vineri, ianuarie 27, 2023

Două decenii de dialog și interculturalitate

A sosit, astăzi, 29 aprilie 2015, momentul unui bilanț – la împlinirea a 20 de ani de la semnarea și ratificarea de către România a Convenției-Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale.

În acești 20 de ani, România a întreprins acțiuni concrete pentru protejarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale care trăiesc în mod tradițional pe teritoriul României și pentru conservarea identității culturale, lingvistice, religioase a acestora.

Principiul de la care au pornit toate aceste acțiuni este unul pe cât de simplu, pe atât de important: să recunoaștem, fără echivoc, contribuția pe care au avut-o și vor continua să o aibă toate etniile care trăiesc pe teritoriul țării la construcția și dezvoltarea societății românești. Este o răspundere comună și împărtășită: a statului, pe de o parte, pentru a asigura prezervarea și dezvoltarea identității minoritare, care îmbogățește societatea în întregul ei, și, pe de cealaltă parte, a minorităților de a participa la dezvoltarea întregii societăți, și nu doar a intereselor minorităților.

Albanezi, armeni, bulgari, croați, cehi, greci, germani, maghiari, evrei, italieni, ruși-lipoveni, macedoneni, polonezi, romi, sârbi, slovaci, tătari, turci, ucraineni, ruteni fac parte integrantă din societatea românească, participă în mod activ la construirea viitorului României. Dialogul majoritate – minorități reprezintă o constantă de care o societate are întotdeauna nevoie.  Reprezentanții minorităților naționale participă nemijlocit la elaborarea și adoptarea tuturor deciziilor politice, indiferent de domeniu și de nivel, fiind prezenți în Parlamentul României sau aleși în mod direct la nivel local, în primării sau consilii locale.

Angajamentul deplin al României față de minoritățile sale este reflectat în primul rând în prevederile actului fundamental, Constituția României din 1991, revizuita in 2003, precum și în legislația subsecventă adoptată începând cu 1991, care permite punerea în valoare a tuturor drepturilor de care se bucură persoanele aparținând minorităților naționale, fără discriminare. Asigurarea educației în limba maternă, oficierea slujbelor în limba maternă, utilizarea limbii materne în administrația publică și în relația cu autoritățile, în justiție, folosirea limbii materne în mass-media (tipărită, audiovizuală) – toate acestea sunt realități de necontestat. Susținerea și promovarea culturii, tradițiilor și patrimoniului cultural al minorităților din România este de netăgăduit.

Totodată, acesta este un angajament demonstrat și prin susținerea de către România, la nivel internațional, a instrumentelor care au ca obiectiv protejarea și promovarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale și a identității acestora. Diplomația română s-a implicat intens în negocierea, la nivelul Consiliului Europei, a Convenției-Cadru privind protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Documentul, adoptat la 1 februarie 1995 și semnat de către România chiar în aceeași zi, reprezintă primul instrument multilateral cu forţă juridică destinat minorităţilor naţionale. Acum 20 de ani, la 29 aprilie 1995, România era primul stat care ratifica Convenția-Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, iar politicile sale au urmărit filozofia acestui instrument juridic.

Modelul contemporan românesc de interculturalitate, de dialog şi totodată de protejare a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale, de implicare a acestora în luarea deciziilor, nu doar cu privire la identitatea propriei minorități, ci pentru întreaga societate românească, este o poveste de succes, iar România va rămâne puternic angajată în promovarea diversităţii, a culturii dialogului și a respectului faţă de celălalt.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Corect dar … In „interbelic” existau „senatori de drept”, printre ei numarandu-se si capii religiilor recunoscute; n-a fost rau. Cu deputatii minoritatilor e, vad eu, mai complicat.Da, exista minoritati cu o istorie pe teritoriul Romaniei care au drept de reprezentare.Dar ce ne facem cand se inventeaza italieni si greci – de fapt ramasitele acestor minoritati, urmasii „pasaportarilor” siliti de catre comunisti sa se „repatrieze”desi traiau de generatii aici sau sa ia cetatenia romana ? Majoritatea au ales emigrarea, o stim.Sau „slavii macedoneni (?) o gaselnita de nedefinit (o fi sarbi ?, o fi bulgarii la care Tito le-a inventat o natie aparte, ca Stalin cu „moldovenii”)? Si, oricum ai lua-o, sa le dai dreptul de a constitui un „grup parlamentar”? Doar ca sa fie Dl.Pambuccian presedinte de ceva si sa poata contribui la suspendarea unui Presedinte ori la caderea unui Guvern ?
    Urmasii lui Iorgovan sa mai mediteze inainte de a ne propune o noua constitutie !

  2. Toate bune si frumoase. Presupun ca autoritatile romane se preocupa si de protejarea identitatii si drepturilor romanilor ce traiesc in afara granitelor Romaniei. Si nu vorbesc de Spania, Italia, Angllia sau Germania, ci de Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Serbia.

  3. Din lista prezentata se observa ca Romania recunoaste minoritatea rutenilor. Aceasta are o organizatie, Uniunea Culturala a Rutenilor din Romania si un deputat propriu.

    Foarte ciudat.

  4. Nu vreau sa fiu carcotas, si chiar daca articolul e atat de sec incat nu contine nici macar manipulari politice, totusi, oare ar trebui publicate pe Contributors texte ale unor oameni angajati politic in mod evident/formal? E doar o curiozitate. Cat de obiective pot fi informatiile venite dintr-o sursa cu interese de promovare pe subiectul din articol.

    Tot respectul Domnului Aurescu pentru profesionalismul dovedit pana in prezent.

  5. Nu spun ca minoritatile o duc rau in Romania prin comparatie cu alte tari, dar progrese nu s-au facut de foarte multi ani la noi. Dimpotriva.
    Ar mai fi posibil azi un moment ca cel din piata Izvor, din mai 1999, cand ortodocsii si catolicii au strigat impreuna Unitate? Cam greu. Acum se vorbeste de Biserica majoritara, de identificarea BOR cu fiinta neamului. Din nou, cine nu e ortodox, nu e roman.
    Ce credeti ca ar zice un greco-catolic daca ar citi textul Dvs? Suntem in 2015, proprietatile nu s-au retrocedat si se fac inca slujbe in locuri amenajate artizanal.
    E drept ca antisemitismul nu e vizibil in societate in general. E bine ca nu suntem in Franta. Insa in spatiul cibernetic e plin de antisemiti. Or fi postaci, care nu reprezinta o opinie impartaista de multi. Dar nu se face nimic impotriva lor. Ce se asteapta oare?

  6. „Modelul contemporan românesc de interculturalitate, …, este o poveste de succes, …”
    Cred ca, daca directia luata poate fi considerata drept justa, si intentiile laudabile, laurii sunt prematuri!
    Subiectul este amplu, de o complexitate vasta si permanent evolutiva, ceea ce face ca orice bilant momentan de tipul „tout va à merveille, circulez, il n’y a rien à voir”, sa para inadecvat realitatii, si asta indiferent de cifre, statistici si alte liste de realizari…
    Chiar si asa, depinde de unde priviti, cu ce alte state va comparati si care sunt cele care v-au cerut expertiza pentru reproducerea „modelului contemporan românesc”, ce criterii de analiza privilegiati si, nu in ultimul rand, depinde de ce definitie a „succesului” va satisface.
    Eu nu pot considera, altfel decat perfectibila, o situatie in care români de etnii minoritare parasesc tara din cauza mizeriei si a saraciei la care sunt redusi sa traiasca, a lipsei, efective, de perspective pentru ei si copiii lor, indiferent ca au reprezentanti in Parlamentul României…de ex.

  7. Să înțelegem că „experiența” penalului Adrian Năstase a fost exploatată în cadrul acestui proiect? Când se va pricepe la București că penalii nu mai au ce căuta la reuniuni, în politică, în prim-planul cotidian? Cum poate crede MAE că poate fi luat în serios de cancelariile occidentale cu astfel de decizii năucitoare?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Bogdan Aurescu
Bogdan Aurescu a fost Ministrul Afacerilor Externe. Pe 4 februarie 2009 a fost numit secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor Externe. În perioada august 2010 – februarie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri europene, coordonând, de asemenea, Direcţia Politici de Securitate. În perioada martie – iunie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri globale. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice. Are gradul diplomatic de ambasador. În perioada 2003-2004 a deţinut, în cadrul MAE, funcţia de subsecretar de stat – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în intervalul 2004-2005 pe cea de secretar de stat pentru afaceri europene. Începând din septembrie 2004, Bogdan Aurescu a fost Agentul României pentru Curtea Internaţională de Justiţie, coordonând – pe tot parcursul procedurilor – activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internaţională de Justiţie privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009. În perioada 2010-2011 a fost negociator-şef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă şi al Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România şi SUA. Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultăţii de Drept – Universitatea din Bucureşti.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro