joi, iulie 9, 2020

Donald Trump vs Twitter

Donald Trump a reacționat impulsiv, în maniera sa obișnuită, în conflictul cu Twitter dar la fel de clar a fost evidențiat și partizanatul politic, dublul standard aplicat de rețelele sociale în relația cu președintele

Contextul

În ciuda concurenței altor subiecte cu mare impact internațional, în primul rînd accentuarea tensiunilor geopolitice dintre Statele Unite și China, disputa Donald Trump – Twitter a fost și ea intens mediatizată. Pe bună dreptate, pentru că are o semnificație mai largă, aduce în discuție maniera în care ne raportăm la rețelele sociale în general, la impactul acestora în plan politic și societal în ansamblu. Pot fi rețelele sociale, cu trimitere în principal la Twitter și Facebook, considerate doar niște platforme tehnologice neutre, asemănătoare unor companii de telefonie sau a celor care oferă acces Internet, în condițiile în care decid să dea avertismente utilizatorilor, să eticheteze conținutul pe care îl distribuie sau chiar să suspende conturile acestora? Sau, de fapt, făcînd asta ele se încadrează mai degrabă în categoria mass media. Am trecut personal printr-o astfel de experiență atunci cînd după ce am postat un link la un documentar (difuzat între timp și de către o televiziune din România) care avansa ideea că este posibil ca noul coronavirus să provină din laboratorul de cercetare de profil de la Wuhan, am fost atenționat de către „Science Board”-ul de la Facebook că e vorba în bună măsură de o „dezinformare”. O afirmație discutabilă din moment ce vedem că această chestiune este departe de a fi lămurită pe deplin.

Distincția dintre cele două încadrări pentru rețelele sociale precum Twitter nu este una academică ci are serioase repercusiuni legale. Așa numita secțiune 230 dintr-o lege din 1996 votată de Congresul american oferă imunitate juridică platformelor online pentru conținutul postat de utilizatori pe site-urile lor. Numai că după o perioadă de glorie cînd platformele sociale au fost văzute ca mari promotori ai democrației de cîțiva ani lucrurile s-au schimbat radical. Acum sunt văzute, din contra, ca instrumente de manipulare electorală, de dezinformare, de alimentare a radicalizării și amplificare a tensiunilor din societate. A stîrnit îngrijorarea mai ales implicarea unor puteri străine ostile, Rusia, China , Iran, în acest tip de activități. Din acest motiv în Statele Unite dar și în Europa au fost introduse prevederi legale, altele suplimentare fiind discuție, prin care se solicită rețelelor sociale să vină cu soluții pentru contracararea acestor atacuri toxice și în general a ceea ce a primit numele de Fake News.

Conflictul dintre Donald Trump și Twitter s-a declanșat după o postare a președintelui, în care acesta afirma că sistemul de vot prin corespondență poate fi ușor fraudat, a fost etichetată drept incorectă. Un purtător de cuvînt al companiei Twitter a justificat decizia spunînd că este vorba de „informații potențial înșelătoare privind procesul de vot care au fost marcate cu un avertisment pentru a oferi un context suplimentar privind votul prin corespondență”. În mod previzibil, avînd în vedere temperamentul președintelui, Casa Albă a reacționat imediat. Donald Trump a emis un Ordin Executiv prin care solicită o anulare a prevederii menționate mai sus care proteja nu doar rețelele sociale ci în general și alți actori prezenți pe Internet. Acesta este motivul pentru care chiar Wall Street Journal, care este probabil singurul cotidian major american care nu-i este ostil președintelui, a decis să critice

demersul. „Legea din 1996 permite website-urilor să accepte postările utilizatorilor, fără a risca răspundă pentru conținutul acestora. Acest cotidian ar putea fi dat în judecată pentru o postare din secțiunea de comentarii de sub acest articol.

În fapt, șansele ca administrația Trump să impună modificările dorite, în actualul context electoral, sunt extrem de mici, sunt de părere analiștii de peste Ocean. Însă lucrurile s-ar putea schimba după alegerile din noiembrie pentru că marile corporații de tehnologie sunt privite cu destulă ostilitate și de către destui democrați. În plus, mai există un risc. Acestea sunt permanent sub presiune din partea Comisiei Europene. Din varii motive. Unele legitime, altele alimentate de anti-americanismul foarte răspîndit la Bruxelles sau de iritarea că vechiul continent se află semnificativ în urma Statelor Unite și Chinei în acest domeniu. În contextul actual s-ar putea ca să nu se mai bucure de sprijinul Washington-ului în aceste dispute, indiferent dacă Donald Trump va mai rămîne sau nu la Casa Albă după alegerile din noiembrie.

Dublul standard cu care operează rețelele sociale

Măsura luată de Twitter a fost evident salutată atît de adversarii politici ai președintelui (senatoarea democrată de California, Kamala Harris, ceruse încă de anul trecut ca Twitter să-i suspende contul lui Donald Trump) cît și de cei din mass media. Experții în dezinformare au declarat că măsura luată de Twitter indică faptul că platformele de social media care s-au declarat cîndva neutre sunt din ce în ce mai mult nevoite să abandoneze această poziție„, a notat cu satisfacție The New York Times. „Aceasta este prima dată că Twitter încercă țină în frîu derapajele președintelui„, a declarat Tiffany C. Li, un profesor de la Boston University School of Law. Îi vezi luîndu-și mai mult în serios responsabilitatea de a crea un mediu online sănătos. La fel, un alt articol, din „Wired”, laudă curajul Twitter-ului criticîndu-l în același timp pe Mark Zuckerberg care a decis să se delimiteze de acest gen de practici. „Rețelele sociale s-au înclinat în fața puterii, rămînând neutre cu orice preț, indiferent de provocare, scrie Wired. „Nereușind să stopeze minciunile președintelui, platformele sociale au ajuns într-un impas descurajant”. „Putea să fie altfel? Ce s-ar fi înmplat dacă rețelele sociale ar fi luat în serios amenințarea discursului urii și dezinformării de la început și ar fi pus în aplicare cu rigurozitate regulile lor de conduită, chiar și cu costul impactului negativ asupra afacerilor? Cu alte cuvinte, dacă i-ar fi pus un clopoțel lui Trump cînd era încă un pisoi?

La o privire mai atentă lucrurile sunt însă mai complicate. Un prim aspect stînjenitor este existența unei afirmații false chiar în justificarea dată de Twitter pentru eticheta pusă postării lui Donald Trump. Dar asta este partea cea mai puțin problematică. Chiar dacă președintele a a făcut și erori atunci cînd a criticat utilizarea extinsă a sistemului de vot prin corespondență pe fond acuzele lui Trump nu sunt chiar atît de lipsite de substanță din moment ce în 2012 același The New York Times scria că există un consens bipartizan că votul prin corespondență este mai ușor de abuzat, „buletinele de vot trimise prin poștă rămân cea mai mare sursă de potențială fraudă electorală” și că experții electorali spun că au existat mai multe alegeri în care nimeni nu poate spune cu certitudine care candidat a fost cîștigătorul real„. Întreaga dispută în jurul acestui sistem are o miză electorală majoră, care nu este neapărat vizibilă la prima vedere. Democrații presează pentru un sistem de vot cît mai „lax”, de pildă se opun unei proceduri de identificare a votanților cu un act de identitate (lucru care nu poate să nu pară straniu cuiva din România!) sperînd că astfel vor reuși să balanseze în favoarea lor circumscripții electorale controlate în mod tradițional de republicani.

După anunțul președintelui privind Ordinul Executiv conflictul dintre cele două părți a escaladat. Twiter a marcat drept „instigare la violență” o altă postare a președintelui în care acesta, după ce condamna incidentul de la Minneapolis, în care un bărbat de culoare a fost ucis de către un polițist, care a dus la izbucnirea unui lanț de revolte de stradă violente, avertiza cu represalii severe la adresa celor care se dedau la jafuri și incendii. În ambele cazuri, postările considerate drept problematice de către Twitter au fost neinspirat alese, din perspectiva dorinței de a-l „sancționa” pe președinte, în condițiile în care Donald Trump a avut de-a lungul timpului destule altele cu erori factuale mult mai ușor de atacat.

Dar dincolo de asta, republicanii consideră că maniera în care sunt aplicate „avertismentele” asociate unor postări de către Twitter este discutabilă. Rețeaua socială, la fel ca și cea mai mare parte a publicațiilor americane, precum Wired, utilizează unități de măsură diferite, favorizîndu-i pe democrați. Sunt indignate de postările, de declarațiile lui Trump, nu de puține ori pe bună dreptate, dar nu și de cele ale adversarilor săi politici. De pildă, o analiză Fact Checker (Biden ad manipulates video to slam Trump) intreprinsă de Washington Post, de regulă foarte critic la adresa președintelui, relevă cum echipa de campanie a lui Joe Biden a editat un videoclip astfel încît Donald Trump să pară că susține că noul coronavirus este o farsă cînd de fapt el a susținut că felul în care este atacat de democrați pe acest subiect este o farsă, la fel ca și demersul democraților de a-l pune sub acuzare. E adevărat, și campania lui Trump recurge la astfel de tactici. Numai că Twitter a refuzat să marcheze respectivul clip video drept manipulator deși făcuse asta în cazul unuia relativ similar produs de campania lui Trump.

În mod asemănător, Twitter este acuzat de ipocrizie și părtinire politică pentru că nu a aplicat aceeași ștampilă de „Fact Checking” în situații mult mai flagrante de dezinformare. Sunt date ca exemple un tweet postat de Alexandria Ocasio Cortez cu cifre statistice complet false privind persoanele împușcate de poliție dar și o „postare externă”, a unui reprezentant al guvernului chinez, care susținea că militarii americani ar fi plantat special coronavirusul la Wuhan. Interesant, linkurile care fac trimitere la postările respective, active la data scrierii articolului citat (27 mai), au fost între timp șterse! Acuza de dublu standard apare și în legătură cu o postare a ayatolahului iranian Ali Khamenei care chema la distrugerea Israelului, postare care, se scrie în articolul din Washington Post, „nu a fost etichetată în nici un fel de consiliul gardienilor de la Twitter”.

După ce senatorul republican Ben Sasse și congressmanul republican Mike Gallagher au adresat pe 20 martie o scrisoare deschisă lui Jack Dorsey, CEO Twitter, în care îi cereau să intervină pentru a pune capăt „masivei propagande chineze care încearcă să rescrie istoria COVID-19” compania le-a răspuns că regulile interne ale Twitter nu sunt încălcate pentru că acestea favorizează „interacțiunea directă cu figuri publice proeminente care își exprimă opiniile pe teme de politică internațională”. În ceea ce privește nedumerirea semnatarilor scrisorii deschise care întrebau „care este rațiunea pentru care Twiter oferă o platformă de expresie reprezentanților unui regim care blochează accesul la Twitter al cetățenilor săi”, nu a existat nici o reacție. O posibilă explicație ar putea fi aceea că, după cum dezvăluia Bloomberg anul trecut, Twitter a oferit sesiuni de instruire unor oficiali chinezi, învățîndu-i cum să-și maximizeze impactul postărilor.

„Standardele de integritate” adoptate de marile companii de tehnologie americane

Acest tip de comportament nu ar trebui însă să surprindă. La Twitter, „responsabilul cu integritatea”, Yoel Roth (cel care a marcat postările lui Donald Trump) nu a avut nici o reținere să-și exprime deschis, de-a lungul timpului, simpatiile ideologice. Cei din administrația Trump sunt niște „naziști” după cum demn de dispreț sunt și cei care au votat pentru o „mandarină rasistă”. În fapt, ostilitatea sa nu se cantonează exclusiv asupra lui Trump, ci în general asupra a tot ce intră în categoria conservatorilor. „Ocazional îmi fac griji că mama mea nu glumea de fiecare dată când ne spunea că votează cu republicanii, scria el pe Twitter în 2012. E adevărat, fiecare este liber să aibă propriile sale simpatii și antipatii politice și ideologice. Dar este oare înțelept să pui pe cineva cu păreri atît de tranșant exprimate să se ocupe de etichetarea sau suspendarea postărilor de pe Twitter?

Twitter este însă departe de a fi singura companie tehnologică majoră care manifestă un accentuat partizanat politic și ideologic, chiar dacă celelalte au fost destul de prudente să nu-l irite direct pe Donald Trump. Nici nu s-au confruntat, de altfel, cu situații similare din moment ce acesta nu folosește masiv decît Twitterul. Pentru a ocoli mass media care-i este fățiș ostilă, după cum a ținut să reitereze recent. Însă, de pildă, Facebook a acceptat conținut sponsorizat cu mesaje „Moarte Americii” motivînd că acesta „nu încalcă standardele companiei, inclusiv în materie de Hate Speech”. În schimb Facebook, ca și YouTube, de altfel, au cenzurat postări ale demonstrațiilor celor care protestau împotriva prelungirii stării de izolare la domiciliu sau puncte de vedere diferite privind eficiența izolării. La fel, în cazul referendumului din Irlanda Facebook a refuzat să accepte publicitate de la tabăra care milita pentru interzicerea avortului.

Marea majoritate a angajații marilor companii tehnologice, de la Twitter și Facebook la Google, au preponderent puternice simpatii de stînga pentru că asta este educația care le-a fost livrată la școală și în universități. Așa că adesea, grupuri radicale, foarte active, din rîndul angajaților se mobilizează imediat, ori de cîte ori li se pare că sunt luate decizii care nu coincid cu punctele lor de vedere pe care le consideră automat drept singurele morale și legitime. Cu doi ani în urmă Google a decis să renunțe la un proiect de colaborare cu Pentagonul în domeniul Inteligenței Artificiale, denumit Maven, în urma presiunii angajaților. Patru mii dintre aceștia semnaseră o petiție care susținea că implicarea corporației în proiect ar însemna „să renunțe la responsabilitățile sale morale și etice”. E genul de întîmplare care cu siguranță a fost primită cu mare satisfacție în China care este angrenată într-un masiv program de introducere a soluțiilor de Inteligență Artificială în domeniul militar.

Un Internet puternic reglementat sau unul care favorizează o extinsă libertate de expresie?

Problema rețelelor sociale este că trebuie să facă față simultan tuturor acestor presiuni multiple, și din interior și din partea unor grupuri de influență cu agende aflate în mod fundamental în contradicție. Din rațiuni preponderent ideologice care au, evident, și reverberații politice. În plus, ca o complicație suplimentară, în ultima decadă o mulțime de norme și practici sociale care păreau în trecut clare fost re-interpretate din perspectiva corectitudinii politice. Sunt, desigur, și chestiuni în cazul cărora cenzura este aproape unanim acceptată drept legitimă. Cum ar fi pornografia infantilă, conținutul care încalcă drepturile de proprietate intelectuală sau îndemnurile la violență. Deși chiar și în acest ultim caz au apărut, după cum am văzut, controverse de interpretare în cazul conflictului dintre Donald Trump și Twitter.

Intrăm însă pe un teritoriu minat în alte situații, atunci cînd vine vorba de terorism și teroriști, de intimidări sau de „Hate Speech”. De pildă, BBC, care se laudă că nu vede lucrurile în alb și negru ci cu nuanțe, precizează că cei considerați de unii teroriști sunt văzuți de către alții drept „luptători pentru libertate”. Un exemplu de finețe intelectuală care probabil nu este neapărat apreciată de către cei care au trecut prin calvarul atentatelor de la Paris, Londra sau Bruxelles. Cu atît mai complicat este să definești, într-o formă larg acceptabilă, ce înseamnă „discurs ofensator”, „lipsă de sensibilitate”, chiar și „intimidare”, mai ales în condițiile nenumăratelor filtre și interpretări introduse de corectitudinea politică și a unor poziționări ideologice tot mai greu de conciliat. De aceea, bătălia la care vom asista în continuare în întreg spațiul occidental dintre avocații unor restricții minimale în materie de libertate de expresie și a celor care doresc un cadru extins de reglementare se va intensifica cu siguranță în perioada următoare.

În acest context, într-un articol publicat în The Atlantic, Internet Speech Will Never Go Back to Normal, doi profesori de drept, de la Harvard Law School și University of Arizona College of Law, pledează ferm pentru cea de-a doua abordare. După ce fac o apreciere cu siguranță bulversantă pentru mulți, aceea că în marea dezbatere din ultimele două decenii despre libertate versus controlul Internetului, China a avut în mare măsură dreptate, iar Statele Unite au greșit, cei doi sunt de părere că tendința spre o supraveghere tot mai extinsă a mediului online, cu implicarea tot mai mare a guvernelor, va fi incontestabilă și probabil inexorabilă”. Monitorizarea semnificativă și controlul conținutului sunt componente inevitabile ale unui Internet matur și înfloritor, iar guvernele trebuie să joace un rol important în aceste practici pentru a se asigura că Internetul este compatibil cu normele și valorile unei societăți. Această viziune este combătută vehement de tabăra celor care sunt îngrijorați de maniera în care vor fi definite și interpretate „normele și valorile unei societăți”, plecînd chiar de la experiențele din acest moment. Văzînd în această abordare un demers al elitelor intelectuale, a celor din politică și din mediul de afaceri, deranjate de faptul că rețelele sociale au spart cvasi-monopolul pe care îl exercitau asupra mass media, de care s-au bucurat pînă relativ recent, de a instituționaliza un sistem de limitare a libertății de expresie, de tip „big brother”. Deși recunosc problemele create de proliferarea Fake News și a campaniilor de dezinformare externe aceștia scot în evidență și faptul că rețelele sociale și o serie de bloguri și publicații online, toate vizate în principiu de acest gen de abordări, au rămas singurele canale în care se mai pot exprima puncte de vedere contrare „ortodoxiei oficiale”, de pildă atunci cînd e vorba de subiecte precum cele din domeniul „Climate Change„.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Vedeti Dvs.as vrea sa nu fim in aceeasi eroare care odata i-a permis lui Hitler sa fie ceea ce a fost in istoria lumii.

    Revedeti toate conferintele de presa cu diferit lideri din lumea intreaga si putem intelege ca doar un lider nu a fost „dominate” de dansul… Si este acelasi lider care, in urma cu multi ani, vreo 30, l-a trimis la culcare pe fostul sef pentru acte de coruptie cand tot asa unii spuneau ca sa fie iertat, ca este unul dintre ai nostri, samd…

    Nu inseamna sa scuzam atunci cand imparatul este gol si din pacate acum suntem in starea in care dansul este gol, golutuz si pana si frunzulitza aia mica, mica rau de tot, i-a cazut.

    Masculul alpha are nevoie doar de catelusi ascultatori sau ce cei care sa ii rastalmacesca vorbele astfel incat sa nu parea cu mult prea agresive – poate ca unii chiar gusta/iubesc agresivitatea – si asta mie personal imi intareste opinia care ma face sa cred ca este timpul sa mearga la culcare. O opinie

      • Reductio ad hitlerum folosește și dl Lazescu: SUA vs China.
        După ce fac o apreciere cu siguranță bulversantă pentru mulți, aceea că “în marea dezbatere din ultimele două decenii despre libertate versus controlul Internetului, China a avut în mare măsură dreptate, iar Statele Unite au greșit“, cei doi sunt de părere că tendința spre o supraveghere tot mai extinsă a mediului online, cu implicarea tot mai mare a guvernelor, va fi “incontestabilă și probabil inexorabilă”.

        • Pentru Hantzy – Nu dl. Lazescu face afirmatiile despre faptul ca doar China a procedat corect cu internetul. Este un citat care pune fata in fata taberele pro si contra controlarii lui.

  2. Ca de obicei, relativizați sofisticat orice comportament greșit/aberant al lui Trump. Ca de obicei, ziceți „Trump a reacționat impulsiv, în maniera sa obișnuită”, după care vă ocupați de defectele altora, de obicei ale presei liberale (care există, fără îndoială – și pe care le documentați cu mare atenție și rigoare; cele ale presei conservatoare nu par să vă deranjeze deloc).

    Întrebarea e de ce sunteți atât de blând și înțelegător cu tâmpeniile lui Trump și atât de sever și riguros cu ale altora? Vă dați seama măcar că, din bias ideologic, orice face el vă pare scuzabil pe logica „lasă, că nici ăia nu-s mai breji”? Că vă construiți argumentațiile prin artificiul retoric numit „whataboutism”?

    „Whataboutism gives a clue to its meaning in its name. It is not merely the changing of a subject („What about the economy?”) to deflect away from an earlier subject as a political strategy; it’s essentially a reversal of accusation, arguing that an opponent is guilty of an offense just as egregious or worse than what the original party was accused of doing, however unconnected the offenses may be.

    The tactic behind whataboutism has been around for a long time. Rhetoricians generally consider it to be a form of tu quoque, which means „you too” in Latin and involves charging your accuser with whatever it is you’ve just been accused of rather than refuting the truth of the accusation made against you. Tu quoque is considered to be a logical fallacy, because whether or not the original accuser is likewise guilty of an offense has no bearing on the truth value of the original accusation”.

    Sursa: https://www.merriam-webster.com/words-at-play/whataboutism-origin-meaning

    • Boris,
      Daca nu ati fi inecat de ura si atit de pornit de a parea inteligent si cult, poate ati fi inteles ca domnul Lazescu foloseste subiectul Trump pt a incerca o dezbatere generala despre atitudinea platformelor si de procedurile necesare in cazurile fake news.
      In definitiv Trump a fost primul care a facut notoriu termenul de fake news, astfel incit a deschis ochii multora in legatura cu deteriorarea presei si a mass media, chiar si a aceleia care se autodefineste ca fiind libera.

      • Ăsta e doar ultimul paragraf al articolului. Dar până acolo, chiar plecând de la titlu, tema este cu totul alta, anume diferența aparentă de tratament aplicată unor utilizatori de către Twitter.
        Eu nu folosesc nicio rețea de socializare, deci nu știu foarte exact dimensiunea spațiului virtual pentru discuții creat astfel, dar este evident că sunt postate zilnic zeci de mii de afirmații, iar pentru un „fact check” al tuturor acestora lipsește timpul fizic necesar. Un compromis îl reprezintă verificarea acelor intervenții cu vizibilitate cât mai mare. Iar comentariile lui Trump sunt mai „savurate” decât cele ale lui Ocasio sau a acelei surse externe din Wuhan.
        Pe de altă parte, dl Lazescu compară mere cu pere. Recent Trump has retweeted (nu știu să traduc) un clip cu un fan al său, care afirma „the only good Democrat is a dead one”. La prima vedere asta pare să fie similar acuzației că naziști ar fi votanții „mandarinei rasiste”. E însă o afirmație ce contravine flagrant drepturilor universale, iar un doar o abatere de la „ortodoxia oficială” sau vreun moft al corectitudinii politice, cutia în care se chinuie autorul să înghesuie ce nu îi convine. Iar simultan dumnealui se zbate să banalizeze (kleinreden) derapajele preferatului domniei sale, motivate cică DOAR de o firească și foarte omenească impulsivitate. Ăsta e dublul standard pe care îl percep eu.

        • * Iar comentariile lui Trump sunt mai “savurate” decât cele ale lui Ocasio sau ALE acelei surse externe din Wuhan.

        • Răspuns lui Hantzy.

          Sunteți atât de convins că nu greșiți . . . Totuși nu mă pot opri de la a vă propune un criteriu de verificare; minimal !
          Deoarece ați ratat posibilitatea de a-i cunoaște părerea medicului Le (?), omul care a vorbit primul despre ceeea ce azi numim „Corona virusul Covid19”, precum și „periplul democratic” de care a avut parte, vă propun să țincercați avatarurile ziaristei din Wuhan care a publicat o carte despre același Covid19. Iar dacă nici ea un mai poate vorbi, încercați să dați de un fost campion mondial care și-a exprimat părerea despre democrația care este trăită de către chinezi. Veți vedea ce i se poate întâmpla unui cetățean chinez care pune la îndoială „democrația de tip chinez”. Trăiește în Occident, poate chiar în SUA.

    • Dumneavoastra spuneti-i whataboutism daca vreti, eu ii spun acelasi standard aplicat tuturor, pledoarie pentru un tratament just – fix ca a protestatarilor din strada.

    • Boris (vre-o conotatie vis a vis de simpatiile tale?), problema nu se pune asa. Problema se pune in context: a marcat tweeter ceva gresit la chinezi sau mongoli sau rusi? Daca nu, atunci ciocul mic la oricine altcineva, inclusiv Trump. NYT (presa libera) scria ceva asemanator despre alegerile rpin corespondenta, acelasi lucru e catalogat de o corporatie (nimic mai mult) drept „inadecvat”. Mi se pare normal sa incepi sa chestionezi despre ce e vorba acolo (cine sunt cenzorii, ce scoala sau drepturi au ei).

    • Buna observatia: cand este vorba de Trump nu ai voie sa fii partinitor Cand e vorba de altii, care nu au fost „sanctionati” de impartialii de la Twitter pentru acelasi tip de declaratii, se revine la variata 1: nu ai voie sa fii partinitor cu Trump.

      Si daca tot esti la capitolul „relativizarii sofisticate al oricarui comportament aberant”, de ce nu te intrebi: ” de ce sunt atât de blând și înțelegător cu tâmpeniile altora, mai putin cu ale lui Trump?”

      • Părerea mea este că rețelele sociale au fost foarte permisive cu Trump și alți utilizatori cu influență, și la stânga, și la dreapta, în SUA, și în străinătate. Au avut tot felul de motive în a se complace cu situația știrilor false, cu ochii la balanța contabilă. Utilizatorii ca mine nu le aduce nici un profit significant. Însă unii ca Trump, cu 80 de milioane de urmăritori, sunt o mină de aur pentru rețelele sociale prin veniturile aduse de publicitate numai la fiecare postare.

        Dacă vreun pârlit ca mine și-a permis să pună conținut la fel de radical ca cele postate de Trump, Twitter mi-ar fi suspendat contul și mi-ar fi dat un șut în spate cu celeritate. Pe Trump l-au mângâiat pe cap cu ochii la lioata de urmăritori și banii câștigați indiferent de aberațiile postate.

        Se prea poate ca rețelele sociale să-și fi dat seama de curând ce monstru au creat și se pregătesc să ia măsuri de combatere a știrilor false răspândite de utilizatori de putere. Știrile false au devenit atât de puternice încât pot face și desface alegeri, depinzând numai de calitatea minciunilor răspândite. Mai bine mai târziu decât niciodată. Au tot dreptul legal, ca și orice afacere privată, să respingă serviciul oricui și să pună orice fel de restricție la publicare ca și orice fel de societate de mass media. E dreptul lor, dat de constituția americană, și nici Trump, nici altcineva nu li-l poate lua nici cu 100 de ordine președențiale, tot la fel ca dreptul pe care îl are bunăoară Breibart. Ordinul semnat de Trump e neconstituțional la față. Tot ce poate face este a opri bani de la stat să fie plătiți sub orice fel de formă rețelelor sociale. FTC și FCC nu sunt subordonate președintelui, ci parlamentului. Nu sunt obligate de nici un fel să implementeze recomandările lui Trump, și Trump nu poate legifera în SUA prin decrete. O să afle asta tot cum au aflat Obama, Clinton și ambii Bush. Președintele nu poate alege ce fel de lege să respecte și ce nu. Așa că ordinul lui nu are nici un fel de dinți fără aprobarea congresului american.

        • Va-ti pus intrebarea, la ce sunt aceste retele de socializare bune ? de cand cu ele, mai multe probleme decat raspunsuri, mai multa dezinformare decat informare.
          Socializarea la un pahar de bere cu prieteni pare mai corecta, poti comunica direct privind in ochii interlocuitorului, ochii spunand multe !!!

          • @Osso Bruno,

            Rețelele de socializare exact asta ar fi trebuit să rămână. Eram mulțumit de Facebook pe vremea când aveam un circuit de prieteni pe care nu-i văzusem de multă vreme și Facebook era perfect pentru menținerea contactului. Chiar dacă lumea mai aducea discuții politice, ele rămâneau în cerc restrâns.

            Marea greșeală a Facebook a fost din lăcomie să lase firmele, artiștii, și politicienii să își creeze pagini și să difuzeze cu trompeta amplificată informație. A ajuns atât de rău, încât a început a submina bazele statului american și democrația americană, așa cum erau ele tradiționale.

            Din cauza asta, nu mai am nici ochi, nici respect pentru Facebook. L-aș abandona mâine dacă aș avea o alternativă promițând doar socializare și nimic mai mult. Chiar aș plăti pentru un astfel de serviciu. Facebook are o audiență captivă, așa cum spune AT mai sus, și invită toți aventurii politici. Un expert a mai spus pe undeva. Dacă Twitter și Facebook luau în serios ani în urmă știrile false difuzate cu goarnă politică, Trump nu ar fi ajuns președinte. Ar fi fost oprit în alegerile primare.

  3. Toata lumea incearca sa-nsele pe toata lumea, nu-i nimic nou sub soare.
    Ce nu-nteleg eu e de ce Trump nu-si face o platforma individuala si sa renunte la Twitter, la Facebook si altele. Cred ca pierderile acestor companii ar fi considerabile, iar el ar putea spune ce are chef si ar avea in mod sigur la fel de multi cititori?

    • Pentru ca Twitter, Facebook etc. s-au construit pe model de platforma libera, au ajuns monopol cu acest model, si-au asigurat o imensa audienta captiva, iar acum, ca au ajuns in pozitia asta, au realizat ca detin controlul informational si schimba regulile decizand ce ajunge si ce nu la toata aceasta audienta. Dar majoritatea utilizatorilor, cum ar fi pustiul care participa prima data la alegeri si care are o mie de conexiuni in retea, nu isi da seama de asta, pentru a fi convins eventual sa-si schimbe platforma. Ceva nou care sa le imite ar porni la drum cu un imens handicap.

      • Aste e o abila încercare de a sugera că interpretările și viziunile alternative ar fi mai corecte decât cele oficiale. Nu vă faceți griji pentru puștiul care votează pentru prima dată! E mai obișnuit decât mulți dintre cei care votează pentru a cincea oară cu fact check. Că twitter îi oferă deja un prilej să o facă prin marcarea vreunui comment controversat sau suspect a fi fake, nu poate fi deci, din acest punct de vedere, decât îmbucurător. Pentru că nereglementarea poate fi speculata în ambele sensuri. Iar Trump e unul care nu s-a sfiit să mintă – o recunoaște chiar și autorul în articol.

        • Asta e o abila încercare de a sugera că Twitterul și Facebookul alternativ ar fi incorecte, deci nu e nevoie oricum sa fie infiintate.

          Va ofer un exemplu de 1 iunie care m-a lasat perplex. Printre razboinicii luptei anti-fake-news se numara euractiv.ro, cu bani de la bugetul UE, din cate intelelg.
          https://www.euractiv.ro/facts-not-fake-coronavirus/ce-spun-copiii-despre-stirile-false-program-ora-de-net-salvati-copiii-19302
          Sa aplicam recomandarile lor pentru detectarea stirilor false la stirea ca un barbat de culoare a fost omorat in SUA de un politist alb in mod nejustificat.

          Starnesc o reactie emotionala puternica. Te fac sa simti emotii precum teama, dezgust, sau furie.
          Te fac sa te simti special. Ca si cum ai acces la o informatie deosebita, pe care nu o stie toata lumes.
          Continutul stimuleaza separarea intre oameni. Perspectiva prezentata este une de tipul noi versus ei.
          Par senzationale, secrete sau urgente.
          Simti ca nu te poti opri din a urmari, din a cauta in continuare. Simti impulsul de a cumpara.
          Pur si simplu suna prea bine ca sa fie adevarat. Sau poate prea rau ca sa fie adevarat.

          Eu zic ca stirea bifeaza toate criteriile.

          Acum sa luam stirea ca protestele pasnice care au urmat au fost infiltrate de suprematisti albi care provoaca haos. Acelasi rezultat.

        • Iar Trump e unul care nu s-a sfiit să mintă – o recunoaște chiar și autorul în articol.

          Eu, om batrin deja, nu am vazut, nu am auzit si nici nu am citit vreodata despre vreun politician care nu minte!

          Tocmai asta mi se pare interesant, sa fie lasati liber, sa nu citesca doar conferinte scrise de compartimenutl de presa, de abia cind vorbesc spontan, de abia atunci ii cunosti

          • Din câte înțeleg, Twitter doar marchează un comentariu ca fiind potențial fake news.
            Decizia de a-l considera sau nu astfel aparține până la urmă cititorului. Care îi poate verifica veridicitatea folosind oricâte surse alternative. (©AT)
            Dar și aici trebuie făcută diferența între o exagerare de tip Pristanda sau o afirmație falsă din rădăcină, cum că votul prin corespondenta va fi cu siguranță fraudat masiv. Nu doar că „ar putea fi” sau „există suspiciuni”. A pune deci semn de egalitate intre cele două afirmații, ambele eronate, ale lui Ocasio și Trump, pentru a impune un același tratament, nu mi se pare adecvat, deși aș fi preferat ca ambele să fie marcate ca potențiale fake news.

            • Nu e chiar asa. Cineva a facut un experiment. Si-a creat un cont de twitter si doar a copiat exact mesajele lui Trump. Contul i-a fost sters de urgenta, si nu din cauza plagiarismului, ci prin incitatare la violenta si alte cele. Asta e dovada ca retelele sociale inchid ochii la postarile unor influenceri cu multi urmaritori. Am facut in calcul sumar si un tweet a lui Trump aduce in buzunarele Twitter cel putin $80,000 prin publicitatea atasata urmaritorilor. Si omul are logoree postand foarte des. Twitter ar pierde o avere intreaga desfiintand contul lui Trump. Unde se vede ca doar profitul conteaza pentru ei.

      • S-a suparat si pe Fox News zilele trecute. Le-a transmis printr-un tweet ca daca mai difuzeaza chestii care nu-i plac o sa-si caute alt outlet. Banuiesc ca au inteles mesajul si au revenit la osanale.

    • Buna propunere dar de unde bani ? Ca nu se pot lua de la bugetul USA si nu cred ca Donald Trump si-ar investi o parte din avere in lansarea unei asemenea platforme, el fiind specialist in real estate si (TV) reality show.

  4. Ca sa vedem mai de sus problema

    Net neutrality in the United States has been a point of conflict between network users and service providers since the 1990s. The FCC would have significant ability to regulate ISPs should Internet services be treated as a Title II „common carrier service”, or otherwise the ISPs would be mostly unrestricted by the FCC if Internet services fell under Title I „information services”. Through 2017, the FCC has generally been favorable towards net neutrality, treating ISPs under Title II common carrier. With the onset of the Presidency of Donald Trump in 2017, and the appointment of Ajit Pai, an opponent of net neutrality, to the chairman of the FCC, the FCC has reversed many previous net neutrality rulings, and reclassified Internet services as Title I information services.

    California has successfully passed its own net neutrality act, which the United States Department of Justice is challenging on a legal basis.

    Asa ca avand un individ aservit politic este mai usor de trecut orice legislatie vrea muschiul sau.

    Chestia asta imi aduce aminte de N0049 – aka ala cu 4 case care a infundat puscaria dupa ce a mimat ca isi trase un glont – care asculta tot ce misca in teritoriu, mai ales pe seful de la Delegatia UE care i-a adresat o scrisoare deschisa.

    Nu se poate ca autorul sa nu isi aduca aminte de aceea scrisoare.

    Acum ne aflam cumva in fata unui caz similar prin amploarea sa numai ca cetetanii sunt americani si nu romani si cu sangee mai fierbinte decat al mamaligii locale.

    PS
    Si pentru o lectura la un alt nivel recomand Flash Boys – Michael Lewis
    It is a real story.
    https://archive.org/details/B-001-000-192/page/n3/mode/2up

    PPS
    Mi se intampla rar dar si cand ma enerveaza ceva…

    • Multumesc de link. E singurul lucru important din articol plus discutii. Fiecare le tine pe-ale lui si discutiile pe teme de Trump chiar nu-si au rostul. Unii il privesc cu admiratie, altii ca pe un narcisist needucat si lipsit de curiozitate intelectuala. Cine poate sa mearga la vot.

  5. Se observa (vorba incetatenita) si de pe Luna, ca majoritatea presei romanesti are doar doua surse de a se informa: NYT si CNN. Ca pe vremuri in Romania: Scinteia si TVR. Iar daca au doar aceste doua surse, sint atit de rai incit evita unele „scapari” din sursele din care se informeaza.
    In vremuri apuse, pentru ei nu ar fi existat si „Europa libera”
    Ba, atit de indoctrinati sint unii, incit scriind despre SpaceX, ii numeau pe cei doi americani „cosmonauti”. Sesizat, autorul a corectat, dar mi-a sters postarea.
    Presa si Justitia sint cele mai marii dezamagiri de dupa `89.
    NB,
    „noi” iubim SUA,. dar sa fie dupa pohta ce-o pohtim.
    Cind Trump a scris ca SUA nu vor fi niciodata socialiste, au hohotit scandalizati marii jurnalisti mioritici.

    • Din Libertatea de azi:
      „” Pe 19 iulie 2019, în parcul din Vatra Dornei, un bărbat de 55 de ani a fost imobilizat de jandarmi şi a murit după ce unul l-a presat la pământ, iar altul i-a dat cu spray lacrimogen în faţă.
      Cazul Floyd de România. Niciun vinovat, la 10 luni de la decesul bărbatului din Vatra Dornei presat la pământ de jandarmi”.

  6. „””Conflictul dintre Donald Trump și Twitter s-a declanșat după o postare a președintelui, în care acesta afirma că sistemul de vot prin corespondență poate fi ușor fraudat, a fost etichetată drept incorectă. „””

    Declaratia lui Trump este urmatoarea:
    „There is NO WAY (ZERO!) that Mail-In Ballots will be anything less than substantially fraudulent. Mail boxes will be robbed, ballots will be forged & even illegally printed out & fraudulently signed. The Governor of California is sending Ballots to millions of people, anyone…..”

    Deci nu este vorba ca „că sistemul de vot prin corespondență poate fi ușor fraudat” ci ca nu exista nici un mijloc pentru ca acesta sa nu fie fraudat masiv. In plus Trump ar trebui sa stie ca in anumite state americane se voteaza deja prin corespondenta (Washington, Oregon, Colorado, Utah si Hawaï) iar mai nou Wyoming, l’Alaska si l’Ohio.
    Nu mai vorbim de afirmatia „The Governor of California is sending Ballots to millions of people, anyone…..living in the state, no matter who they are or how they got there, will get one” ceea ce iar este fals: este vorba de o ordonanta semnata de guvernatorul Californiei prin care fiecare locuitor inscris pe listele electorale poate primi un buletin de vot si vota prin corespondenta, ceea ce este o consecinta logica a situatiei actuale.
    Dar Trump se teme ( fara sa fie capabil sa accepte) de o infrangere la alegerile din noiembrie si evident, ca unul care nu stie sa piarda, prefera sa dea vina pe altii.

    • Multumesc pentru citat, o picatura de adevar intr-un ocean de propaganda. E curios cum de autorul n-a gasit de cuviinta, printre atatea alte citate din articol, sa il dea chiar pe acesta.

      Povestea imi aduce aminte de Mineriada ’90 si minerul care spunea ca s-au gasit droguri la sediul PNT. Sau, intr-o reformulare apropiata de ceea ce face aici dl Lazescu, „minerul care, in maniera s-a obisnuita, s-a aratat preocupat de pericolul traficului de droguri si de usurinta eludarii controalelor vamale”

  7. ” Daca te amesteci in tarite, te maninca porcii ” !
    Era inevutabil ca Trump sa ajunga la acest conflictcu retelele de socializare dominate de stinga anarhisto-neo-marxista . Ce s-a intimplat la Twitter se va repeta curind la Facebook, unde recentul numit consiliu de supraveghere este format exclusiv ( o singura exceptie ) din oamenii lui Soros .
    Trump nu poate renunta insa la acest sistem de comunicare, fiindca stie prea bine cum se face ” ingineria haosului ” si nici nu mai are timp sa-si faca o retea proprie.
    Asa ca, da-i ‘naintek fara frica, mai Costica !

  8. Protestele de masa din SUA si conflictele intre autoritati, presedinte si cetateni este mai actual decat oicare alta tema, intradevar Twitter fiind folosit de presedinte in exprimarea unor atitudini cu care multi cetanei nu sunt de acord.

  9. Oricine spune adevarul ajunge in conflict cu Trump, un om care e deseori suparat pe posturile TV pentru ca redau cele spuse de el, in loc sa minta pentru el, adica sa-l faca sa para altceva inafara de un narcisist patologic.

  10. Ca si la droguri principala problema e cretinismul utilizatorilor de retele sociale.Eu unul cand vreau sa iau legatura cu un prieten IL SUN SAU MA INTALNESC PERSONAL.E si o forma de respect.Retelele sociale sunt un fel de padure in care eu maduc si strig puie monta,Ponta vine si striga si el ceva de la inaltimea celor 11 cm,pardon procente. orban si base daca sunt in padure la o citirica raspund daca vrea muschii lor. Aia e cu retelele lu peste.Reteaua e ca zidul ala de la Benny Hill fie el in Rai ptr. tot ceea ce afacut.
    Deci nu crede tot ce citesti frate…Sau citeste printre randuri,Gandeste-te ca golanii care te vor manipulat nu sunt mai destepti ca tine.
    Revenind la amerloci -sistemul lor politic fraudeaza vointa electoratului-first pass the post si electorii aleg presedintele nu votul popular.Cand nu vor mai baga acu-n vena si nasul la liniuta le va veni mintea la cap.
    Dar ce ne fute pe noi grija de ei? Am ispravit toate problemele? Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia

  11. Twitter, FB, LinkedIn forțează utilizatorii la responsabilitate. Și nu e rău de loc. Pentru că, spre deosebire de mass-media (care este restricționată prin legile audio-vizualului), pe aceste platforme utilizatorii sunt responsabili de ceea ce posteaza, de părerile pe care și le exprima, de comentariile făcute, de posturile pe care aleg sa le „rostogolească”. Și da, cred că trebuie făcută o responsabilizare a utilizatorilor. Nu poți folosi un „tool”, care nu îți apartine, sa „torni laturi”.

    Așa cum spunea și domnul @Neamtu tiganu, daca cineva este incomodat de restricții, își poate face propria pagină de internet. Își plătește un domeniu si, pe banii lui, poate sa „toarne” orice. Drept exemplu, întâlnim site-uri foarte diverse in opinii, filmulete YouTube, bloguri. Pe toate gusturile. (E ciudat că unele platforme de blogging nu au pus restricții de etică a conținutului, dar probabil e o chestie de bani: atâta timp cât plătești abonamentul premium, poți posta orice). Cele sus-menționate sunt gratuite, deci „pe banii lor”.

    Nu cred într-un Internet puternic reglementat. Reglementat de către cine? De către politicienii momentului? Foarte biased.

    Internetul și libertatea informațiilor a demitizat aproape toate subiectele despre care „nu se vorbea” acum 20-30 de ani: politica, economie, sex, medicina, religie, dogme, ritualuri, reguli, morale samd. Orice subiect a fost (și este) disecat și banalizat, prin opinii pro și contra, prin puncte de vedere noi și outside the box. S-a produs astfel o revoluție în modul de abordare si poziționare a omului de rând fata de orice problema. S-a pierdut din credulitate, chiar în defavoarea adevărului. Ceea ce este bine. Chiar daca la nivel de individ, fiecare își alege „bula” care ii convine, cred că este mai bine sa fie un milion de bule cu diverse nuanțe de gri, decât o singură „bulă” mare, alba sau neagra.

    Apreciez răbdarea cu care conectați „puncte” din timp și viziunea larga asupra problemelor pe care le puneți în discutie.
    Urmăresc desfășurarea evenimentelor de acum din State, detest haosul și instabilitatea (pentru că „Safety”, a devenit noua „religie”) și astept, când va fi timpul, (și) articolul dumneavoastra pe aceasta temă. Tema extrem de sensibila, a discriminării. Dar și a haosului și nemulțumirilor sociale legate de restricții care conduc, și mai mult, la adâncirea problemelor economice.

  12. „Marea majoritate a angajații marilor companii tehnologice, de la Twitter și Facebook la Google, au preponderent puternice simpatii de stînga pentru că asta este educația care le-a fost livrată la școală și în universități. Așa că adesea, grupuri radicale, foarte active, din rîndul angajaților se mobilizează imediat, ori de cîte ori li se pare că sunt luate decizii care nu coincid cu punctele lor de vedere pe care le consideră automat drept singurele morale și legitime.”

    Hahaha! Ia uite ce zice A Lazescu: scolile si universitatile te spala pe creier si te fac „de stanga”. Distins domn, companiile respective au angajati din toata lumea, sa inteleg ca exista o conspiratie mondiala care coordoneaza aceasta spalare pe creier? Iar papusarii sunt cumva de Soros+Gates prin metoda 5G?

    Propun o ipoteza alternativa, putin diferita de nastrusnica dvs. idee. Educatia de orice fel, mai ales la nivel ridicat, ii face pe multi reticenti la exagerarile, minciunile si prostiile pe care liderii populist-nationalisti le arunca in directia publicului (cu presedintele american in frunte). Stanga si dreapta nici nu mai conteaza, Dragnea la noi e de stanga, cica, dar tot ideile lui Trump le arunca (statu paralel etc.).

    • Imigrantii, ca de exemplu subsemnatul, sunt de obicei oameni cu bun simt care nu au infumurarea sa dea lectii americanilor din tata in fiu despre cum sa-si puna la cale tara. Ei mai sunt si ocupati sa faca bani, nu sa-si piarda serviciul ca James D’Amore. Sigur, sunt si exceptii, aceia stricati de educatia intr-o scoala americana. Deci chiar daca imigrantii sunt multi, nu vocea lor se face auzita, ci a celor putini si cu glas mare, asa cum au invatat in cursurile de tot felul de “studies”.

  13. Deceniile de aplicare a două „direcții” – pe de-o parte, a „limbii de lemn” a societății p(r)ost-moderne, numită „political correctness”, iar pe de alta, prin „diluarea” conținuturilor educaționale, de creștere a numărului și ponderiii pământenilor pre(a)spălați pe creier – își arată roadele: o clică de politruci, corupți, ipocriți, profitori, demagogi, populiști (între care intră și locatarul de la Casa Albă) și din ce în ce mai puțin cetățeni – de regulă din așa-numita „clasă de mijloc” -, cu principii clare, sănătoase, solide, cu spirit critic, apărători și promotori ai democrației și drepturilor și libertăților cetățenești! Așa că, nu are rost să ne mai mirăm de ceea ce se întâmplă: „culegem” ceea ce s-a „semănat”, cam de prin anii 1970 și ceva (la noi, după 1990), încoace! Ar fi o soluție, aplicabilă nu doar spațiului românesc, ci prin extensie și la nivel internațional:

    https://paganelis.wordpress.com/despre-fundamentele-stravechi-ale-educatiei-in-spatiul-romanesc/

    Cu scuzele de rigoare, citez un pasaj:

    „Educația trebuie să se bazeze pe morala creștină, începând cu Cele 10 Porunci, bun-simț, bună-credință, simțul măsurii, „cei șapte ani de acasă”, omenie, conștiință, responsabilitate, caracter, onestitate, competență, coloană vertebrală, respect față de sine și activitatea proprie, dar și față de semeni și munca lor. Având transmise asemenea valori, din om în om, din generație în generație, vom fi siguri atât că nimeni nu ne va mai încălca drepturile și libertățile, fiindcă așa vrea mușchiul său, dar și că nici lor nu le vor fi încălcate!”

  14. Felicitări pt articol deși echilibrat pt gustul meu (e ca și cum ai zice că între LCK și voiculescu adevărul e la mijloc),81.348.009 urmăritori are The Donald, nu-i de mirare că socialiștii de la twitter dau din colț în colț.

  15. Acest articol nu răspunde la o intrebare de bun simt: exista vreo dovada ca votul prin corespondență i-ar favoriza pe democrați?
    Din cate stiu sunt mai multe state cu populație mica controlate de republicani, ceea ce i-ar avantaja daca votul ar fi manipulat. Exista vreun studiu care sa sugereze asta?
    Acum vreo 20 ani la alegerile din Florida câștigate controversat la mustață de republicani/Bush jr au arătat că ele pot fi determinate nu de votul prin corespondență, ci prin imperfecțiunea celui prin prezentarea la urne.
    Cred ca si pe Fox News s-a auzit de sintagma pub test. Rezista afirmația lui Trump la pub test?
    Nu ma astept la un raspuns din partea autorului, domnia sa are convingeri ferme greu de zdruncinat de fapte.
    Si totusi, jurnalistica, fie ea și de provincie presupune un minim de principii, nu doar un mercenariat de ocazie, cel putin asa cred unii naivi.

  16. Azi dimineata am realizat aspectul esential al problemei cenzurii. Aspectul esential nu e ce se spune, ci cine asculta.
    Vreme de secole s-a dezbatut in jurul a ce e permis sa se spuna si ce nu, iar aceasta dezbatere a ocultat aspectul audientei.
    Cand cineva vorbeste fara sa auda nimeni, in mod evident cenzura e irelevanta.
    Cand dialogheaza doi, chiar presupunand ca ar exista o autoritate cenzor, aceasta nu poate opera decat post locutum, si este din nou putin importanta.
    Dar cand apare un tert, un auditor, si doi contestatari se lupta pentru acapararea mintii sau simpatiei aceluia, aici cenzura devine importanta. Cu atat mai mult cu cat comunicarea se face printr-un canal pasibilde cenzura.
    Cand audienta nu are putere de decizie, de exemplu intr-o autocratie, cenzura este putin importanta.
    Cand audienta este creditata de autoritate cu un inalt grad de disceranamnt fata de informatia receptionata, din nou cenzura este putin importanta. Dar cand audienta este universala, increderea de care se bucura pentru un discernamant corespunzator tinde spre zero, si cenzura devine cruciala.
    Exista de fapt alternative necenzurate la Twitter, Facebook, Google si Youtube, dar au luat startul doar dupa ce originalele au inceput sa cenzureze, astfel ca au o cota de piata mult redusa. In consecinta solicitarile de cenzura din partea presei se indreapta mult mai insistent spre primele, care deja cenureaza, dar nu suficient, decat spre variantele necenzurate. Exista de fapt si o diferenta de abordare: celor care cenzureaza li se cere sa cenzureze mai mult, in timp ce cele care nu au astfel de practici in statut sunt supuse unei campanii de denigrare.

    Daca examinam evolutia audientei de-a lungul secolelor aruncam o lumina asupra discordiei din jurul social media.
    In evul mediu, marea majoritate nu avea ce sa spuna. Daca auzea ceva, oricum prea mult nu intelegea. Cu cat intelegea, nu avea ce face, pentru ca opinia ei nu conta. Audienta care conta era mediul scolastic, si aici era tintita cenzura autoritatilor.
    Cu modernitatea, prin aparitia tiparului, alfabetizare si mai nou audio-vizual, audienta practic s-a universalizat, dar productia si diseminarea de informatii este inca centralizata. In acelasi timp, audienta capata o importanta cruciala prin democratizare. Poporul devine vectorul prin care discursul intelectualitatii se transofrma in decizii politice. Dar aceasta fiind perioada liberalismului clasic, al libertatii de exprimare sacrosancte, cenzura este in dizgratie. Exista totusi un flux si un control al informatiei, si anume un autocontrol dinspre elita spre omul de rand. Elita educata si informata are fraiele producerii si diseminarii informatiei. Astfel se naste si o diferentiere intre mesajele orizontale intre oamenii simpli, pe de o parte, si mesajele pe verticala, de la un centru informational catre consumator, pe de alta.
    Momentul contemporan insa aduce o noua intorsatura: democratizarea productiei de informatie, prin marea promisiune a accesului universal la canalele de diseminare oferita de social media. Oligopolul productiei si diseminarii este spart de o noua tehnologie. Audienta este din nou propulsata ca importanta si capata puterea de a egaliza canalele traditionale si micii realizatori independenti la acelasi nivel. Sunt diseminate egalitar nu doar fluxurile supuse autocontrolului elitist, ci si cele generate domestic. Audienta a devenit si canal de diseminare. Algoritmii, ignoranti cu privire la continut, propulseaza continuturile dupa alte criterii, si anume priza la public, intr-un feedback pozitiv. In mod absolut normal, vechile canale monopoliste rezista acestei nivelari si fac presiuni pe social media sa le mentina statutul. Astfel ca social media este constransa in prezent sa revina la modelul surselor autoritative.

  17. Am impresia ca ar putea exista si o cale de mijloc intre 2 extreme, o solutie foarte simpla: responsabilizat platforma online pt continutul publicat, chiar daca vine de la utilizatori. Scos articolul ala din 1996, pur si simplu.

    Ne amintim de filmele americane cu ziaristi discutind cu avocatii lor daca un articol de presa putea fi public sau nu, din motive de responsabilitate juridica. Pt zeci sau suta de ani asta a putut responsabiliza presa scrisa, de ce nu ar putea functiona si pt. mediul online? Doar pt ca unii vor sa se ascunda in spatele asa zisilor „useri”, fara nici o responsabilitate juridica, dar incasind profitul material?

  18. Vad ca v-a scapat un aspect destul de important. Intr-adevar, ordinul executiv a fost emis pentru ca presedintele s-a enervat. Intrebarea este daca asa trebuie folosita forta legii si autoritatea cu care presedintele a fost investit, ca instrument cu care sa loveasca in adversari si sa se razbune pentru nervii pricinuiti cu o zi inainte? La fel si cu episodul de saptamana asta. Protestatari pasnici au fost dati la o parte cu gaze lacrimogene pentru ca iubitul conducator, om pios de fel, sa faca o poza cu biblia, cu dedicatie pentru suporterii sai religiosi (cam cum a facut Dragnea cand s-a dus la Viata Satului fix inainte de alegeri). Repet, asta e rolul statului, sa-i satisfaca toanele, mofturile si multele suparari ale aluia aflat la putere?

  19. Libertate de expresie online? Cand vezi ca aceasta „libertate” produce cam peste tot doua tabere diametral opuse care se considera una pe cealalta cauza problemei? Ma gandeam acum cativa ani, cum sa te informezi de la niste posturi TV, aparent de stiri ( care se vor impartiale ) care sunt inregimentate politic? Sunt unii care spun: eu nu ma uit la doar Antena3, ci si la ceilalti, asa imi fac o parere obiectiva. Ce parere sa iti faci din doua distorsionari grosolane ale adevarului?
    La fel cum negarea falsului nu produce in mod necesar adevar, amestecarea a 2 realitati diametral opuse prin omisiune si exagerare nu produce o realitate obiectiva.

    Sa luam cazul lui Floyd, de ce se trece cu vederea ca nu era tocmai usa de biserica?
    Sau ca rasismul de azi nu mai are nimic de-a face cu rasismul de ieri, cand bietii negri nu aveau nicio vina ca erau saltati din Africa si adusi ca sclavi in America. Azi, eu cred ca au si ei o parte din vina, de unde si atitudinea politiei fata de ei. Insa problema asta nu se discuta, totul se reduce la „rasism”. Nu neg ca exista si rasism, dar, asa cum vedem si la minoritatile noastre, unele care ridica probleme mari, atunci cand le iei la intrebari iti spun doar ca esti rasist. Eu cand vad un om de etnie rroma care se comporta ca mine, il consider egalul meu. Insa cand vad un roman comportandu-se cum din pacate se comporta atatia rromi, in total dispret fata de civilizatia noastra, de unde si cuvantul, peiorativ, stiu, „tiganie”, atunci, credeti-ma, nu conteaza de fapt etnia. Iar celor care cred orbeste ca nu conteaza etnia, le sugerez sa faca o plimbare la ceas de seara, cu prietena, prin Ferentari.

  20. Citeva observatii.

    1. Retelele Sociale sunt prinse la mijloc intre doua tipuri de presiuni, ambele justificate: dintr-o parte li se cere sa impiedice dezinformarea/Fake News, inclusiv a celor in care sunt implicati actori externi ostili iar dintr-alta se exprima temerea ca in multe cazuri interpretarea data unor postari este subiectiva si adesea tributara simpatiilor ideologice ale celor care iau deciziile. In general in cadrul acestor companii de tehnologie pdv dominante sunt cele liberale. Acestea sunt si cele mai active voci in timp ce pdv conservatoare, ca si in campusurile universitare, sunt reticente sa se exprime pentru a nu avea probleme. Chiar Jack Dorsey a recunoscut asta in cursul unei intilniri la Casa Alba.

    2. Nu am sustinut niciodata ca Trump nu face adesea postari problematice sau in care sustine lucruri neadevarate. Insa acelasi standard trebuie aplicat tuturor. Si nu e vorba doar de Social Media ci si de Mass Media. Urmaresc comparativ partea de stinga NYTimes, WP, CNN, etc si pe partea opusa, WSJ, Fox News, National Review. Exista o diferenta. In zona conservatoare exista si destule critici la adresa lui Trump in paralel cu cele la adresa democratilor. Tabara cealalta este nu doar mult mai extinsa ci si mai unitara ca pozitie. Uitati-va comparativ la CNN si Fox News (dind la o parte emisiunile de opinie, precum Hannity), doar la stiri si dezbateri. Fox este evident mai echilibrat pe zona de stiri. Exista o explicatie. Sunt destui conservatori critici fata de Trump. Dincolo insa nu prea sunt voci critice nici macar fata de pdv radicale ale lui Sanders sau AOC. Uitati-va, de pilda, la naratiunea generala a grupajului din NYTimes, „1619”, pt care s-a primit Premiul Pulitzer si a fost distribuit spre studiu in peste 3000 de scoli. Aceasta naratiune, care merita o discutie separata, pune in discutie chiar fundamentele Constitutiei Statelor Unite, trimite in derizoriu Revolutia Americana, ii contesta pe parintii fondatori dar si pe Abraham Lincoln si sustine ca mai tot ce s-a facut in America s-a construit pe „spatele scalvilor de culoare”. Acesta este motivul pt care multi se agata de Trump chiar daca nu au o mare simpatie pt el.

    • https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2020/07/trumps-collaborators/612250/

      Dle Lazescu, poate ca ati citit deja articolul de mai sus. Nu cred ca situatia politica actuala poate fi descrisa mai bina ca autoarea articolului. Poate ma lamuriti si pe mine cum vine asta cu diversitatea de opinii la republicani? Eu cind ma uit la discursurile lui Trump ii vad pe functionarii superiori si pe membrii guvernului slavindu-l ca pe Ceausescu.

      Stiu ca articolul dv. se refera la mass-media dar ca sa pastrati o oarece obiectivitate poate atingeti si tema asta delicata a colaborationismului republican ((cei care au lins dupa ce au scuipat incepind cu Ted Cruz). Nu de alta dar dupa virajul asta spre dreapta tare mi-e c-o sa ajungem la o pendulare spre stinga si doamne fereste de sustinatorii democratiei socialiste de pe partea cealalta a spectrului.

  21. „Reţelele de socializare dau dreptul la cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat reduşi la tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un laureat al premiului Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului, faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”. Umberto Eco.
    Si nu, nu Trump este idiotul satului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)