A sosit, astăzi, 29 aprilie 2015, momentul unui bilanț – la împlinirea a 20 de ani de la semnarea și ratificarea de către România a Convenției-Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale.
În acești 20 de ani, România a întreprins acțiuni concrete pentru protejarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale care trăiesc în mod tradițional pe teritoriul României și pentru conservarea identității culturale, lingvistice, religioase a acestora.
Principiul de la care au pornit toate aceste acțiuni este unul pe cât de simplu, pe atât de important: să recunoaștem, fără echivoc, contribuția pe care au avut-o și vor continua să o aibă toate etniile care trăiesc pe teritoriul țării la construcția și dezvoltarea societății românești. Este o răspundere comună și împărtășită: a statului, pe de o parte, pentru a asigura prezervarea și dezvoltarea identității minoritare, care îmbogățește societatea în întregul ei, și, pe de cealaltă parte, a minorităților de a participa la dezvoltarea întregii societăți, și nu doar a intereselor minorităților.
Albanezi, armeni, bulgari, croați, cehi, greci, germani, maghiari, evrei, italieni, ruși-lipoveni, macedoneni, polonezi, romi, sârbi, slovaci, tătari, turci, ucraineni, ruteni fac parte integrantă din societatea românească, participă în mod activ la construirea viitorului României. Dialogul majoritate – minorități reprezintă o constantă de care o societate are întotdeauna nevoie. Reprezentanții minorităților naționale participă nemijlocit la elaborarea și adoptarea tuturor deciziilor politice, indiferent de domeniu și de nivel, fiind prezenți în Parlamentul României sau aleși în mod direct la nivel local, în primării sau consilii locale.
Angajamentul deplin al României față de minoritățile sale este reflectat în primul rând în prevederile actului fundamental, Constituția României din 1991, revizuita in 2003, precum și în legislația subsecventă adoptată începând cu 1991, care permite punerea în valoare a tuturor drepturilor de care se bucură persoanele aparținând minorităților naționale, fără discriminare. Asigurarea educației în limba maternă, oficierea slujbelor în limba maternă, utilizarea limbii materne în administrația publică și în relația cu autoritățile, în justiție, folosirea limbii materne în mass-media (tipărită, audiovizuală) – toate acestea sunt realități de necontestat. Susținerea și promovarea culturii, tradițiilor și patrimoniului cultural al minorităților din România este de netăgăduit.
Totodată, acesta este un angajament demonstrat și prin susținerea de către România, la nivel internațional, a instrumentelor care au ca obiectiv protejarea și promovarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale și a identității acestora. Diplomația română s-a implicat intens în negocierea, la nivelul Consiliului Europei, a Convenției-Cadru privind protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Documentul, adoptat la 1 februarie 1995 și semnat de către România chiar în aceeași zi, reprezintă primul instrument multilateral cu forţă juridică destinat minorităţilor naţionale. Acum 20 de ani, la 29 aprilie 1995, România era primul stat care ratifica Convenția-Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, iar politicile sale au urmărit filozofia acestui instrument juridic.
Modelul contemporan românesc de interculturalitate, de dialog şi totodată de protejare a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale, de implicare a acestora în luarea deciziilor, nu doar cu privire la identitatea propriei minorități, ci pentru întreaga societate românească, este o poveste de succes, iar România va rămâne puternic angajată în promovarea diversităţii, a culturii dialogului și a respectului faţă de celălalt.
Cumpara editia cartonata cu autograful autorului
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Corect dar … In „interbelic” existau „senatori de drept”, printre ei numarandu-se si capii religiilor recunoscute; n-a fost rau. Cu deputatii minoritatilor e, vad eu, mai complicat.Da, exista minoritati cu o istorie pe teritoriul Romaniei care au drept de reprezentare.Dar ce ne facem cand se inventeaza italieni si greci – de fapt ramasitele acestor minoritati, urmasii „pasaportarilor” siliti de catre comunisti sa se „repatrieze”desi traiau de generatii aici sau sa ia cetatenia romana ? Majoritatea au ales emigrarea, o stim.Sau „slavii macedoneni (?) o gaselnita de nedefinit (o fi sarbi ?, o fi bulgarii la care Tito le-a inventat o natie aparte, ca Stalin cu „moldovenii”)? Si, oricum ai lua-o, sa le dai dreptul de a constitui un „grup parlamentar”? Doar ca sa fie Dl.Pambuccian presedinte de ceva si sa poata contribui la suspendarea unui Presedinte ori la caderea unui Guvern ?
Urmasii lui Iorgovan sa mai mediteze inainte de a ne propune o noua constitutie !
Toate bune si frumoase. Presupun ca autoritatile romane se preocupa si de protejarea identitatii si drepturilor romanilor ce traiesc in afara granitelor Romaniei. Si nu vorbesc de Spania, Italia, Angllia sau Germania, ci de Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Serbia.
Din lista prezentata se observa ca Romania recunoaste minoritatea rutenilor. Aceasta are o organizatie, Uniunea Culturala a Rutenilor din Romania si un deputat propriu.
Foarte ciudat.
Nu vreau sa fiu carcotas, si chiar daca articolul e atat de sec incat nu contine nici macar manipulari politice, totusi, oare ar trebui publicate pe Contributors texte ale unor oameni angajati politic in mod evident/formal? E doar o curiozitate. Cat de obiective pot fi informatiile venite dintr-o sursa cu interese de promovare pe subiectul din articol.
Tot respectul Domnului Aurescu pentru profesionalismul dovedit pana in prezent.
va referiti cumva la cunoasterea hartilor ?
Nu spun ca minoritatile o duc rau in Romania prin comparatie cu alte tari, dar progrese nu s-au facut de foarte multi ani la noi. Dimpotriva.
Ar mai fi posibil azi un moment ca cel din piata Izvor, din mai 1999, cand ortodocsii si catolicii au strigat impreuna Unitate? Cam greu. Acum se vorbeste de Biserica majoritara, de identificarea BOR cu fiinta neamului. Din nou, cine nu e ortodox, nu e roman.
Ce credeti ca ar zice un greco-catolic daca ar citi textul Dvs? Suntem in 2015, proprietatile nu s-au retrocedat si se fac inca slujbe in locuri amenajate artizanal.
E drept ca antisemitismul nu e vizibil in societate in general. E bine ca nu suntem in Franta. Insa in spatiul cibernetic e plin de antisemiti. Or fi postaci, care nu reprezinta o opinie impartaista de multi. Dar nu se face nimic impotriva lor. Ce se asteapta oare?
„Modelul contemporan românesc de interculturalitate, …, este o poveste de succes, …”
Cred ca, daca directia luata poate fi considerata drept justa, si intentiile laudabile, laurii sunt prematuri!
Subiectul este amplu, de o complexitate vasta si permanent evolutiva, ceea ce face ca orice bilant momentan de tipul „tout va à merveille, circulez, il n’y a rien à voir”, sa para inadecvat realitatii, si asta indiferent de cifre, statistici si alte liste de realizari…
Chiar si asa, depinde de unde priviti, cu ce alte state va comparati si care sunt cele care v-au cerut expertiza pentru reproducerea „modelului contemporan românesc”, ce criterii de analiza privilegiati si, nu in ultimul rand, depinde de ce definitie a „succesului” va satisface.
Eu nu pot considera, altfel decat perfectibila, o situatie in care români de etnii minoritare parasesc tara din cauza mizeriei si a saraciei la care sunt redusi sa traiasca, a lipsei, efective, de perspective pentru ei si copiii lor, indiferent ca au reprezentanti in Parlamentul României…de ex.
Să înțelegem că „experiența” penalului Adrian Năstase a fost exploatată în cadrul acestui proiect? Când se va pricepe la București că penalii nu mai au ce căuta la reuniuni, în politică, în prim-planul cotidian? Cum poate crede MAE că poate fi luat în serios de cancelariile occidentale cu astfel de decizii năucitoare?