61. Efectele perverse ale indoctrinarii religioase:

    Conform sondajului „Eurobarometer Poll 2010”, la afirmatia „Cred ca exista un Dumnezeu” au raspuns pozitiv (procent din populatia tarii):

    Romania – 92%
    Danemarca – 28%
    Norvegia – 22%
    Suedia – 18%

    http://tinyurl.com/39j2w9e

    Daca privim o statistica a lipsei de importanta a religiei in viata cetatenilor, Romania este pe ultimul loc in Europa, doar 18% dintre cetateni nu acorda religiei o importanta majora. La polul opus se afla tari precum Estonia (84%), Suedia (83%), Danemarca (80%), Norvegia (78%) etc. in care majoritatea cetatenilor nu acorda o importanta majora religiei. In 24 de tari din 40, majoritatea cetatenilor (mai mult de 50%) nu considera religia importanta pentru vietile lor. (Sondaj Gallup 2007-2008 cu intrebarea: „Ocupa religia un loc important in viata voastra?”).

    http://tinyurl.com/kga7o8v

    „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „Raportul Fericirii in Lume 2013” („World Happiness Report 2013”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

    1. Danemarca
    2. Norvegia
    3. Elvetia
    4. Olanda
    5. Suedia

    17. SUA

    90. Romania

    http://tinyurl.com/olywf78

    Romanii ar trebui sa fie cel mai fericit popor din Europa deoarece 96% dintre ei sunt convinsi ca vor merge in Rai (cred in Dumnezeu). Cu toate astea, romanii sunt la coada Europei (si) din acest punct de vedere. In loc sa ii preocupe aceasta dilema, romanii continua sa isi indoctrineaze copiii in scoli. Cu asa o mentalitate vom ramane mult timp de acum inainte la coada Europei:

    Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2013–2014”:

    Pozitiile pe care le ocupa tarile nordice (in care majoritatea cetatenilor NU acorda o importanta majora religiei), in raport cu Romania (in care majoritatea cetatenilor ACORDA o importanta majora religiei):

    Produsul intern brut pe cap de locuitor:

    3 – Norvegia – 99.462 Dolari
    7 – Danemarca – 56.202 Dolari
    8 – Suedia – 55.158 Dolari
    69 – Romania – 7.935 Dolari

    Speranta de viata:

    10 – Suedia – 81,8 Ani
    13 – Norvegia – 81,3 Ani
    28 – Danemarca – 79,8 Ani
    60 – Romania – 74,5 Ani

    Calitatea sistemului educational:

    17- Suedia – 5,0 Puncte
    18 – Norvegia – 5,0 Puncte
    21 – Danemarca – 4,9 Puncte
    99 – Romania – 3,3 Puncte

    – Procentul utilizatorilor de Internet:

    2 – Norvegia – 95,0 %
    3 – Suedia – 94,0 %
    4 – Danemarca – 93,0 %
    64 – Romania – 50.0 %

    Eu nu cred ca Dumnezeu exista (in particular, Dumnezeu descris de catre Crestinism). Aceasta ipoteza nu poate sa fie demonstrata de stiinta actuala (totusi, stiinta evolueaza exponential…) insa poate sa fie demonstrata prin punerea in evidenta a contradictiilor fundamentale ale religiei crestine, lucru pe care l-am facut in comentariile la articolul „God is dead, long live God” al domnului Gabriel Liiceanu:

    http://tinyurl.com/mnt45cr

    Sistemul dogmatic crestin este unul contradictoriu, deci unul in care nu putem sa avem incredere. Pentru credinciosi nu exista o dorinta reala de a verifica coerenta acestui sistem, deoarece o infirmare a dogmelor crestine ar insemna infirmarea crestinismului, renuntarea la credinta, renuntarea la sensul pe care il atribuie vietii, fapt inacceptabil pentru orice credincios. Credinciosii stiu dinainte ca nici un argument nu poate sa invalideze o dogma (chiar daca, in mod ipocrit, unii nu recunosc acest lucru). Ei raman blocati in “adevarul” lor, indiferet cate contraargumente valide le sunt prezentate. Crestinii se angajaza in discutii de pe pozitia de propovaduitori

    Exista o diferenta fundamentala intre credinciosi si oamenii de stiinta, intre invataturile crestine si teoriile stiintifice. Spre deosebire de credinciosi, omenii de stiinta renunta la teorie, atunci cand dovezile teoretice sau experimentale o contrazic. Teoria stiintifica nu este acceptata fara rezerva in orice conditii, ea este supusa constat verificarilor, spre deosebire de credinta (crestinism, dogme). Asa a progresat omenirea pana in prezent (orice comparatie intre evul mediu si lumea moderna occidentala este relevanta), acesta este drumul corect pe care trebuie sa il urmeze omenirea si de acum inainte.

    O societate nu poate sa functioneze in lipsa unui ansamblu de norme etice general acceptate. Datorita faptului ca abordarea dogmatica a eticii crestine inlatura analiza normelor etice cu ajutorul gandirii critice (acceptarea lor in urma unui efort individual de intelegere), crestinismul trebuia sa gaseasca alte metode pentru a asigura “acceptarea” si respectarea acestora (normelor etice). Religia se foloseste de doua metode complementare pentru a realiza aceste deziderate:
    – indoctrinarea de la varste fragede, repetarea unui “adevar” pana cand acesta se imprima (fizic) in circuitele neuronale (vezi mecanismele memorarii).
    – folosirea reflexelor conditionate, adica un dresaj prin procedeul “biciul si zaharelul” – “iadul si raiul”.
    Este important ca “morala” sa nu fie rezultatul indoctrinarii (prin abolirea gandirii critice) si al dresarii indivizilor (prin procedeul “biciul si zaharelul” – “iadul si raiul”), ci rezultatul constientizarii necesitatii ei pentru functionarea societatii, astfel ca singura viata de care putem sa fim siguri ca o avem sa merite sa fie traita (in armonie cu semenii nostri).

    • Iata si clasamentul FIFA la fotbal:
      Germania – 1736 puncte
      Argentina – 1604 puncte
      Olanda – 1507 puncte

      Daca fortam lógica (cum faceti si dvs) am putea sa ajungem la concluzia ca tarile cu populatie majoritar católica sunt mai bune la fotbal. Daca ne uitam la locurile 1-10, unde apar Spania, Brazilia, Columbia, etc, avem imaginea completa: tarile catolice sunt cele mai bune la fotbal. Sa vedeti cand si-o face Vaticanul echipa!!!

      Sa revenim la ’48 si sa vedem ce se intampla in Norvegia (spre exemplu): “The object of primary and lower secondary education shall be, in agreement and co-operation with the home, to help to give pupils a Christian and moral upbringing, to develop their mental and physical abilities, and to give them good general knowledge so that they may become useful and independent human beings at home and in society.”

      Problema cu demonstratia dumneavoastra este ca trebuie sa aplicam “crede si nu cerceta”.
      Sunteti dragut sa ne explicati fara patima, cu argumente si cu studii, care este legatura dintre procentul de atei si de prosperitatea tarii cu pricina? Sau cu PIB-ul?

      Si 2 intrebari suplimentare: istoria conteaza catusi de putin? Ati citit parerea lui HRP despre Europa si crestinsim ?

      Insist numai asupra demonstratiei

      • Am inceput comentariul meu cu propozitia: „Efectele perverse ale indoctrinarii religioase”. „Prietenii stiu de ce!” (chiar si „prietenii” microbisti, mai putin „prietenii” crestini – credinciosi). :-)

        • Lasand gluma (amara) la o parte, unul dintre efectele grave ale indoctrinarii religioase este favorizarea „gandirii” dogmatice in detrimentul gandirii rationale. Prin acest proces, mesagerul devine mai importat decat analiza rationala a mesajului, dogma devine mai importanta decat argumentul. Atata timp cat mesagerul este de buna credinta, nu apar probleme grave. Problemele apar atunci cand avem de a face cu „profeti mincinosi”, care manipuleaza mari mase de oameni pentru atingerea unor scopuri egoiste (financiare, politice, presiuni asupra justitiei, etc.). Deoarece dogma reprezinta adevarul suprem, ea nu poate sa fie pusa la indoiala, oricate argumente valide ar demonstra falsitatea acesteia. Un exemplu concret de manipulare a maselor de catre un „profet mincinos” este cazul „pastorului” Gadea de la „lacasul de cult” Antena 3:

          Dl. Basescu reprezinta, pentru cei spalati pe creier de catre Antena 3, “ingerul decazut”. Aceasta “realitate” are valoare de dogma, asa ca nu poate sa fie infirmata de nici un argument. “Pastorul” Gadea a tinut “predici” seara de seara in “lacasul de cult” Antena 3, pana cand dogma a fost bine insusita de catre “enoriasi”. “Decaderea” lui Basescu s-a produs in momentul in care acesta a anuntat masurile de austeritate, masuri care au afectat material si emotional “clientii” Antenei 3. “Predicatorii” Antenei 3 au profitat in mod cinic de acest moment de vulnerabilitate emotionala a “enoriasilor” pentru a ii demoniza pe Basescu si pe Boc (care au fost nevoiti sa gaseasca solutii rapide pentru evitarea unui dezastru economic – solutii care, dupa parerea mea, nu au fost cele mai inspirate). Deci, Basescu a fost demonizat, iar cu acest prilej a fost demonizata si justitia din Romania (trofeul cel mai important pentru marii corupti ai Romaniei), justitie prezentata ca fiind arma “diabolica” folosita de catre Basescu impotriva “ingerilor salvatori” ai poporului (Voiculescu fiind unul dintre acestia). In concluzie, “religia” propavaduita de catre Antena 3 are la baza doua dogme fundamentale: Basescu este un “inger decazut” (“Regimul Basescu” = “Iadul pe pamant”), iar justitia este “arma sa diabolica”. Aceste doua “adevaruri” nu pot sa fie infirmate in mod rational (avand valoare de dogme), indiferent de numarul si valoarea argumentelor folosite. “Gandirea” dogmatica este imuna la argumente, chiar si in cazul oamenilor “cultivati”.

          O societate in care este favorizata gandirea rationala in detrimentul „gandirii” dogmatice – indoctrinare religioasa (cazul tarilor nordice) este mult mai putin vulnerabila la manipulare, ceea ce are efecte benefice asupra dezvoltarii socio-economice. Aceasta este „legatura dintre procentul de atei si de prosperitatea tarii cu pricina”, prosperitate care creste substantial si nivelul de fericire a acelei societati.

        • Trecand peste ironia dumneavoastra, va dati seama ca ceea ce sustineti este propria dumneavoastra dogma? V-am intrebat foarte clar: care este legatura dintre cele doua variabile:
          bunastarea si credinta.
          Daca aveti la indemana un studiu, va rog sa-l impartasiti, daca nu, sunteti exact ceea ce nu vreti sa fiti: un dogmatic.

          • Ceea ce sustin nu este o dogma, este o constatare pe care am facut-o analizand datele statistice. Nu am un studiu despre „legatura dintre cele doua variabile: bunastarea si credinta”, insa asta nu inseamna ca sunt un „dogmatic”. Se pare ca nu cunosti bine sensul cuvantului:

            DÓGMĂ 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Sursa: DEX ’09 (2009)

            Constatarile facute de mine nu reprezinta o „doctrina imuabila, impusa ca adevar incontestabil”, asa ca astept cu interes niste contraargumente (si nu verdicte) care sa imi invalideze constatarile (sau un studiu care sa demonstreze ca cele mai religioase popoare sunt cele mai dezvoltate socio-economic :-) ).

            • Domnule Cetatean,

              De fapt exista o legatura foarte bine determinata intre nivelul de credinta a cuiva si nivelul de bunastare.

              S-a constatat din studiul istoric ca natiunile care trec prin greutati extreme (sau chiar persoanele) au nivel de credinta religioasa mult mai puternica decat cele care au bunastare.

              Legatura e logica. Dumnezeu pare o solutie logica la lipsa de putinta in a rezolva problemele proprii, mai ales cele legate de nivelurile inferioare ale ierarhiei lui Maslow.

              Cu cat cineva e mai sus pe piramida lui Maslow, cu atat credinta lor religioasa tinde sa nu mai aiba atata relevanta.

              Se vede si cu ochiul liber in Europa si alte parti de lume. Se vede in Romania. O tara saraca, bisericile infloresc. In Olanda, o tara bogata, bisericile stau goale si dispar.

            • Argumentatia ta scapa din vedere o premisa foarte importanta: reactia oamenilor la „greutati extreme” depinde (si) de capacitatea lor de a analiza realitatea in mod rational (obiectiv), de a sesiza esenta lucrurilor. Aceasta capacitate se formeaza de la varste fragede, prin exercitiul gandirii rationale, si este atrofiata prin exercitiul „gandirii” dogmatice (indoctrinare religioasa). In urma cu multi ani, am stat de vorba cu oameni care au luptat pe front in cel de-al doilea razboi mondial si cu prieteni (romani si germani) care au cunoscut bine astfel de oameni. Unii dintre acesti nefericiti si-au intarit credinta in Dumnezeu in urma experientelor dramatice traite, altii si-au pierdut-o. Am constatat ca sensul transformarii a depins de tipul de gandire dominant: rational sau dogmatic.

              Spui ca: „S-a constatat din studiul istoric ca natiunile care trec prin greutati extreme (sau chiar persoanele) au nivel de credinta religioasa mult mai puternica decat cele care au bunastare”. Aceasta „constatare istorica” este irelevanta pentru analiza noastra, deoarece in trecut, toate natiunile (crestine) si marea majoritate a indivizilor erau imbibate (imbibati) de credinta. Biserica era cea care avea influenta cea mai mare in educatia oamenilor. In astfel de conditii, era normal ca greutatile extreme sa le determine sa isi revizuiasca comportamentul pacatos, care se presupunea ca l-a deranjat pe Dumnezeu, atragand mania acestuia. Un ateu nu se va ruga niciodata la Dumnezeu, indiferent de greutatile prin care trece, deoarece este convins ca va pierde timpul (pretios) degeaba. Ateii (in majoritatea lor) vor cauta solutii pragmatice de rezolvare a problemelor, chiar si atunci cand stiu ca au sanse minime de reusita. Aceasta atitudine este una care duce la progres si bunastare, asa cum spuneam si in comentariile anterioare. Spre deosebire de atei, multi crestini care se confrunta cu „greutati extreme” vor incepe pregatirile pentru „viata de apoi”, lasand in grija lui Dumnezeu aceasta lume pacatoasa.

  62. Sunt pentru introducerea studiului Bibliei si a Crestinismului in scoala si chiar crearea unor scoli finatate chiar de Biserici cu toate ca am rezervatii asupra felului in care Crestinismului Ortodox e practicat in Romania sau de amestecul Bisericii Ortodox Crestine in politica si in mediul de afaceri.

  63. Biserica si sistemul public de invatamant sunt doua lucruri distincte, NU trebuiesc amestecate. In Statele unite nicio comunitate religioasa primeste bani de la buget. Fiecare este pe cont propriu. Asa ar trebui sa fie intr-un stat care se declară laic.

    Eu sunt agnostic, nu am niciun fel de afinitate vis-a-vis de ortodoxism in mod special… consider ca tot ce se intampla in scolile publice din România cu privire la orele de religie este grotesc. E un proces de indoctrinare a tineretului pe bani publici, este reteta perfecta pentru indobitocire in masa a tinerelor generatii. Cine vrea sa practice religia sa o practice acasa, in mod privat. Nimic rau in asta. Salut initiativa ASUR:

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15603509-asociatia-secular-umanista-din-romania-anunta-incepe-campania-stop-indoctrinarii-religioase-scoli.htm

    • Scolile Catholice primesc totusi fonduri publice sub sub diferite forme. Produsul educational al acestor scoli e excellent iar parintii platesc totusi o ptoportie de cost.

      • Domnule Darrell,

        Ceea ce primesc scolile catolice in SUA primesc orice fel de scoli private, in care finantarea urmeaza elevul. Nu au primit finantare deoarece sunt scoli catolice.

        In diferenta de costuri, uneori imensa, e acoperita ori de cultul respectiv, prin donatii sau taxe de scolarizare.

      • @Darrell – toate scolile private din SUA (inclusiv cele cu temă religioasă) functioneaza drept organizații non-profit. Nu există niciun fel de finanțare din partea guvernului federal sau local. Banii necesari funcționării unor astfel de instituții sunt obținuți prin strângere de fonduri (fund raising), donații private (donations), și plata taxelor de școlarizare de către părinții elevilor (tuition fees). Atenție, tuition fees NU sunt deductibile din venitul personal cand vine vorba de taxe.

        • Domnule Monarhist,

          Tution Fees pentru scoli secundare private sunt intr-adevar independent de taxe.

          Insa exista reduceri de taxe limitate pentru taxele platite pentru studii universitare, care sunt toate cu taxa in SUA.

        • Dl. Gafencu – aveți dreptate, m-am referit la sistemul privat ce cuprinde grădinițe/creșe, clasele elementare, clasele gimnaziale și liceu. Nu la cel universitar. Acolo e altă socoteală. Evident, există câteva școli publice de excepție, dar pentru a putea înscrie copiii la acele unități trebuie să locuiești în anumite zone unde prețul imobiliarelor a explodat.

          Sistemul public de învățământ în Los Angeles este în general foarte slab, în special cel liceal. Evident, funcționează în paralel sistemul privat de învățământ. Din cauza cererii foarte mari de școli bune, presiunea pe sistemul privat este foarte mare, tuition fees au început să fie prohibitive chiar în cazul claselor elementare. Nu există atât de multe școli private cât să acopere cererea din partea publicului.

  64. Doamna Oana…FELICITARI!!! Pentru cel de-al doilea articol scris de dumneavoastra pe Contributors ati adunat un numar impresionant de vizualizari si comentarii. Foarte frumos :). Sa mai scrieti…impresionant cum „diavolii” agnostici si „ingerii” Dumnezeiesti s-au incaierat pe forum la un simplu articol despre oportunitatea „studiului” religiei in scoli, mai ales la nivel primar.
    Eu mai degraba as fi curios cu ce anume se ocupa stiinta „religiei”, ca n-a reiesit clar.
    Felicitari inca odata, oricum :)

    • Excepțional articol, stimată doamnă Oana Moraru și abordarea subiectului, cu toate subtilitățile de de gri… sau de inspirație, de care vă acuză voevodul. Iar comentarile; pertinente, argumentate, ale cetățeanului, Mihai Ionescu, Adrian, Dan etc, polemica face bine. Felicitări. Felicitări tuturor celor care au ținut să-și exprime punctul de vedere.
      Copiii trebuie să cunoască realitățile de care sunt înconjurați: geografia, biologia, istoria, matematica, fizica, MEDICINA (igiena) aș sugera eu și desigur și religia cu toate implicațiile ei care unori crează dispute, angoase. Atâta timp cât se desfășoară sub tutela unei instituții de învățământ responsabilă nu cred că reprezintă o problemă majoră. Excepțiile întăresc regula. Numai că natura umană e coruptibilă.. noi suntem biserica? Viitorii clienți? „Predăm Religia sau predăm despre Religie?” Se predă istoria sau despre istorie? Îndoctrinarea, jocul cu focul, gândirea magică a copiilor… Uitațivă câte site-uri, bine puse la punt, au tema religia și câte sunt de știință! Zeci de hoax-uri cu temă religioasă zac printre e-mailuri, pe Paginiile de Facebook, în viața de zi cu zi. Despre religie sau religia trebuie predată, poate de profesorii de istorie aș sugera, dar o istorie a religiilor varianta un pic alternativă… http://barsan.weebly.com/opinii/nevoia-de-adevr

  65. Religia se preda in scoli. Am o vaga banuiala ca BOR-ul se poarta ca puiul de cuc, dar mai scapa si un preot catolic prin clase din cand in cand. Astea sunt chestii de fine tuning.

    Religia raspunde nevoilor unei parti a populatiei. Am citit mai sus argumente ciudate : iti cresti copilul pupator de moaste, se prosteste, etc.

    1. Sa ne gandim la stadioane. S-au facut super stadioane pe banii statului in Bucuresti, Ploiesti si Cluj plus cateva mai modeste dar la fel de consumatoare de bani. Nu vad niciun « secularist » sarind la gatul microbistilor cu critici de genul : esti prost, ne mananci banii, te tinem pe spatele nostru etc.

    Asadar : inchidem ochii cand statul cheltuile sute de milioane ca sa ajunga copii nostri spargatori de seminte si ne speriem ca este posibil si putin probabil sa ajunga pupatori de moaste.

    2.Am citit cateva exemple cu preoti care nu au har de dascali si nici de parinte. De aici s-au tras concluzii si s-a generalizat. Sunt n exemple de profesori care iau mita, care bat elevii, care seduc elevele, etc.

    Asadar: putin ne pasa de 95% din procesul de invatamant, ne concentram de fiecare data pe restul de 5%.

    Am senzatia ca ca vom ramane secularizati sau talibani foarte mult timp

    • Domnule Haplo,

      Diferenta dintre finantarea statioanelor si finantarea bisericilor e ca de la cer la pamant.

      De stadioane pot sa beneficieze toti, si cei religiosi, si cei nereligiosi.

      De finantarea bisericilor pot sa beneficieze doar credinciosii.

      De aici finantarea unui stadion sau eveniment sportiv sau cultural e de domeniul public, devreme ce religia apartine domeniului privat.

      • Ca sa mai vin cu o adaugare, stadioanele in cele mai multe cazuri raman in proprietatea statului.

        Bisericile construite si educatia religioasa se duc in contul bisericii. Statul nu are de castigat nimic din ele.

        • Aici ati atins o parte din subiectul despre care vorbeam. Dar veniti cu postulate, nu cu argumente.
          Va rog sa-mi spuneti ce aduce societatii educatia stadionala. In afara de crearea unor supape sociale prin care un mic procent din societate isi varsa frustrarile, nu am gasit nimic documentat care sa arate ceva bun. Deci, va rog, nu ezitati, renuntati la postulate si aratati ceva documentat.
          Altfel, daca discutam despre dreptul de proprietate nu ajungem nicaieri. Sau sunteti dogmatic? :)

          Multumesc.

          • Domnule Haplo,

            Daca pana la ora asta nu ati inteles care este beneficiul practicarii sportului, imi pierd vremea explicandu-l pe Dv.

            Aici e vorba de sanatatea oamenilor, nu de vremea petrecuta pe stadion. Daca cineva se duce la un stadion sa urmareasca un meci tare, ideea de baza nu este de distractie, ci de a scoate lumea din casa ca sa practice un sport.

            Daca ajung sa il practice sau nu, asta e problema lor personala, insa statul e dator sa creeze conditii pentru practicarea sportului de catre oricine.

            Mai mult, stadioanele sunt bunuri publice. Prea putine stadioane sunt private, si din alea.

            Steaua e un stadion privat, care e renovat si mentinut din bani privati.

            Stadionul national e o arena publica. Faptul ca prin coruptie a ajuns sa coste de trei ori mai mult e irelevant in contextul respectiv.

            Banii care sunt dati bisericii intra imediat in domeniul privat al bisericii si nu mai sunt sub controlul statului decat daca se face alta secularizare, care nu o sa se mai intample.

            Aici e diferenta mare dintre banii pentru constructii publice si banii dati bisericii.

            Daca eu maine ma hotarasc sa creez o biserica proprie, ma indoiesc ca statul roman o sa imi dea mie vreun ban ca sa construiesc lacase de cult, insa BOR tot primeste bani. De aici criteriul discriminatoriu aplicat.

            • Va rog sa va automoderati. Daca simtiti ca va pierdeti timpul cu mine, treceti mai departe, dar nu mai aruncati cu vorbe, va rog.
              Am pus o intrebare foarte clara, inca nu am ajuns la dreptul de proprietate. Ajungem si la el, dar vad ca inca nu ati inteles si iar schimbati directia discutiei. Din respect pentru dvs, am sa va lamuresc putin:
              1. Cand te duci la un meci nu practici nici un sport. Mi se pare ciudat sa dai in scris ca: ” ci de a scoate lumea din casa ca sa practice un sport”. Zau?

              2. Stadionul Ghencea (Steaua) este in proprietatea MApN.

              3. Faptul ca Arena Nationala este publica nu-mi aduce mie nici un beneficiu. Este ca si cum ai spune ca gropile din asfalt sunt proprietatea Primariei.

              Repet, in postul meu am pus problema patimii antireligioase si a comentariilor care pur si simplu lanseaza dogme. Ceea ce este amuzant. Sa va dau un exemplu: „La viata mea am vazut extrem de putini preoti cu har ” . Eu am vazut foarte multi. Cum facem? continuam sa ne sfadim pe internet sau incercam sa ne intelegem? Sau spuneti dumneavoastra un numar de preoti fara har si eu unul de preoti cu har?
              Recititi ce am scris: avem ceva, o materie care se preda in scoli. Ne concetram sa iasa ceva bun sau facem ca Guvernul Ponta si rezolvam problema cu autostrazile: distrugem tot.
              Dumneavostra doriti sa fie scoasa din scoala, eu nu. Cum facem? Referendum, ne sfadim, ne duelam? Sau construim?
              Pe partea de discriminare sunt complet de acord, dar sunt nevoit sa repet: va rog sa cititi ce am scris:”Am o vaga banuiala ca BOR-ul se poarta ca puiul de cuc…”
              Daca scrieti doar din patima si din dorinta de a contrazice, fara a incerca sa intelegeti interlocutorul, va rog mult sa abandonam firul discutiei (pe care nici macar nu-l urmariti). Dati dovada de lipsa de respect si personal nu doresc sa va convertesc la nimic.

      • Ati inteles gresit. Chiar si asa, nu prea vad logica. Dumneavoastra sustineti ca de Stadionul National din Bucuresti (cel facut cu pret dublu fata de un stadion identic din Germania), pot beneficia si nemicrobistii atei din Valea Izei, dar de o biserica nu, pentru ca nu pot intra? Sau de ce?
        Oricum, nu vorbeam despre asta

      • Rationament greșit.
        Corect e : de stadioane pot sa beneficieze toți, si cei religiosi si cei nereligiosi.

        De biserici pot sa beneficieze toți, si cei microbisti si cei nemicrobisti.

        • Domna Cara,

          Iarasi ocoliti fondul problemei. Stadionul e deschis pentru toti si e in general proprietate publica.

          Biserica este deschisa pentru frecventare de catre credinciosii din religia respectiva, si este de domeniul privat (proprietatea bisericii). Doar teoretic este deschisa pentru oricine.

          Diferenta este intre domeniul public si privat.

          Devreme ce satul investeste in cladiri care ii apartin, nu e o problema sa investeasca.

          Insa e o problema sa investeasca in biserici, care sunt proprietati private.

    • În general preoții ortodocși nu au niciun fel de har de a fi profesori. Cam asta e regula, nu viceversa. Repetă în fața unei audiențe în formare niște dogme și trăznăi care nu au niciun fel de sens. Nu știu cum pot ajuta poveștile cu diavoli și spirite sfinte să dezvolte mintea unui elev… sau poate e bine să dăm ocol bisericii în genunchi de trei ori și apoi sa ne batem pe sarmale de pomană? Halal educație!

      • Domnule Monarhist,

        La viata mea am vazut extrem de putini preoti cu har (parintele Cleopa a fost unul din ei).

        In general sunt lipsiti de tact si chiar de consideratie.

        Am fost surprins vreo cativa ani in urma de atitudinea unui preot roman, proaspat venit din Romania, intr-o biserica romaneasca americana.

        Omul a creat o predica intreaga plina de ura impotriva la tot ceea ce este neortodox. A inceput a vorbi de rau pe catolici si nu i-a lasat deoparte nici pe asa zisii „pocaiti”. De musulmani si alte religii nici nu a mai adus vorba, ca fiind mult prea jos.

        Ce nu stia sfintia sa este ca ortodocsii in America sunt mai putin decat o mana de oameni. De cum ies credinciosii din biserica au de a face exact cu genul de oameni besteliti in predica. Ba inca unii mai sunt si in casatoriti cu persoane de alte religie (sau chiar fara religie)…

        In ce fel de urechi cade o astfel de predica?

        • Dl. Gafencu –

          La viata mea am vazut extrem de puțini preoți cu har (parintele Cleopa a fost unul din ei).

          Puteți să vă considerați un individ norocos… eu unul nu am întâlnit preoți ortodocși cu har – de niciun fel! Cu cât am avut mai mult contact cu ei, cu atât am rămas mai dezamăgit. Sunt o specie aparte, cu o gândire inchistată. E pe undeva firesc, sunt prizonierii propriilor alegeri, a dogmelor pe care le promovează, a unui stil de viață primitiv considerând vremurile pe care le trăim. De unde și frustrările personale pe care nu se sfiesc să le ventileze în mod public.

          Am fost surprins vreo cativa ani in urma de atitudinea unui preot roman, proaspat venit din Romania, intr-o biserica romaneasca americana.

          :-) Zâmbesc pentru că descrieți exact comportamentul acestor preoți… nu fiți surprins, așa sunt peste tot… am avut experiențe memorabile cu acești indivizi, atât în România cât și în America. Nimic nu îi poate schimba… sunt frustrați, nu se pot integra, și în permanență cu ochiul pe portofelul enoriașilor. Cel puțin în SUA nu le merg toate matrapazlâcurile care sunt uzuale în România. I cheer to that! Cu bine!

          • Domnule Monarhist,

            Nu toti preotii ordodocsi in SUA au atitudinea asta.

            Am avut marele privilegiu sa fiu in biserica unei comunitati grecesti pentru vreo cativa ani, plus am vizitat o biserica foarte veche romaneasca in Chicago, unde parohul e un preot roman la a doua generatie, educat in SUA.

            A fost o diferenta ca de la cer la pamant in felul in care cei doi preoti au ales sa serveasca comunitatea fata de ce am vazut in comunitatile romanesti, pentru ca asta e realitatea in SUA. Preotul serveste comunitatea, nu comunitatea preotul.

            De la acesti doi preoti am invatat cum se face cu adevarat invatamantul duminical, si aveau biserica plina de copii in timpul slujbei. Cei mari erau la slujba, iar cei mici la invatamant duminical in salile de clasa special amenajate pentru grupe de varsta.

            Asta cu predatul religiei in scoala e pumn bagat in gat, nu altceva. Cine e preot paroh bun, poate organiza toata treaba in timpul slujbei duminicale, pentru ca nici parintii sa nu piarda vremea.

            • Dl. Gafencu – mă bucur pentru dvs. că ați avut experiențe plăcute în zona ortodoxismului (românesc și grecesc). Sunteți norocos! Ale mele au fost memorabile, începând din copilărie până la divorțul meu (de facto) de BOR. Cum am spus, eu mă consider agnostic, nu am nimic împotriva niciunei denominări creștine, religii sau credincioșilor în particular. Fiecare crede în ce dorește. Religia e un subiect care nu m-a atras niciodată, genul meu e mai sceptic si rebel, prin urmare nu diger un anumit gen de povești promovat de preoțimea ortodoxă. În același timp -și într-o măsură mai mare- sunt total oripilat de modul lor de gândire și de viață. Numai bine.

            • subscriu…
              in orice cult, preotul/parohul bisericii trebuie sa stie sa isi organizeze timpul ca sa ajute comunitatea : de la mic la mare, de la copil la om batran..
              Realitatea este ca aici preotii asteapta sa fie serviti de comunitate, ori acolo (SUA) preotii se implica in societatea si ajuta comunitatea!

              Nu doar preotul ortodox, dar si cel catolic, si cel protestant etc…

          • Domnule Monarhist,

            O biserica a unei minoritati in SUA nu prea are sensul unei biserici in sensul pe care il are in Romania.

            Aici in SUA, lumea se duce la biserica nu neaparat dintr-un sentiment religios, ci mai mult ca sa faca parte din comunitate.

            In sensul asta, am vazut cateva biserici de succes.

            In general. este cam ce spuneti Dv mai sus. Ceva preoti ignoranti la realitatile din SUA au venit din Romania si si-au inchipuit ca pot sa faca ce faceau in Romania. S-au trezit cu biserica goala dupa cateva luni si episcopul a trebuit sa-i inlocuiasca ca dadea biserica faliment (bisericise se intretin singure in SUA din donatii. membrii si ridicari de fonduri).

            Sunt foarte putine biserici romanesti de succes in SUA pentru ca preotii romani nu se pot adapta la romani care sunt dupa prima generatie.

            • Dl. Gafencu – se pare că suntem pe aceeași pagină cum se spune. Experiențele personale variază, e firesc. Am atât prieten români, englezi, polonezi, italieni, evrei (toți cetățeni americani prin naturalizare) cât și americani prin naștere (de diverse etnii) încât nu mă simt singur. Nu simt nevoia să mă duc la biserica românească pentru a mă asigura că fac parte dintr-o comunitate… am încercat dar am rămas profund dezamăgit. Aceleași cutume de care am fugit din România conservate cu cerbicie de unii co-etnici și preoțimea ortodoxă. Nu e pentru mine, nu e lumea mea…

      • Generalizarile astea suna ca sloganurile din timpul suspendarii :).
        Poti da oricand ocol stadionului si il poti asculta pe Hagi „sa fie bine ca sa nu fie rau”.

  66. Am citit textul si câteva comentarii.
    Textul este mediocru.
    Cu câteva excepțiile, comentariile se plasează pro sau contra predării religiei in scoala.
    Dar predarea religiei in scoala este opțională.
    După exemplul autoarei, care pare sa ignore solutia cea mai simpla la aceasta problema, adică sa lase pe elevi si familiile lor sa aleagă daca vor sa participe la aceasta ora, majoritatea comentatorilor încearcă din răsputeri sa se convingă unii pe alții de pertinenta propriei poziții. Cu ce scop? Situația actuala, in care se poate alege, va repugna? Vreți numaidecât sa fie toți copiii la fel? De ce nu respectati alegerea celuilalt? De ce judecati sau barfiti alegerea celuilalt? Munca aici trebuie dusă, sa-i faci pe oameni sa înțeleagă ca alții sunt diferiti, aleg altceva pentru ca așa vor, așa cred ca e mai bine pentru ei si nu e treaba nimănui cum trăiește altul.
    Oameni buni, încetați sa va mai chinuiți unii pe alții, lăsați-l pe fiecare sa facă cum vrea, e bine ca suntem diferiti si mai ales ca putem alege.
    Respectul fata de alegerea celuilalt este o valoare pe care trebuie sa o transmitem copiilor. De aceea m-a dezamăgit textul: autoarea nu insista deloc asupra acestui aspect. Se pare ca in scoala ei nu exista aceasta opțiune iar dumneaei se crede in drept sa decidă cum trebuie predata ora de religie. Deplorabil.

    • Doamna Cara,

      Mie mi se pare ca incercati sa ocoliti exact fondul problemei si va legati de forma in care este expusa.

      O sa va explic inca o data care sunt problemele care dor.

      Eu personal sunt pentru scoaterea religiei din scoala si organizarea de cursuri de catre biserici si culte dupa programul de scoala. Poate sa fie si in scoala, insa nu pe banii statului. Banii pentru inchirierea spatiului si plata profesorului pot sa vina de la parintii interesati sau de la biserica, nu are importanta.

      Insa dincolo de aspectul de a preda sau nu religia in scoala, forma in care este organizata curent este abuziva, in sensul in care favorizeaza prozelitismul si favorizeaza BOR. Asta doare.

      In primul rand, felul in care copiii sunt integistrati elevii la clasele respective este extrem de suspicios. O fi clasa optionala, insa copiii sunt inregistrati automat pentru ea. Un parinte trebuie sa vina sa opteze special ca sa scoata copilul de la frecventarea clasei. Daca neglijeaza sau uita sa faca asta, elevul este luat cu anasana la clasa. Cinstit ar fi un parinte sa se duca sa opteze pentru clasa de religie in loc sa se duca sa scoata copilul de la clasa de religie.

      In al doilea rand se constata abuzuri in felul in care e aplicata legea. Cum-necum, se constata ca multi copii sunt fortati sa participe la clasele de religie pentru ca scoala nu le poate oferi altceva si nici un alt spatiu in care sa fie sub supraveghere si nu pot fi lasati singuri in timpul scolii. Or asta e un abuz de genul, vrei nu vrei Grigore, inghite agheasma, pentru ca in timpul claselor de religie si din cauza lor copiii care nu sunt inregistrati sunt tracasati de profesorii de religie si de presiunea colegilor „credinciosi”.

      Nu in ultimul rand in forumul asta s-au publicat articole de actiunbi abuzive in gradinite, in care grupe intregi au fost supuse la impartasanie fara macar parintii sa-si fi dat acordul sau macar religia copilului sa fie identificata. Mai mult, copiii de cinci ani au fost umiliti si presati de educatoare si preot in gradinita in timpul impartasaniei.

      Eu personal nu sunt de acord cu abuzuri de felul de mai sus.

      Predarea religiei in scoli ridica mai multe probleme decat incearca sa rezolve, de aceea predarea respectiva ori a fost amendata serios, cum e cazul Marii Britanii si altor tari occidentale, ori a fost scoasa total din scoala publica, cum e cazul in SUA.

      Orice ar fi, felul in care e predata religia in Romania e abuziva, si nu am avea disciutia asta daca nu ar fi.

      Nu sunt impotriva religiei. Sunt impotriva religiei bagata pe gat cu de-a sila.

      • Cu ultima afirmatie sunt de acord.
        Insa continuu sa cred ca aceasta este o falsa problema. Daca se tine sau nu ora de religie ar trebui sa se rezolve de la sine, in funcție de interesul copiilor. Materia e opțională.
        Mi se pare greșit sa abordați situația de parca oamenii ar fi legati de maini si de picioare si au nevoie de alții ca Dvs. care sa-i scape de abuzatorii de preoți care pun in pericol sănătatea psihică a elevilor. Așa e redata situația. Chiar daca așa ar sta lucrurile pentru un procentaj foarte mare din cazuri ( experientele Dvs si ale autoarei pot fi printre cazurile extreme si rare) tot nu vad de ce problema nu s-ar regla de la sine. Acești oameni, nemulțumiți, ar renunța la ora de religie.
        Problema de fond este de fapt la nivel individual, tine de cât curaj are fiecare sa ia niște decizii pe care sa le asume, fara sa judece sau sa se lase judecat de societate, tine de cât de ” ipocrita” crede ca ii este libertatea, cum spune mai sus Adrian Rusu, sau din contra, cat de demn, autentic si liber poate trai, in pofida tuturor obstacolelor. Trebuie doar sa crezi.

        • @Cara: Problema nu e de credinta aici, ci de expunerea unor fapte de abuz, pe care cei mai multi oameni care au postat aici le trec cu vederea (la care inchideti ochii).

          Cand un om face ceva impotriva vointei sale, se numeste abuz.

          Cand un copil face ceva impotriva vointei lui, sau a parintelui lui, de ce va ascundeti dupa sutane si nu vreti sa intelegeti ca e un abuz si mai mare?!?!

          Eu afirm ca educatia religioasa primita de dvoastra. sta la baza atitudinii de ignorare a unor realitati (care te izbesc in fata zi de zi), in detrimentul responsabilitatii de parinte.
          Observati diferenta?
          Nu merg pe credinta, stiu deja ca dvoastra. ignorati niste adevaruri si mai stiu si de ce… si cu riscul de a va supara, v-am si spus aceste lucruri; nu am mers pe credinta, ci pe o concluzie extrasa din continutul unui comentariu.

          Cand e optiune: cand poti sa alegi sau cand esti pus in fata faptului implinit?
          Ce a reusit sa aleaga acel om cand a aflat ca avea copilul inscris „automat” la ora de religie?
          ce a ales parintele al carui copil a trebuit sa inghita aghiasma ca asa l-a obligat educatoarea si preotul?!?!
          De ce generalizati aceste optiuni ale dvoastra.?!?!? De ce considerati ca toata lumea vrea religie in scoala?!?!?

          Lasati-l pe cred in discutiile ce au la baza fapte: adica evenimente ce exista, sunt vizibile, tangibile..reale.
          Nu aveti nevoie de credinta cand vedeti un om abuzat. De ce aveti nevoie de credinta cand vedeti copii abuzati?!?!

    • @Cara:
      Textul nu este cât de puţin „mediocru” ! Este viu, e direct fără agresivitate, si poartă o frustrare reală, trăită, ceea ce la d-nele/d-nii intelectuali „de dreapta” e mai degraba lucru rar. (Atâta că susţine pozitia Grupului de Delir Social, care nu a fost argumentata niciodata in contradictoriu, chestie banala la ei). Dar si domnia voastra va fixati pe o pozitie, una care vrea „copii egali” dar in celalalt termen al ecuaţiei. Iubiti „libertatea de alegere” cu condiţia sa fie alegera dumneavoastră. Si in fine, manipulati (poate din ignoranţă- ar fi os cuza): parintii nu sunt lasati sa aleaga liber, ci expuşi, in momentul alegerii, judecatii celorlalti, a „societatii”. Alegerea „libera” e o ipocrizie in plus (fata de multe alte „libertaţi” ipotetice).

  67. Domnule liviuta (citind postarile Dvs. cred ca sunteti de gen masculin, chiar daca majoritatea celor care au postat aici au considerat invers), chiar daca nu am nici pe departe cunostintele, vocabularul, cu alte cuvinte eruditia Dvs., am sa incerc sa va spun care e dilema cea mai spinoasa, in opinia mea.

    „Religia” se preda in sistemul de invatamant public din Romania; momentan, este o materie optionala. Dvs. ati spus pe undeva ca, la doua scoli pe care le stiti Dvs., copiii (sau parinti pentru ei) pot foarte bine sa aleaga daca sau nu iau parte la aceste ore. Ei bine, sunt multe alte scoli (nu-mi cereti numere sau procente fiindca nu am) la care situatia e pe dos. Unii copii nu doresc sa participe la „Religie” dar cu toate acestea ajung, impotriva dorintei lor, sa asiste la aceste ore. De ce ? Fiindca scoala nu are ce sa le ofere ca alternativa, in ora respectiva nu exista nici o sala de clasa libera, afara in curte, pe coridoare sau in afara scolii nu au voie … cu alte cuvinte optiunea manifestata de ei exista doar pe hartie. Cum ar veni, toata lumea e libera sa aleaga daca sau nu vor la „Religie” dar in realitate pe multi (cativa ? putini ?) dintre ei ii obligam, de facto, sa asiste la ore chiar daca au specificat in mod expres ca nu vor. Spunem ca e o materie optionala dar pe unii ii obligam. Cu alte cuvinte, ne furam caciula singuri. Una enuntam in mod public, oficial, alta facem in realitate. Mi se pare ca majoritatea celor care protesteaza impotriva predarii materiei „Religie” in scoli exact din cauza asta o fac. Ca li se spune ca au de ales cand in realitate nu au. Asta se numeste abuz. Sa nu-mi spuneti ca e facut cu cele mai bune intentii sau ca nu le dauneaza daca ajung in contact cu cuvantul lui Dumnezeu etc. Un abuz ramane un abuz; asa cum Dvs., un crestin fervent, aveti liber arbitru si libertate ca sa il exercitati, in limitele legii, asa au si ei. Ce-ar fi sa ii lasam CU ADEVARAT sa le exercite ?

    Numarul doi, fara legatura cu subiectul articolului, dar adresat Dvs., e legat de zelul cu care aparati Biserica Ortodoxa Romana si implicit, reprezentantii ei. Inainte de toate, vreau sa va spun ca sunt si eu crestin ortodox, crescut de bunici cu frica de Dumnezeu (un bunic era diac, in strana, unde am cantat si eu cu el o vreme, in copilarie). Nu ma consider nici pe departe un bun crestin, desi ma stradui sa fiu, atata cat pot, in felul meu. Totusi, cred ca nu sunteti echidistant cand refuzati sa admiteti ca, din ce in ce mai des in jurul nostru, se vad cu ochiul iber exemplele EXTREM de negative ale diversilor reprezentanti ai BOR (de la simpli preoti pana la gradele superioare, oricum s-ar numi ei). Sunt acestia minoritari ? Sunt doar exceptia de la regula ? Regula care spune (sau ar trebui sa spuna, in opinia mea) ca preotii sunt inaintea altora cei care trebuie sa conduca spiritual „turma”, sa dea exemplu de cumpatare, virtute, modestie, bun-simt, smerenie etc. Sunt ei majoritari ? Nu stiu, dar stiu ca sunt multi si ce e trist e ca numarul lor pare sa creasca, in loc sa scada. E opinia personala, foarte bine poate sa fie deformata sau neconforma cu realitatea, dar pot sa va spun ca sunt foarte multi oameni care gandesc la fel. Ne-om fi inseland cu totii ? Stiu, n-ar trebui sa judecam faptele nimanui, nu ni se cade noua asta, dar unele sunt strigatoare la cer, sunt (aproape) imposibil de ignorat.

  68. Religia afara din scoli complet!
    Nu exista mici negocieri sau alte prostioare de genul asta.
    Pur si simplu e incompatibila cu stiinta si invatamantul.
    Ce e prosteala asta? Cine vrea religia are jdemii de biserici. Mai multe decat scoli!

    • Citind unele raspunsuri postate aici mi-au venit in minte studiile publicate de Fundatia Soros recent ce arata intoleranta ateismului in Romania. Din pacate majoritatea persoanelor atee care s-au pronuntat aici doresc impunerea optiunii lor pentru toata lumea. Aceasta spune totul.
      Multumesc Augustin, Liviuta, Constantin si toti ceilalti crestini pentru marturisirea voastra de credinta.
      Sunt crestin ortodox si imi doresc ca ora de crestinism ortodox sa se desfasoare in cadrul programului scolar.
      Da, imi doresc un profesor care sa ii vorbeasca despre crestinism copilului meu, aceasta este viziunea mea despre scoala romaneasca . Daca nu o va face bine, il voi penaliza. Dar daca o va face in duhul Bisericii lui Hristos, deplina mea recunostinta. Din punctul meu de vedere a sadit ceva fundamental.

      PS Nu sunt preot, sunt IT-ist.

      • Adrian, absolut nimic gresit in a-ti manifesta dorinta ca sa iti vezi copilul luand parte la ora de Religie. Traim intr-o democratie si Religia e materie optionala in scoli; spune-mi te rog, ce anume e gresit in a permite si altora sa isi manifeste vointa ? Nu are importanta daca sunt atei, musulmani, budhisti, baptisti, penticostali, martori ai lui Iehova, ortodocsi, catolici, adventisti, etc.; sunt oameni, ca mine si ca tine, le dam si lor voie sa aleaga cum sau unde sa isi petreaca timpul copilul lor cand al tau e la ora de Religie ?

        Nici eu nu sunt preot (desi mi s-a propus sa ma apuc de calea asta) si sunt si eu pe jumatate IT-ist :)

  69. “Joi 4 octombrie 2007 Parlamentarii Consiliului Europei au decis, cu 48 de voturi pentru şi 25 împotrivă, să ceară statelor membre să se opună ferm predării în şcoli a teoriei creaţioniste ca disciplină ştiinţifică. Creaţionismul neagă evoluţia speciilor prin selecţia naturală şi nu poate fi pus pe picior de egalitate cu evoluţionismul. Dacă nu suntem vigilenţi, creaţionismul poate deveni o ameninţare pentru drepturile omului. Ţinta primară a creaţioniştilor, în majoritatea lor creştini şi musulmani, este educaţia. Ei sunt decişi să-şi vadă încorporate ideile în curicula şcolară, căutând să le prezinte într-o manieră ştiinţifică. Dar acest fapt nu ar face decât să creeze o confuzie în mintea elevilor, care nu ar mai putea face distincţia între credinţă şi ştiinţă. Teoria evoluţionistă nu are nimic de a face cu revelaţia divină, ci este bazată pe fapte.” (www.europarl.europa.eu/portal/ro)

    “Ştiinţa nu poate să prevadă viitorul societăţii umane şi nici măcar dacă aceasta va avea vreun viitor.” (Stephen Hawking: Visul lui Einstein şi alte eseuri)
    Oamenii de ştiinţă nu ştiu deocamdată ce este viaţa (http://the-scientist.com/2012/02/16/opinion-what-is-life/), iar confruntarea acestora cu creaţionismul este absolut necesară.
    http://www.the-scientist.com/?articles.view/articleNo/39118/title/Opinion–Confronting-Creationism/
    În opinia mea, ŞTIINŢA este “Duhul Adevărului, acela ce ne va călăuzi la tot adevărul” ((Ioan 16.12-13), este ultima candelă divină deoarece “slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul” (Pildele lui Solomon – 25.2) şi chiar dacă “ceea ce ştiinţa descoperă acum, religia cunoştea de mult” (Mihai Eminescu, Fragmentarium) la modul general, „mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.” (Marcu 10.31), adică mulţi oamenii de ştiinţă vor deveni regi ai cunoaşterii umane.
    http://www.the-scientist.com/?articles.view/articleNo/40598/title/Nanomedicine/
    „Noi nu ştim să descriem procesele mentale, care antrenează creaţia în astfel de licăriri ştiinţifice noi şi importante. Dar este clar că marile descoperiri, marile salturi, se datorează rareori pretinselor metode ştiinţifice. Cel mai adesea ele sunt rodul revelaţiilor, ca în cazul lui August Kekule, prin forţarea imaginaţiei, dar întotdeauna în cadrul realităţii.” (Charles Townes, Convergenţa între ştiinţă şi religie)
    Programul simpozionului Science and Ortodoxy Bucureşti-Constanţa, 22-26 octombrie 2005, a început cu discursul „Science et religion ou sur les trois pauvres choses inséparables”, al academicianului Eugen Simion, Preşedintele Academiei Române la acea dată, prin care a declarat că cele două domenii ale cunoaşterii umane „sunt legate precum focul şi apa”, întrebându-se în final „dacă religiile aduc sau nu acel plus de informaţie pe care ştiinţa nu-l poate obţine raţional”.
    “Vom avea oare inteligenţa de a regăsi, în neghiobia trufaşă a timpului pe care-l trăim, creştinismul tuturor începuturilor?” – Horia Roman Patapievici, Omul recent

    „Marţi 31 ianuarie 2012, după o deliberare ce a durat mai puţin de 20 de minute, Senatul Statului Indiana a aprobat fondurile care permit şcolilor să predea diverse teorii privitoare la originea vieţii, inclusiv creştinismul, iudaismul, islamismul şi scientologia.” (http://www.the-scientist.com/?articles.view/articleNo/31691/title/Indiana-Senate-Backs-Creationism-Bill/)
    „Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urâ ştiinţa?” (Pildele lui Solomon 1.22)
    „Să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.” (Pavel, Romani 12.2)
    “Educaţia le permite copiilor să spere la o viaţǎ mai bunǎ… Mi-am exprimat o părere de neclintit, bazată pe credinţa mea în Dumnezeu.” (Barack Obama, Îndrăzneala de a spera)
    http://www.the-scientist.com/?articles.view/articleNo/38366/title/An-Open-Invitation/
    http://www.the-scientist.com/?articles.view/articleNo/36098/title/Debating-Bioethics-Openly/
    http://www.the-scientist.com/?articles.view/articleNo/34857/title/Immune-System-Kills-Cancer/

    “Aceasta, desigur, ar fi fost în puterea unei fiinţe atotputernice, dar dacă ea ar fi creat universul într-un mod atât de neînţeles, de ce a ales să-l lase să evolueze conform unor legi pe care le-am putea înţelege?… Cum poate o teorie relativ simplă şi compactă să dea naştere unui univers atât de complex ca acela pe care îl vedem astăzi, cu toate detaliile sale banale şi lipsite de importanţă?… Dacă tot ceea ce facem este determinat de o teorie a marii unificări, de ce teoria determină ca noi să tragem mai degrabă concluzii corecte despre univers decât concluzii false? De ce trebuie ca spusele noastre să aibă vreun fel de valoare?… „Cine pune foc în ecuaţii ca să zugrăvească altfel universul? De ce existăm noi şi universul?…… Noi toţi, filozofi, oameni de ştiinţă şi simpli oameni, trebuie să fim capabili de dialogul despre ce este universul şi de ce există el. Dacă găsim răspuns la aceste întrebări, acesta ar reprezenta triumful raţiunii umane, pentru că atunci am cunoaşte raţiunea lui Dumnezeu.” (Stephen Hawking, Scurtă istorie a timpului – de la bigbang la găurile negre)
    „Măreţia şi bucuria activităţii mele ştiinţifice este completată de momentele ocazionale ale unor descoperiri noi care mă determină să spun: Iată cum a lucrat Dumnezeu! Scopul muncii mele este să înţeleg o mică părticică din planul lui Dumnezeu.” (U.S. News & World Report, Dec. 23, 1991 – Henry Schaefer, Department of Chemistry University of Georgia, nominalizat Nobel)

  70. Observ, oarecum prin identificare cu parerile voastre, ca avem doua probleme:
    – prima este ca noi suntem in general persoane „credincioase” si ne dorim sa transmitem ceva copiilor nostri; ce mai multi dintre noi nu suntem practicanti, si poate de aici teama ca daca nu s-ar face la scoala, religia nu ar exista in casele noastre
    – in al doilea rand cred ca toti ne dorim o cultura generala cat mai bogat cultivata copiilor in scoli, incluzand aici foarte multe domenii din spatiul spiritualitatii (mitologie, istoria credintelor etc.)

    Parerea mea este ca trebuie luate urmatoarele masuri:
    – parintii trebuie sa isi educe copiii in spiritul religios pe care il considera (adica sa isi faca timp pentru asta) – si aici intervine organizarea BOR care trebuie sa introduca acele programe pentru copii la care orice parinte „crestin” sa isi doreasca participarea copilului sau (am auzit de acele vizite la caminele de batrani, tabere tematice etc.), exact asa cum s-ar duce la inot sau sah
    – scoala trebuie sa isi aduca curriculum la nivelul cerut astazi de societate: educatie rutiera, educatie financiara, (chiar si educatie „electorala”), programe de teatru, de dezbatere, un pic de agricultura si gradinarit (!), in fine, cat mai multe programe care sa ii ajute sa inteleaga ce fac „oamenii mari” zi de zi

  71. De foarte multe ori judecam ceea ce nu putem intelege ! Iar demersul impotriva a ceva este generat de frica . Asta spun psihologii nu eu. Eu ma intreb ce ratiuni existentiale pot provoca frica de Cel care ne indeamna la iubire ?

  72. Am auzit şi eu multe despre slaba pregătire pedagogică a profesorilor de religie. Aş vrea însă să o întreb pe distinsa doamnă, atât de preocupată de fenomenele care înspăimântă un copil, ce măsuri ia dacă un profesor nu-şi predă materia, pentru a furniza colegilor noi candidaţi la meditaţii? Eu am o fiică, elevă la Colegiul Naţional George Coşbuc din Cluj-Napoca. Profesorul de matematică Mihălţan nu-şi predă materia cum trebuie. În consecinţă, din clasa fiicei mele nimeni nu se remarcă la vreun concurs de matematică. Domnul profesor are o calitate: poate striga chiar şi la inspector. Când e nervos, umple cataloagele cu note sub 4. O astfel de atitudine nu deranjează pe nimeni. Dacă vom scoate religia din şcoli, copiii noştri vor fi mai curajoşi, iar profesorii de matematică înspăimântaţi îşi vor preda materia.
    prof. Marian Dorel Farcaş

  73. As dori sa intreb autoarea, daca stie care este scopul vietii pamantesti?
    Vedeti facem atatea, scoli ,masterate, certificari, dar omul fara ajutorul lui Dumnezeu nu are nici o valoare, pt. ca valoarea o da Hristos, pt. ca omul este creatia lui Dumnezeu. De aceea a venit Mantuitorul in lume draga doamna ca sa ridice omul din starea de pacat in care era, caci pana la venirea Sa toti de la Adam si Eva se aflau sub robia iadului, ca sa-l ridice si sa-l aduca la sfintenie, sa-l uneasca cu El ca sa-l faca dumnezeu dupa har.
    Sigur ca trebuie sa le vorbim copiilor despre Dumnezeu, sunt atatea carticele de povesti, v-as recomanda sa luati Artistul lui Dumnezeu, Din Cetatea lui Eu imparat in cetatea lui Tu Imparat, si din cetatea lui Tu Imparat in Cetatea Cerului. Mergeti la un centru de carte ortodox sa vedeti cata bogatie duhovniceasca veti gasi. Ceea ce trebuie sa-i invatam pe copiii nostri si sa invatam si noi toti este Smerenia lui Hristos si Dragostea fara de care nimeni nu se poate mantui.
    Acesta este scopul vietii pamantesti Indumnezeirea omului, dobandirea daruui Duhului Sfant, iar fara Biserica, fara Sfintele Taine, fara Hristos omul nu se poate indumnezei.
    Iar Mantuitorul a spus; Lasati copiii sa vina la Mine, caci unora ca acestora este Imapartia Cerurilor! si ne mai spune: Cautati mai intai Imparatia Cerurilor si restul vi se va adauga voua ! si Fara de Mine, nu veti putea face nimic., si De nu se va naste cineva din apa si din Duh nu va putea intra in Imparatia Cerurilor.
    Sf. Ioan Iacob Hozevitul are o icoana, in care scrie: O omule esti liber, si ce mare raspundere ai! Si intr-adevar cel mai mare dar pe care l-a lasat Dumnezeu omului este liberul arbitru. Cine vrea sa se mantuiasca cu intrebarea sa calatoreasca ne spune duhovnicul meu.Dumnezeu nu obliga pe nimeni sta mereu la usa sufletului nostru si bate , cioc, cioc daca ma lasi sa intru sa-ti aduc Lumina lui Hristos care Lumineaza si Incalzeste sufletele tuturor!
    Asta trebuie sa le aratam copiilor Iubirea lui Hristos, dar pt. asta trebuie sa o dobandim noi ca sa raspandim in jur.Iar frica sa stiti ca este inceputul inteleciunii, adica sa stii ca nu ai voie sa faci lucrul acela interzis, ca sa nu-l superi pe Dumnezeu ca te departezi de El, caci pacatul desparte de Dumnezeu, caci ce intelegere poate fi intre intuneric si lumina, sau intre adevar si minciuna? Iar mantuirea este munca de la leagan pana la mormant, pt. ca este mereu o lupta ca omul sa ajunga la asemanarea cu Dumnezeu!
    Psalmistul David spune in Psaltire : Cine este Dumnezeu, Mare ca Tine Doamne, Tu esti Dumnezeu care faci minuni! Sa-l rugam pe Dumnezeu acum la inceput de an 2020 sa ne daruiasca Duhul sau cel Sfant ca sa nu mai fie nici boli, nici prigoane, nici inchisori, nici suferinta, nici ura, nici cearta, nici dezbinare, ci sa fie Dragoste si Pace, ca sa-l Slavim pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe Toti sfintii care mereu se roaga pt. noi, si sa purtam cu raspundere si demnitate numele de Crestin-Ortodox, pe care Mantuitorul l-a castigat cu Scump Sangele Sau prin jertfa Sa pe Cruce ca sa spunem cu totii; Hristos a Inviat! Inviaza Doamne si sufletele noastre!

  74. Asa cum noi toti avem parintii biologici pe care ni i-a dat Dumnezeu, si avem porunca sa-i respectam, mai mult noi trebuie sa-l iubim pe Dumnezeu caci este Tatal nostru cel ceresc si pe Maicuta Domnului, care este mama noastra cea din ceruri, si pe toti Sfintii care sunt prietenii lui Dumnezeu, asa sa-i invatam pe copii si sa le vorbim cu dragoste.
    Prima porunca aceasta este Sa-l iubesti pe Dumnezeu din tot sufletul si din tot cugetul tau, si din toata inima ta. Acesta este Duhul Ortodoxiei, cel al Dragostei, caci Dumnezeu prin noul testament ne-a dat porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii, precum v-am iubit eu, ba mai mult sa-i iubiti pe vrajmasii vostri! si sa va rugati unii pt. altii.
    Cartea de Capatai pe care ne-a lasat-o Dumnezeu , Cartea Cartilor este Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, iar randuiala este intai Noul Testament, apoi Vechiul Testament si la Sfarsit Apocalipsa, si aceasta cu binecuvantarea unui duhovnic Intelept care este Cheia spre Imparatia Cerurilor.
    Va recomand sa cumparati cartea Sfantului Porfirie Kavsocalivitul- Hristos este plinatatea vietii!
    Dumnezeu sa fie cu noi!

  75. Va mai recomand o carte foarte frumoasa si de ajutor Rolul mamei in educatia copiilor dupa Sfantul Porfirie Kavsocalitul care ne spune ca noi mamele ar trebui sa fim mai mult cu rugaciunea si mai putin cu cicaleala, iar noua tuturor parintilor si dascalilor sa devenim noi sfinti pt. ca copiii sa devina buni, acesta este menirea noastra a tuturor de a duce copiii la Hristos, adica sa zidim temelia sufletului lor, pe poruncile Lui Dumnezeu, si atunci cu siguranta ca va fi o societate sanatoasa ! Copacelul se ingrijeste de mic, ca sa creasca drept, caci daca creste strimb si nu-l indrepti la timp, ce mai poti sa faci… decat Lacrimi de Pocainta si Mila lui Dumnezeu.
    Iar parintele Iustin Parvu, intr-o convorbire duhovniceasca spunea : Dati-ne mame crestine si se va schimba fata lumii!
    Si Parintele Ioanichie Balan – m-rea Sihastria ne spune : Ochii si copiii!!!
    Dumnezeu sa ne ajute !
    Sa dam mereu Slava si Multumire lui Dumnezeu pt. toate caci nimic nu este al nostru!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Oana Moraru
Oana Moraru
Oana Moraru – fondator și manager al Școlii Helikon ( unul dintre proiectele de alternativă educațională privată – în Călărași (ciclu preșcolar, primar și gimnazial) - absolvent Liceul Pedagogic și Facultatea de Litere, București - consultant educațional în domeniul învățământului privat preuniversitar - 20 de ani experiență la catedră și parteneriate active cu școli și grădinițe în Europa

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro