duminică, iunie 13, 2021

Donald Trump și dependența de mass-media

Revine, în campania pentru prezidențialele americane, întrebarea dacă Donald Trump este o creație a presei. Un răspuns îl dă nepoata sa, Mary Trump, în volumul biografic care face vâlvă în SUA, Prea mult și niciodată destul.Cum a creat familia mea cel mai periculos om din lume, tradusă și în românește:„Donald și-a dedicat cea mai mare parte a timpului creării unei imagini menite să-i facă loc în cercurile din Manhattan, pe care tânjea să le frecventeze. Ca parte a primei generații care se bucurase de apariția televiziunii, petrecea ore întregi urmărind ce se întâmpla în lumea aceea și cum funcționa, fascinat de natura episodică a acestui nou mijloc de comunicare.Toate acestea l-au ajutat să-și creeze imaginea învechită și superficială, care avea să-l reprezinte, și al cărui simbol avea să devină…A început să se vândă drept un play-boy bogat și om de afaceri strălucit”. Ascensiunea lui Trump până la președinția SUA e departe de a avea o explicație simplă. Însăși autoarea cărții, fiica lui Freddy Trump, fratele mai mare, aduce nuanțe în descrierea fără elogii, dar mai puțin ofensatoare decât se aștepta publicul. Deși familia a încercat să oprească publicarea ei, cartea dezvăluie cum lipsa de afecțiune a tatălui, Fred Trump, un geniu rece al afacerilor, și absența mamei, Mary, ființă bolnăvicioasă, îngropată în propriile suferințe, au determinat forme diferite de sociopatie sau handicap emoțional copiilor, de la sensibilitatea extremă a fiului mai mare, compensată în alcoolism, la insensibilitatea lui Donald, descris de revista Esquire ca „un Frankenstein lipsit de conștiință”, care, mândru de monstrul său, „își găsește gloria în furie și distrugere; incapabil să cunoscă iubirea, crede cu tărie în mânia sa”. Donald a fost împins de tatăl său în vitrina media, pentru a aduce afacerilor de succes care au așezat din familia Trump între miliardarii Americii, brandul, notorietatea, sclipiciul: „Fred tatăl era dispus să parieze milioane de dolari pe fiul său, deoarece considera că putea valorifica aptitudinile pe care le avea Domanld – savant al promovării de sine, mincinos nerușinat, negustor și creator de brand – pentru a obține singurul lucru pe care el nu îl avea: o faimă care să egaleze egoul său și să-i satisfacă ambiția într-un fel în care banii nu aveau puterea să o facă”.Căderile și falimentele produse de Donald Trump au fost acoperite de imaginea magnatului de succes creată prin televiziune cu emisiunea The Apprentice-Ucenicul, sau prin prezența neobosită în revistele de scandal sau serioase, cărora le oferea subiecte picante despre divorțuri și iubite noi, despre investiții megalomane și conflicte proaspete. Început în 2004, reality show-ul The Apprentice era un colac de salvare aruncat de producătorul Mark Burnet de la NBC într-o perioadă proastă financiar pentru Trump, cu datorii acumulate și taxe neplătite. Show-ul prelungit timp de peste un deceniu a alimentat publicul cu imaginea de businessman strălucit, întreținându-i lui Trump celebritatea investită ulterior în politică și în candidatura la președinție. Într-o privire din interiorul familiei, Mary Trump crede că tatăl „l-a stricat” pe Donald, continuând să îi susțină financiar setea de notorietate și iluzia propriei măreții, în ciuda eșecurilor în afaceri. Mass-media a tratat negustorește grandomania și agresivitatea lui Trump, aducătoare de audiență, până s-a trezit în fața unui candidat la președinție ajuns președinte, care a indicat presa ca vinovat principal pentru toate relele care îi erau imputate. Schimbarea de tactică a jurnaliștilor, în sensul unei abordări critice, s-a dovedit tardivă: presa s-a divizat, o dată cu publicul și cu electoratul, iar dialogul nu a mai fost posibil. Personajul, până atunci ideal pentru divertisment și celebrity-show, devenit personalitate politică, nu s-a lăsat investigat și n-a fost dispus, de pe poziția supremă, să răspundă la întrebările incomode.„Puținii jurnaliști care îl provoacă sau care îi cer, pur și simplu, cuvinte de încurajare pentru o națiune terifiată de pandemie, sunt batjocoriți și considerați obraznici”, subliniază volumul biografic. Relația accidentată a președintelui Trump cu presa i-a sporit, paradoxal, vizibilitatea, iar noile tehnologii i-au multiplicat mesajele, oricât de ofensive sau insultătoare ar fi fost. Dar, spune Mary Trump, totul până la limita când pereții celulei protectoare de lux încep să se clatine și alegătorii vor vedea că li s-au servit vorbe goale în loc de soluții. Scepticismul nepoatei versus optimismul debordant al unchiului reproduc tabloul divizat al alegerilor prezidențiale de acum din SUA.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Trec peste faptul ca ati aparut tirziu cu propaganda anti Trump, aducatorul Apocalipsei, dar asta face toti banii:
    -„reproduc tabloul divizat al alegerilor prezidențiale de acum din SUA.

    Ei bine, il prefer tabloului „nedivizat” din Iepoca de Aur, a alegerilor din Rusia ori China.
    Oare alegerile din Germania, Franta ori Marea Britanie sint „nedivizate”?

    • Cam liniste de mormant pe contributors, nimeni nu se incumenta de un comentariu. Ce vedem astazi in SUA este discrepanta intre retele sociale, virtuale , mai putin presa si realitatea din teren.
      Au iesit oamenii de rand cum s-ar spune la vot, clasa mijlocie, cei mai putin vocali, galagiosi si violenti si au ales, dupa cum se vede, rezultatul este foarte strans si vad in presa mainstream fete din ce in ce mai lungi.

      • Exact. Trump este doar o oglinda. 70 milioane au iesit specific sa il voteze pe trump. Nu au votat impotriva biden (asa cum se declara 30% din bidenisti ca fiind de fapt anti-trumpisti). . Asta inseamna ca 70 milioane se gasesc/reflecta in individ. Ce sa intelegem din asta? Ca aia sunt „totally wrong” si ca democratii sunt „totally right”???

  2. Fenomenul Trump are legatura cu personajul controversat Donald, dar nu explica, cu adevarat, nimic. Dupa parerea mea, ca sa intelegi fenomenul Trump trebuie sa mergi undeva la „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Intr-o situatie grea, oamenii se agata de cel care le da speranta ca poate rezolva ceva. Nici nu mai conteaza ca, de multe ori, nu reuseste, daca s-a luptat sau da impresia ca a incercat, asta e suficient pentru ca sa fie sustinut pana-n panzele albe. Iar media a facut tot posibilul, nu numai in perioada cand el era favoritul show-biz-ului, dar si acum. Cum? Prin atacuri nejustificate. In loc sa se ocupe de lucruri serioase, sa critice cu masura si justificat, in media vezi aiureli, asa-zise analize, partinitoare, fara o baza serioasa, care nu fac decat sa intareasca convingerea suporterilor lui Trump intr-o conspiratie media impotriva lui. Ultimele evenimente, cu Blak Lives si cu razmerita stangistilor si anarhistilor din unele orase ale Americii ca si luarile de pozitie stranii (motivate electoral, probabil) ale unor guvernatori democrati au condus, si ele, la o diviziune fara precedent in opinia publica.
    La baza fenomenului Trump sta globalizarea (cu migratia slujbelor in tari mai ieftine dpdv al salariilor dar si schimbarile economice rapide la care oamenii nu mai au timp sa se adapteze) si pe de alta parte ciudata impotenta a celor doua partide mari de a propune candidati credibili. Deasupra acestei baze (soclu) este personalitatea narcisistica Donald, care are charisma si reuseste sa convinga de faptul ca e singurul care poate, e spectaculos, antisistem si e persecutat si sabotat tocmai din cauza asta.

  3. Da, este intr-un fel Trump o creatie a presei.
    90% din media a dat in el timp de 4 ani, pe drept sau nu. Pana si Fox l-a sicanat…

  4. Cate pacate o fi avut Trump, nu sunt la fel de oribile ca acest spalat al rufelor in public practicat de aceasta femeie pentru bani, glorie mediatica, interese politice, ura de aproapele. Iuda care-si vinde rudele pentru a le impiedica succesul politic. „Formele diferite de sociopatie sau handicap emoțional copiilor” generate de bunicul sunt pe deplin ilustrate in aceasta femeie, ea insasi o „Frankenstein lipsita de conștiință”, care, „mândra de monstrul său, își găsește gloria în furie și distrugere; incapabila să cunoască iubirea, crede cu tărie în mânia sa”. Mary s-a propulsat singura „în vitrina media” pentru „brand, notorietate si sclipici” intr-un „avant al promovării de sine, mincinoasa nerușinata, negustoare și creatoare de brand – pentru a obține ce nu avea: o faimă care să egaleze egoul său și să-i satisfacă ambiția”, plus banii pe care „nu avea puterea să ii facă altfel”.

    • Nepoata a fost tăiata de la moștenire si nu poate uita asta. Asta nu înseamnă ca nu are dreptate in caracterizarea lui DJT.

    • Vai, dar ce standarde morale inalte au suporterii lui Trump. Nu imi dau seama ce-au facut cu ele cand domnul draft dodger in chief isi batea joc de un erou de razboi care si-a riscat viata si sanatatea pentru tara pe motiv ca domnului draft dodger ii plac doar eroii care n-au fost luati prizonieri. Bine v-a facut Cindy McCain, moralistii lui peste prajit ce sunteti.

  5. „…A început să se vândă drept un play-boy bogat și om de afaceri strălucit”
    si ce i fals aici ? omul a fost insurat si a avut doar miss uri (avantaj over macron, este?!)
    daca are nu stiu cite trump towers nu i om de afaceri de succes ? mai bine sarac ca iliescu, nu i asa !? cind o sa devina cufuritii din romania oameni normali, sa nu i mai judece pe altii (ca sa vezi, tocmai america si au ales o drept comparatie) si sa si vada de treaba si de cocina lor imputita bolsevica / cleptocrata in care traiesc de zeci de ani

    • Nu, Donald-John nu a fost un om de afaceri de succes. Cifrele „nu minte”, baiatul este mostenitorul unui imperiu ridicat de papa Fred si nu a adaugat plus valoare la ceea ce a primit. Pe hartie acum sunt mai multi bani decat a mostenit dupa ce tac’su a trecut dealu’ (adica cca 500 M USD la data preluarii) dar daca iei in calcul rata inflatiei ajungem tot la suma aia.
      „Afacerile” lui Donald au urmat o linie sinusoidala marcata de succese alternate cu esecuri iar asta nu-i deloc definitia unui „om de afaceri stralucit”; poate defini cel mult o personalitate de gambler sau, mai degraba un businessman mediocru (pe malurile Dambovitei se zice, simplu, „bisnitar”).

      • „Bisnitar” are o conotatie proasta data de comunisti pentru stigmatizarea celor cu idei antreprenoriale sau atipice. Asta in timpc e securistii insisi erau (si sunt) cei mai mari bisnitari ai epocii.
        Oare Thomas este unul dintre ei? Sau e unul dintre cei care se oftica de binele celorlalti, chiar si facut pe principiu „speculativ”. Specula e o arta in sine, in caz cu nu stiai.

    • Cat despre ce (si cate) femei a schimbat, in conditiile in care stim de cati bani dispune, asta nu mi se pare ceva senzational si nu defineste succesul. Dimpotriva, ii creaza un profil psihologic care-l dezavantajaza oarecum. Un tip cu (multi) bani care cauta confirmari insirand amante si neveste-trofeu e de obicei un narcisist sau o persoana nesigura si cara in spate niste frustrari ce vin din perioada pubertatii.
      Daca ar trebui sa-l descriu (comaprandu-l cu personaje care candva au fost vanturate prin presa noastra) cred ca cea mai buna definitie ar fi: un melange nefericit intre Corneliu Vadim Tudor si Irinel Columbeanu.

  6. Cartea sub semnatura Mary Trump este un balon rasuflat. O alta incercare disperata de a-l discredita pe Trump care intra la categoria „barfa”.. Nu exista in istoria moderna Americana, un personaj care sa fi fost tocat zi si noapte cum este Donald Trump. Timp de 4 ani de zile a fost atacat din toate colturile, de o media aflata in cumetrie cu establishmentul politic de la Washington, cu Big Tech si Hollywood, cu Republicanii de carton si nenumarate organizatii non-profit cu misiune politica.

    Partea proasta este ca nici acum, grupurile de mai sus nu au inteles fenomenul Trump. Sau nu vor sa accepte aceste fenomen.

    Inainte de a sari in band-wagon-ul anti Trump, aglomerat cu cei suferind de TDS, cititi cartea lui Victor Davis Hanson – The Case for Trump, uitati-va de curiozitate la indicatorii din economie, realizarile cu privinta la numirea a trei judecatori la Curtea Suprema de Justitie si cele referitoare la imigratie ilegala, acordurile de pace in Orient. In plus, ZERO interventii militare. Succes!

  7. Ca nepoata lui a scris o carte, ca iese negativ, sau ca ies rufele murdare e nesemnificativ. Fenomenul Trump a avut succes doar pentru ca lumea e satula de politicienii cu scoala politica ce vorbesc in cerc fara sa spuna nimic. Asa a avut succes si Hitler si Musolini…la vremea lor. Lumea s-a saturat de politicienii aristocrati si lobby-urile lor, pentru ca nimic nu dureaza la infinit. Parazitii ce se presupune ca reprezinta popoarele ce i-au votat, promit una si fac alta, sunt neclari si corupti….sunt paraziti…Si lumea e satula de ei…Trump, cu independenta de personalitatea lui si viata familiara e mai direct, nu are scoala politica in cap, nu are diplomatia serpilor politici scolati de mici in a vorbi civilizat fara sa spuna de fapt nimic interesant…si fara sa faca nimic din ceea ce-s platiti sa faca. Nu inteleg de unde vin atatea intrebari asupra fenomenului Trump, cand e atat de clar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Clujeanul, PR-ul și dezvrăjirea

La Cluj-Napoca, “Inima Transilvaniei” care bate ritmul unei dezvoltări urbane alerte, orice proiect este două: un proiect politic și unul real, legătura...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Pandemia, stările excepţionale şi erodarea constituţionalismului

Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate...

Amnezia Gell-Mann și efectul ei

Boala din titlul articolului nu se studiază în facultățile de medicină. Iar în România, sunt aproape sigur, numele...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro