joi, martie 28, 2024

Don’t be evil si dilemele pozitiei dominante

Aflu din presă că Parlamentul European caută soluții pentru a contracara poziția de monopol a Google, soluții dintre care una ar fi separarea motorului de căutare de celelalte afaceri ale companiei.

Situația nu este complet inedită din punct de vedere al relației europenilor cu firmele americane; Europa a luat în trecut măsuri pentru a limita abuzul de poziție dominantă al Microsoft pe piața noastră, cu un oarecare succes; este o piață mult prea mare pentru ca respectivele companii să se poată apăra invocând lipsa jurisdicției.

Un mic remember: Microsoft livrează sistemul de operare Windows împreună cu Internet Explorer; acesta conține, așa cum s-a instituit moda în ultimii ani, un tab pentru folosirea simplă a motoarelor de căutare. Evident, în cazul Microsoft acesta era configurat implicit să foloseasca Bing, într-o încercare de a readuce în prim-plan mașina de căutare a Microsoft. Bineînțeles că o mare parte a utilizatorilor nu se vor gândi să modifice setările implicite și vor crește cota de piață a Bing.  C.E. a considerat această situație un abuz de poziție dominantă și a forțat compania să ofere un mecanism prin care utilizatorul să fie informat că poate alege între mai multe motoare de căutare. Microsoft a fost obligat să se conformeze ( deși respectiva aplicație nu prea a funcționat corect, intenționat sau nu, ceea ce a dus și la o amendă substanțială aplicată Microsoft la un moment dat).

Ironic este faptul că acum legislatorul european se apleacă asupra poziției dominante a Google pe piața motoarelor de căutare. Poziție care tocmai a fost consolidată prin decizia precedentă, pentru că în realitate presupun că cei de la Microsoft a trebuit să caute mult pentru a încropi o listă de opțiuni: în afară de Google și Bing ( Yahoo folosește tot motorul Bing) e greu să numești un alt motor de căutare folosibil.

Ce e drept, de data asta legislatorul a cam pus punctul pe “i”: Google și-a construit un bussines de publicitate bazat pe motorul de căutare. Tehnologia adwords nu e inovativă în sine și fără motorul google valoarea ei ar fi aproape nulă.

Apare însă o problemă. Motorul de căutare Google (ca oricare altul) înseamnă un algoritm performant și o bază de date imensă. Dacă mâine aș inventa un algoritm mai bun nu aș putea concura cu Google pentru că nu aș avea baza de date pe care să îl antrenez și să îl rulez. Investiția necesară pentru a-l pune la punct e considerabilă. Întreținerea bazei de date a Google costă și ea. Deci Google, ca și oricare alții, are nevoie de o afacere conexă prin care să o susțină. Din acest motiv singurul concurent cât de cât solid a rămas Bing, care e finanțat din profiturile generale ale companiei.

Probabil că o variantă ar fi obligarea Google să pună la dispoziție contra cost un API pentru a permite folosirea platformei și de către alți vendori (așa cum Romtelecom – sau Telekom – e obligat să pună la dispoziție bucla locală în cazul în care altcineva ar fi interesat, prevedere legislativă apărută de altfel prea târziu pentru a mai conta) , însă e dificil de imaginat cum ar putea funcționa un astfel de sistem.

Cert este că Google tinde să devină din ce în ce mai intruziv. Nu am prea multe tangențe cu piața de publicitate pe Internet, așa că din unele puncte de vedere sunt un simplu utilizator ca oricare altul, chiar dacă lucrez în IT. Îmi amintesc că acum câteva luni am căutat destul de insistent o placă RAID mai veche pentru un client. Luni bune după, toate reclamele din toate ziarele pe care le citeam erau la plăci RAID și soluții de stocare. Chiar dacă în teorie nu e nimic rău, trebuie să recunosc că te sperie un pic ideea că mașinile știu atât de multe despre noi. Presupun că și pe europarlamentari.

Google însă a devenit o companie comercială și are nevoie de bani. Pentru că trebuie să își păstreze stilul de viață ( proiecte inovative din care prea puține pot fi valorificate) și în același timp trebuie să arate acționarilor încasările.  Cât va mai rezista “Don’t be evil” rămâne de văzut.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Disting oare aici o atitudine socialista? Da, Google a devenit principalul motor de cautare, Google livreaza informatie (si obtine profit) din anunturile on-line adaptate cautarilor clientilor). Si ce?
    Astept ca Bing sa-mi ofere rezultate de aceeasi calitate, bazate pe baza de date proprie. De ce i-ar oferi Google acces la baza lor de date, doar nu a obtinut-o gratuit (a insemnat o munca imensa, si nu vad de ce aata firma ar folosi-o pe gratis).

    Dar… traiasca socialismul, in care-i dam in cap celui care reuseste pentru a-i favoriza pe cei incapabili – doar asa este „politically correct”!

    • @iosiP – socialismul n-are nimic de-a face cu măsurile împotriva Google și Microsoft, monopolismul e problema. Chiar și atunci când monopolul este creat prin propriile merite, tendința de a-l păstra trebuie contracarată. Neimplicarea statului înseamnă că nu e cazul să apară sisteme de operare sau motoare de căurtare oferite de stat. Însă împiedicarea prezervării unor monopoluri (ale căror deținători uzează de măsuri anticoncurențiale) necesită implicarea statului. Sau a Uniunii Europene, în cazul de față.

    • „Probabil că o variantă ar fi obligarea Google să pună la dispoziție contra cost un API pentru a permite folosirea platformei și de către alți vendori”

      Daca dumneavoastra sunteti ingrijorat de „socialismizarea” bazei de date a Google (formata, la urma urmei, din informatiile luate gratis de la utilizatorii www), eu sunt ingrijorat de varianta in care Google ar detine o pozitie de „dictator” in privinta rezultatelor unei cautari, pe care le-ar putea aranja dupa cum ii dicteaza interesele, varandu-ne sub nas ce doreste sa vedem si ascunzand la coada-cozii informatia sensibila. O cenzura mai spalata, mai aproape de legal.

  2. Mașinile nu știu atât de multe despre noi, mașinile știu multe doar despre mașina despre care am intrat să căutăm ceva anume. Mie îmi oferă cu insistență tocmai produsele propriei mele firme, că după algoritmii lor, alea par să fie cele mai interesante dintre cele accesate de mașinile cu care ies eu pe Internet :P

    Piața de publicitate e o bulă de săpun, Google nu trebuie să ofere publicitate eficientă, ci doar să păcălească niște clienți să cumpere acea publicitate. Aceeași problemă e și pe Facebook, se pare că acolo aproape jumătate dintre conturi sunt false, dar click-urile venite de pe ele conving clientul să cumpere în continuare publicitate.

    Cred că ar trebui să-i ignorăm pur și simplu, sunt doar o subcultură de ”șmecheri” ai advertising-ului care se faultează și se tapează de bani între ei. A le plăti lor servicii de publicitate e ca și cum ți-ai cheltui banii la agențiile de pariuri :)

    • „A le plăti lor servicii de publicitate e ca și cum ți-ai cheltui banii la agențiile de pariuri”

      Puteti sa sustineti asta printr-o referinta la un studiu amanuntit si nepartinitor sau e doar o propozitie aruncata pe piata de propozitii a internetului?
      (sunt mai mult interesat de adwords decat de facebook)

      • Nu sunt persoana cu care să vă bateți în studii, citate și link-uri, îmi pare rău să vă dezamăgesc. Am propriile păreri și mi le exprim, nu comentez pe Contributors ca să citez studii.

        Dacă aveți o părere diferită, cred că dvs.ar trebui să explicați legătura concretă între numărul de afișări sau numărul de click-uri și creșterea vânzărilor la un anumit produs. Sau într-o formă mai trivială, ce legătură e între numărul de babe care se uită la Antena 3 și vânzările companiilor producătoare de bere care cumpără publicitate acolo? :P

        • E complicat cu publicitatea. Firmele de bere presupun ca nu cumpara reclama la A3 ci la posturile care transmit meciuri; incearca si ei sa se orienteze pe cat posibil. Avantajul la Google este ca (uneori) reuseste sa se adapteze la tipologia clientului; nu e o chestiune precisa dar oricum e mai eficienta decat in cazul televiziunii. Ca sa dezvolt comparatia, daca ati comandat bere online, Google incearca sa va vanda si alunele :)
          In plus, exista o masura a adecvarii publicului tinta: se numara accesarile din pagina Google pe reclama dvs, deci aveti o masura, cu totul aproximativa, dar orisicat, o masura a eficientei . E drept ca am citit si o anecdota despre un intreprinzator care lucra pe un segment de nisa, si a observat la un congres cum „concurentii” dadeau click pe reclamele lui ca sa ii incarce nota ( reclama fiind in sistemul „pay-for-click” ). Cel putin privit din afara, sistemul pare destul de functional; nu am vandut niciodata alune ca sa va spun daca ajuta cu adevarat; cert este ca pare sa aiba succes.

        • Nu era vorba de o bataie in studii. Chiar am un interes in legatura cu asta. Reclama pe adwords la un IMM de nisa (producator de utilaje agricole) imi creste nr-ul de vizitatori pe site de la un banal-tragic-falimentar 20 (media/zi) la un numiti-l cum vreti 200 (media/zi cu adwors 50lei/zi). In numar de clienti interesati incat sa cumpere e mai complicat de spus: sa zicem cam 5-6 la 1000 de clickuri? La scara (iremediabil mica) la care operez, mi se pare important. Ce-i drept, nu am citit animalul de 600 de pagini al lui Brad Geddes sau al altui guru similar (si nici nu as putea aplica, tehnic vorbind, 100% ceea ce scrie pe acolo), deci s-ar putea sa fac una sau mai multe greseli in `campaign management`. Dar eram insa real-interesat sa stiu daca cele cateva mii de lei date lui google ma fac sa fiu un donkey-face printre altii sau un `intreprinzator cu simtul secolului`.

          • Probabil experienta personala face cat zece tratate. Zona asta a publicitatii este imprevizibila, daca la afacerea dumneavoastra merge ( adica acel client /zi care vine e un client „pur Internet”, nu e fermierul de peste drum sau un prieten al lui) atunci foarte bine, nu va luati dupa ce spunem noi :)
            Dupa ce am terminat facultatea (prima) am lucrat o vreme la stat (asa am avut timp pentru a doua :) ). Cand terminam salariul si vedeam ca as mai avea nevoie, dadeam un anunt in „Anuntul Telefonic” : depanez TV, casetofoane… ce mai era pe atunci”. Plateam ceva gen cinci lei si aveam doi-trei clienti, suficient ca sa acopar anuntul si sa acopar deficitul pana la urmatorul salariu . Cam asa e si cu adwords :)

          • @interes – nu știu dacă numărul de clienți interesați să cumpere e relevant, cred că ar conta mai degrabă numărul celor care cumpără efectiv.

            Pentru a-mi face înțelese părerile în materie de publicitate online, eu obișnuiesc să fac o paralelă cu o frizerie privată. Dacă un meseriaș se oferă să-i construiască frizerului un panou de reclamă deasupra, vizilbil de departe, pictat în culori atrăgătoare etc. etc., frizerul cumpără de fapt materialul publicitar, urmând ca rezultatele publicității să le vadă efectiv el însuși. Însă cei din zonă îl știu oricum și dacă le place cum tunde el vor veni, cu sau fără panou. Dacă nu, nu.

            În momentul când o firmă specializată în advertising se oferă să crească numărul de oameni care trec pe strada respectivă prin fața frizeriei (de exemplu în baza unei înțelegeri cu managerul unei fabrici aflate în apropiere) frizerul plătește degeaba o sumă infimă pentru fiecare persoană care trece prin fața frizeriei. Pentru că imensa majoritate a celor care trec pe stradă nu vor intra să se tundă, dar firma de advertising își ia banii. Adică oferta e de fapt concepută ca să meargă business-ul firmei de advertising, nu business-ul frizerului :P

            Mai mult decât atât, chiar și dintre cei care vor intra să se tundă, majoritatea nu vor reveni, deci frizerul devine interesat să-i tundă cât mai repede și să-i taxeze cât mai scump, nu să fie apreciat pe termen lung, cum se întâmpla când veneau numai localnici. Deci el ajunge să-și schimbe inclusiv filozofia de business, din cauza tipului de advertising folosit.

            În rest, votez cu Dl.Mihai Bădici, nimic nu se poate compara cu propria Dvs.experiență. Nu cunosc deloc domeniul utilajelor agricole, deci nu-mi pot da cu părerea în cunoștință de cauză. Trebuie să vedeți ce formă de publicitate dă rezultate pentru afacerea Dvs., dar trebuie să folosiți ca etalon numărul celor care cumpără efectiv, nu numărul celor care se arată interesați și nici numărul celor care accesează site-ul. Dacă clienții sunt direcționați spre un site prin artificii de advertising și de fapt nu era ceea ce căutau ei, o asemenea publicitate vă poate face mai mult rău decât bine. Pentru că oferta e de fapt concepută ca să meargă business-ul firmei de advertising …

            • @Harald, nimenu nu „cumpara efectiv” de la tine daca nu stie ca existi.

              Desigur, faptul ca afla de existenta ta nu garanteaza ca vor cumpara (asta depinde de calitatea produselor vndute si de preturile cerute) dar garantez ca daca nu ai „potentiali cumparatori” nu vei avea nici „cumparatori efectivi”.

              Pe de alta parte, daca reclama iti aduce cumparatori in magazin dar acestia nu cumpara (produse de proasta calitate, preturi mari, o atitudine nepotrivita a vanzatorilor) asta nu este vina firmei de advertising ci vina ta.

              Pe scurt, publicitatea iti asigura mai multe persoane in magazin (de asta platesti), nu te invata cum sa vinzi.

            • Si o completare: ai scris „Însă cei din zonă îl știu oricum și dacă le place cum tunde el vor veni, cu sau fără panou. Dacă nu, nu.”
              Ei bine, consider ca afirmatia nu mai este valabila: comertul nu se mai face de mult doar cu „cei din zona” (poate fi valabil pentru o frizerie – care, intre noi fie spus, nu ofera bunuri ci servicii) insa in rest comertul s-a globalizat si te asigur ca-mi cumpar diverse lucruri de la diverse firme de prin toate colturile lumii… desigur, cu conditia sa stiu ca aceste firme exista!

            • @iosiP – există o mulțime de pesoane care ajung să știe că exiști, iar tu plătești pentru asta, deși ei nu vor cumpăra niciodată nimic de la tine. Partea asta reușești să o înțelegi? Că eu am explicat-o în vreo 3 moduri până acum.

              Separat de asta, în peisajul românesc există și o mulțime de persoane care vor încerca să se prefacă a oferi aceleași produse și servicii ca tine, plătind însă doar mai multă publicitate ca tine, nu oferind aceeași calitate și același ”customer service” ca tine.

              În rezumat, dacă Google vrea de la mine aceiași bani penntru fiecare mie de accesări din România ca și pentru fiecare mie de accesări din UK, banii plătiți pentru accesările din România sunt bani aruncați. Aspect care era deja menționat indirect în ”parabola frizerului” expusă mai sus.

    • „Cred că ar trebui să-i ignorăm pur și simplu, sunt doar o subcultură de ”șmecheri” ai advertising-ului care se faultează și se tapează de bani între ei. A le plăti lor servicii de publicitate e ca și cum ți-ai cheltui banii la agențiile de pariuri :) ”

      Sa zicem ca de maine te apuci sa vinzi flori online. Sau baterii de masina. Sau faci o gradinita privata. Te ocupi strict de o zona limitata. Doar Bucuresti. Sau doar Bucuresti, sectorul I.

      Acum, spune-mi, te rog, cum poate o astfel de firma nou infiintata sa isi faca reclama pentru ca lumea sa afle de ea. Vorbim de bugete limitate si de un public-tinta la fel de limitat.

      Bagi fluturasi in toate cutiile postale din sectorul I? (cateva zeci de mii de cutii postale). Sau poate te apuci sa cumperi banere in zona cea mai scumpa a sectorului. Cateva zeci de banere bine plasate, timp de un an si lumea afla de tine. Aveti idee cat costa? De ce nu direct reclama la TV?

      Ia cautati „baterii auto” cu google si o sa intelegi. Cea mai simpla si mai directa metoda e sa afle de tine cei care cauta pe net dupa acel produs.

      Ei, dupa ce va mai ganditi o sa va dati seama si care e puterea lui Google. E practic ca si cum ai avea mai multe canale TV, dar unul singur vinde si reclame comerciale. Unul si numai unul.
      Multiplicati asta la nivelul intregii lumi si o sa vedeti care e situatia.

      P.S. Eu folosesc Bing, dar nu doar din aceste motive.

      • Experiențele mele sunt net diferite. Mi se oferă cu insistență, timp de luni întregi, un model de aparat foto pe care deja l-am cumpărat, iar reclamele au început să apară DUPĂ ce l-am cumpărat. Nu-mi apar reclame la carduri de memorie sau alte accesorii pentru el, ca în exemplul oferit de Dl.Bădici cu berea și alunele. Presupun că cineva plătește acea publicitate la aparate foto și e evident că o plătește degeaba, eu nu sunt un viitor client pentru respectivul model.

        Mi se oferă cu insistență reclame la diverse cutii de carton după ce am cumpărat (și cumpăr constant) câteva modele bine stabilite de ambalaje, dar reclamele sunt la alte modele de ambalaje, care nu îmi trebuie. Singurele reclame cât de cât ”la obiect” sunt cele la bandă adezivă, din care iarăși cumpăr mereu, banala ”scotch”. Însă nu sunt vânzătorii de la care cumpăr eu, reclamele sunt din partea unor vânzători care o oferă semnificativ mai scump. Deci eu nu sunt target-ul lor nici de data asta.

        Când o să vând flori sau baterii auto, o să vă aduc la cunoștință soluțiile de publicitate online pentru care am optat. Dar nu cred că asta se va întâmpla în cursul vieții noastre :P

        • Deocamdata aveti dreptate, in sensul ca algoritmii nu sunt inca suficient de bine pusi la punct. Dar cum e un domeniu in care se invart destui bani, exemplul meu cu berea si alunele e de fapt ceea ce se tinde sa devina mai degraba decat ceea ce este acum. Pentru anumite domenii functioneaza asa cum e, pentru altele nu. Mai depinde si de priceperea celui care face setup-ul, care alege cuvintele cheie etc.

  3. Eu dau „search” pe Google doar de pe masini virtuale, sa nu faca legatura cu contul de Gmail (Bing nu folosesc si din principiu – e MS care ne spioneaza destul, si din considerente practice – e mai prost). Deocamdata merge asa, la Google fiind adunate informatiile acum pe baza de cont utilizator, nu de IP. In viitor am de gand sa inchiriez niste servere virtuale, cu IP dinamic, si sa le folosesc pe post de proxy.
    In viitorul indepartat o sa-mi fac propriul sistem de operare si propriul browser (fara Flash sau Java evident).

  4. Unii comentează cum că baza de date a Google a presupus un efort uriaş al acelei firme, alţii zic cum că acea bază a fost obţinută gratuit dela utilizatorii internetului.
    Google s-a folosit de internauţi cam cum se folosesc traficanţii de droguri de cei dependenţi: îţi formez o dorinţă pentru ca mai apoi să profit de asta; aşa cum toţi oamenii pot afla de nocivitatea drogului şi de cum să se ţină departe de el, la fel oricine poate afla cum să nu-i furnizeze lui Google date despre sine. Dar oamenilor se vede că nu prea le pasă cum se fac bani din „nevoile” lor, aşa că uneori sunt guverne care se simt datoare să-i apere pe oameni de propriile lor păcate; asta nu e nici bine, nici rău. Am putea doar să ne gândim că lipsa concurenţei este nesănătoasă.

  5. on topic: chiar Google tocmai a anuntat o alternativa la finantarea prin reclame pe web. Se numeste „Contributor” (nu cred ca s-au inspirat de la numele platformei unei de aflam noi acum Contributors :-)) care ofera posibilitatea sa platesti o mica taxa si nu mai vezi reclame pe (anumite) siteuri. V. detalii la https://www.google.com/contributor

  6. Un lucru e cert: oamenii apreciază servicii gratuite de bună calitate, ceea ce Google a oferit, într-o oarecare măsură sau măcar până la un punct.

    Acum, căutările pe google sunt din ce în ce mai puţin relevante ca rezultate afişate, website-urile se întrec în a face SEO doar cu google în minte, dar avem o problemă şi mai mare.

    Internet = Google

    Indexând, târându-se pe oriunde primeşte acces, Google a ajuns sinonimul pentru a găsi ceva pe internet. Iar faptul că rezultatele căutării sunt controlate şi monitorizate de o singură entitate te face foarte susceptibil la izonlare.

    Da, izolarea după ziduri şi ziduri de pagini de rezultate irelevante sau chiar înadins servite, după cookie-uri, IP etc. – cred că nu mai este nimeni atât de fraier încât să creadă că oricât ai schimba ip-urile şi calculatoarele,dintr-un număr finit de paşi, ţi se poate stabili măcar identitatea virtuală, cu destulă precizie.

    Însă eu văd o posibilă soluţie în meta motoarele de căutare. Link util: http://www.searchenginejournal.com/24-metasearch-engines-for-centralized-efficient-searching/6375/

    N-avem decât să folosim aşa ceva, să includem şi să excludem surse după bunul plac, să blocăm reclame şi mai ales să putem trece mai repede la ceea ce ne interesează, din mormanul de publicitate amestecată cu abuz SEO.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro