sâmbătă, mai 8, 2021

Două decenii de dialog și interculturalitate

A sosit, astăzi, 29 aprilie 2015, momentul unui bilanț – la împlinirea a 20 de ani de la semnarea și ratificarea de către România a Convenției-Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale.

În acești 20 de ani, România a întreprins acțiuni concrete pentru protejarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale care trăiesc în mod tradițional pe teritoriul României și pentru conservarea identității culturale, lingvistice, religioase a acestora.

Principiul de la care au pornit toate aceste acțiuni este unul pe cât de simplu, pe atât de important: să recunoaștem, fără echivoc, contribuția pe care au avut-o și vor continua să o aibă toate etniile care trăiesc pe teritoriul țării la construcția și dezvoltarea societății românești. Este o răspundere comună și împărtășită: a statului, pe de o parte, pentru a asigura prezervarea și dezvoltarea identității minoritare, care îmbogățește societatea în întregul ei, și, pe de cealaltă parte, a minorităților de a participa la dezvoltarea întregii societăți, și nu doar a intereselor minorităților.

Albanezi, armeni, bulgari, croați, cehi, greci, germani, maghiari, evrei, italieni, ruși-lipoveni, macedoneni, polonezi, romi, sârbi, slovaci, tătari, turci, ucraineni, ruteni fac parte integrantă din societatea românească, participă în mod activ la construirea viitorului României. Dialogul majoritate – minorități reprezintă o constantă de care o societate are întotdeauna nevoie.  Reprezentanții minorităților naționale participă nemijlocit la elaborarea și adoptarea tuturor deciziilor politice, indiferent de domeniu și de nivel, fiind prezenți în Parlamentul României sau aleși în mod direct la nivel local, în primării sau consilii locale.

Angajamentul deplin al României față de minoritățile sale este reflectat în primul rând în prevederile actului fundamental, Constituția României din 1991, revizuita in 2003, precum și în legislația subsecventă adoptată începând cu 1991, care permite punerea în valoare a tuturor drepturilor de care se bucură persoanele aparținând minorităților naționale, fără discriminare. Asigurarea educației în limba maternă, oficierea slujbelor în limba maternă, utilizarea limbii materne în administrația publică și în relația cu autoritățile, în justiție, folosirea limbii materne în mass-media (tipărită, audiovizuală) – toate acestea sunt realități de necontestat. Susținerea și promovarea culturii, tradițiilor și patrimoniului cultural al minorităților din România este de netăgăduit.

Totodată, acesta este un angajament demonstrat și prin susținerea de către România, la nivel internațional, a instrumentelor care au ca obiectiv protejarea și promovarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale și a identității acestora. Diplomația română s-a implicat intens în negocierea, la nivelul Consiliului Europei, a Convenției-Cadru privind protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Documentul, adoptat la 1 februarie 1995 și semnat de către România chiar în aceeași zi, reprezintă primul instrument multilateral cu forţă juridică destinat minorităţilor naţionale. Acum 20 de ani, la 29 aprilie 1995, România era primul stat care ratifica Convenția-Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, iar politicile sale au urmărit filozofia acestui instrument juridic.

Modelul contemporan românesc de interculturalitate, de dialog şi totodată de protejare a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale, de implicare a acestora în luarea deciziilor, nu doar cu privire la identitatea propriei minorități, ci pentru întreaga societate românească, este o poveste de succes, iar România va rămâne puternic angajată în promovarea diversităţii, a culturii dialogului și a respectului faţă de celălalt.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Corect dar … In „interbelic” existau „senatori de drept”, printre ei numarandu-se si capii religiilor recunoscute; n-a fost rau. Cu deputatii minoritatilor e, vad eu, mai complicat.Da, exista minoritati cu o istorie pe teritoriul Romaniei care au drept de reprezentare.Dar ce ne facem cand se inventeaza italieni si greci – de fapt ramasitele acestor minoritati, urmasii „pasaportarilor” siliti de catre comunisti sa se „repatrieze”desi traiau de generatii aici sau sa ia cetatenia romana ? Majoritatea au ales emigrarea, o stim.Sau „slavii macedoneni (?) o gaselnita de nedefinit (o fi sarbi ?, o fi bulgarii la care Tito le-a inventat o natie aparte, ca Stalin cu „moldovenii”)? Si, oricum ai lua-o, sa le dai dreptul de a constitui un „grup parlamentar”? Doar ca sa fie Dl.Pambuccian presedinte de ceva si sa poata contribui la suspendarea unui Presedinte ori la caderea unui Guvern ?
    Urmasii lui Iorgovan sa mai mediteze inainte de a ne propune o noua constitutie !

  2. Toate bune si frumoase. Presupun ca autoritatile romane se preocupa si de protejarea identitatii si drepturilor romanilor ce traiesc in afara granitelor Romaniei. Si nu vorbesc de Spania, Italia, Angllia sau Germania, ci de Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Serbia.

  3. Din lista prezentata se observa ca Romania recunoaste minoritatea rutenilor. Aceasta are o organizatie, Uniunea Culturala a Rutenilor din Romania si un deputat propriu.

    Foarte ciudat.

  4. Nu vreau sa fiu carcotas, si chiar daca articolul e atat de sec incat nu contine nici macar manipulari politice, totusi, oare ar trebui publicate pe Contributors texte ale unor oameni angajati politic in mod evident/formal? E doar o curiozitate. Cat de obiective pot fi informatiile venite dintr-o sursa cu interese de promovare pe subiectul din articol.

    Tot respectul Domnului Aurescu pentru profesionalismul dovedit pana in prezent.

  5. Nu spun ca minoritatile o duc rau in Romania prin comparatie cu alte tari, dar progrese nu s-au facut de foarte multi ani la noi. Dimpotriva.
    Ar mai fi posibil azi un moment ca cel din piata Izvor, din mai 1999, cand ortodocsii si catolicii au strigat impreuna Unitate? Cam greu. Acum se vorbeste de Biserica majoritara, de identificarea BOR cu fiinta neamului. Din nou, cine nu e ortodox, nu e roman.
    Ce credeti ca ar zice un greco-catolic daca ar citi textul Dvs? Suntem in 2015, proprietatile nu s-au retrocedat si se fac inca slujbe in locuri amenajate artizanal.
    E drept ca antisemitismul nu e vizibil in societate in general. E bine ca nu suntem in Franta. Insa in spatiul cibernetic e plin de antisemiti. Or fi postaci, care nu reprezinta o opinie impartaista de multi. Dar nu se face nimic impotriva lor. Ce se asteapta oare?

  6. „Modelul contemporan românesc de interculturalitate, …, este o poveste de succes, …”
    Cred ca, daca directia luata poate fi considerata drept justa, si intentiile laudabile, laurii sunt prematuri!
    Subiectul este amplu, de o complexitate vasta si permanent evolutiva, ceea ce face ca orice bilant momentan de tipul „tout va à merveille, circulez, il n’y a rien à voir”, sa para inadecvat realitatii, si asta indiferent de cifre, statistici si alte liste de realizari…
    Chiar si asa, depinde de unde priviti, cu ce alte state va comparati si care sunt cele care v-au cerut expertiza pentru reproducerea „modelului contemporan românesc”, ce criterii de analiza privilegiati si, nu in ultimul rand, depinde de ce definitie a „succesului” va satisface.
    Eu nu pot considera, altfel decat perfectibila, o situatie in care români de etnii minoritare parasesc tara din cauza mizeriei si a saraciei la care sunt redusi sa traiasca, a lipsei, efective, de perspective pentru ei si copiii lor, indiferent ca au reprezentanti in Parlamentul României…de ex.

  7. Să înțelegem că „experiența” penalului Adrian Năstase a fost exploatată în cadrul acestui proiect? Când se va pricepe la București că penalii nu mai au ce căuta la reuniuni, în politică, în prim-planul cotidian? Cum poate crede MAE că poate fi luat în serios de cancelariile occidentale cu astfel de decizii năucitoare?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Bogdan Aurescu
Bogdan Aurescu
Bogdan Aurescu a fost Ministrul Afacerilor Externe. Pe 4 februarie 2009 a fost numit secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor Externe. În perioada august 2010 – februarie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri europene, coordonând, de asemenea, Direcţia Politici de Securitate. În perioada martie – iunie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri globale. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice. Are gradul diplomatic de ambasador. În perioada 2003-2004 a deţinut, în cadrul MAE, funcţia de subsecretar de stat – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în intervalul 2004-2005 pe cea de secretar de stat pentru afaceri europene. Începând din septembrie 2004, Bogdan Aurescu a fost Agentul României pentru Curtea Internaţională de Justiţie, coordonând – pe tot parcursul procedurilor – activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internaţională de Justiţie privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009. În perioada 2010-2011 a fost negociator-şef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă şi al Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România şi SUA. Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultăţii de Drept – Universitatea din Bucureşti.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro