vineri, mai 20, 2022

Domnul Tudorel Toader =Domnul Problemă

Nu, domnul Tudorel Toader, profesor universitar, membru al Comisiei de la Veneția, dublu suspendat atât din ocupația de notar (un atribut pe care l-a dobândit fără concurs) și de rector al Universității ieșene și, mai presus de toate, ministru al Justiției, nu are nimic în comun cu insul cu numele din buletin Bogdan Marian Teașcău. Care prin 2001-2002 făcea furori cu un cântecel, altminteri în raporturi destul de relative cu ceea ce înseamnă muzică adevărată, cântecel ce se chema Seniorita, beau, beau. Play-boyul cu pricina a avut momentul lui de glorie (falsă), pe urmă a mai compus muzică pentru unii și alții, și-a mai încercat norocul înființând formații, iar acum își vede liniștit de viață. Lăsându-ne să ne vedem și noi de propria existență.
Nu, domnul Tudorel Toader este din cu totul altă ligă. Reprezintă ceea ce se cheamă o problemă națională. Ne chinuie zilele și nopțile prin faptul că se dovedește un nou Highlander. Reprezintă rușinea celei mai vechi universități din țară, insul pe care nimeni din lumea academică reală nu mai este dispus să dea o para chioară. Dl Toader este contestat deopotrivă de studenții facultății unde este profesor, studenți care vara trecută l-au persiflat la o festivitate de absolvire cât și de profesorii cu coloană vertebrală de la Universitatea ieșeană. Mai toată lumea se întreabă cum oare a fost posibil ca cineva care în studenție nu s-a ilustrat prin nimic, decât prin note submediocre, care atâta vreme cât a fost procuror comunist se bucura de unanima apreciere atât a organelor de partid cât și a celor ale Securității Statului să devină, e drept, numai în acte și prin funcții, nu și prin fapte concrete un far călăuzitor al felului în care se face dreptate în România.
Aproape zilnic se vorbește că alungarea d-lui Toader din fruntea justiției române ar fi ceva de domeniul iminenței. Că zilele d-lui Toader în calitate de ministru ar fi numărate. Că mai-marii PSD și-au pierdut demult răbdarea, că nu îi mai suportă tertipurile și tergiversările și că i-au cam pregătit foaia de drum.
Vreme de mai bine de două săptămâni atât de neînsemnatul domn Toader a fost cap de afiș. S-au întretăiat zvonurile și veștile. Ba că PSD va fructifica șansa oferită de moțiunea simplă a Opoziției și îi va da brânciul așteptat d-lui Toader, ba că nu o va face. Și aceasta din cel puțin trei motive. Din mândrie, fiindcă nu se poate ca un ministru din atât de fără egalul guvern condus de doamna Dăncilă să fie gonit doar pentru că așa dorește atât de firava noastră opoziție. De teama unei eventuale supărări a domnului Călin Popescu-Tăricenu și a ALDE care îl susțin pe dl. Toader și, după cum se știe, fostul manechin de la APACA se bate cu pumnul în piept că miniștrii lui ar fi ireproșabili. Dar mai ales de frica președintelui Iohannis care, mai mult ca sigur, va recurge la formula experimentată cu doamna Lia Olguța Vasilescu în momentul în care va trebui să semneze numirea înlocuitorului domnului Toader.
Miercuri, PSD-ul l-a salvat pe dl. Toader. Nu înseamnă însă că acesta a fost scutit de o nouă săpuneală publică venită din partea greilor partidului. Așa cum este hiper-competentul domn Florin Iordache. Tot miercuri, dl. Toader a mai primit o șansă. Mai are niscaiva timp să îndeplinească cea mai fierbinte dorință a d-lui Liviu Nicolae Dragnea. Care, așa suferind precum este ori numai simulează, se pare că i-ar fi transmis domnului Toader că dacă nu scoate cât mai urgent atât de dorita ordonanță de urgență va pleca din guvern la pachet cu doamnele Plumb și Intotero. Doar direcția plecării va fi una diferită. Doamnele Plumb și Intotero vor lua calea Bruxelles-ului în calitate de europarlamentare, dl. Toader pe cel al Iașilor. Doamne, gros obraz și ce stomac de fier are dl. Toader! Cred că pentru refacerea și întărirea și mai zdravăn a acestora, dl. Tudorel Toader a plecat brusc în concediu.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. NU sint sigur, ba, nici nu cred ca Tudorel este omul problema pentru PSD. E doar „joc de glezne”. De fatada.
    NB,
    alta ar fi problema pe care, doar are si el dreptul sa intrebe, problema zic, pe care s-o ridice Tudorel: chiar asa, toti se pricep la Justitie, numai el nu?
    Din moment ce e protejatul lui Ginerica, Tudorel are o misiune. Pe care doar CCR o poate opri, daca greseste.
    Tudorel nu face nimic impotriva actualei coalitii de la guvernare. Atunci dece sa fie o problema? Aaa, nu face destul? Probabil, dar lucreaza mai fin decit Iordache.
    Si se fereste ca dracul de tamiie sa incalce Constitutia.
    Exista inamici pe care oricit i-ai dispretui, nu se poate sa nu le admiri abilitatea de a face slalomuri.

  2. Dar, si cum se intra la drept pe vremea lui tuDorel sau a lui Ponta&Guran?
    Pe vremea lui Tudorel Toader se intra pe baza de DOSAR la facultatile sensibile = propaganda, agit-prop, istorie, sociologie!, drept, jurnalism. Dosar intocmit de org. competenta ale statului unde scria negru pe alb ca ai origini sanatoase si ca meriti…
    Pe vremea lui Ponta&Guran concurenta era acerba la DREPT – nu existau inca particulare – si drept urmare intrau doar cei care „shtiau”, erau cu stea in frunte din NASTERE, ori cel putin geniali, atunci cand se BATEAU cel putin 15-16 pe singurul loc de dupa examen, fara medii la bac si alte prostii – va dati seama ce mafie a subiectelor inflorea si cine erau cei care STIAU!
    (cine erau acesti PRIVILEGIATI, ajutati de sys, sa va carmeasca, AZI, ascultand comenzi, stiti, iar pe cei care-i AJUTAU dupa ce-i ALEGEAU, fara dosar oficial, ii banuiti)

  3. Daca Dl,profesor Mircea Morariu are dreptate atunci cand spune despre dl Tudorel Toader ca,citez :” în studenție nu s-a ilustrat prin nimic, decât prin note submediocre” atunci cum se lauda acesta din urma in gura mare ca a fost sef de promotie ?

    Daca dl.Mircea Moraru are si dovezi concrete, gen foaia matricola cu notele respectivului, atunci si
    afirmatia Dnei Cristina Tarcea despre Impostorul – Reformator incepe sa aiba sens !

  4. „… insul pe care nimeni din lumea academică reală nu mai este dispus să dea o para chioară. Dl Toader este contestat…”

    Ba, să am pardon, nu prea-i contestat.
    Din punctul meu de vedere nu e mare surpriză că face ce face în funcția de ministru al justiției (sunt în guvernul actual unii care citesc cu greu de pe foaie), iar la CCR sau la Comisia Veneția nu a susținut vreun examen șamd.

    Ceea ce mă surprinde este cum a ajuns domnia-sa RECTOR al celei mai vechi universități, bla bla și etc. ?!?

    După cum a prezentat motivarea deciziei de revocare din funcție a procurorului șef DNA, d-na Kovesi, nu l-aș fi angajat pe dl Tudorel Toader nici măcar ca avocat într-un caz de divorț. CUM a ajuns RECTOR?! Păi cei care l-au ales nu-l pot contesta acum, pentru că ar trebui să explice de ce l-au ales.

    Așa că, scuzați-mă, nu prea-i contestat…

  5. Toți se întreabă oripilați cum indivizi așa slabi la școală, cu trecut profesional cenușiu sau dubios, ajung în locul elitelor. Dar nimeni nu se întreabă nimic atunci când lucrează ani de zile lângă ei sau chiar când îi aleg în funcții (pentru că la cea mai veche universitate din țară, rectorii se aleg prin vot secret, ca peste tot și, pun pariu, că unii dintre protestatarii de azi i-au fost votanți acum 3-4 ani). Nu simt nici milă nici revoltă față de situația lui Toader, doar greață de peisaj: un nevertebrat care s-a crezut abil în manevrat hârtii și vorbe se înneacă în cloacă, după ce-a surfat pe un val de rahat crezând că negociază cu eternitatea și gloria. Și? Poate-ar trebui să fim mai atenți și să nu ne bazăm pe mintea noastră românească cea de pe urmă, pe gogoliana improvizație de moment, pe lenea și lipsa cronică de curaj – ambele ale noastre și nu se știe de unde venite, dar parcă s-au născut aici.

  6. Problema nu e că ministrul justiției din România acestui moment nu ar fi o schimonosire grotescă a însăși ideii de justiție, ci că dvs. domnule Morariu, apărând atât de des pe site-ul Contributors.ro (ba, după cum am văzut în ultima vreme, și la televiziuni de știri), obiectiv nu aveți cum să aveți o constanță a articolelor bune. Iar acest articol, fără a fi rău, e doar „oarecare”. Și e păcat.

  7. Cu siguranta ati citit cartea „Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950” a lui Boia.
    Atunci nu trebuie sa va mire ce face T.T. Este unul din miile de intelectuali care se da cu puterea pentru interese personale, asa cum s-a mai intamplat, asa cum o sa se mai intample. E in stare de orice pentru asta. Sigur, T.T nu este de statura unui Sadoveanu, sau macar Zaharia Stancu, dar face parte din galeria personajelor importante de azi.
    Si nu ar trebui sa va mire ca sunt alte zeci de persoane cu pregatire similara ca T.T care ar vrea chiar de azi, chiar de acum, sa ii ia locul. Si nu numai in justitie, ci in orice minister, unde e o functie de ministru, de secretar de stat, de ceva de unde se poate trage un beneficiu, un profit gras. Aveti idee cam cat castiga T.T. din toate functiile pe care le are ,din sinecuri, pensii etc. ? Peste 10 000 Euro net pe luna. Pentru asta isi vinde sufletul si grav e ca exista alte mii de intelectuali ca T.T care si-ar vinde sufletul si pentru jumatate din suma asta sau chiar mai putin.
    Aceasta situatie mizerabila a multor intelectuali care se dau cu puterea pentru beneficii persoanale justifica ce spunea Cioran:
    „România e geografie, nu e istorie. Înțelege cineva acest tragic?” Se pare ca nu.

  8. Nu ministrul corupt si las al justitiei este problema, ci cozile de topor din justitie, judecatorii corupti care executa ordinele mafiei psd si alde.
    De exemplu, Ordonantele ministrului corupt si las al justitiei nu ar avea niciun efect, fara ajutorul unor cozi de topor din corpul judecatorilor.
    In mod normal, chiar daca Ordonanta, pe care o pregateste acum ministrul corupt si las al justitiei, ar da dreptul infractorilor sa depuna contestatie in anulare, judecatorii trebuie sa respinga asemenea cereri.
    Alt exemplu : Decizia aberanta a CCR ca ar fi nelegale complerturile de 5 judecatori nu trebuia sa fie luata in seama. Nu stiau judecatorii de la ICCJ ca CCR se poate pronunta doar pe constitutionalitate si nu pe legalitate ? Nu stiau judecatorii de la ICCJ ca oricum, deciziile CCR se aplica doar in viitor ? De ce s-au grabit judecatorii sa anuleze condamnarile infractorilor pe motiv de nelegalitate a completurilor de 5 judecatori ?
    Justitia este o putere in Stat.
    Magistratii nu trebuie sa protesteze pe scarile tribunalelor.
    Magistratii trebuie sa actionize, au puterea sa schimbe lucrurile.
    Daca magistratii cinstiti, corecti, competenti, incoruptibili si nesantajabili sunt majoritari in sistem, atunci sa se organizeze, sa schimbe presedintii Curtilor de Apel, sa revoce magistratii corupti din CSM, sa-i dea in judecata pe judecatorii care tergiverseaza la nesfirsit procesele mafiotilor, pe cei care ii achita pe infractori, sa-i apere pe procurorii si pe judecatorii cinstiti, corecti, curajosi, competenti, incoruptibili si nesantajabili, care sunt atacati de infractorii din mafia psd si alde, cu sprijinul cozilor lor de topor din justitie.
    Justitia sa se curate de uscaturi, iar apoi sa curete clasa politica, incepind cu grupul infractional organizat psd.

Dă-i un răspuns lui Tom Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro