vineri, martie 29, 2024

Două dezastre. Ce afectează mai grav interesele României pe plan extern, Era „Trump vs. UE” sau puterea PSD-ALDE?

Puncte cheie:

  • Cu alte cuvinte, întrebarea din titlu ar putea suna așa: care este perspectiva externă de care ne temem cel mai mult – România, fără garanții reale de securitate sau România, de facto în afara Uniunii Europene? Ce ne îngrozește mai tare? Dar, ca scenariul să fie un coșmar total, nu ar putea fi cumva și una și alta? Și dacă așa stau lucrurile, ce se mai poate face?;
  • Trezirea dramatică la realitate a românilor, într-o lume care se dezintegrează și se restructurează în același timp, în care președintele american Trump a distrus încrederea europenilor în efectivitatea garanțiilor de securitate ale NATO (în fond, ce este sigur și etern în politică?) iar puterea PSD-ALDE a scos România din grupul statelor cu pretenții legitime la centralitate și civilizație normativă europeană, împingându-ne înapoi la istoricul nostru statut de periferie săracă, nesigură, coruptă și prost văzută a lumii occidentale, adică o extensie târzie a bizantinismului nostru fondator sau, mai rău, o resurecție a regimului fanariot, obligă așadar partea lucidă și responsabilă a societății românești la un amplu efort de reflecție și acțiune, chiar dacă prețul va fi o ciocnire puternică, frontală, iminentă, decisivă a două opțiuni politice și, în sensul cel mai larg, culturale adverse, profund incompatibile. Nu știu acum ce formă va îmbrăca această mare ciocnire a opțiunilor adverse (liberală-iliberală), la noi și în lume, dar momentul critic se apropie, dacă nu cumva a și venit;
  • După fericita „aliniere a planetelor” din 1989-2007, în care, în mai puțin de 20 de ani, am trecut de la Congresul al XIV-lea al PCR la statutul de țară membră a celei mai puternice alianțe politico-militare a lumii, respectiv a celei mai prospere și mai dezvoltate uniuni de state democratice și liberale din istorie, vedem astăzi cum, în câțiva ani, totul pare că se prăbușește și suntem pe punctul de a pierde chintesența unui viitor sigur și prosper;
  • Se clatină și garanțiile de securitate obținute oficial în martie 2004, și perspectivele de integrare politico-economică și de occidentalizare accelerată a țării, pe care le câștigasem, cu multă șansă de altfel, pe 1 ianuarie 2007. Greșelile interne ale guvernării PSD-ALDE se suprapun cu condițiile nefavorabile ale mediului politic internațional. Este ca și cum ai derapa pe un pod căruia oricum i-au căzut parapetele de siguranţă, aflat deasupra unei prăpastii. Nicio minte lucidă nu poate nega în prezent acest concurs nefericit de împrejurări în care a intrat România și cât de mult îi sunt afectate interesele strategice pe plan extern (despre cele interne, nici nu e cazul să mai vorbim aici);
  • Nimic din aceste achiziții (democrația, libertățile, statul de drept, garanțiile de securitate și apartenența la Europa integrată) nu este ireversibil și garantat pe vecie, totul trebuie apărat cu inteligență, efort și vigilență de fiecare generație în parte, în fiecare moment al vieții ei politice. Regresul de acum, pe fondul relaxării şi mediocrităţii din ultimii ani, este teribil de elocvent, de costisitor și de dureros;
  • O parte dintre cauzele prăbușirii perspectivelor de securitate și bunăstare se află în afara României și în mod evident nu țin de noi, dar o altă parte, la fel de importantă, se află în interiorul țării. Ambele sunt la fel de periculoase și de corozive și ambele vorbesc, în esență, despre schimbarea lumii în general precum și, în particular, a regiunii noastre, Europa Centrală, inclusiv a României;
  • Dezagregarea binomului occidental SUA-UE, o ruptură ce părea imposibil de conceput în urmă cu doar câțiva ani, și întunecarea Europei Centrale, asupra căreia s-au întors norii grei ai regimurilor iliberale și ai naționalismului, urii și protecționismului, lasă România în afara celor mai optimiste aranjamente de securitate și integrare politico-economică occidentale din istoria țării, punând capăt celui mai bun moment istoric, din păcate prea scurt, pe care l-a avut România modernă;
  • Efectele combinării Erei „Trump vs. UE” cu era penalilor aflați la conducerea țării, care atacă independența justiției și decredibilizează statul, pot fi dezastruoase pentru viitorul României pe termen lung. Practic, nimeni nu mai este dispus, nicio Mare Putere, să susțină și să apere un asemenea stat, nici în Europa, nici în America de Nord, în condițiile precare cunoscute ale Alianțelor şi uniunilor occidentale. Este cel mai prost moment în care Bucureștiul se putea gândi să se îndepărteze de aliații şi partenerii săi externi din Vest, atât cât mai există speranța că lumea democrațiilor liberale poate fi salvată.

*

Nicio nenorocire nu vine singură, se spune. Turneul lui Trump în Europa a confirmat, din păcate, cam toate pericolele pe care le-am anticipat în articolul de săptămâna trecută. Relațiile proaste cu vest-europenii, neîncrederea deja generalizată în vocația intelectuală a lui Trump de a înțelege, apăra și continua misiunea istorică a NATO (adică prezența strategică și militară asiguratorie a SUA în Europa, obținută în 1945 și extinsă după 1989), menţionarea scutului antirachetă de la Deveselu între temele discuţiei private Trump-Putin de la Helsinki, deteriorarea relațiilor tradiționale cu Marea Britanie, agravarea crizei politico-economice din relația cu Germania și Uniunea Europeană, plus o bizară și inutilă pentru Occident (inclusiv pentru SUA) întâlnire cu președintele rus Putin, care i-a adus beneficii numai acestuia din urmă, așa cum s-a întâmplat de altfel și în iunie, la Summitul din Singapore cu Kim Jong un, cu beneficii nule pentru SUA și democrațiile liberale, ca să nu mai amintim de ridicolul iluziilor de denuclearizare a Coreei de Nord. Pe scurt, relații proaste cu occidentalii, critici uluitoare la adresa instituţiilor americane esenţiale, plus linguşiri și laude grețoase pentru Putin și Kim Jong un. Nu găsesc în istoria SUA un președinte mai contraproductiv, mai fanfaron şi mai neinspirat (să nu spunem altfel) pentru interesele americane și occidentale decât acest al 45-lea locatar de la Casa Albă. America First sau Trump First, care este adevărata Doctrină Trump?

Dar nu Trump este subiectul acestui articol, ci uriașele pericole care pândesc România pe plan extern. Începutul Erei Trump, aşa cum am numit-o anticipativ în volumul „Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump” (Ed. Trei, 2017), publicat chiar în momentul inaugurării actualului preşedinte american, se suprapune în România cu guvernarea anti-europeană PSD-ALDE, care scoate Bucureştiul de pe harta capitalelor europene credibile şi a statelor compatibile cu valorile şi practicile nucleului central al Uniunii Europene.

Nu e departe momentul când Parisul, Berlinul şi Bruxellesul vor ridica la cel mai înalt nivel de exprimare politică actualele critici pe care le aduc regreselor României ambasadele, purtătorii de cuvânt sau demnitarii lor din eşalonul secund. Trebuie însă să fim conştienţi de un lucru, atâta timp cât vorbesc aceşti oficiali de rangul al doilea încă se mai poate face ceva, suntem deci în faza de avertisment, dar când vor vorbi explicit Macron sau Merkel înseamnă că decizia de a periferiza România a fost deja luată şi ne va fi doar comunicată.

Imaginea României în Europa nu a stat niciodată pe un munte de admiraţie şi simpatie populară. Ne-am târât însă şi ne-am strecurat cu noroc prin uşile întredeschise ale NATO şi UE, între 2004 şi 2007, înconjuraţi de neîncrederea ţărilor dezvoltate şi de clauze speciale de monitorizare, într-un moment în care olandezii, germanii, francezii, danezii sau austriecii începuseră oricum să strâmbe din nas şi să întrebe iritaţi care sunt limitele extinderii. Am prins aşadar momentul închiderii porţilor. Privim astăzi, la vest şi la est de noi, către Serbia, Republica Moldova şi Ucraina, şi vom înţelege uşor care ar fi fost alternativa noastră, dacă nu reuşeam să intrăm atunci.

Pentru aproape un deceniu, România a părut că progresează şi că face eforturi sincere de a combate corupţia şi de a instaura un stat de drept bazat pe independenţa justiţiei. Investitorii au prins ceva încredere. Împrumuturile erau accesibile la rate mici ale dobânzilor (astăzi, datoria externă a crescut enorm şi ne împrumutăm din ce în ce mai scump, creditorii simt primii slăbiciunea debitorului). Prestaţia cel puţin formală a guvernanţilor a fost în sensul respectării valorilor fundamentale, normelor şi practicilor Uniunii Europene. Erau voci în lume care dădeau România ca exemplu, cel puţin în comparaţie cu regimurile iliberale de la Varşovia şi Budapesta. Dar, din ianuarie 2017, odată cu Ordonanţa 13, a devenit evident că noua putere instalată la Bucureşti, PSD-ALDE, are ca obiectiv principal salvarea corupţilor şi penalilor (marea majoritate din ograda proprie), indiferent de preţul care urma să fie plătit de România pentru sfidarea Uniunii Europene şi a aliaţilor occidentali.

Supliciul României în Era PSD-ALDE este însă abia la început. Este evident pentru cei atenţi că puterea de la Bucureşti forţează cu disperare modificarea legilor Justiţiei, Codurilor Penale şi slăbirea DNA în lunile premergătoare preluării Preşedinţiei Consiliului UE. Majoritatea parlamentară PSD-ALDE doreşte să termine înainte de 1 ianuarie 2019 treaba murdară pe care a început-o în ianuarie 2017, cu speranţa că nu va avea lumea în stradă şi dispute interne dramatice chiar în timpul Preşedinţiei române. Ar prefera, desigur, să pară atunci că guvernarea se dedică unor tematici europene elevate iar lucrurile acestea murdare să fie undeva în urmă, uitate atât pe plan intern cât şi extern. Dar nu va fi deloc aşa. Momentul maxim al ciocnirii interne va fi exact în timpul Preşedinţiei române a Consiliului UE (coşmarul PSD-ALDE şi al lui Juncker, se pare), oamenii vor fi în stradă cerând demisia guvernanţilor şi a liderilor Parlamentului, societatea civilă luptând pentru a-şi apăra valorile şi achiziţiile din ultimul deceniu, plus campania electorală pentru Parlamentul European şi precampania din anul alegerilor prezidenţiale.

Din cauza agendei oculte a PSD-ALDE, aflată în plină implementare, România riscă un dezastru de imagine şi credibilitate externă exact în timpul Preşedinţiei române a Consiliului UE. Se pare că deja s-a atras atenţia de la Bruxelles asupra acestui pericol, dar lucrurile merg înainte cu toată viteza, ca Titanicul spre aisberg. Liderii PSD-ALDE au înţeles că oricum nu mai au nicio şansă la credibilitate şi susţinere europeană şi atunci sfidează complet Uniunea Europeană, pentru a-şi atinge cât mai rapid obiectivele personale şi de grup de pe agenda ocultă. Este ca o cursă contracronometru, purtată cu cinism, spre impactul frontal şi autodistrugere.

În aceste condiţii, România va rămâne, de fapt, singură. Pe hârtie înconjurată de prieteni şi aliaţi, de planuri şi politici comune iluzorii, dar în realitate singură. Izolată la periferia Occidentului, descoperită din perspectiva ameninţărilor securitare (dincolo de cuvinte frumoase şi planuri de aducere de trupe de la mare distanţă, aici nu există, de fapt, şi nu va exista curând o forţă militară capabilă să apere efectiv teritoriul României), membră într-un NATO şi o UE care vorbesc continuu despre bani şi restructurare, cu relaţii bilaterale slabe, cu investiţii externe şi interne care scad de la o lună la alta şi cu dobânzi la împrumuturile internaţionale care cresc accelerat, fără şanse serioase de a adera la Zona Euro, cu o justiţie timorată de reuşita aparentă a asaltului politic al PSD-ALDE, cu infractori eliberaţi şi corupţi scăpaţi de emoţii, neiubită nici peste Atlantic, de o Americă preocupată de marele ei război politic intern, nici dincoace, în Franţa sau Germania, care ne ştiu mult mai bine „mirosurile”, România ar trebui să îşi privească cu îngrijorare dar nu cu resemnare viitorul.

În fine, ce ar mai putea face România în aceste condiţii? Câteva lucuri simple în teorie dar dificil de pus în practică. Să oprească asaltul PSD-ALDE asupra independenţei justiţiei, administraţiei, presei şi zonelor încă autonome (spaţiul universitar, cultural, societatea civilă etc.). Să reziste încă doi ani, fără compromisuri majore şi regrese ale statului de drept şi credibilităţii externe. Să lupte cu toate mijloacele, actorii şi pârghiile de acţiune posibile, din interior şi din exterior. Cu utilizarea la maxim a resurselor de credibilitate, inspiraţie, demnitate, curaj şi acţiune ale Preşedintelui, atâtea câte sunt, într-un moment în care nu mai există altă instituţie politică în picioare. Să pregătească urgent un proiect politic credibil al opoziţiei, capabil să deconecteze în 2020 PSD-ALDE de la putere. Să fie pregătită pentru o guvernare decentă şi reparatorie, începând din ianuarie 2021, care să readucă ţara pe traiectoria europeană şi a politicilor economico-sociale sustenabile. Să îşi refacă sistemul putred de partide, prin activarea unor partide politice cu suflu nou şi, poate, prin însănătoşirea celor vechi, deşi acestea par deja „mâncate” de metastazele mediocrităţii şi oportunismului. Să se ocupe neîntârziat de educaţia  generaţiei care vine (semnalele privind calitatea educaţiei şi pregătirii tinerilor nu sunt deloc încurajatoare, în şcoli şi universităţi), în spiritul unor valori şi criterii de performanţă care să ne menţină în Occident, nu să ne scoată iarăşi în acea periferie subdezvoltată, rudimentară, coruptă şi prost văzută de la marginea lumii civilizate, din care, de fapt, tocmai ce părea că ieşisem, ca dintr-o pădure nepătrunsă.

Vremurile pe care le traversăm nu ne sunt favorabile, nici pe plan extern, nici intern, dar să sperăm că furtuna va trece (orice furtună trece) şi, mai devreme sau mai târziu, când şansele vor reapărea, să fim capabili să le fructificăm. Căci un alt risc, deloc mic, este ca atunci când furtuna va trece, să fim atât de epuizaţi şi de nepregătiţi încât să nu ştim ce avem de făcut.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. „…dar să sperăm că furtuna va trece…”
    cum a profitat Romania de anul de gratie 1989 care trebuia sa marcheze ruperea de un trecut traumatizant si deopotriva rusinos ? raspunsul, evident, este ca Romania a fost acaparata de aceleasi forte retrograde, hoate, analfabete si infecte. or, cu astfel de „valori” nu poti trece intr o alta era. a fost alungata forta activa si inteligenta, a ramas pleava inepta pentru care tot ce conteaza este biblia aka „programul de guvernare” al unor insi mediocri si puscariabili. cum s a ajuns atit de jos ? nimeni dintre telectuali n a tras nici un semnal de alarma la timpul potrivit, toti isi recapata „luciditatea” cind jivinele dint deja (si) cu ei in gura

    • ps :
      tudorica toader, magistrat comunist, sta n fruntea justitiei romanesti. citi de alde tudorica ocupa tribunalele patriei ? si platiti regeste, si privilegiati, si cu pensii speciale ! putorile astea parazite trebuie readuse unde le e locul. daca nu vrei sa imparti dreptatea din constiinta / convingere fa te frate agent de asigurari ! altfel cum se explica ca o tara care geme de politrucime, militieni, securisti si justitiabili este putred de corupta ? sau tocmai aceste specimene pestilentiale intretin jaful organizat ? i ati vazut p astia emigrind ? sobolanii nu parasesc niciodata pubelele rau mirositoare, e habitatul lor natural

      • Aveti dreptate, dar si exagerati.
        Multi din smenarii zilei de azi s-au format in perioada post-cumunista, vezi Ponta, Grindeanu, Mme Birchall (formata in USA), Lia-Olguţa Vasilescu.
        Pana si actualul ministru al justitiei TT a functionat ca magistrat doar 3 ani in timpul comunismului, ascensiunea sa a fost exclusiv in perioada post-cumunista (nici nu stiu cum s-o numesc). Guvernele perioadei post-cumuniste, poate cu exceptia celui tehnocrat, au aruncat la gunoi meritocratia si au revenit la un nepotism de cumetrie (Ceausescu il practicase pe cel de familie). Pana si guvernele Ciorbea – Radu Vasile au inclus, in majoritate, ministri lipsiti de minim profesionalism.
        Daca cititi memoriile lui Argetoianu veti constrat ca in R nimic nu e nou, plus ça change, plus c’est la même chose. Romania interbelica era la fel de corupta si populata de ministri incapabili. Pana si Titulescu, pe care comunistii l-a promovat pentru ca fusese partizanul normalizarii relatiilor cu rusii, era un ministru corupt.
        Parafrazand o zicere cam abuzata: suntem ce-am fost si nimic mai mult.

        • @Cinicul
          poate (si) exagerez, dar imaginile in creion trag tuse mai groase pentru a scoate n relief trasaturile definitorii. cei ce ocupa institutiile statului post decembrist au avut ca mentori lichelele de dinainte (iar comportamentul alora era unul represiv, antidemocratic, de insi carora totul li se cuvine nu pe criterii meritocratice ci de apartenenta la „clase privilegiate). cind nu smulgi buruiana din radacina ea va inmuguri si mai abitir. inutil de mentionat ca „elitele” / „privilegiatii” ar fi niste nulitati absolute, la periferia oricarei societati asezate

  2. Tratatele sunt între state, nu s-au schimbat 2018. Guvernele sunt trecătoare. UE & NATO nu au influență mare în „treburile interne dâmbovitene“. UE cu „unanimitate de voturi“ e blocată 2018. E. Macron nu a realizat nimic din „refondarea“ propusă 2017.
    NATO (SUA 640 miliarde $ pe an, UE de 314 miliarde pe an, Rusia cu budget militar micut…) nu are în zona transatlantică de rezolvat pericole militare. Zborul de rachete cu bombe nucleare de 30 de minute e același de 60 de ani. NATO în est e azi la granițele Rusiei. Rusia nu atacă teritoriu NATO ( … Rumänien/Schwer kalkulierbare Außenpolitik
    Auf dem Nato-Gipfel in Brüssel wird Rumänien für mehr Nato-Präsenz im eigenen Land und auf dem Schwarzen Meer werben – als gemeinsames Signal gegen Russland. Dabei riskiert Rumänien gerade seinen Ruf als verlässlicher Partner zu verspielen. Der Grund sind innenpolitische Machtkämpfe. Von Annett Müller./ Auf dem Nato-Gipfel in dieser Woche will Bukarest auf mehr Militärpräsenz im eigenen Land drängen, meint der Bukarester Journalist Octavian Manea:
    „Mit einer größeren Nato-Präsenz könnten wir ein Signal an Russland senden, dass hier in der Region die gesamte Allianz und nicht nur die USA von einer Bedrohung ausgehen.”
    Über 1.000 US-Soldaten sind derzeit in Rumänien stationiert. Auch finanzierte Washington ein Raketenabwehrsystem im Land. Dass Bukarest deshalb jegliche Konfrontation mit der US-Regierung scheut, glaubt Politikexperte Rufin Zamfir aber nicht. Sein Think Tank „Global Focus” beschäftigt sich mit Rumäniens Rolle in den euroatlantischen Beziehungen. /”Rumänien gilt als Problemkind Europas – wegen der grassierenden Korruption, der Angriffe auf den Rechtsstaat und weil die Regierung europäische Werte in Frage stellt.”/ Als „illiberale Demokratie” bezeichnet Octavian Manea derzeit sein Land, dass Polen und Ungarn in nichts nachstehen würde. Erst in der letzten Woche peitschte die Regierungsmehrheit im Parlament Änderungen am Strafrecht durch, die korrupten Politikern zu Gute kommen. Auch mischen sich die beiden Regierungsparteien in die Außenpolitik ein, dabei ist sie eigentlich Sache von Präsident Klaus Iohannis. Doch will man Klaus Johannis seinen Machtbereich streitig machen. So verkündete die Regierung Ende April, man prüfe einen Botschaftsumzug von Tel Aviv nach Jerusalem. Rumänien weicht damit von der EU-Linie ab und wäre das erste EU-Land, das dem Kurs von US-Präsident Trump folgt. Journalist Octavian Manea hält das Verhalten der Regierungspolitiker für eigensinnig und für sehr gefährlich:
    „Innenpolitische Querelen dürfen doch nicht auf die Außenpolitik ausstrahlen. Denn dann herrscht Willkür in diesem Bereich. Rumänien wird so zum unkalkulierbaren Partner, von dem unklar ist, wie er sich künftig in gewissen Themen positionieren wird.”/ DLF Deutschlandfunk…….. / …. România devine un partener nesigur, incalculabil …. ….. …. ). Nimic nou în vest, nimic nou în est?

    …… „ …. Ne-am târât însă şi ne-am strecurat cu noroc prin uşile întredeschise ale NATO şi UE, între 2004 şi 2007, înconjuraţi de neîncrederea ţărilor dezvoltate şi de clauze speciale de monitorizare, …. „…..

    Problemele dâmbovițene interne sunt problemele grave de un secol. Decalajul „istoric“ are cauze interne bine documentate în publicația contributors. Subsidiaritate în UE: numai foarte puțin e delegat la Bruesssel. Si această responsabilitate UE e pusă sub semnul de întrebare la Bratislava 2016 și la întâlnirea 16+1 cu China 2018.
    Comisia UE practic e invisibilă azi. După alegerile PE Parlamentul European în Mai- Iunie 2019 va fi și mai dificil, de acord cu autorul.
    România are de ales …. …..

  3. Domnule Naumescu, ce se intampla acuma este decontul unor decenii de marasm. Care a afectat si MAE. Si alte institutii. Stiu ca nu raspundeti comentariilor asa cum fac alti contributori, si e okay. Dar va las sa va ganditi, cand erati secretar de stat si nu numai in MAE, cam ce ati facut sa nu se ajunga aici? Nimic? Turn de fildes much? Pai atunci poate nu aveti moral high ground? Sa veniti acum la spartul targului sinsa comentati ca si cum nu ati fost parte a unui establishment absolut toxic mi se pare, hm, oarecum ciudat. Daca MAE era era o meritocratie poate nu ajungeam aici. Daca serviciile din care faceti sau nu faceti parte erau o meritocratie, nu ajungeam aici. Daca secretarii de stat – din care ati facut parte – isi faceau treaba organizand ministerele ca sa fie performante, pai, nu ajungeam aici. Dar hei, inca un articol ’aliniat’ pe raboj.

    • Dl Naumescu s-a precipitat pe repede înainte, Cum ? Păi. uite așa…Nu scoate o vorba despre
      1)Stenograma intalnirii cu presa a Presedintelui Trump si a generalului Jens Stoltenberg după summit-ul de la Helsinki
      2 )Declaratia finală a summit-ului NATO de la Bruxelles în care Romania apare pe un loc mai mult decat onorabil ( vezi pct 26,30,38,65 in special )
      Nu le stie/stia ? IMPOSIBIL de crezut . Așa că… Trăiască SFANTUL IMPERIU ROMAN DE APUS format din francii de vest si..francii de est . Numai ca asta a fost în urmă cu peste 1200 de ani.
      PS – Rog redactia CONTRIBUTORS sa nu mă …”monitorizeze ”.

      • Ei, domnu’ Polilog, monitorizarea e acolo, bun inteles, dar nu contributorsii o fac. Si mai probabil nu pe noi ne fiseaza, ci pe ei :)

  4. „România ar trebui să îşi privească cu îngrijorare viitorul.”

    Care Romanai? Cine este „Romania”?
    De ce ar trebui sa isi priveasca viitorul cu ingrijorare?!
    ASTA A FOST ALEGEREA POPORULUI!

    Nu era previzibila era Trump, in schimb, in decembrie 2016, Maria Sa Poporul, de buna-voie si nesilit de nimeni, a votat nu doar pedesereul si pe Daddy, ci a votat iesirea din lumea civilizata, de sub domnia Legii, iesirea din UE si NATO!
    Au votat pentru integrarea in Imperiul Raului al lui Putin!
    Pe mine desigur ca ma ingrozeste asta, insa, ca sa parafrazez, „Patria este norodul votant pedesere, iara nu tagma hastagistilor!”, eu sia altii care am fi vrut sa fim cu Lumea libera, nu suntem de loc relevantai.
    Pe ansambul pe „Romania” viitorul acesta in Uniunea Asiatica nu o deranjeaza de loc, pentru ca aceasta a fost rezultatul votului popular …

    • Deh, domnule, dacă unii nu ies la vot!… După care se smiorcăiesc şi zic că „ăia/ăilalţi” „e” răi şi renunţă la democraţie, etc. Mai, dar dacă nu votezi, nu înseamnă că RENUNŢI DE BUNĂVOIE LA DEMOCRAŢIE?

  5. Totul e exact pe dos:

    – Trump le cere europenilor să-și mărească cheltuielile de apărare. NATO nu poate funcționa dacă se bazează exclusiv doar pe armatele americană, poloneză și pe cea turcă. Cam toate celelate țări NATO au capacitatea militară în vrie… În ,oc de bani pentru echipament vin cu gargarp și fonduri pentru „refugiați”

    – Dragnea & Co. au prins șemecheria cu UE: Dacă o lasă baltă cu referendumul pentru redefinirea familiei, dacă primesc „refugiați” peste normă (România a primit deja triplul cotei alocate intițial), dacă a întrerupt lucrările la terminalul de gaze lichefiate de la Constanța (deci rămâne dependetă în continuare de gazul rusesc prin intemediul misiților nemțești) și dacă votează cuminte și politic corect prin toate comitetele și comițiile (ceea ce România lui Dragnea o face fără greș) atunci => UE+Dragnea=Love.

    În cel mai rău caz vreo-un nacealnik de la Bruxelles ar pute zice cu năduf despre geniul Teleormnului: „Dragnea may be a son of a bitch, but he’s our son of a bitch!” . Până una alta PSD are mână liberă să facă ce vrea mușhiu’ lui cu justiția. Nu există nici cel mai mic risc al nici unui soi de sancțiuni UE împoriva României. Sancțiunile UE sunt împotriva Poloniei care vrea să forțeze pensionarea vechilor judecători comuniști ce au păstorit jafurile pregresimii din jurul lui Donald Tusk, care o face pe nebuna când vine vorba de refugiați și mai și are o atitudine reacționară câmd vine vorba de LGBT-ime. Căci nimic altceva nu contează cu adevărat în ochii vornicimii marxiste de la Bruxelles…

    Nu Trump e problema României sau a UE. Alegerile sunt problema României și faptul că PSD are o șansă imsnă să le câștige din nou li mai ales are șansa să ia și președinșia de data asta…

    • UE nu poate sanctiona. Ar fi chiar si o aberatie ca sa poata sa o faca. UE e tare in tratate, vedem cum este cu Brexitul. Dar atata timp cat nu contravii unui tratat UE nu are cum te sanctiona. Singura chestie pe care o poate face si o face superbine dupa parerea mea este interdictia de a intra in Schengen. Si asta e supercool. Camionul cu marfa al psd-istului trebuie sa astepte la frontiera vrand nevrand. Ca daca e vreun vames de pe la USR atunci „Pe aici nu se trece”

      • UE poate suspenda dreptul de vot a unei țări membre și poate de asemenea suspenda fondurile europene destinate acelei țări. Astea sunt exact sancțiunile a căror procedură de impunere a fost inițiată de Bruxelles împotriva Poloniei pentru păcatul de moarte de a-i trimite la pensie vechii judecători comuniști. Este însă ceea ce regimul cleptocratic al lui Dragnea nu riscă nici o clipă din motivle expuse în postarea mea inițială…

        Acum ați priceput?!

  6. Cam dramatic. Destrămarea UE provoacă unora crize de apoplexie. „Simţ enorm şi văz monstruos” ar zice râzând marele Caragiale. Incertitudinea şi relativismul situaţiilor(interne, externe) produc anxietate şi disperare. Da, lumea este în schimbare, noua Eră a Informaţiei reraşeză lucrurile într-o ALTĂ Ordine Mondială decât cea de până acum. Este O REVOLUŢIE, a patra revoluţie industrială din istoria lumii şi lumea se va reaşeza în alt fel decât cu cea prezentă, fie că ne place sau nu. Dar CUM va fi noua LUME rămâne un mister.
    Să fim realişti, schimbarea este obligatorie şi necesară. Care se va face cu noi sau fără noi. Aşa a fost întotdeauna, unii au câştigat din schimbări, alţii au pierdut. Uite, România a câştigat după WW1 şi a pierdut după WW2. România a câştigat după „războiul rece” şi acum poate pierde în războiul global. Dar poate nu va pierde, poate va câştiga.

    Încurcate, dureroase şi dramatice sunt căile Globalizării….

    • Şi eu cred asta, România are cărţi de joc extraordinare, poate deveni o putere zonală, nu numai economică ci şi politică. Din nenorocire, jucătorii/guvernanţii noştri sunt nişte ageamii şi nu ştiu regulile jocului….

  7. Domnule Profesor,

    Urmaresc cu atentie articolele Dvs si va impartasesc ingrijorarea. Dar pentru numele lui Dumnezeu – treceti odata la actiune! Ma refer la miscarea Romania impreuna, care a starnit un anumit entuziasm la lansare, dar prezenta ei pe scena este mult prea stearsa. Sunt multi oameni care au incredere si speranta, nu-i dezamagiti!

  8. UE implozeaza si bucatile sar in toate partile….Cauzele sunt multiple,dar printre ele se numara „lupta de clasa” impotriva statelor nationale, a tot ceea ce candva constituia caracter national; impotriva fundamentelor europene si caracterului crestin al Europei.
    Luptatorii sunt chiar conducatorii de azi ai colosului cu picioare de lut UE- toti marxisti de vita veche.
    Se aliniaza astfel programului Mamei-Revolutia Franceza; avand drept tinte Regele, Biserica, familia, proprietatea(lupta cu asta se amana pana la momentul miracolului economic al tanarului de origine necunoscuta) si cu voia lor, last but not least, Rastignitul de pe Golgota.
    Vom schimba barca la momentul oportun, avem experienta….

    • Dar Rusia, China, nu implozeaza? Ele rămîne strîns unite în jurul dictatorilor? O fi Occidentul fraier in raport cu monstrii din Est, dar sunt și aici oameni super inteligenți și avizați.

    • Unii au un „C“ în nume CDU, CSU, creștin democrații (majoritate în PE).
      E. Macron e Gaullist, e reprezentantul UE care a declarat că „statul național“ va fi în viitorii 30 de ani baza UE. Liderul UE a precizat exact contrarul celor scrise de dvs. Marxismul ca ideologie a pălit mult în Franta, Italia, etc, stânga e puternică în unele partide (France Insoumise J. L. Melenchon e un fel de „național“ comunist 20%). UE e o creație vest 1957 EWG, nu se va destrăma. Piața liberă, circulația liberă a mărfurilor și a investițiilor nu va dispare, nici un stat „național“ nu renunță la UE.27. Conflictul de interese e starea normală în libertate, în democrație, mai trebuie nițel antrenat la cei din est?
      Creștinismul, iluminismul (lipsește la ortodoxi /Reformation Luther), umanismul sunt „principiile normative“ in UE. Au o viață lungă. E. Macron împaca azi vechii „monarhiști & creștini conservatori francezi“ cu Republica. E un om de centru-dreapta.

  9. Mintea bolnavă de putere a lui Trump, Dragnea sau Putin, seamănă cu mințile tuturor dictatorilor bantuite de sindromul Hubris al mandriei nestăvilite din politica. În mod sigur Trump va fi suspendat, daca democrația americană va dovedi maturitatea, stabilitatea și puterea mecanismelor de check and balance cu care se lauda.
    În România numai SOLIDARITATEA BAZATA PE INCREDERE RECIPROCA
    poate declansa manifestațiile pașnice din stradă, care sa aduca o schimbare politica majoră privind corupția și mentalitatea oamenilor. Nu acum. Poate peste 50 de ani. În prezent nu avem nici instituțiile statului, nici mentalitatea oamenilor pregătite să facă față atacului AUTORITARISMULUI.
    Din pacate și din nefericire pentru generația noastră RAUL este bine reprezentat de politicienii corupti, oportunisti, lacomi, incompetenți, infractori și de o majoritate de nepăsători, indiferenti, leneși social.
    În seara asta și în 10 august 2018 voi fi din nou în fața Prefecturii din Galati împreună cu ceilalți. Va asteptam !

    • Paranoia se găsește la politicieni peste tot (Maduro în Venezuela, Castro în Cuba, Kacszinski în Polonia, Seehofer în Bavaria) în lume. Ei sunt permanent înconjurați de dușmani, de o lume periculoasă. Psihopații ca șefi de state sunt o nenorocire (Führer, Mussolini, Kim, Putin, Conducătorul iubit din Scornicești, etc).
      Mai simplu e în democrație. Electoratul refuză votul celor de la putere (mai rar aleg pe altcineva). Până la bicentenar cu penalii din guvernul dâmbovițean, din parlament și instituțiile publice? Nu se poate ca penalii patrioți, jecmănitorii patrioți, hoții patrioți, tâlharii patrioți (altădata securiștii patrioți), ticăloșii patrioți să distrugă viitorul țării.
      Nu cedăm în țară și în UE.

  10. „Nimic din aceste achiziții (democrația, libertățile, statul de drept, garanțiile de securitate și apartenența la Europa integrată) nu este ireversibil și garantat pe vecie.”
    Exact!
    Aceasta fraza ar trebui afisata in toate spatiile publice, repetata in fiecare zi la toate posturile de radio si tv, pentru ca ea reprezinta esenta, alfa si omega unei mentalitati sanatoase.
    Deja, pana la democratie si stat de drept, romanii au enorme dificultati de comportament, tocmai datorita modului definitiv in care judeca obtinerea unui realizari, cat de mici ar fi ea: fara exceptie, nu-i mai dau nicio atentie, nu se preocupa in niciun caz sa o ingrijeasca, considerand-o pe vecie „achizitionata”.
    La fel cum, o data casatoriti, multi romani devin badarani cu aceleasi persoane pe care se straduiau sa le seduca inainte, la fel si cu orice alta achizitie : o data obtinuta, o batjocoresc! E o mentalitate foarte paguboasa sa desconsideri ceea ce ai, doar pentru ca nu mai trebuie sa lupti pentru a-l avea…logic deci, nevasta sau sotul inteligenti si care se respecta, ca si UE, vor zice „hai, sictir!” badaranului plin de el care doar pretinde, pretinde si iar pretinde, atunci cand nu profita si nu injura…

  11. Asteptam viitoarea criza economica. Romania, cu si fara PSD, va fi o victima sigura.
    Ce viitor poate avea o tara democratica de batrani, una din care a plecat 20% din populatie, oameni cu varste intre 20 si 45 de ani? Solutia la problema, din pacate, nu e continuitatea. Oamenii voteaza, de regula, potrivit intereselor lor economice imediate, daca votul nu imbraca si un caracter emotional. In cazul nostru, promisiunea maririi pensiei sau salariului platit de stat rezolva situatia votului stabilind castigatorul. Ca sa iesi din ecuatia asta, trebuie sa provoci un eveniment (sa fabrici unul, vezi impiedicarea exercitarii votului de diaspora la alegerile prezidentiale) sau sa astepti un eveniment extern – o criza economica mondiala, care ne va lua pe sus. Mai exista si alte solutii, la aceeasi problema: iesirea din democratie. Votul nu mai are relevanta, in cazul dictaturilor. Asa a reactionat Rusia la haosul rezultat din regimul Eltin, cu o dictatura camuflata. Depopularea Poloniei si Ungariei au adus si acolo, la putere, regimuri autoritare. Dupa mine, criza democratiei in Europa si peste ocean are legatura cu scaderea demografica, cu migratia si bineinteles, cu efectele globalizarii.

  12. Atunci cind o natiune nu are norocul votului censitar, mai bine ar fi alcatuita din indivizi evoluati.

    In orice tara este exact atita democratie cita vrea poporul. Al nostru, prefera micul si berea date gratuit de PSD.

    Date fiind conditiile, singura sansa este educarea indirjita, clasica a poporului; apoi, rezultatele nu vor intirzia sa apara. Cine urla acum dupa dreptate ? O mina de oameni educati. Gloata se uita la TV.

    Cit priveste pe Trump:
    1. E ales de poporul american dupa regulile aplicate dintotdeauna-deci, e legitim
    2. Trump exprima dorintele americanilor adevarati, cei care se duc la munca la patron, nu la guvern. Hollywood-ul nu e America, e doar adunatura de clovni care jucind roluri de oameni destepti ajung sa se si creada dotati intelectual.
    3. Umanismul universitar nu trece de intinderea campusului: bun, ajutam, dar sint 5 miliarde de amariti pe lumea asta, cei mai multi condamnati la mizerie de propriile lipsuri in instructie.
    Trump doar apara o placinta de o dimensiune limitata, spre care se intind din ce in ce mai multe degete flaminde.

    Neomarxismul e sortit pieirii pentru ca pica la proba practica; economia nu iarta.
    Cred ca in Rusia putem gasi cel mai feroce anticomunism, ca l-au trait pe pielea lor.

    In ce priveste relatiile SUA – Rusia, ce trebuia sa fac Trump ? Sa-l injure pe Putin ?
    Cum se poate incepe o relatie daca nu cu un salut si o stringere de mina ?

    Ce parere are autorul ? Poate da o sugestie, ca de critici si observatii sintem satui.

  13. Dezastrul nostru ni-l provocăm singuri prin războiul româno-român. Iată sfatul ambasadorilor Franţei şi Germaniei către români:
    „Ambasadorii Germaniei și Franței: Lăsați luptele interne / România are potențialul de a dobândi un rol crucial în regiune / Vă subestimaţi capacităţile şi ocaziile. Michele Ramis şi Cord Meier-Klodt, ambasadorii Franţei, respectiv Germaniei la Bucureşti, sfătuiesc România să renunţe la luptele interne şi să profite de oportunităţile care îi vor fi oferite odată cu preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, scrie news.ro. Diplomații spun că România are potențialul de a juca un rol crucial în regiune, într-un context internațional marcat de provocări. „(https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22579363-ambasadorii-germaniei-fran-luptele-interne-romnia-are-poten-ialul-dobndi-rol-crucial-regiune-subestima-capacit-ile-ocaziile.htm).
    Dar suntem noi în stare să-l urmăm…?

  14. Eu am crezut ca din momentul in care am aderat la UE lumea [macar aia buna, educata intensiv] a inteles ca s’a cam terminat cu politica internationala, cu ‘puterea regionala’, cu ‘interesele externe’, ca, deh, am intrat intr’o era cu suveranitate limitata, iar directia evidenta e cea a unui regim supra-national in care ambitiile de jucatori internationali ale fostelor state vor fi estompate pana la disparitie. Pai, ne hotaram sau nu daca sa’i lasam pe franco-germani sa conduca Europa? ca daca ridicam mana la orice ni se cere de la Bruxelles apai asta se cheama ca am cam renuntat la interesele externe, nu’i asa? deci de acum interesele noastre sunt comune cu ale Uniunii, exceptind, partial, apararea unde inca mai exista NATO; prin urmare interesele noastre nu pot fi puse in pericol pentru nu mai exista, altcineva decide in locul nostru care ne’ar fi interesul; avem interese de judet al UE, nu de stat national [chiar daca mai purtam inca in constitutie o eticheta d’asta bombastica].

    Acum, la nivel de Centrala UE [+merkel], se discuta cum sa profite regimul eurointegrist de prezenta lui Trump in fruntea Americii; caci, evident, capeteniile europene vor sa scape de jugul NATO si de trupele americane si sa’si faureasca o armata proprie, plus servicii proprii, plus un aparat de propaganda ultimul racnet pur european, plus un aparat de cenzura pentru internet, plus politie si forte de securitate interna care sa vaneze extremistii, plus niste Tribunale [penale] ale Poporului european care sa judece si sa condamne neonazisti, rasisti, homofobi si islamofobi, precum si alte elemente destabilizatoare ce pun in pericol interesele externe ale Uniunii Europene.

    Deci interesul nostru este sa’l uram si sa’l injuram pe Trump si sa dispretuim America pentru ca l’a ales pe ipochimenu’ asta presedinte; pentru ca astfel o sa ne fie mai usor sa acceptam evacuarea US din NATO si transformarea ulterioara a Aliantei in structura de aparare a UE; dar deocamdata sa ne bucuram de serviciile acestui gardian natarau care’si plateste singur rondul de noapte pe planeta; pana se prinde ca’l facem de bani [si din pacate Trump asta e mai istet decat predecesorii ca uite cum a evitat la limita noua schema de extorcare a Americii trasata la Paris] continuam sa ne vedem de ‘pacea’ noastra…aproape gratuit, ca deh, prostul inca plateste.

    Trump, cu nazurile, mofluzenia si avaritia lui, o sa fie motivul perfect pentru izgonirea Americii din rai.

    • @euNuke – problema e că raiul ăsta european e în scădere economică de vreo 10 ani, iar asta nu mai poate continua multă vreme fără reacții sociale. Pentru români e simplu, oriunde am merge e mai bine decât la noi acasă. Dar pentru nemți nu mai e de suportat multă vreme, ei n-au unde emigra cu milioanele, iar cu măsuri a la Honecker nu merge la nesfârșit.

      Dacă la toamnă alegerile din Bavaria vor duce la o guvernare CSU + AfD + FDP, restul nemților vor înțelege că există viață și după Merkel și va fi înlăturată de la putere în doar câteva luni. Markus Söder o să guverneze fericit în Bavaria, unde crucea a devenit obligatorie începând de anul ăsta pe toate clădirile publice, ca simbol cultural bavarez, nu ca simbol religios creștin :) dar Horst Seehofer are toate șansele să ia locul lui Merkel.

    • Dar de ce asa de pesimist? In fond, Mother Rusia are bombardele, deci e bine plasata sa ocupe locul lasat liber de US in NATO. Sunt convins ca Schroeder ar fi pregatit sa intermedieze, pentru un comision minor, acolo. Ce sa-si mai faca servici proprii, GRU si SVR sunt firme vechi, cu customer feedback pozitiv (aia care mai traiesc). Pai daca nici asta nu e match made in Heaven, nu stiu ce e. Tot ce mai trebuie e un concert Andre Rieu, si gata.

  15. Imi pare rau, Dle Naumescu, dar insusi titlul articolului Dvs este gresit.
    ” Doua dezastre ” ? Care doua ?
    Pentru Romania exista un singur dezastru si anume guvernarea PSD. pe care, din pacate, poporul roman si-a ales-o singur, liber si nesilit de nimeni !
    In alte conditii, cu un presedinte si un guvern macar NORMAL, nu cu cine stie ce pretentii, Romania putea actiona pe masura cuvenita in cadrul situatiei actuale , ” toti impotriva tuturor „, USA vs UE vs Rusia vs China , Brexit, Orientul Mijlociu, , aparindu-si interesele proprii si atit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro