15 martie 1949 – la New York este înființat National Committee for a Free Europe, finanțat de Congresul Statelor Unite, iar postul de radio Free Europe urmează să difuzeze în numele acestei organizații. – 4 iulie 1950, simbolic, de ziua SUA, este transmisă pe unde scurte prima emisiune la Radio Europa Liberă, iar în1951 are loc inaugurarea studioul din München pentru Europa de Est. – 23 mai 1958, refuzând să-și convingă fiica să devină colaboratoarea Securității, de la Paris, unde se refugiase în 1947, Ecaterina Bălăcioiu, mama Monicăi Lovinescu, este arestată și condamnată la 18 ani de temniță grea. Avea 71 de ani. În urma regimului de exterminare, moare pe 7 iunie 1960, după ce mai întâi este aruncată, încă vie, la morga închisorii. – Din decembrie 1961 începe colaborarea Monicăi Lovinescu la Europa Liberă, în studioul de la Paris. În La apa Vavilonului, cea care își pierduse mama în aceste împrejurări cumplite notează: „Şi s-a lăsat să moară pentru a mă naşte a doua oară spre libertatea de a fi eu însămi”. – 18 noiembrie 1977, în ajunul zilei ei de naștere, Monica Lovinescu este bătută sălbatic de doi teroriști palestinieni împrumutați de Ceaușescu de la Arafat. „Să i se închidă gura! S-o facem zob! Să-i spargem dinţii, falca, să-i rupem braţele! Să nu mai poată niciodată vorbi sau scrie!“, așa avea să consemneze generalul Pacepa ordinul lui Ceaușescu. Monica Lovinescu ajunge, în comă, la spital. – 21 februarie 1981, Securitatea pune o bombă la sediul Europei Libere de la München. – 13 noiembrie 1988, moare, se presupune că asasinat de Securitate prin iradiere, Vlad Georgescu, directorul Europei Libere. La inițiativa lui, imediat după apariția în America, în 1987 fusese citită în serial la Europa Liberă faimoasa carte a generalului Pacepa, Orizonturi Roșii, care făcea dezvăluiri teribile despre comunism și despre regimul Ceaușescu – În 2007, desenat de Constantin Bălăceanu-Stolnici, între timp redevenit boier și mare liberal, este găsit planul apartamentului lui Vlad Georgescu. Documentul, o schiță de mână, face parte din dosarul sursei, adică a turnătorului botezat de Securitate cu numele de cod „Laurențiu”. – Joi, 6 iulie a.c., la ora 11, în Aula Academiei Române, „Laurențiu”, alias Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru de onoare al Academiei, este sărbătorit cu ocazia împlinirii a 100 de ani. Primele cuvântări omagiale – citim în programul de pe site-ul Academiei – sunt rostite de însuși președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, și de patriarhul Bisericii Ortodoxa Române, Prefericitul Daniel.
***
Bălăceanu-Stolnici este „boier de viță veche” (strămoșii lui urcă până în secolul al XIII-lea) din neamul Bălăcenilor, neam vestit întru binefaceri istorice (urbane, bisericești și educative). Iar prin Falansterul de la Scăieni (1835), întemeiat pe moșia strămoșului Emanoil Bălăceanu, am avut și noi fourieriștii noștri. Pe scurt, Bălăceanu-Stolnici se prezintă, și ne este prezentat, ca om mare al neamului, „ultimul aristocrat autentic”, neurolog, profesor, doctor în științe medicale, șef al Institutului de Geriatrie, din 1992 lider al Grupului de Reformă Morală al PNL.
Același Bălăceanu-Stolnici este însă, din 1965, colaborator al poliției politice comuniste, desfășurând, ca informator cu o vechime impunătoare, una dintre cele mai prodigioase cariere de turnător și agent de influență al Securității. Prin relațiile (și creditul moral) pe care, ca boier cu vechime genealogică multiseculară, le avea în emigrația română, a reușit să pătrundă în cele mai importante locuri din exil, de la directori ai Radioului Europa liberă și până la vârfuri ale intelectualității române din Franța și Germania. În portretul pe care i-l face, Neculai Constantin Munteanu, jurnalist la Europa Liberă din 1980, îl situează în top 5 al „celor mai scârboși informatori”:
„A turnat din toate pozițiile, liberali, țărăniști, monarhiști, diplomați, colegi, medici, pacienți, rude”, spune despre el Munteanu. Și adaugă: „A turnat pentru bani, pentru carieră și din exces de zel. Omul trăia voluptatea turnătoriei. Chestie de caracter. Boierul avea apucături de rândaș și de slugă hoață. (…) A fost recompensat cu dreptul de a călători peste hotare și cu bani peșin, în lei și valută. Oricât i se dădea, mult, puțin, omul lua. De la bacșișul mizer de 125 de lei, la 4.000 de lei, jumătate din costul unui voiaj în vest. I-au fost decontate chiar și fleacurile artizanale dăruite celor vizitați și turnați. A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu, director al secției românești de la Europa Liberă. Vizita s-a soldat cu o schiță detaliată a apartamentului gazdei, îndosariată în arhivele securității.”
În tot acest timp, Bălăceanu-Stolnici este ubicuu în spațiul public. Adoră să se distribuie în rolul de figură seniorială. E convins că, sprijinindu-și cu un aer demn palmele încrucișate pe mânerul sculptat al unui toiag, ține în viață memoria adevăraților boieri. Se costumează ca atare, chiar dacă pe dedesubt poartă haina invizibilă a adevăratei vocații: cea de prodigios turnător. Cine n-a văzut pe viu bastonul cu măciulie de argint al lui Bălăceanu-Stolnici, lavalierele sale somptuoase, lănțișorul de aur, trecut prin butoniera vestei, al ceasului de buzunar, ochelarii cu ramă aurită și șnur nu-și poate reprezenta corect cum a arătat una dintre cele mai jalnice butaforii umane din câte-au traversat spațiul public românesc. Un spațiu mereu surprizător, în care s-au putut întâlni la jumătatea drumului un cvasi-analfabet, care urca spre președinție, cu un rejeton al marii boierimi, care cobora spre turnătorie.
Înclin să cred că, în calitatea sa de turnător cu o vechime de 25 de ani (1965-1989), Bălăceanu-Stolnici a avut o carieră cu mult mai vastă și mai rodnică decât întreaga sa carieră medical-științifică și academică. Dacă e să-i citim autobiografia olografă pe care și-o face în dosarul de informator al Securității, latura aceasta a vieții lui este cu mult mai vastă și mai rodnică decât întreaga sa carieră medical-științifică și academică. A fost un turnător redutabil bine travestit într-un medic cu zorzoane. Consultați, ca să vă convingeți, fastuosul raport al CNSAS prin care boierul nostru, rebotezat în birourile Securității cu numele „Laurențiu”, este declarat „colaborator al poliției politice comuniste”, decizie „definitivă și irevocabilă”. (Balaceanu Stolnici.pdf – cnsas.ro)
Se poate spune, fără urmă de îndoială, că „Laurențiu” l-a depășit pe Bălăceanu-Stolnici. Serviciile pe care le-a adus țării sale în timpul comunismului îl vor face să rămână în istoria României drept cel mai important colaborator și agent de influență al regimului și al Securității lui Ceaușescu.
Pesemne că acesta și este motivul nedeclarat pentru care a fost omagiat zilele trecute de la tribuna Academiei de către confrații lui. „Fire cumpătată” l-a numit unul dintre omagiatori. Splendidă sintagmă, capabilă să exprime în doar două cuvinte toate calitățile pe care trebuie să le aibă o ființă împletită atât de armonios din întuneric și lumină. Toți marii duplicitari ai lumii – de la criminali, informatori și până la oamenii politici versați, toți, contorsioniști de clasă – își trăiesc viața scindată între scenă și culise, în regim nocturn și diurn. Răul cel mai sofisticat îl fac sub masca cumsecădeniei, jovialității, ieșirii în întâmpinare. Cu toții sunt „firi cumpătate”: oameni așezați, echilibrați, reținuți, afișând respect de sine, astâmpărați și chibzuiți, liniștiți, domoliți, potoliți. Și cu ținută. Într-o perfectă dedublare, „Laurențiu” vorbește în Dosarul său despre Bălăceanu-Stolnici la persoana a treia și enumeră toate calitățile care-l recomandă deopotrivă pentru postul de informator ideal și agent de influență cât și pentru cel de director al Institutului de Geriatrie. Solicită cu franchețe și ca răsplată firească pentru truda turnătoriei postul directorial al Anei Aslan, de vreme ce moartea îi bătea acesteia la ușă… Căci, dacă nu el, cine? În numele gradului său istoric de „boier vechi”, revendica – pentru el un simplu act de dreptate – avansări în grad la Securitate.
***
Ca să-nțelegem cum se cuvine țara în care trăim și urâțenia acestei glorificări academice făcute cu prilejul centenarului împlinit de un individ clasat în „top 5 al celor mai scârboși informatori”, poate că trebuie să ne-aducem aminte că tot în anul acesta se împlinesc, în vinovata tăcere a instituțiilor statului, 100 de ani de la nașterea uneia dintre cele mai alese ființe născute în România. Ironia de la Academie face să ne arate unde a ajuns istoria noastră: au trecut 33 de ani de la o revoluție anti-comunistă confiscată de un regim neocomunist. Nu e atunci firesc ca un slujbaș al Securității să fie urcat pe soclu, în timp ce Monica Lovinescu – deși a vorbit vreme de 30 de ani în locul unui popor redus la tăcere, plătindu-și îndrăzneala cu moartea mamei și cu bătaia mutilantă până la comă – să rămână uitată?
Vă-ntreb pe cei pe care știu că v-a creditat și v-a iubit, pe cei care ați cunoscut-o, ați prețuit-o și ați iubit-o la rândul vostru: nu credeți oare că fibra ei morală, dacă ar fi printre noi, așa cum este și sărbătoritul din 6 iulie al Securității, s-ar cutremura văzând pe cine omagiați sub cupola Academiei, acum un loc al rușinii publice?
***
19 noiembrie 2023. Vreau să cred că la 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu, vom fi mulți cei care ne vom aminti de ea. Amintiți-vă de ea: cei pe care v-a creditat și v-a iubit, cei care ați cunoscut-o, ați prețuit-o și ați iubit-o la rândul vostru, cei care i-ați ascultat emisiunile și i-ați citit cărțile. Iar cei care sunteți tineri și puteți schimba ceva în calendarul aniversărilor naționale – învățați să o cunoașteți.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Articolul explica simplu si clar de ce Legea Lustrației NU ava fi înscrisă vreodata in Romania. Îndrăznesc sa scriu NU va fi citată nici in Constitutie . Securitatea NU a murit. Doar s a vopsit .
Nu am o admirație specială pentru autorul articolului, dar, recunosc, dintr-o dată am început să-l stimez…
Acest articol a dat glas furiei mele greu stăpânite de când s-a aflat monstruozitatea acestui nemernic.
De-a lungul acestor ani îmi veneau în minte inchipuiri ale modului cum nemernicul a întocmit acea schiță.
Monstruos!
Bine spus că schimbarea este neocomunistă.
De la un comunism dezumanizant am trecut la minciuna-incompetenta-coruptie criminală…
Lipsa moralei avandu-l model pe balaceanu-stolnici a avut succes și la academicieni.
Rușine!
Un popor fără morală, va să zică că nu există, este o populație, eventual!
Iar profesional, a fost, cum sun cei din Institut, mediocru si pupator … al doamnei Ans Aslan!
Balaceanu-Stolnici „Laurentiu” ajunge la centenar fără să exprime vreun regret public. Ok, s-a mai văzut. De altfel este și greu să trăiești 100 de ani dacă te copleșesc regretele. Este în schimb mult mai ușor să te suporți 100 de ani dacă ești mulțumit de viața pe care ai dus-o, de „realizarile” tale.
Este o dovadă că pactul cu Mefisto funcționează, nu este doar o ficțiune literară.
Dar pe mine altceva mă preocupă: echipa asta fără formă, fără chip, ubicuă și ea, de indivizi care păstrează și promovează simboluri ca Balaceanu-Stolnici „Laurentiu” și la 33 de ani după Revoluție. Cât tupeu, nu-i așa? Ori, în fața acestui tupeu, ne mai mirăm ca PSD și PNL vor un pact de 7 ani de cooperare pentru menținerea puterii, că AUR este al doilea partid în sondaje, că „Piedone” revine din pușcărie direct pe fotoliul de primar, că „famiglia” Firea-Pandele patronează cămine ale groazei în Ilfov și așa mai departe?
Scuzați, dar… „fără să exprime vreun regret public”? Păi viță-vechea n-a exprimat vreun regret nici în privat, ba chiar își privește și își povestește trecutul cu atîta seninătate-ncît te-ntrebi dacă are discernămînt. Cu foarte mare probabilitate, singurul lui regret (dacă va fi avînd vreunul) este același cu al lui Alexandru Nikolschi: „cine știa că va veni ’89?”.
Ooo, cata dreptate. Insa sa nu il hulim prea tare. Marea majoritare din marii profesori de la UMF au fost si, ce sa vezi, sunt in cardasie cu organele. Chiar si ” marele” Beuran. Stiu ce spun…….
Acum 20 de ani citeam cu mare interes toate aparitiile din presa ale lui Balaceanu-Stolnici, fin in ale artelor, povestitor carismatic, bogat si cu mostenirea aristocratica romaneasca m-au captivat. Afland cu dezamagire mai tarziu ca fusese colaborator. Dupa, articolele lui sau orice aparitie mi se pareau rebutate.
Bună ziua, după 33 de ani încă nu am reușit să ne scuturăm de securitate, încă activează, este împământenită în societate, a făcut pui, puii sunt mai lacomi și-au pierdut urma peste tot de la antreprenoriat până la structurile guvernamentale!
Absolut fabulos.
Dar ce ne facem? Îl biciuim pe Bălăceanu-Stolnici, alias ” boier vechi” versus „top 5 al celor mai scârboși informatori”. Dar restul? Avem o națiune de duplicitari și delatori. O națiune care și Muntelui Caragiale i se părea cel puțin ciudată: „Urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători!” Și asta încă de la sfârșitul anilor 1800.
Mai putem spune că în anii comunismului nu s-a desăvârșit năpasta asta? Și încă, cum.
Așadar ne-am bălăcit în mocirla delațiunii ordinar-plăcute pentru suflete vândute, dar ce ne facem azi cu academicieni duplicitari contemplativi platonici ai delatorilor ce-și trăiesc viața ” în regim nocturn și diurn?”
Cât despre Doamna Lovinescu (cu majusculă) nu voi uita nicicând curajul, farmecul prelegerilor sale, cărțile sale, vraja unei voci inconfundabile.
Este foarte bine că mai există câte o voce care spune lucrurilor pe nume. Felicitări D-le Liiceanu!
Da’ nu-i de mirare, dl „Laurențiu” Bălăceanu e fratele dracului (de, „puntea”!), ca urmare a și fost lins aniversar-frățește de cei doi amintiți de dumneavoastră (care au și ei schelete în dulap). În ce mă privește, prețuirea mea merge toată spre modele precum Monica Lovinescu. Și nu pot uita ce a zis Elisabeta Rizea din Nucșoara: „Trei zile dacă mai trăiesc, da’ vreau să știu că s-a limpezit lumea!” Dacă o țărancă din Muscel ne-a împărtășit o vorbă atît de înaltă, vă întreb pe dumneavoastră, intelectuali fini: e prea mult? Sau cum era interogația prin interbelic: „Nu rezistă celula?”
Am vazut contrariat omagierea acestui individ!Incredibil cat de jos a ajuns Academia,cat de jos a ajuns Romania!Am avut un sentiment de rusine!Fara alte comentarii!
Vocea Monicai Lovinescu era inconfundabila! Ascultam o Voce, eram cucerit de o voce fara chip… Nu-mi puteam inchipui trecerea unei zile fara sa aud acea Voce!
Dupa 1990 am pus in acord Vocea cu chipul si rezultatul mi s-a parut ceva extrem de firesc. O voce cu nuante nobile, un chip parca in efigie, la fel de nobil.
Cam in aceiasi perioada (dupa 90) l-am vazut si am auzit vocea onctuoasa a boierului de vita veche! Mai tarziu am aflat si cine a fost cu adevarat.
PS. Daca nu vom reusi sa ne recunoastem si sa ne protejam valorile, vom fi mereu in pericol ca natie sa auzim laudatio pt tortionarii Vocilor fara chip.
Legat de Academie, singurul demers care ar mai salva ideea ar fi desfiintarea institutiei, dar fara reinfiintarea imediata, cum s-a sugerat la un moment dat. Cel mai probabil, asa ar fi trebuit procedat si cu Editura Politica: cu talentele sale de manager si om cultivat, domnul Liiceanu ar fi putut porni de la zero si ar fi ajuns chiar mai departe. Tot asa ar trebui procedat cu toate scolile doctorale din tara ─ asa incit, cel putin pentru 10 ani, cine ar mai dori obtinerea unui doctorat autentic, ar trebui sa mearga la scolile de-afara.
Un omagiu sincer adus Monicai Lovinescu ar fi continuarea demersului sau. Altfel, simplele vorbe nu sint decit arareori suficiente. Caci nu se cere sa devii peste noapte un erou: poti insa suporta sa fii scuipat pentru Monica Lovinescu. Si s-ar cuveni mai ales sa fii onest, sa te abtii s-o dai pe teoria conspiratiei atunci cind nu mai intelegi ce se intimpla ─ sa nu spui ca stii, daca chiar nu stii. Fiindca daca incepi sa spui ca sint teorii de stinga si teorii de dreapta, ba chiar ca sint obiecte care sint de stinga si altele care sint de dreapta, e clar ca ai o problema cit casa ─ problema ta, nu a natiunii sau a modernitatii.
Atributul cel mai de pret al unui intelectual autentic e onestitatea, care nu poate fi inlocuita prin bibliotecile citite sau scrise.
@R.A.Muresan
Personal, sunt atât de sătulă – cu siguranță Dl. Liiceanu este cu mult mai sătul – să tot aud/citesc porcăria asta cu Editura Politică. Falsa știre lansată acum 30 de ani s-a prins atât de bine de mintea unora, încât nimic nu o mai poate scoate de acolo. Este ca și cum ai fi fost învățat la școală că 3 + 2 = 9 și chiar de ți urlă-n ureche o viață-ntreagă că, de fapt, 3 + 2 = 5, pentru nimic în lume lucrul ăsta nu mai poate ajunge să-ți înlocuiască un fals din minte. Așa că nu voi relua povestea cu Editura Politică, e inutil. Și nimic altceva decât o altă dovadă a faptului că „încremenirea în proiect” a fost o sintagmă de geniu.
Adevarat. Cine mai ventileaza azi povestea cu Editura Politica vs Humanitas este ori rau intentionat ori prost ca noaptea. Humanitas, o afacere cu carti intr-o tara in care se citeste putin dar se vorbeste mult si fara noima, a devenit o institutie culturala admirabila (ma insel daca spun ca e si singura retea de librarii din Romania?), asta atestind niste calitati manageriale deosebite. Cred ca ar fi interesant de aflat daca domnul Liiceanu isi cunostea o astfel de latura inainte de ’90 sau si-a descoperit-o si format-o dupa.
Si eu obisnuiam sa preiau nemestecate justificarile nesfirsite ale lui Gabriel Liiceanu, doar ca intre timp m-am razgindit. Si asta mai ales dupa ce am discutat cu cineva care nu doar ca cunoaste mai bine decit mine istoria editurii in cauza dar care chiar a avut de-a face in mod nemijlocit cu aceasta. Si nu-i vorba ca am inlocuit unele argumente subiective cu altele, ci ca moralmente, am fost nevoit sa le regindesc: chiar lasind la o parte discutiile despre egalitatea de sanse sau metoda Mebo, motivul esential pentru care trecutul se razbuna este exact motivul pentru care nu doar Academia Romana, dar societatea romaneasca cu institutiile cele mai importante sint sufocate de impostura ─ evitarea permanenta a momentului adevarului, a momentului zero cind, pentru a construi durabil, pornesti din nou de la fundatie, fiindca inclusiv vechea fundatie era subreda. E cu atit mai mult cazul de fata, al unei edituri politice a carei ratiune era chiar aceea de a indoctrina.
Ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa stirnesc vreo polemica: dar da, o editura ca Humanitas are deja o influenta mare in societatea romaneasca ─ in mod anormal, majoritatea intelectualilor romani sint conservatori ─, iar aceasta e una in care cultura e gindita ca propaganda, tocmai fiindca la fundatie sta ideea eronata ca propaganda nu poate fi combatuta decit cu propaganda ─ ar exista pesemne o propaganda buna si una rea, cam tot asa cum exista in capul unora securistii buni si securistii rai sau in limbaj politic autohton, hotii nostri, care sint buni si hotii lor, care-s rai.
Iar simburele ideologic al editurii este clar cartea lui Patapievici, Omul recent, care majoritatii conservatoare i-a venit ca o manusa si in care, prin propaganda culturala, majoritatile americana si europeana sint scoase drept victime in lupta cu minoritati artificial construite pe post de tapi ispasitori, vezi adeptii corectitudinii politice, vazuti ca descinzind direct din comunism ─ asadar nu noi descindeam din comunism cu sechele grave, ci americanii care, la ei acasa, habar n-aveau ca sint cotropiti de hoardele comuniste.
De cind cu crizele care se tin lant, oamenii sint deja frageziti, se intorc inevitabil la ultima lectie neinvatata: isi apara mitologiile culturale, chit ca asta inseamna propaganda goala, falii adinci in societate si cale libera spre autoritarism.
@R.A.Muresan
Scuzați-mă că mi-am permis un comentariu la spusele Dvs., nu trebuia s-o fac. Pentru singurul motiv că nu se poate dialoga cu o persoană care pleacă de la premisa că Humanitas „e una (o editură – n.m.) in care cultura e gindita ca propaganda, tocmai fiindca la fundatie sta ideea eronata ca propaganda nu poate fi combatuta decit cu propaganda” și că „simburele ideologic al editurii este clar cartea lui Patapievici, Omul recent”.
Ipoteza Dvs. mi se pare atât de halucinantă – iertați-mă, dar sună ca un delir -, încât îmi dau seama că vorbim limbi atât de diferite, încât nu suportă nicio ipostază a comunicării, pe niciun palier.
Să fiți sănătos!
Faptul ca un turnator ordinar este membru de onoare al Academiei Romane, spune totul despre onoarea acestei institutii populata de fosti sefi, multi turnatori, la randul lor la Secu.
Cum sa nu ti se faca greata , cand insii astia dubiosi, apar la tv si ne dau noua sfaturi si ne tin lectii de morala?
Ioan Aurel Pop însuși a fost colaborator al Securitatii. Președintele Academiei!
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/revista-22-ioan-aurel-pop-cornel-nistorescu-si-dorel-abraham-pe-lista-colaboratorilor-directiei-securitatii-statului-911367
@calin …
Domnul Mădălin Hodor (la articolul căruia faceți trimitere) însuși este un personaj controversat, fiind sancționat pentru modul în care și-a desfășurat activitatea în CNSAS.
Pe de altă parte, atunci când TVR a elogiat unii foști membri ai Securității și a fost criticată pentru aceasta, domnul Hodor a luat apărarea acelor domni într-un mod violent.
Prin urmare, sunt rezervat în a-i considera opinia în chestiunea aceasta un reper valabil.
Revin cu un scurt mesaj: se pare ca toata lumea a uitat vorba lui Ticu Dumitrescu despre Balaceanu Stolinici cand a vazut cat a turnat si cate turnatorii scrisese: un Balzac al Securitatii!
Acesta isi dadea recent cu parerea despre familia din Romania de azi ,despre natalitate:
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26278183-constantin-balaceanu-stolnici-degradarea-ideii-familie-datoreaza-degradarii-educatiei-cum-vede.htm
Romania e asa cum e din cauza unora ca Balaceanu Stolnici , unii sunt colegi la Academie! Ne mai dati si lectii acum ! Rusine !
Pina si inmormantarea si locul de veci sunt platite vesnic de academie, noi, platim taxele halucinant crescute de primarie la cimitirul Bellu.
Dramatic. Dar, cred că inversăm logica elementară, cauză-efect. Il aducem în expunenere publică, dar ne întrebăm ce „drame”, măcar post-comuniste au îndurat autorii morali! Probabil „drama” de a primi din partea societății traumatizante zeci de ani o binecuvântare de a trăi mult mai bine, prin pensii speciale. In fapt, sistemul securist trăiește și acum și ordonează destinele unei națiuni perfect caracterizate de Țuțea!
Când eram copil nu am reușit niciodată să înțeleg balada Miorița. Am cerut în repetate rânduri să-mi fie explicată pe înțelesul meu. Degeaba, nimic nu reușeam să înțeleg. Acum văd un popor român resemnat și hăituit de securiști și de urmașii lor transformați în 33 de ani în politicieni PSD-PNL un popor asemeni ciobanului din baladă. Ce gândea omul? Da să mă omoare-n puii mei odată! Fac parte din acest popor și în sfârșit înțeleg Miorița.
Eu cred ca poporul naste monstrii astia, ca-i voteaza mereu. Si nu-i voteaza cu scarba, nici cu resemnare, se recunoaste-n ei! Daca vreti sa rezolvati misterul celor 34 de ani incercati sa ganditi lucrurile asa si veti vedea ca faptele se insira si se explica bine, bine de tot.
pop, daniel si stolnici. se omagiaza securistii intre ei
Academia Română, trebuie să-și ceară scuze pentru nesimțirea de care a dat dovadă. Și să demasce cine a fost tov. ,,Laurențiu”. Și cine este si azi. Mă întrebam, de ce oare Monica Lovinescu, Paul Goma … nu sunt recunoscuți post-mortem de către Marea Academie Română? Iar răspunsul a venit. O parte a intelectualității românești (%?) rămâne agățată in timpul dictaturii ceaușiste. Așa cum s-a complăcut și până in Dec.’89. ,,Primele cuvântări omagiale – citim în programul de pe site-ul Academiei – sunt rostite de însuși președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, și de patriarhul Bisericii Ortodoxa Române, Prefericitul Daniel.” Iar Dl.Liiceanu spune TOT.
Să mă ierte dl Liiceanu, dar tot articolul se rezumă în următoarele cuvinte (conținute): „cupola Academiei, acum un loc al rușinii publice”.
Citim pe site-ul A.R.: „1989 dec.26: „… Adunarea generală a Academiei … hotărăște excluderea din rîndul membrilor a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, vinovați de trădarea poporului român”. Nu face obiectul comentariului meu „trădarea” ceaușeștilor dar lui viță-vechea ăsta, care-a trădat diaspora românească toată, de ce Academia aceeași ii ridică osanale?
Ne indignăm de politicienii noștri, fiindcă și-au însușit deplin metehnele nomenclaturiștilor, dar privim cu indiferență această cloacă care este Academia, în vîrful căreia stau cocoțați „mari români” care de care mai turnător.
…intr-un Picior
Ghici ciuperca ce-i?
Ghici ce hram poarta proaspatul presedinte reales al ACADEMIEI?
Mulțumesc Domnule Liiceanu! Oameni ca dumneavoastră sunt tot mai rari!
Cu cit mai rari cu atit mai bine pentru societate .
Portrete a doua centenare, ca in evanghelia dupa Shakespeare (Hamlet, 3:4 „Look here, upon this picture, and on this…”)
Excelent!
Nenumărați securiști și informațori mai sunt în ”Academia” Română, în BOR, în politică, unii deghizați în ”oameni de afaceri”… Se omagiază între ei, un spectacol grotesc. Mulțumesc pentru articol, dle Liiceanu.
Imi amintesc ca in 1990, cand a aparut jigodia asta la TVR (Balaceanu), a fost prezentat ca un mare colectionar de arta si alte alea dar si ca un fel opozant al comunismului. Mi-am pus intrebarea, cum dracu’ a fost asta opozant si a putut sa stranga atatea? Din istoria familiala stiam ca chestiile de valoare apartinand familiilor care nu se dadeau cu comunistii se vandusera in talcioc in anii ’50 pe sume derizorii, ca sa aiba oamenii ce sa manance (familiile de burghezo-mosieri aveau cartela neagra si nu mai apucau ratiile distribuite cu generozitate de PMR). Probabil ca de acolo le-a cumparat pe nimic B-S.
Nu înțeleg : Băsescu (2 mandate de Președinte) dovedit turnător, își pierde toate drepturile pentru foștii Președinti.
Stolnici, turnător „de marca” (și alții) DE CE este, încă, membru al Academiei, instituție finanțata de Stat și cu toate drepturile aferente? Statul roman finanțează foști turnători? Pe când și omagierea lui Ceaușeasca?
Am crescut ascultand pe ascuns cu tatal meu ”Europa Libera” , Am crescut cu Monica Lovinescu si ”Al dumneavoastra Neculai Constantin Muneanu…sa auzim numai de bine !’…
Nu am auzit niciodata , pana la Revolutie de CBS . Prin urmare, nu cred ca am pierdut ( mai) nimic !
Stima profunda , d-le profesor Liiceanu !
1.”Dumneavoastra ati spus in cuvantul pe care ni l-ati adresat ca nu stiti daca ati fost la inaltimea exigentelor macar a unei parti din intelectualitatea romana. Fac parte din acei carora li s-a lipit eticheta de ￂintelectual al lui Basescuￂ si as vrea sa spun cu aceasta ocazie ca ati fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta. (…) Asta inseamna tocmai ca s-au recunoscut cu valorile lor in activitatea dumnavoastra”, a spus Gabriel Liiceanu.”
2. „A fost recompensat cu dreptul de a călători peste hotare și cu bani peșin, în lei și valută….” Poate ar trebui sa ne reamintim ca unii actuali anti-comunisti ferventi au stat luni de zile in strainatatea occidentala cu acordul conducerii comuniste. Unii, destul cat sa-si poata pregati doctoratele in conditii optime.
Eu consider important cine are credibilitatea de a face aprecieri morale.
După ce am citit articolul, în afară de scîrba imensă pe care am resimțit-o față de personajul Stolnici (știam că a fost turnător, dar nu știam de toate nenorocirile pe care le-a comis), pot să spun că mi-a ieșit și jmekeria din cap. La revedere bastoane de abanos cu mîner de argint și fildeș (le luasem ca să le folosesc atunci cînd o fi cazul, la pensie), la revedere și ceas de aur de buzunar cu cheiță și ochelari cu ramă de aur! Să le moștenească nepoții, dacă o să am nevoie o să-mi iau un baston simplu, de moșneag penzionar. Toată viața am fumat pipă și țigări de foi, dar după ce i-am văzut pe alde Borcea și Botezatu cu trabuc am terminat-o, fumez doar la mine în grădină ca să nu mă vază nimeni cu trabucu-n bot, că am văzut că toți cocalarii se sparg în trabuce și Rolexuri, mai pe nou turnătorii au bastoane de ciocoi, pur și simplu mă gîndesc dacă nu e cazul să renunț și la căciula mea rusească din blană de lup siberian, fiindcă am văzut și la Iohannis că e o problemă cu căciulile astea de blană! Dom’le, nu-i corect, muncești o viață și din cauza unor nenorociți nu poți să fii și tu jupîn la penzie!
Toți cei care vor sluji dreptatea nu vor avea mai mult decât soarta lui Ioan Botezătorul. Sau, și mai mult, soarta lui Iisus Cristos. Nimic pentru cei buni! Aceasta e deviza lumii și a celui care o conduce. Uitați-vă la hidoșenia Academiei, o cloacă în care se adună pe bani munciți de alții tot felul de cabotini, doar pentru a-și da slavă goală unii altora. Uitați-vă la îmbrăcămintea lor de ceremonii…academice. Uitați-vă și la ierarhii Bisericii Ortodoxe – altă academie, altă fățărnicie. Aceste cisterne de orgoliu hidos nici măcar în cimitir nu au loc lângă semenii lor aflați sub aceeași soartă. Acum, citiți aceste cuvinte: „Toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni. Astfel, își fac filacterele late, își fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi, umblă după locurile dintâi la ospețe și după scaunele dintâi în sinagogi. Le place să le facă lumea plecăciuni prin piețe și să le spună Învățătorule! Învățătorule!”. Nimic nu e nou sub Soare. Dacă mâine ne-ar invada rușii, ăștia toți ar face plecăciuni în fața tancului rusesc. Dacă există o Academie Română, aceea este în Cer; și nu am niciun dubiu că pe cei mai mulți membri ai ei noi nici măcar nu-i cunoaștem.
CUM NU VII TU, TEPES DOAMNE?
….cum de ne mai rabda acest pamant???
Este singurul academician colaborator al securității până în decembrie 1989? Ăsta era un josnic turnător… alți erau participanți efectivi la acțiunile securității și iau râzând în sine beneficiile academicienilor …circul tipic romanesc…tot un fel de pensii nesimtite…
Nu ne oprește nimeni ca în seara zilei de 19 noiembrie, la ora 19h00, să ne adunăm și să aprindem lumânări și să depunem o floare la tabloul Monicăi Lovinescu, în fiecare oraș al României.
După acest articol, cum din nefericire rar se mai poate citi în România, boierul pare mic. Poate să aibă sute sau mii de articole și cărți. Este exact ca sutele de „universitari” de azi care se ascund în spatele unui număr de citări ale lucrărilor lor și se fac că nu văd că una este validarea după ratting și cu totul altceva coloana vertebrală.
Nu știu ce discurs a ținut la evenimentul tristei instituții denumite Academia Română, însă știu că individul se pretinde expert în neuropsihiatrie – oare ce discurs ar putea ține despre determinismul științific (neuro-psihiatric) al trădării? A scris chiar și despre suflet!!! Mai este (Wikipedia rată) efor testamentar al așezămintelor brâncovenești și președinte al Ordinului de Malta, două instituții în care coloana vertebrală ar trebui să conteze. (Trec peste faptul că un boier ortodox n-ar trebui să intre într-o instituție catolică.)
Dacă acum, la 100 de ani, rămas singur în fața marii treceri, nu și-a cerut încă iertare public, înseamnă c-a murit de mult și că-și duce prin lume carcasa goală ca suport de decorații și cocarde. Foarte trist. Încă (ÎNCĂ) mai are timp să-și ceară iertare. Dar pentru asta trebuie oarece profunzime a vieții spirituale, nu tinichele aurite.
@ Dez-turcește-te, boier Constantine: Replică de excepție.
Academia română pare un cuib ( nu găsesc un termen mai potrivit, ´societate´ ) protocronist, menit să transmită, să ´salvgardeze mai departe´ ´identitatea românească´ sau Românismul, din cele mai vechi timpuri sau din negurile preistoriei. Inițial, protocronismul era o mișcare literară, cultă. Gemete nostalgice pe undeva de înțeles, din partea unor nemuritori eclozați, alăptați, înverziți și înfloriți în Epoca de aur. Tradiție neclintită, consecvență. Ideea, iluzia, e că ar exista un ´fir´ , o identitate și o continuitate națională, un fel de dialectică a spiritului/sufletului, Geistului ( ´ființei´) românesc sau ´daco-român´, cu rostirea-i păsărească ( înregistrată de la nemți ), etc., mitologia (/istoriografia) romantică naționalistă de sec. 19. Sunt și academicieni respectabili care mai cultivă nostalgii protocroniste, fie și în formule neprihănite și diafane, printre rânduri, așteptate și descifrate cu nesaț de învațăcei postmoderni, ´rezistența prin cultură´ în contra tsunamiului globalist care (cică) șterge identitățile, ´diferențele´ etnice creatoare și alte bazaconii bombastice. În această dialectică ( contrailuministă ) a sufletului românist orice proces istoric își are si partea luminată ( de ființa română), integratoare ( aufhebenu valah ), îndreptățirea metaistorică, inclusiv Comunismul, în pofida lui însuși. În termeni mai actuali, ne-a protejat, cu cloaca lui fetidă, de progresismul internațional, de străini, de iarba rea și cruzii tăi dușmani, vorba imnului și manelei tradiționale. Ne-a jupuit trupește, dar ne-a mântuit sufletește, e așa, un complex militaro-politico-religios cu ițe balcanice anevoie de descâlcit, că tragi de unul și cine știe pe unde se mai desface, solidaritate. Așa se face ca ar fi fost o ´elita´ naționalist-spiritualistică și prin Securitate, Securitatea aia ´buna´ ( în prelungirea Legiunii ăleia bune ), după care palpita nr. 1 din topul ´celor mai scârboși informatori´, al dnului N. Constantin-Munteanu, anume marele istoric conspiraționist Alex Stoenescu. Iar măria sa boier mare nemuritor ( i s-ar cuveni totuși locul de onoare ) debita de prin cărți oculte, prin anii 90, despre tradiții și spiritualitate, mare adept ( Radio România avea și mai are o emisiune de inițiați, din secta aia apocaliptică, un amestec de Guenon și Gușă, a lui G. Voican-Voiculescu ), cu conștiința bună și edificată a celui care știe că a fost tot timpul organul credincios al Sufletului zalmoxian ( și uneltei sale dialectice, Securitatea cea neamolească), cu ale lui nebănuite stratageme …
Va multumesc Domnule Liiceanu. Istoria n-are cum fi fara asemena requiemuri. Din fericire avem internetul, nimic nu e uitat, totul e stocat. Tot ce scrieti ramane, inclusiv poza D-nei Lovinescu cu un ochi invinetit.
Ce o ascultam cu taica-miu la Europa Libera…
Dumneaie si multi altii inclusiv Petre Mihai Iancu, au mentinut o stare de speranta in timpurile alea. Bravo lor!
LEPADATURA asta nu este NUMAI un turnator – este si ASASIN – sau,cel putin participant direct la asasinarea lui Vlad Georgescu, cel care a desenat si dat si dat Securitatii Romane planul apartamentului in care locuia V.G. si a permis Securitatii sa plaseze sursa radioactiva care i-a provocat cancerul rapid ! ACademia Romana ? A disparut in 1948m – cand comunistii au desfintat-o si refacut-o „socialista” !
Si sa nu-l uitam pe Toparceanu : „N-am incredere-n Academie / Si nici ;la cine s-o reclam !
Numai SCARBA si DISPRET pentru ceea ce a ajuns biata Romanie si a ei Acaademie ! Multumiri Domnule Liiceanu ppentru adevarul exprimat – Ma bucur ca mai sunt INCA romani care spun adevarul ! Ma bucur ca fac parte din familia – clanul pe care Dv. il reprezentati cu deosebita cinste si demnitata ! In rest „Sa auzim numai de bine” ca sa reamintim de vechea urare – cine a ascultat-o – pe vremuiri (si ce vremuri ) stie de unde vine !
Respect, domnule Liiceanu.
Corect si la obiect articolul.
Era si mai interesant daca aminteati si de ceillalti 4 turnatori din Top 5.
Pentru stiinta celor mai tineri care nu banuiesc că pervertirea societatii prin metode securiste in „iepoca de aur” nu va ajunge sa vindece niciodată România de colaborationism.
Acest farseur informator care vrea sa fie un academician vector de opinie în Romania poate fi comparat cu Fanfaronada de la Podul Braila.
Multe trompete la inaugurare care nu au nicio treaba cu Podul aproape nefunctional.
Dar sa facem o poza la Pod ca da bine la ‘bobor”!
Așa e si cu acest omuleț:
sa-i punem haine de academician !
Chelului tichie de margaritar.
Rog nu mai analizați toată pleiada de acadenicieni sa nu aveti surprize!
In imaginea care însoțește textul – fotografie din Aula AR -, in dreapta, pe primul rand, este istoricul Georgeta Filitti (fostă Penelea). Anul trecut, a devenit și dansa membru de onoare al AR, însă, peste tot (in titlul unei cărți-interviu, in emisiuni radio-tv) este prezentată – cu complicitatea vinovată a doamnei – drept „academician” (la fel se întâmplă, de ani de zile, și cu „boierul de spiță veche”, centenarul despre care scrie GL). Conform statutelor – dar și normelor morale – ale înaltei instituții de consacrare științifică, doar unui membru titular i se poate spune academician, ceilalți sunt ceea ce sunt cu adevărat fiecare-n parte: membru de onoare (din țară sau din străinătate) sau membru corespondent. Prea puțin contează dacă – in cazul încălcării acestei legi de structură a AR – impostura este prin omisiune sau comisiune.
Ce caută la această farsă Preasfințitul Virgil Bercea (pe randul 2 din mijloc, cu haina cu mansete mov, langa ierahul ortodox) episcop roman unit de Oradea??? E nepot de soră a cardinalului Alexandru Todea, închis la Sighet și Râmnicu Sărat, și urmaș în scaunul episcopal al Preasfintitului Valeriu Traian Frențiu, ucis la Sighet de comuniști, și declarat Fericit în 2019.
Ce exemplu moral dă acest ierarh? Episcopii, preoții, călugării și credincioșii
Bisericii sale au fost martirizați de securiștii pe care i-a slujit Stolnici.
Una e să iertăm (pentru părere de rău și mărturisire), alta e să și omagiem!!
Așteptăm claritate morală la Oradea.
Dl. Balaceanu Stolnici si-a facut numele de rahat negandindu-se ca si comunismul pana la urma are un sfarsit. Cred ca nici daca ar fi stiut nu s-ar fi comportat diferit. Cei 45 de ani de slujba comunista nu se compara cu cei 34 de post comunism, in care se traieste foarte bine se pare, cu pensia si avutia produsa in deceniile de „impliniri marete”….
DUmnealui este un baron rosu, similar mizeriei umane C.Parhon, M.Sadoveanu si multi alti baroni rosii…CHiar si Maurer poate fi trecut printre ei. Ei intra in memoria colectiva (atata cat mai este) a tradatorilor de tara si de neam precum colonelul Alexandru D. Sturdza ce si-a facut si el namul de rahat…Pacat ca cine mai stie astazi lista respectiva?…?
Eu știam că toți membrii Academiei trebuie să aibă adeverința de la CNSAS, care să dovedească că nu au fost colaboratori ai Securității. Cum oare a trecut acest domn de această cerință obligatorie? Ar exista 2 posibiltăți: 1. cei de la CNSAS au dat o adeverință fictivă; 2. cei de la Academie nu au ținut cont de adeverință
„A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu, director al secției românești de la Europa Liberă. Vizita s-a soldat cu o schiță detaliată a apartamentului gazdei, îndosariată în arhivele securității.” Inca nu mi-am revenit dupa citirea acestui rand. Simt in continuare o senzatie de rau fizic. Probabil ca „boierul” facea o schita a apartamentului pentru a stabili unde va fi pus dispozitivul care urma sa-l iradieze pe Vlad Georgescu.
Eu as mai adauga o data importanta: 04.07.2023- „Pronunțarea definitivă în dosarul morții lui Gheorghe Ursu a fost amânată pentru 27 iulie. ”
„Sincer, mă gândeam că probele sunt atât de covârșitoare și de concludente, încât soluția nu ar fi trebuit să mai ia încă o lună, după cele două luni care au trecut” (Andrei Ursu).
Mi se confirma inca o data ca traim intr-o prelungire a vechiului regim comunist.
O poza face cat 1000 de cuvinte Raluca Turcan strangand mana boierului cu ocatia omagierii, poza e pe g4media , imi e greu sa cred ca nu stia cine a fost.
Stie foarte bine dar asa sunt politicienii. Nu ea este problema, problema este insasi academia romana in frunte cu al ei presedinte care ofera aceasta oportunitate de intalnire.
Si Ioan Aurel Pop ?
Câtă fățărnicie! Câtă ticăloșie și pură nesimțire din partea acestui președinte al Academiei române și a celui ce se pretinde Patriarh !
Despre ce onestitate poate fi vorba la aceste două persoane cu pretenții de intelectuali.
Am citit toate comentariile pe marginea articolului scris de domnul Liiceanu, mă bucur enorm că în România mai există intelectuali onești, oameni cu coloană vertebrală, mai este încă speranță pentru acest popor amărât.
Mulțumesc domnule Liiceanu, mulțumesc și autorilor comentariilor făcute.
În copilărie de abia așteptam, seara, noaptea, să ascultăm Europa Liberă, vocea într-adevăr inconfundabilă a doamnei Monica Lovinescu “teze și antiteze de la Paris” și pe domnul Neculai Constantin Munteanu cu al său “să auzim numai de bine, aici Radio Europa Liberă”. Era porția de oxigen pe care o inspiram cu nesaț pentru a putea supraviețui în acea lume cenușie.
M-ați dezamăgit cumplit domnule Ioan Aurel Pop, aveam o stimă pentru dumneavoastră, erați pentru mine un adevărat dascăl de istorie, vă ascultam cu mult interes emisiunile dumneavoastră pe teme de istorie, păcat, se pare că dincolo de “cumsecădenia ardelenească” se ascunde altceva. Nu poți sta cu fundu-n două bărci, nu poți fi și cu Dumnezeu și cu Mamona.
Mi-aduc aminte de unchiul meu, un onest dascăl de matematică, un adevărat profesor de școală veche care își exprima profunda surpriza față de mătușa mea, la auzul veștii că “tovarășa Elena Ceaușescu a fost primită în Academia Română” !!!!!
Despre ce Academie vorbim ? Eu nu sunt un intelectual, sunt un muncitor, am avut un respect față de această instituție, oare chiar așa de jos a ajuns ?
Dezamăgitor.
“Să auzim numai de bine”!
Doamne ajută.
@Adrian
Încă suntem mulți cei pe care Europa liberă i-a unit. Monica Lovinescu și ceilalți ne-au făcut să ne simțim solidari și să ne putem recunoaște între noi, după. Era vocea speranței, prin ea simțeam că nu suntem tocmai uitați pe lumea asta, că îi pasă cuiva de noi, că nu suntem singuri. Cu atât mai rușine ar trebui să ne fie că, atât de mulți fiind, nu am fost în stare, împreună, să facem ceva nici înainte, nici mai ales după.
Mi-ați încălzit sufletul cu cuvintele Dumneavoastră. Vă mulțumesc.
Respect!
Academia Română și BOR au rămas un fel de cimitir al elefanților comuniști….
Constantin Balaceanu Stolnici a fost prieten cu parintii mei fiindca traia cu o prietena a lor buna cu care a refuzat sa se insoare desi, ea murea de o boala de rinichi. Dupa moartea prietenei ai mei au refuzat sa mai fie apropiati cu el. S-a insurat cu cineva cam tot ca el. Inainte sa plece din tara, parintii mei l-au mai intilnit la diverse intilniri de prieteni comuni. Le era scirba de el. L-am revazut la New York in 1988 si l-am dus la Philadelphia sa vada locurile istorice. S-a ofticat ca dintr-o neintelegere nu am luat-o si pe nevasta lui cu noi. Un om anost, oprotunist si lipsit de caracter. Boier de vita mica morala, asa cum au fost in istorie cei mai multi din boierii nostri, ca o rusine nationala. O singura grija aveau, sa distruga orice voievod de valoare, asa ca sa nu ne mai miram de individul asta.
Aniversarea a doua centenare….unul care a avut loc la Academia Romana si nu ar fi trebuit sa aiba loc ,altul despre care doar putina lume va sti ce inseamna si va trece aproape neobservat.
Doua centenare, un stat esuat si o Academie esuata.
Problema este ca cei care au esuat acest stat…conduc in continuare ranjind la noi cinic, european si euroatlantic.
Va multumesc domnule Liiceanu ca va faceti timp pentru a ne aduce aminte ca exista si razboaie care merita luptate.
Nu îmi este dragă tabăra dlor Bălăceanu Stolnici și Pop, dar e cam mult alb-negru – după gustul meu – în textul dlui Liiceanu.
La dînsul am pretenții de niscaiva sine ira et studio…
Altminteri materialul e scris frumos… Cucerește.
În paralel, privesc vehemența comentatorilor de aici / partizanilor dlui Liiceanu.
Și mi se sparie gîndul, cum e cu toleranța în straturile sociale din aval de dumnealor…
Pana la urma Herta Muller a avut dreptate in furia ei impotriva Romaniei. Asasinii si ideologii de ieri continua si astazi sa emita otrava, nestingheriti.
Doar cu o farama de schadenfreude, ma intreb ce parere are despre Merkel, Scholz si proeminentii colaboratorii germani ai lui Putin.
Herta who? celebra exclamatie a criticului de serviciu de la New York Times …cand a luat premiul Nobel pentru romane expirate despre securisti…un premiu politic, ca multe altele.
Nu asasinii si ideologii de ieri sunt problems ci mafia ( exemplu Pandele , Firea, nasul.Becali) patronii de facto ai azilelor groazei din Voluntari. Mafia din ministere , din politie, cad zilnic capete si se deschid noi dosare panale ..
…..
Si Academia Romana e o mafie unde fosti: Informatori , securisti, ministrii, rectori, directori, au un loc de retragere , un cimitir al elefantilor, bine platit! Foarte putini din membri ei sunt acolo.pe merit stiintific…
Despre Merkel Herta Who? nu o sa zica nimic…nu ar fi pe linie…
Sa ne mai miram de invazia de false universitati, furnizoare de diplome fara acoperire? Ca „doctorii” plagiatori s-au inmultit ca ciupercile?
Sa ne mai intrebam de ce nu exista niciun semnal dinspre Academia Romana cand scoala romaneasca, aflata la discretia unor falsi reformatori se prabuseste?
Sa ne mai mire ca mai ales indivizi mediocri, lipsiti de simtul datoriei, ajung in fruntea tarii si o prabusc? Ca, sufocati in noua temnita care ni s-a construit dupa daramarea celei comuniste, asteptam in zadar un suflu puterniic de aer curat dinspre elita?
Va recomand sa va miscati incet spre VEST. Dar treceti de Viena, mai spre vest.
Usor cu dat sfaturi dar doar asta pot face.
15 martie 1949 – la New York este înființat National Committee for a Free Europe, finanțat de Congresul Statelor Unite, iar postul de radio Free Europe urmează să difuzeze în numele acestei organizații.
Postul de radio Europa Liberă a fost creat și păstorit în primii ani de existență de către CIA, prin intermediul Comitetului Național pentru o Europă Liberă (NCFE), o organizație-paravan a CIA, înființată de Allen Dulles la New York în 1949.
RFE/RL au primit fonduri în mod secret de la CIA până în 1972. În primii ani de existență ai RFE, CIA și Departamentul de Stat al SUA au emis directive politice generale și a rezultat un sistem în care politica programelor de radiodifuziune a fost stabilită prin negocieri între aceștia și personalul RFE.
După 1972, RFE/RL au trecut, formal, sub umbrela Congress-ului.
* * *
Aceste informații sunt publice. Scrie chiar și pe Wikipedia.
Peste o suta de ani,daca aceasta lume – de acum- va rezista propriei ei memorii scurte,semioligofrene si ignobile, numele lui Monica si Virgil vor dainui,cu tot cu nobletea lor inalta.
Si declaratia noastra de iubire, care megasindu-si la vreme cuvintele,a fost frumos rostita de Gabriel Liiceanu.
Numesc adevar ceea ce continua sa existe-Albert Camus