joi, martie 28, 2024

Domnul Solomon și întoarcerea comunismului. Un alt punct de vedere

Alexandru Solomon se arată indignat, aici pe Contributors, de tratamentul la care a fost supus în urma scurtului său protest cu privire la vizita patriarhului Kiril, un tratament care îi sugerează o întoarcere la practicile pe care le credea eliminate odată cu răsturnarea regimului comunist.

N-am niciun motiv să mă îndoiesc de autenticitatea relatării lui Alexandru Solomon cu privire la ceea ce s-a întâmplat cum, de altfel, nu am de ce să-mi închipui că protestul care l-a adus în această situație nu a fost unul autentic: notorietatea pe care o are exclude posibilitatea unui „publicity stunt”, iar intervențiile sale publice de până acum – cel puțin cele câteva pe care le-am văzut/citit – sugerează că avem de-a face cu o persoană rațională, care a știut foarte bine ce face.

Cred, însă, că toată povestea asta ar trebui privită și dintr-un alt unghi, că nu poate fi expediată cu un simplu „a protestat și l-au dus la nebuni, ca în vremea comuniștilor”, însoțit, eventual, de un like sau un share pe Facebook la vreun articol pe această temă.

Nu pun nicio clipă la îndoială dreptul domnului Solomon de a protesta – din contră, consider că protestul, în general, în diferitele sale forme, este absolut necesar pentru a corecta anumite derapaje ale unei societăți democratice. Totodată, sunt conștient de controversele legate de cele două Biserici în general și de imaginea lui Kiril în special – de altfel s-a și scris despre asta, inclusiv aici pe Contributors, unde Armand Goșu a publicat un profil excelent al patriarhului rus. Însă dincolo de libertatea de exprimare și libertatea de a protesta, ceea ce a făcut Alexandru Solomon, ca parte a protestului său, este auto-mutilare în public. Imaginile în care domnia sa se tăia la mână mi s-au părut tulburătoare – „deeply disturbing”, ca să folosesc o expresie consacrată din limba engleză. Cu impact emoțional. Înainte să apuci să digeri faptul că este vorba de un protest, de un act artistic, mesajul imediat pe care îl transmit acele imagini este unul de violență, chiar dacă o violență îndreptată împotriva propriei persoane – iar violența mi se pare inacceptabilă în spațiul public. Chiar și mai tulburătoare decât atât găsesc ideea că respectivele imagini au putut/pot ajunge la persoane instabile, lipsite de discernământ sau impresionabile care ar fi tentate să încerce să copieze respectivul comportament – mai ales că îi aparține unei persoane publice care, prin notoritatea sa, îl validează. Mai mult, astfel de imagini pot ajunge și la minori – care, de altfel, după cum se vede în înregistrare, erau prezenți la Patriarhie – iar argumentul cu acordul parental este o poveste; într-o epocă în care informația se viralizează atât de rapid este imposibil să controlezi tot ceea ce îți accesează copilul. În plus, de ce acest gen de auto-mutilare ar fi diferită de cea a celor care doresc să își arate râvna religioasă – acei creștini care se lasă crucificați, de Paște, în Filipine, sau musulmanii care se auto-flagelează de ceremoniile prilejuite de Ashura? Ca o paranteză, parcă mi-a lăsat un gust amar și agitația celor care s-au repezit să adune monedele aruncate de Alexandru Solomon, dar presupun că domnia sa nu și-a propus ca protestul său să fie dublat de acest spectacol degradant – pur și simplu s-a întâmplat.

Poate, însă, că tulburarea asta a mea e irelevantă; poate că mă aflu la capătul unui spectru la al cărui pol opus se găsește un sadic căruia îi face plăcere să privească așa ceva. Între mine și acel sadic se poate să fie majoritatea publicului, căreia acele tăieturi să îi fie indiferente și care este capabilă să le ignore și să se concentreze doar pe mesajul actului artistic. O să trec, așadar, peste impactul vizual pe care acel gest îl poate avea și voi face un exercițiu de avocat al diavolului instituțional care l-a chinuit, preț de câteva ore, pe domnul Solomon.

Știu că nu este cazul aici, dar auto-mutilarea, ca fenomen, este în general asociată cu o lungă listă de afecțiuni, de la tulburări de tip borderline la depresie și sindrom de stres post-traumatic – iar asta justifică din plin decizia de a cere părerea unui psihiatru. Să facem abstracție de faptul că în cazul de față este vorba de Alexandru Solomon, un regizor cunoscut și respectat. Dacă ați vedea un necunoscut că se taie în public, nu v-ați gândi că persoana respectivă are nevoie de ajutor de specialitate? Eu înțeleg că a fost vorba de un act artistic, însă un jandarm sau un psihiatru nu te poate crede pe cuvânt că ești artist și aceasta este modul pe care l-ai ales pentru a te exprima; pentru ei auto-mutilarea reprezintă un semnal de alarmă și trebuie să vadă despre ce este vorba. Și artistul rus Pyotr Pavlensky a fost trimis la psihiatrie atunci când a dat foc unui sediu de bancă în Paris – iar aici vorbim de cineva care era cunoscut pentru astfel de proteste șocante, ceea ce nu e cazul la București. Nu comentez ce au făcut cei de la spital – nici nu am fost acolo, nici nu cunosc procedurile în domeniu, iar în cazul că au încălcat legea sau drepturile lui Alexandru Solomon, domnia sa are tot dreptul de a-i da în judecată. Lăsând la o parte aspectele legale, însă, decizia în sine de a cere punctul lor de vedere mi se pare corectă.

Tocmai de aceea, a compara această decizie cu trimiterea la psihiatrie a celor care s-au opus comunismului în plin regim totalitar înseamnă să arunci în derizoriu curajul și sacrificiul acelor oameni care au plătit pentru că și-au exprimat niște opinii. Asta mi se pare o greșeală într-o epocă în care noile generații știu destul de puține despre ce a însemnat această opoziție, iar un actual senator și fost consilier prezidențial – care face parte dintr-o generație apropiată de cea a lui Alexandru Solomon – afirmă că partizanii anti-comuniști din munți au slăbit capacitatea de apărare a României”. O greșeală cu atât mai mare cu cât Alexandru Solomon a arătat, prin activitatea și afirmațiile sale, că are o sensibilitate față de cei care au ales să reziste cu riscul de a fi uciși, aruncați la temniță sau internați la psihiatrie. Domnul Solomon a fost pansat și trimis acasă după câteva ore în care s-au desfășurat o serie de proceduri. Poate că nu era cazul să fie dus la Obregia, poate că jandarmii și medicii au dat dovadă de exces de zel, incompetență și chiar rea-voință, poate că ar trebui ca acest caz să facă obiectul unor anchete – o repet, nu cunosc procedurile în domeniu, așa că nu o să mă pronunț. Nu cred, însă, că putem să vorbim de un regim totalitar, oricât de neagră ar părea, uneori, realitatea din România. Nu cred că putem să ne comparăm nici măcar cu Rusia, unde membre ale Pussy Riot au fost aruncate în pușcărie pentru protestele lor față de Biserică.

Am senzația că toată povestea asta cu protestul lui Alexandru Solomon ne împinge, din nou, către zona aia de alb sau negru, lipsită de nuanțe și în care se folosește doar acea frântură de adevăr care se potrivește argumentelor noastre. De aceea încerc să fiu rațional și să găsesc explicații logice – iar o astfel de explicație este că Alexandru Solomon nu a fost dus la psihiatrie pentru că a exprimat o opinie ci pentru că actul său artistic a fost interpretat – greșit – ca o auto-mutilare care poate avea drept cauză o tulburare psihică. Ar fi înfiorător să fie altfel.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Un articol tras de par. Jan Palak sau Liviu Babes au fost si ei interpretati gresit. Faptul ca autorul tinde sa clarifice acesta aspect si nu o inmultire ingrijoratiare ale de actiuni ale jandarmeriei romane (pentru a preveni eventuale manifestari de masa) ma conduce la concluizia ca acesta serveste o agenda.Deloc intamplator, identica cu cea a PSD-ul.

  2. pt mine a fost socanta lipsa de profesionalitate a medicilor, medici care ar fi trebuit sa-l consulte pe domnu si nu sa se pronunte daca procesiunea a fost sau nu un act politic. Presupun ca-n psihiatrie sunt metode stiintifice de diagnosticare a unei presupuse turbulente, metode care ar fi trebuit sa fie folosite in cazul dat.
    Asa cum au procedat medicii respectivi ar fi putut proceda si nea Ion de la vagoane.

  3. stimabile, o sofistica impecabila; ce grija ai d-ta de persoane care ar fi tentate să încerce să copieze respectivul comportament (!); poti preciza exact ce articol de lege a incalcat AS de a fost saltat de jandarmi?! sunt insa de-acord ca regimul actual din Ro nu-i unul totalitar „decat” de putere personala a alti doi sofisticieni politici ajunsi nesperat & nefericit de sus in administratia de stat prin mecanisme formal democratice elective, de unde pe principiul subsidiaritatii isi fac resimtita influenta nefasta la nivelul intregii societati

  4. …”unde membre ale Pussy Riot au fost aruncate în pușcărie pentru protestele lor față de Biserică”– acele „proteste” fata de biserica au constat in altceva, in patrunderea in altar, distrugerea acestuia, show musical rock in incinta bisericii, etc.. Era un show dat de niste pustoaice nebune iar actiunea in sine a fost incadrata la „huliganism” de catre justitia rusa.
    Protestul domnului Solomon este total diferit si a avut loc intr-un context diferit, si anume vizita unui patriarh rus, fost KGB-ist, bogat si a carui vizita a fost de neinteles pentru anumiti oameni.
    De ce nu i-au bandajat mana in ambulanta si de ce a trebuit dus la Obregia pentru a fi consultat de psihologi? De acord, gestul in sine de taiere nu este prea ortodox- asta ca sa ramanem in atmosfera religioasa- insa impresia a fost de „saltare” de catre politie, si nu de protejare a domnului Solomon. De unde stim ca nu a fost saltat pentru pozele afisate si analogia cu KGB-ul? Haideti sa facem un experiment data viitoare cand mai vine Kiril, si anume sa protestam fara sa ne taiem la maini si sa vedem reactiile autoritatilor.

  5. Sigur că nu are nicio legătură cu comunismul…însă există numeroși susținători ai acestui protest, în mod surprinzător. Mizeria asta capătă mai multă amploare decât merită. Aș vrea, pentru început, să spun că nu-mi place patriarhul Chiril, nu-mi place nici Daniel, nu-mi place că se construiește o catedrală atât de mare și nu-mi place câ se tot iau bani de la bugetul local pentru asta. Dar…

    Este oribil, nu-mi face deloc plăcere, ca locuitor al Cetății, să văd că cineva, oricine, își taie venele sau gâtul în piața publică. Din această pricină Legea condamnă în mod firesc pe cei care tulbură liniștea și ordinea agresând pe ceilalți inclusiv atunci când se agresează pe sine.

    Cred că sunt în discuție două chestiuni distincte, forma protestului și obiectul lui.

    Există forme de protest mai puțin oripilante, dar dacă autorul a ales-o pe aceasta, era absolut previzibil ca autoritățile să intervină într-o astfel de situație, așa cum se întâmplă în cazul celor care se automutilează, relativ frecvent în mediul penitenciar și al presupușilor infractori care în momentul reținerii nu sunt împiedicați de cătușe. O persoană care își face rău prin automutilare, pe lângă asistența medicală de urgență pentru tratarea rănilor, după știința mea, primește asistență medicală psihiatrică. Sunt proceduri în acest sens, este rațional să se întâmple așa și nu înțeleg nicicum de ce unora li se pare ceva în neregulă!
    Legat de obiectul protestului, întâlnirea șefilor celor mai mari două biserici ortodoxe din lume este foarte importantă, oricât de puțin i-am iubi. Dacă mâine ar cere să ne viziteze președintele Putin însuși, adică mai rău decât Chiril, care-i este și i-a fost subordonat etc., ar fi o oportunitate extraordinară pentru relațiile internaționale ale României. ( De altfel, dl Putin s-a aflat în România în aprilie 2008 și nimeni nu și-a tăiat gâtul sau venele din cauza asta, dimpotrivă, a fost considerată o vizită istorică.).

    Așadar, care este oare explicația anticomunismului acesta extrem?! Mi-e greu să cred că ar putea fi întâlnirea unor preoți. Îmi doresc să văd dacă există o reacție la fel de puternică a societății civile anticomuniste la acțiunile politice ale guvernării PSD-ALDE, care distruge fundamentele statului de drept (atâtea câte fuseseră clădite) prin modificarea legilor justiției. Sabotează economia națională prin indatorare excesivă într-o perioadă de extraordinară creștere economică! De fapt, oare despre ce este protestul acesta, pentru că unul anticomunist ar trebui să fie în spiritul celor scrise de dl Liiceanu chiar pe acestă platformă?!

    După opinia mea, nu întâlnirea a doi popi este principala problemă legată de comuniști a țării noastre în acest moment (deși nici ei nu ni-s așa dragi, după cum am arătat), ci securiștii și comuniștii din eșalonul al doilea care sunt chiar acum la cârma statului, au puterea și sunt pe cale să înfăptuiască o mișelie fără margini. Sigur, se poate protesta și împotriva ploii, dar mă întreb, vor oare cumva prietenii lor să ne abată astfel atenția de la josniciile pe care le fac comuniștii care conduc România?!

    • „….securiștii și comuniștii din eșalonul al doilea care sunt chiar acum la cârma statului, au puterea și sunt pe cale să înfăptuiască o mișelie fără margini.” Pai da, seful lor Kiril a venit la Bucuresti si le-a dat unda verde la miselii.
      „Așadar, care este oare explicația anticomunismului acesta extrem?! ” Si ce ati dori, s-o lasam mai moale cu anticomunismul? De ce nu-l invita nimeni pe episcopul de New York, de exemplu? Sa nu-mi argumentati faptul ca nu suntem catolici…etc. , ca nu tine.

      • „…seful lor Kiril a venit la Bucuresti si le-a dat unda verde la miselii”

        Telepatic?!…Că nu se-ntâlniră ?! Au fugit toți politicienii ca dracu’ de tămâie ! :)

  6. Am vazut citeva filme ale lui Solomon si am urmarit reactiile lui publice la diferite evenimente. Il respect pe acest om si ma regasesc in atitudinile si optiunile lui.
    Totusi… Inainte de a citi luarile de pozitie si opiniile multora despre gestul lui, am avut senzatia de „gest nepotrivit”, exagerat si un pic ciudat. Si ma refer doar la partea cu taiatul pe mina. Nu era nevoie. Gestul in sine afecteaza, dupa parerea mea, scopul si magnitudinea protestului – care e total legitim si correct. Acum in loc sa discutam de protestul in sine si de motivele lui ne concentram asupra un miini (auto)taiate si niste medici de la psihiatrie.

  7. Un text deficitar moral şi intelectual. Textul rămâne înşurubat într-o ipocrizie ieftină până la derizoriu, începând cu falsele elogii la adresa lui Solomon (Brutus was an honorable man) şi culminând cu invocarea eventualului şoc emoţional ce l-ar fi putut avea diverse categorii de public la vederea unor (presupuse) imagini ale unei inexistente auto-mutilări. O retorică debilă, „fundamentată” în morala primitivă a corectitudinii politice, nici măcar aceea asimilată, decât eventual la nivel mimetic, de gubernie îndepărtată.
    Iar dacă observăm că textul nu pare a fi nici neapărat securist, nici înadins comandat de Sputnik, atunci lipsa de noimă împinge lamentabilul în penibil.

      • Am aşteptat să treacă şocul produs de ştirea respectivă, pentru a înţelege ce s-a întâmplat.
        Am ajuns la concluzia pe care aţi expus-o atât de simplu, domnule Josef Svejk. În plus, am aflat că medicii care l-au consultat pe pacientul automutilat sunt la curent cu problemele politice cotidiene din România şi sfătuiesc părinteşte să nu credem tot ce spun autorităţile din România şi Rusia. Nu tot ce zboară se mănâncă şi, pe de altă parte, nu este cazul să facem din ţânţar, armăsar!

    • Cultura dialogului in spatiul romanesc: nu-s de acord cu tine, asadar incepe potopul: deficienta morala si intelectuala, debila, lamentabil, penibil, ipocrizie, primitiv, „corect politic”, securist etc.

    • Domnule Lalu, apreciez eleganța cu care v-ați implicat în această dezbatere și argumentele pe care le-ați adus. Răposatul Alcibiade ar fi mândru.

    • Domnule Lalu, putina retinere multimea de epitete negative nu ar strica, cum nu ar strica nici sa argumentati „deficientele morale si intelectuale ale textului” si „retorica debila”.
      Prea multe judecati gratuite (ex. „falsele elogii”),
      Totul culmina in comentariul dumeavoastra cu „inexistenta auto-mutilare”. Pai „darul de sange” din actul artistic al domnului Solomon cum ar fi putut fi implinit altfel?
      O seara calma va doresc.

    • Tin minte articolul in care vorbeati despre greutatile pe care familia dumneavoastra le-a avut de suferit in comunism. E trist pentru mine sa vad ca tocmai dumneavoastra ati gasit de cuviinta sa stergeti pe jos cu dusmanul moral de clasa aici pe forum.

    • Dur, dar spus bine! Dupa cum vedeti meseria de postac e in floare si a devenit mai „rafinata”. Tris si periculos in acelasi timp!

  8. Toata lumea comenteaza efectele, fara sa vada cauzele. Nu vedeti unde am ajuns dupa 27 de ani de „democratie”? Manualul de propaganda si hartuire a oamenilor normali a fost si este urmat la litera, o clica de condamnati, anchetati si (inca) neprinsi, fosti si actuali „securisti” (numai de securitatea tarii nu le pasa) continua sa jefuiasca tara, oamenii fug cit vad cu ochii. De ce a iesit luma in strada? De ce a protestat domnul Solomon? De scriu intelectualii de renume din Romania critici dupa critici? Noi toti vrem sa traim normal, dar clica penalilor ne impiedica. Investitii, educatie, sanatate? Mofturi! Pensii speciale, generali de carton si toate cele… As spune sa le fie rusine, dar condamnatul Dragnea a raspuns deja, cu tupeu: „asa e in viata”.

    • Vreti sa spuneti ca Solutia la toate relelel astea e mutilarea in public?!

      Solutia e mult mai simpla: votul. Cand vin alegerile lasati la o parte gargaunii cu „n-avem pe cine alege” sau ca „votul nu e fancy” si atunci o buna parte din dejectiile ce sufoca politica romaneasca vor merge in istorie. Singura lor sansa de supravietuire e tocmai atitudinea fudula a idiotilor ingeniosi ce stau acasa cu ocazia alegerilor ca sa se tanguie sfasietor intre ele.

  9. Si mie mi se pare gestul cel putin „disturbing”. Adica, se taie de 4-5 ori, aratand destul de concentrat. M-a scuturat un fior vazand videoclipul. Cu atat mai mult cu cat vine din partea cuiva din lumea artei, unde oamenii au o sensibilitate exacerbata prin definitie.

  10. Lucrez de zeci de ani in spitale de psihiatrie din Statele Unite. Actiunea jandarmilor a fost justificata si nu s-a deosebit intru nimic de felul in care politia ar fi procedat aici.

  11. Da, actiunea politiei este asemanatoare cu ceea ce facea militia in epoca de aur. Politia nu avea dreptul sa il duca pe dl. Solomon la psihiatrie, ci trebuia sa cheme o salvare pentru acordarea primului ajutor, sau, in cel mai rau caz, sa il transporte pe acesta la cel mai apropiat spital, pentru acordarea primului ajutor. In fapt, in tarile civilizate, politia este aceea care va fi acordat primul ajutor, fiind un caz destul de simplu, in asteptarea salvarii, care ar fi trebuit sa fie chemata inca de la inceputul interventiei. Personalul medical de prim ajutor ar fi fost apoi cel calificat in a lua o decizie asupra diagnosticului secundar pentru dl. Solomon.
    Deci, este evident, atit politia, cit si personalul medical de la spitalul de psihiatrie si-au incalcat limitele. Daca au facut-o premeditat si constient, ar ramine de vazut, dar e foarte posibil sa fi fost asa, avind in vedere derularea evenimentelor.

    • „…actiunea politiei este asemanatoare cu ceea ce facea militia in epoca de aur”

      Dincolo de emoție și manipulare, oare dacă cineva își taie venele, brațele, gâtul etc. în piața publică, poliția și celelalte autorități ar trebui să intervină? Există proceduri și răspunsul, rațional de altfel, este DA. …Și să-l oprească, spre binele lui și al spectatorilor fără voie (gestul este oripilant, cu impact emoțional puternic, tulbură ordinea publică, autorul necesită asistență medicală, substanțele biologice au regim deosebit, ar putea fi infectate și pune în pericol sănătatea publică etc.)…Chiar dacă este vorba despre un protest și oricare ar fi motivele protestului! De ce oare sunt unii care se pare că nu pricep lucrurile astea elementare?!

      Cei care se automutilează ori încearcă să se sinucidă sunt conduși la medicul de specialitate, psihiatru, carevasăzică. Conform art. 191 CP neintervenția poate fi considerată înlesnire a sinuciderii și este pedepsită. Legea 487/2002 explică de ce este justificată intervenția autorităților publice, inclusiv prin art. 56 șcl., și conducerea autorului tentativei de suicid sau automutilare (chiar și protestatar fiind) la medicul psihiatru. Lucrurile sunt cât se poate de clare. Chiar dacă simpatizez cu protestatarul, sau motivul protestului (care o fi acela), oare de ce insistă unii și se prefac că nu pricep firescul, normalitatea, acțiunilor autorităților?!

      Concluzia este una, anume că se dorește creșterea în amploare a incidentului, doar că asta, în contextul actual, are iz de manipulare.

      • Uauuu…
        Sa inteleg ca domnul Solomon tocmai isi taia venele , bratele , gatul ?
        Si a fost salvat de interventia prompta a organelor ?
        Io am vazut doar ca domnul Solomon s-a zgariat la palma stanga .
        Superficial .
        Si nu prea am vazut sange .
        Da’ poate ca mi-a scapat mie …
        Iar dupa prinosul – strict simbolic – de sange , domnul Solomon ( ” sinucigasul ” ) a fost – totusi – in stare sa aduca si prinos de bani …
        In inregistrare se vede ca abia dupa asta au intervenit organele .
        Astfel ca , raportat la inchipuita ” tentativa de sinucidere / mutilare” , interventia organelor a fost cu totul tardiva .
        De altfel , dupa ” tentativa de sinucidere / mutilare ” pe care a-ti vazut-o dv , domnul Solomon a ramas – totusi – intr-o forma fizica remarcabila …
        Ca dovada , organul se simte amenintat de postura ” sinucigasului ” ( afirmatia se aude clar in inregistrare ) .
        ?????
        Plus ca – la final – organul este preocupat – strict – sa confiste fotografiile purtate de domnul Solomon …
        Si nu este deloc interesat de eventualele probleme de sanatate pe care – spuneti dv – le-ar putea avea proaspatul ” sinucigas ” …
        ?????
        As zice ca suntem in plin nenea Iancu : ” simt enorm si vaz monstruos „…
        Altfel , daca tinem cont oleaca ( si ) de Realitate , ar putea parea – mai curand – ca dv incercati sa manipulati persoanele simtitoare & usor impresionabile …

        • „…domnul Solomon s-a zgariat la palma stanga”

          A fost asistat de cineva care a supravegheat adâncimea tăieturilor, pentru ca acestea să ajungă, ori nu, la vene? Ei, în cazul în care răspunsul este afirmativ, cum reiese din comentariul dumneavoastră, atunci cred că este oportun demersul cetățenesc (cu participarea d-lui Solomon, poate), pentru o inițiativă legislativă care să normeze sinuciderea asistată în România. (Iată un subiect interesant de dezbatere!) Pentru că altfel, cetățenii români îșî pierd timpul cu legile justiției (care este mutilată de actuala putere politică), cu faptul că orice infractor condamnat penal definitiv poate candida și poate fi ales parlamentar ori președinte al Republicii și alte flecuștețe dintr-astea… :)

          Acum, vorbind serios, vă rog convingeți-l pe dl Solomon, al cărui susținător sunteți, să fructifice momentul de vizibilitate sporită în rândul publicului și spună (că în articolul de pe această platformă nu o face) împotriva a ce protestează, că poate sunt interesat să mă alătur și eu protestului dumneavoastră. Altfel, apropo de nenea Iancu, se poate lesne crede că domnia-sa cerea pensie pentru mătușa vreunui amic și a ajuns din eroare în altă parte… în Dealu’ Patriarhiei, carevasăzică.

  12. (cont.)
    Iar gestul de automutilare, chiar daca, evident, exagerat, denota totusi starea de isterie si de disperare in care a putut sa aduca psdalde o mare parte din populatie. Acest gest este comparabil cu alte metode de protest fizic, cum ar fi greva foamei, sau autodafeul, tipuri de protest folosite relativ recent in istoria comunismului (vezi Ian Palach).

    • „…starea de isterie si de disperare in care a putut sa aduca PSD-ALDE o mare parte din populatie”

      Și, oare, nu era/este firesc ca protestul acesta, ori altele, să vizeze acțiunile ticăloase ale PSD-ALDE (legile justiției, distrugerea economiei șamd.), nu întâlnirea dintre doi popi? Mai ales că niciunul dintre conducătorii politici români NU s-a întâlnit cu ei cu această ocazie?!

      Observ că împotriva PSD_ALDE nu protestează nimeni, nici opoziția politică nu mai funcționează, ceea ce mă face ca în mod rațional să văd în gestul aflat în discuție fie un protest împotriva bisericii ortodoxe (și atunci este vorba despre o josnică manipulare), fie tentativa de a distrage atenția de la acțiunile împotriva statului de drept ale politicienilor aflați la putere (ceea ce ar fi o manipulare și mai josnică).

      Nu-mi amintesc ca protestatarul să fi spus ceva împotriva PSD-ALDE, pentru explicitarea gestului său, (nici măcar acum, când protestul ar căpăta mult mai multă greutate, după ce a captat atenția publică), nici în favoarea statului de drept. Protestul a fost, după toate informațiile publice (și aparent nimic nu contrazice asta), împotriva întâlnirii patriarhilor român și rus, chestiune care, fără a fi lipsită de însemnătate, este absolut secundară în raport cu agenda publică actuală.

      • Io as zice ca e usor exagerat sa ii cerem domnului Solomon sa salveze tara , planeta , universul …
        Face si domnia sa ce poate …
        Domnul Solomon este doar un artist ( regizor ) .
        ” Cand prea vesel , cand prea trist ”
        Pare ca , de data asta , domnul Solomon a fost mai curand trist .
        Poate ca de asta nu a apreciat participarea unui KGBist de rang inalt ( domnul Armand Gosu a dat detaliile necesare ) la comemorarea victimelor comunismului .
        Si a decis sa-si manifeste public opinia fata de autorii acestui sacrilegiu .
        Adica dispretul .
        Cu acest prilej , s-a putut vedea in ce masura statul roman respecta libertatea de expresie .
        Dupa mine , reactia organelor a fost undeva de la exces de zel spre purtare abuziva .
        Da’ chestiunea asta pare sa intereseze foarte putina lume .
        Eu cred ca domnului Solomon chiar ii pasa .
        Ceea ce e rar de tot in aceasta tara .
        Am tot respectul pentru domnia sa .

        • “e usor exagerat sa ii cerem domnului Solomon sa salveze tara , planeta , universul”
          Comentariul meu se referă la guvernanții actuali, care după guvernul Tăriceanu 2, probabil cel mai incompetent din 1989 încoace, adoptă măsuri cu un puternic impact social afectând în mod direct și pe termen lung stabilitatea economiei și condițiile de viață ale românilor…Nu despre klingonieni vorbeam. Sigur ați citit tot textul? :)

          Eu nu cer nimic d-lui Solomon, dar un sacrilegiu cu privire la victimele comunismului l-a săvârșit, spre exemplu, dl Șerban Nicolae, specialist în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, spunând că atunci când au opus rezistență comunismului și Securității “au acționat mai degrabă împotriva intereselor României”. Nu văd proteste suicidare din partea oamenilor de știință, ori din lumea artistică (nu că mi-aș dori!), dar luări de poziție publice din partea susținătorilor ideilor care l-au însuflețit pe dl Solomon (după cum spuneți) ar putea exista.

          În absența explicațiilor și a consistenței protestului, altfel sprijinit după cum se vede de “un grup de oameni de bine”, capătă credibilitate intenția manipulatorie. Dacă protestul d-lui Solomon este împotriva bisericii în general, ori a celei ortodoxe etc., sprijinit de curentul progresist, ateist, ori de agnostici șamd., firesc este să fie asumat în mod explicit. Altfel, rămâne suspiciunea, izvorâtă din efectul acestui protest, că se dorește doar abaterea atenției publicului de la problemele sociale reale.

          Dacă bucureștenii protestează în acest mod la întâlnirea dintre doi popi, actiunea civică de a protesta se duce în derizoriu. Când cetățenii vor fi chemați să se opună adoptării legilor justiției, vor spune că mai bine stau acasă, pentru că probabil iar se crestează vreunul pe mâni în piața publică. Iar politicienii, sfătuiți eficient de consilieri, și-au atins astfel obiectivul.

  13. Hmmm… Poate ca este discutabil faptul ca Alexandru Solomon a fost dus la psihiatrie si poate ca se pot gasi atat argumente pro cat si contra.
    Eu cred ca problema principala este ca a fost retinut, impotriva vointei sale. Aici ar fi interesant de vazut care-s argumentele oficiale in favoarea retinerii… O actiune in Justitie ar fi binevenita si ar putea fi lamuritoare.

    In alta ordine de idei, mi se pare evident ca doar gesturile extreme mai pot atrage atentia opiniei publice, in Romania. Sunt convins ca, daca nu se taia, nu ar fi fost atat de mediatizata si de comentata actiunea domnului Solomon. A te taia singur, daca esti sanatos la cap, nu e foarte simplu, e un blocaj major peste care trebuie sa treci. Daca depasesti acel blocaj, in mod constient si voluntar, pentru o idee corecta, esti de apreciat, zic eu.

    „Stigmata” si automutilarea ca penitenta sunt intalnite in crestinism si implica si exhibarea sangelui in public… oare acei credinciosi ajung la psihiatrie?…

  14. Prestigiul social al niciunei profesii nu este o armura care sa apere individul de “scanarea” publica – cu atat mai putin in cazul unei persoane publice -, sau de critica sociala. Si nici o sfanta sfintelor, care sa impiedice privirea, animata pur si simplu de nevinovata curiozitate, sa afle ce se afla “dincolo”. In epoca informatiei si a comunicarii, dar si a manipularii, din pacate, nu mai exista praguri sau tabuuri. Din aceste puncte de vedere, carora li se pot adauga multe altele, trebuie analizat si gestul de automutilare simbolica, adica mai degraba aparenta si sugerata, al lui Alexandru Solomon, care, fapt neindoielnic, s-a adresat mai degraba multimii decat politicii. Dar, vai!, nici multimile si nici simbolurile nu mai sunt ce au fost o data, ca pe vremea lui Gustave Le Bon, cu a sa “Psihologia multimilor” („Psychologie des Foules”, 1896), devenita relativ uzata prin abuzarea ei de catre manipularea politica. Si nici macar ca in vremurile mai apropiate ale “Agenda-Setting Theory” (v. studiul “Chapel Hill”, 1968), care incearca sa formeze agenda politicii si multimilor. Alexandru Solomon, regizor de meserie, si-a construit protestul politic ca la carte, dupa cele doua manuale cel putin, dar neindoielnic ca si dupa bibliografiile profesiei sale, de influentare filmica. S-a taiat la mana stanga, un simbol al ideologiei politice progresiste, o succesoare “glorioasa” a social-democratiei si comunismului, cele doua amestecandu-se adesea istoric, pentru ca apoi din ele sa tasneasca pulsiunile totalitare binecunoscute (v. bolsevismul rus / 1917, desprins de mensevism, si liga spartachista germana / 1918-1919, desprinsa din social-democrati, care au rasturnat Tzarul si respectiv Kaizerul etc.). Alexandru Solomon a imprastiat bani la gura-casca, tot simbolic (sub forma de monede). Ca ascendenta istorica, protestul lui Solomon este de pura inspiratie comunista. In aceasta inspiratie gasim, cred, esenta protestului fals anticomunist, adresat intalnirii la varf a patriarhilor Kirill si Daniel, capii celor doua biserici surori, Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Ortodoxa Romana, care au condamnat tragicul experiment strain la care au fost supuse popoarele rus si roman (ca si celelalte popoare din Europa Centrala si de Est). In felul acesta, cei doi patriarhi au inchis un cerc, adaugand condamnarii politice a comunismului si condamnarea religioasa a acestui sistem totalitar, care a fost imaginat, o imaginatie debordand de “satanism politic”, trebuie sa recunoastem, ca un instrument al marelui capital din Vest, de expansiune, dominatie si jaf, indreptat impotriva Estului (dovezile despre colaboratiunea dintre capitalul occidental si revolutiile comuniste sunt numeroase si publice, la indemana oricui este interesat de aceasta istorie damnabila, ramasa mult timp necunoscuta). Ceea ce am scris nu este indreptat impotriva dreptului de a protesta sau a protestatarului, ci a modului naiv de a o face, intr-o epoca in care informarea si cultura politica si psihologica nu mai sunt un apanaj ezoteric. Cel mult ne putem intreba cine sunt cei care planifica astfel de evenimente dezaprobatoare, dupa vechile ritualuri comuniste, si care este pretul dependentei psihologice a executantilor fata de cei care le concep si le pretind sa le puna in aplicare. Esecul unor gesturi, mai degraba naïve decat ignobile, care se folosesc de sange si de bani pentru influentare politica, este explicabil intr-o cultura crestina. In religia crestina, folosirea sangelui si a banilor pentru influentarea si contaminarea atitudinilor si comportamentelor sau pentru cumpararea sufletelor este considerata ca venind de la Diavol. Evident, din acest arsenal face parte si auto-mutilarea, pentru obtinerea unei impresionari facile la vederea sangelui.

  15. Domnul Josef Svejk spunea, pe 31/10/2017, astfel:
    „Artcolul nu e deloc o “impocrizie ieftina”. Dimpotriva e un act de decenta in mijlocul unei orgii de ticneala….”

    Îmi permit să vă contrazic, domnule Svejk. Nu este ţicneală, ci reclamă cu premeditare. Cum se poate ajunge la promovarea unei opere artistice fără o autovictimizare patetică?
    Exemplu:
    1. Se face un scandal monstru, alegându-se atent o ţintă cu notorietate.
    2. Lumea se uită ca la … Tarzan.
    3. Se merge la un festival în străinătate, după două săptămâni de la aşa-zisul „act artistic” de automutilare pentru a se umple sălile cu spectatori creduli? Altfel, rămâneau ouăle neclocite.

    Ştirea de azi ne oferă adevăratul mobil al „actului artistic”:
    „Regizorul Alexandru Solomon la Stockholm International Film Festival 2017
    Publicul din capitala suedeză va avea ocazia de a viziona, în cadrul ediției din acest an a Stockholm International Film Festival, desfășurat între 8-19 noiembrie, cel mai recent film al lui Alexandru Solomon, Ouăle lui Tarzan. Filmul a fost selectat în programul oficial al festivalului, în competiția Stockholm XXVIII Documentary Competition, urmând să fie difuzat la secţiunea Documania de patru ori pe parcursul festivalului. Regizorul român va fi prezent la proiecțiile din zilele de 11 și 14 noiembrie, la cinematograful Saga, precum și pe 12 noiembrie, la cinematograful Grand, și va răspunde întrebărilor din partea publicului”.
    http://www.hotnews.ro/stiri-film-22098373-regizorul-alexandru-solomon-stockholm-international-film-festival-2017.htm

    Este moral să sprijinim un act de automutilare şi autovictimizare pentru a avea mai mulţi spectatori la un film realizat de muritorul X?

  16. Cred ca acest articol este exact genul de bagare in seama fara rost. E clar ca nu intelegeti acest act artistic, dar aruncati cu opinii. O sa intelegi peste multi ani, atunci cand poate maturizarea o sa va ajute sa stiti cu adevarat ce insemnatate a avut actul domnului Solomon. Articolul acesta va ramane, insa o amintire a felului „barbist” sau „vadimist” in care gandesc unii romani. Poate va pricepeti la alte subiecte. Scrieti despre acelea si nu o sa mai pareti atat de infantil si nepriceput.

    • Articolul se axează pe ideea indusă de Alexandru Solomon cum că intervenția autorităților după momentul protestului său ar fi opresiune specific comunistă, prin practici psihiatrice subordonate voinței și poliției politice.
      Articolul nu explică sau contestă conținutul și/sau valoarea protestului, ci întreabă cum ar trebui să ne raportăm față de automutilarea în public (de față cu copii, de asemenea) și dacă intervenția psihiatrică, în acest caz, este mai degrabă justificată, și nu apanajul unui aparat represiv.
      Practic, se preocupă mai la rece să înțeleagă dacă denunțarea unui fapt atât de grav precum comanda politică/polițienească în psihiatria actuală are o bază solidă și legitimă. Pentru că suntem tentați, în contextul justificat al scepticismului față de ‘democrația’ post comunistă, să luam de bune astfel de scenarii îngrijorătoare, mi se pare oportun și orientat responsabil demersul autorului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catalin Gombos
Catalin Gombos
Catalin Gombos este jurnalist Radio Romania, pentru care a fost de mai multe ori, intre 2003 si 2008, corespondent de razboi in Irak si Afghanistan; interesul sau pentru Orientul Mijlociu dateaza, insa, din perioada 1993 - 1997, cand a locuit si a studiat in regiune. Intre 2009 si 2012 a fost corespondent Radio Romania in Republica Moldova unde, incepand cu primavara lui 2011, a contribuit si la infiintarea si coordonarea Radio Chisinau. Este absolvent al Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti si are un master la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti, cu specializarea "Orientul Mijlociu - Limbi si culturi in contact".

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro