miercuri, septembrie 23, 2020

Două feluri de a fi procapitalist: câteva observații practice

Pe scurt cele două feluri de a fi procapitalist sunt următoarele:

  1. să pui în practică și dacă e cazul să aperi efectiv principiile, libertățile, drepturile și obligațiile care susțin funcționarea acestui mod de viață prin propria ta viață zi cu zi
  2. să arăți care sunt procesele sociale inevitabile care duc în mod inerent la scară socială la un astel de mod de viață

Cele două pot fi practicate de aceeași persoană, însă de la un om de știință se așteaptă și construirea structurii conceptuale de sprijin de la punctul 2. Este ce a făcut F. A. Hayek. Dacă adăugăm și constrângerea unuii mod de viață creștin de punctul 1 nu se face caz, exceptând când devii politician, și relevant devine punctul 2, care poate alimenta discuții de folos pe piața ideilor.

Putem sesiza în general și în disputa actuală de pe agenda publică româneacă aproape numai primul fel (punctul 1), și extrem de rar punctul 2. O primă observație practică e că e nevoie de o dezvoltare mult mai intensă a punctului 2 pentru a “ocupa centrul”. Fără strategie și bună înțelegere a fenomenelor nu se poate ocupa centrul.

Chestiunea corectitudinii politice din pespectivă evolutivă

Din perspectiva teoriei succesiunii ecologice și proceselor evolutive nu se poate opri ideologizarea universitāților în sensul corectitudinii politice, deoarece funcționarea unui sistem schimbā condițiile de mediu selectiv în care lucreazā acel sistem şi sunt avantajate alte trāsāturi. Corectitudinea politicā e bine adaptatā la realitatea societāților prospere capitaliste, satisface niște preferințe ale celor care o adoptă.

Pe de altă parte:

  • nu e adaptatā să supraviețuisca (în sensul unor trăsături funcționale ale indvizilor și organizațiilor) în societāți incipiente ca a noastrā. Aici trāieşte exclusiv în bule de mediu academice pe banii celor la care nu e adaptatā şi cu legitimare ştiințificā de unde e adaptatā, la care se adaugă mici mișcări sociale mimetice în raport cu ce există în occident.
  • la sursa ei occidentală corectitudinea politică a schimbat deja ea însāşi condițiile de mediu cātre altceva. Nu va mai trāi mult, la scara istorică de timp, nu are nici o relevanțā succesul ei trecut, mediul e în schimbare, reacțiile la ea sunt suficient de puternice ca să nu mai poată exista condiții favorabile pentru dezvoltare. Nu putem şti principial ce va urma după corectitudinea politică, așa cum nu putem şti ce specii noi vor apărea în natură, deși știm că vor apărea și cum, prin ce mecanisme. Nişte oameni creativi, echivalenții unor antreprenori, vor face câte ceva nou şi dintre aceste inovații una sau alta va avea succes.

Revenim la chestiunea poceselor capitaliste generale

În opinia mea capitalismul vine din instituții formale şi procese cu structuri generale indiferent de conținut dat de manifestarea creativității oamenilor. Că aceste instituții sunt contaminate de agende substanțiale, de interese grupale și personale, este o realitate organizațională de nivel secund în chestiunea apărării capitalismului. Nu e cazul să fim atașați ştiințific unor conținuturi empirice, la nivel de māsurare, decât în studii de caz, care au propria lor dinamicā decuplatā la nivel empiric de regularitățile de scară mare. Un astfel de mod de a susține capitalismul nu are nici o legāturā cu propaganda, este al doilea fel menționat în debutul acestui text. Propaganda e o manifestare empiricā a unor procese care oricum vor subzista indiferent cine câştigā la o scară mică de timp.

Merită subliniat aici că nu e vorba de un determinism istoric de tip marxist, modelul nu presupune că știm către ce evoluează omenirea în mod concret, cum va arăta societatea viitorului, ci doar că evoluează într-un mediu aflat în continuă schimbare tehnologică și culturală, și care sunt procese fundamentale de diferite scări cuplate fără un rezultat anticipabil, deși nu e vorba de schimbare la întâmplare. Marxismul se înscrie în această schemă ca un experiment eșuat și este inteligibil că vor mai apărea și alte experimente care vor eșua, unul fiind de exemplu corectitudinea politică.

Putem trece acum la a doua observație practică. Oamenii inteligenți din România ar putea anticipa ținta mişcātoare occidentală şi sā lucreze convergent inovând, nu preluând numai tendința veche care ajunge în România pe canalele de comunicare ale propagandei. Ar putea face asta, dar nu e și singura soluția la nivel individual. A face asta la nivel individual înseamnă să fii proactiv, să nu mai te autoplasezi în periferie, să fii centru. E mult mai ieftin și eficient în condițiile din România să fii reactiv, să îți recunoști statutul marginal și să nu te intereseze să acționezi capitalist, antreprenorial civic și politic țintind la scară mare.

Strategia proactivă nu e încurajată în România nici de reprezentanții centrelor lumii occidentale din rațiuni pur capitaliste. E mult mai ieftin pentru ele să atragă în vest resursa umană de calitate capabilă de acțiune proactivă, iar aici să încurajeze acțiunea în cadrele de propagandă proiectată la centru, ceea ce a și făcut și face. Acest mod de acțiune menține o anumită infantilizare a societății românești. O societate românească evoluată nu poate accepta acest statut.

Propaganda capitalismului are însă dincolo de deservirea centrului și o dimensiune moralā: oameni concreți angajați în procesele generale informale de optimizare capitaliste în mediu instituțional formal au nişte vieți care pot fi distruse dacā nu existā o propagandā bunā de succes în timp util. E o meserie distinctā sā faci o propagandā de succes care sā nu perturbe nici ea excesiv mediul, cu consecințe neliniare imprevizibile. Propaganda e reglaj fin în capitalism, lucrezi cu sisteme neliniare dunamice, nu cu structuri rigidizate. Propaganda pentru România nu trebuie să blocheze societatea românească într-un stadiu mimetic infantil, occidentul nu are interes într-un stat în care oamenii nu au internalizat valorile capitaliste și nu au un comportament de fond capitalist, ci numai din oportunism. Iar dacă are un astfel de interes e rezultatul unei decizii proaste care trebuie schimbată.

Opinez așadar cā pentru România e nevoie de creativitate în propagandā apentru adaptare mediului local. Nu cred în posibilitatea de succes ieftin al unor scheme funcționale în alte societāți. În particular multiplicarea platformelor procapitaliste cu menținerea faliilor ideologice occidentale nu va “prinde” în România. Cititorii vor urmări persoanele care efectiv își știu meseria, fac un jurnalism de calitate, nu se vor uita după etichetă. De ce ? Pentru că dacă tot s-au apucat de capitalism, vor marfă de calitate, produse premium, inclusiv în propagandă.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Da și Nu
    Da, se cunosc la București câte ceva din „teoriile” occidentale despre capitalism, Hayek, Max Weber (47 volume, 30.000 pagini) etc.
    Max Weber observă atent mentalitatea actorilor „capitaliști” în vest. Acumularea de profit se face pentru a reinvesti, evitarea risipei de timp domină viața „ascetică” a acestor actori.
    (…. „….. Max Weber
    Seine Beobachtungen fasst er in „Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus“ zusammen.
    Das „summum bonum“ dieser Ethik lautet: der Erwerb von Geld und immer mehr Geld, unter strengster Vermeidung alles unbefangenen Genießens.
    (Max Weber, Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus, S. 35.)
    Die alte behäbige und behagliche Lebenshaltung wich harter Nüchternheit, bei denen, die mitmachten und hochkamen, weil sie nicht verbrauchen, sondern erwerben wollten.
    (Max Weber, Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus, S. 52.)
    Das sittlich wirklich Verwerfliche ist nämlich das Ausruhen auf dem Besitz, der Genuss des Reichtums mit seiner Konsequenz von Müßigkeit und Fleischeslust. […] Und nur weil der Besitz die Gefahr dieses Ausruhens mit sich bringt, ist er bedenklich. […] Nicht Muße und Genuss, sondern nur Handeln dient nach dem unzweideutig geoffenbarten Willen Gottes zur Mehrung seines Ruhmes. Zeitvergeudung ist also die erste und prinzipiell schwerste aller Sünden.
    (Max Weber, Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus, S. 166-7.)

    Ceva mai târziu Hayek își prezintă tezele. A trecut foarte mult timp. Dominația sectorului financiar global asupra economiei reale a schimbat radical relațiile actorilor economici.
    Nu cred că „teoria” economică sau politică mai ține pasul cu algoritmurile în milisecunde ale computerilor de la bursele globale active 24 de ore.

    ….”… E mult mai ieftin pentru ele să atragă în vest resursa umană de calitate capabilă de acțiune proactivă, iar aici să încurajeze acțiunea în cadrele de propagandă proiectată la centru, ceea ce a și făcut și face. Acest mod de acțiune menține o anumită infantilizare a societății românești …”…..

    Nu la această afirmație. Vestul (Paris, UK, SUA etc) ca actor politic- economic „unitar” nu există, nu a existat vreodată. Acțiunile unui actor politic-economic care nu există sunt deci fantezii, imagini, vorbe pline de frustrare din est la adresa vest. Realitatea politică și economică în estul și vestul UE diferă enorm în secolul mult lăudat la București. Estul continentului nu a reușit în 100 de ani să asigure locuitorilor un „trai ca în vest”. Cauzele se pot vedea, se pot descifra fără mari eforturi intelectuale.
    Ceartă mare la Comsia UE din Bruxelles la 18 Iunie în privința unui budget fantomă de 750 miliarde Euro se va termina în consiliul ministerial al șefilor de state „naționale” după principiul „unanimitate de voturi” cu amânare pe data viitoare la toamnă.
    Nu știm dacă UE.27 se va reinventa, se va refonda după conceptul francez de „politică economică (socialistă) centralizată” sau partenerii UE.27 se vor resemna cu recesiune și stagnare economică (mai pronunțată în sud și est) după trecerea crizei actuale.
    Realitatea economică și politică globală de azi și mâine înseamnă migrarea centrelor de greutate de la vechiul continent Europa spre Pacific, SUA, China, Japonia și spre India, Africa. Timpul nu stă pe loc până când actorii politici, economici, experții „jurnaliști” de pe malurile Dâmboviței își rezolvă problemele (stat de drept consolidat, etc) interne.

    Analizarea realității interne în România lasă de dorit. Vorbe în loc de fapte? Retorică excelentă franceză la Paris și retorică ceva mai puțin „elocventă” la București? Până la bicentenar cu astfel de analize și prezentări?

    Friedrich August von Hayek * 8. Mai 1899 in Wien, † 23. März 1992 in Freiburg im Breisgau, war ein Ökonom und Sozialphilosoph österreichischer Herkunft.
    (… „….The Road to Serfdom (1944)
    1944 erschien Hayeks The Road to Serfdom (dt. Der Weg zur Knechtschaft) in England. In diesem Werk legte er dar, dass der Nationalsozialismus in Deutschland und der Faschismus in Italien nicht – wie sozialistische Intellektuelle behaupteten – Formen der kapitalistischen Reaktion seien, sondern „Weiterentwicklungen des Sozialismus“. Ziel des Buches war es laut Hayek, die damals gegen den Liberalismus tendierende Mehrheitsmeinung umzukehren und sie für die Gefahren des Sozialismus zu sensibilisieren. Hayeks Hauptargument ist, dass alle Arten von Sozialismus, Kollektivismus und Planwirtschaft zwangsläufig in Widerspruch zu liberalen Individualrechten und rechtsstaatlichen Prinzipien geraten. Die Gewaltherrschaft in den totalitären Staaten – damals neben Deutschland und Italien vor allem die Sowjetunion – sei also nicht Folge von besonderer Bosheit der entsprechenden Völker, sondern die Umsetzung der sozialistischen Lehre einer geplanten Wirtschaft. Diese führe notwendig zu Unterdrückung, selbst wenn dies nicht die ursprüngliche Absicht der Sozialisten war.
    Walter Eucken kritisierte mehrfach, dass Hayek in dem Buch nicht hinreichend zwischen einer notwendigen Wettbewerbsordnung und reinem Laissez-faire-Liberalismus unterscheide, und drängte in einem privaten Brief vergebens, den Unterschied stärker herauszuarbeiten.[18] Später erweiterte Hayek seine Theorie und fügte hinzu, dass selbst staatliche Interventionen, die zunächst die Marktwirtschaft nicht prinzipiell in Frage stellen, langfristig zur Abschaffung der Freiheit führen würden:
    „Politische Freiheit im Sinne von Demokratie, ‚innere‘ Freiheit, Freiheit im Sinne des Fehlens von Hindernissen für die Verwirklichung unserer Wünsche oder gar ‚Freiheit von‘ Furcht und Mangel haben wenig mit individueller Freiheit zu tun und stehen oft in Konflikt mit ihr … Die Freiheit, um die es sich hier handelt, die allein als allgemeines Prinzip der Politik dienen kann und die auch das ursprüngliche Ziel aller freiheitlichen Bewegungen war, besteht ausschließlich in der Abwesenheit von willkürlichem Zwang.“
    – FRIEDRICH AUGUST VON HAYEK: ORDO – Jahrbuch für die Ordnung von Wirtschaft und Gesellschaft, Band 1960/61
    Choice in Currency (1976) und Denationalisation of Money (1978)
    Hayeks Konjunkturtheorie zufolge war die Weltwirtschaftskrise nicht, wie Keynes behauptete, Folge von geringer Nachfrage, sondern von Fehlinvestitionen der Unternehmen und Banken, die wiederum Folge verfehlter staatlicher Geld- und Wirtschaftspolitik gewesen seien. Staatliche Interventionen auf dem freien Markt, wie Keynes sie forderte, seien also nicht die Lösung, sondern die Ursache der Wirtschaftskrise. Die Inflationspolitik vor 1929 habe den Zusammenbruch erst heraufbeschworen.
    Nach Hayek sind Konjunkturzyklen die Folge von Abweichungen des Geldzinssatzes vom „natürlichen Zinssatz“, das heißt dem Zinssatz, bei dem Ersparnis und Investition sich ausgleichen. Es bildet sich eine Differenz zwischen beiden Größen, die durch zusätzliche Liquidität gedeckt werden muss. Diese ermöglicht es den Unternehmen, Projekte zu finanzieren, die zuvor nicht rentabel gewesen wären. Die Wirtschaftsleistung weitet sich dadurch stärker aus, als es im natürlichen Fall möglich gewesen wäre. Die zusätzliche Liquidität führt jedoch nach einiger Zeit zu steigenden Preisen. Passen sich die Wirtschaftssubjekte daran an, steigen die Zinsen. Investitionsprojekte, die sich zum bisherigen Geldzinssatz ausgezahlt hätten, müssen abgebrochen werden. Es kommt zum Crash.[16]
    Der späte Hayek macht für Abweichungen des Zinssatzes vor allem die Zentralbanken verantwortlich, denen es aus politischen Gründen nicht gelingen kann, den Geldwert in einem Maß stabil zu halten, mit dem sich Krisen vermeiden lassen. Aus diesem Grund befürwortet er, die Produktion von Zahlungsmitteln in private Hände zu legen. Ihm gelang es mit einer Reihe von Texten (Denationalisation of Money, 1978 und Choice in Currency, 1976), die Debatte um Free Banking neu zu beleben. …”…)

    • Kurt, tu stii germana bine. Dar eu trebuie sa folosesc Google Translate sa-ti traduc spusele si, astfel se pierde farama de genialitate din ele. Te rog, mai posteaza si in romana!

    • Recomand citirea cartii scrisa de Yvonne Hoftstter „Sie wissen alles” si lasa teoreticienii vremurilor trecute si fi cu ochii pe bursa.

      • Hayek și Max Weber sunt traduși în engleză, franceză, spaniolă, italiană etc. Alegeți.
        M-am referit la acești gânditori din secolului 20 pentru faptul că sunt citați de cei care scriu azi „teorie” aici pe contributors ca autorul de fată, V.I. se referă mai puțin la realitatea de azi din România. Vorbe… …..

  2. Totul pleaca de la OM, mai precis de la omul nou. Iata-l ca a aparut, citit, lb straine, umblat, ecologist pina-n prasele, corect politic, vegetar. Cultivat la Bruxelles, inca tinar, doctorate e atit de cult incit, plin de linkuri si citate, atit de plin incit a uitat sa gindeasca, dar scrie, chiar si pe aceasta platforma.
    In fapt e Omul nou comunist, musteste de bunatate, dreptate, cinste, mila, pardon empatie. Are meserii f ciudate, consilieri, freelanser, avocati, analisti, publicist. Nu vei vedea printre ei ing, tarani, ciocanari, nu s-ar cobori ei la munci atit de josnice, unde mai pui ca ar fi nevoiti sa gindeasca cu mintea lor.
    Au fost sponzorizati sa duca societatea inainte, dat sunt mai rai decit parintii lor, comunistii brute.

  3. Hayek a fost bine receptat în Japonia, pentru că oferea tipul de teorie care arăta valoarea tradițiilor, de care japonezii sunt foarte atașați. Cu dezvoltări teoretice programul său de cercetare poate fi de folos și României.

    Instituționalismul pe linia North-Ostrom are în opinia mea o valoarea limitată pentru România, întrucât proiectează valorile în schema utilitaristă, eventual acomodând ce nu intră direct prin conceptul de „bounded rationality” și tot ce s-a dezvoltat de aici. Hayek e mult mai general, valorile sunt trăsături grupale culturale, din care cele relevante direct economic sunt numai unele.

    În chestiunea stabilității valorilor constructivismul raționalist operează numai cu opoziția valori eterne vs valori construite prin discurs public. Acesta e punctul cheie unde poate fi invalidat științific, folosind cunoașterea din domeniile mai tari ale științelor mediului. Nu e nevoie de valori de eterne pentru a explica importanța valorilor tradiționale, nu e nevoie de teologie în discursul științific. E suficient conceptul strict științific de scară spațială, temporală, socială a proceselor care susțin valorile prin internalizare și externalizare permanentă și alte mecanisme sociale derivate (capital simbolic, practici stabilizate evolutiv, etc). Procesele de la o scară țintă depin de condițiile de graniță ale proceselor de scară mai mare și mai mică. Primele pot fi modelate ca niște constante la scara procesului țintă (cea mai simplă cale de downscaling), celelalte pot fi modelate stochastic la scara procesului țintă (cea mai simplă cale de up-scaling). Alte variante mai elaborate sunt posibile.

    Pe scurt, fundamentarea academică a corectitudinii politice nu are nici un fel de viitor, va fi deselectată cognitiv mai devreme sau mai târziu, fără ca prin asta studierea aspectelor de gen să dispară complet, pentru că ele însele suprind o realitate umană, vor reveni în matca lor firească, de nișă, așa cum teoriile unificării din fizică au revenit în matca lor după ce lumea s-a lămurit că promisiunile inițiale era mult supralicitate.

  4. Punctele 1 + 2 sunt teoretice conform unor teorii din trecut, viitorul capitalismului arata cu totul altfel fapt despre care ar trebui discutat.
    Suntem in pragul unei noi revolutiei industriale care de fapt a inceput, pt unii foarte, pt altii mai deloc perceptibila si trebuie sa aruncam doar o privire catre burse, „inima” capitalismului si ne putem da seama in ce directe se va misca sistemul, principiile, drepturile si libertatile fiind insasi aruncate de sistem, peste bord.
    Capitalismul cum il cunostem bazat pe productie incepand cu anii 90 s-a trasformat si se transforma in continuare catre unul financiar, tranzactiile financiare de pe burse depansind cu mult cele din industria reala bazata pe productia de bunuri.
    Decuplarea intre industria reala si cea financiara este in desfasurare cu toate consecintele care vor urma.
    Procesele capitaliste de care vorbiti sunt in transformare radicala, datele sunt si vor deveni „materia prima” a acestuia.
    Tranzactiile pe burse astazi, sunt realizate intr-o masura covarsitoare intre algoritmi intr-o viteaza uluitoare, cu alte cuvinte, masini inteligente tranzactioneaza intre ele in mod automat bazate pe algoritmi programati de matematicieni si fiziceni care nu au nici o legatura cu economia ei procesand doar datele noastre, de pe urma acestei procesari fiind obtiunte castiguri imense, detinatorii datelor, noi, ramand cu „buza umflata” cu alte cuvinte, cu nimic.
    Sistemul lucreaza autonom, multi dintre cei care il opereaza si il folosesc insasi nu mai au controlul asupra lui, vezi caderile de pe burse fara motive economice intemeiate datorita unor greseli de programare etc.etc. deficiente in functionarea ale sistemului care provoaca insa pierderi uriase in industria reala cu, consecinte drastice pt muncitorii si personalul acesteia.
    In aceste conditii se pune indreptatit intrebarea, mai poti fi procapitalist ? miscarile sociale din intrega lume fiind rezultatul acestor transformari si suntem doar la inceput.
    Procesarea datelor si obtinirea controlului total asupra individului sunt privatizate, de castigurile obtinute profitand doar un numar restrans de indivizi.
    Transformarea digitala, robotizarea productiei, reducerea numarului de muncitori va produce transformari majore ale capitalismului , aspecte care deocamdata nu sunt in sensul unei atitudini procapilaiste accentuate, din contra.
    Capitalismul, cel care are controlul datelor si al informatiilor nu va tine cont de regului daca acestea nu vor fi impuse de mediul politic, tendinte catre restrangerea libertatilor individuale si control total in favoarea castigurilor sunt vizibile, depinde intr-o mare masura de noi, detinatorii de date si informatii in ce masura vom accepta sa fim manipulati de algoritmi.
    Nu sunt stabilite relatiile dintre masinile inteligente si indivizi, nu exista cadru legal in care ele pot avea loc astfel incat individul sa dispuna in controlul asupra acestora si nu invers.
    Directia in care se deplaseaza capitalismul actual este controversata, diferitele sisteme incepand cu cel chinez de stat bazat pe dictatura si pana la cel liberal anglo- american ridicand multe semne de intrebare.

  5. eheeei, este vremea influencerilor, specialistilor in feisbuci si comunicare, selerilor de vorbe (goale), a indivizilor lipsiti de gen si infantilizati. in spatele, ca pe spatele (unor coate goale) lor e mai greu, prospera bibanii ce nghit tot ce se mai poate. dupa ei, vidul / neantul / zero ul absolut, caci observ c au inceput sa roada la temelie si vechile statui.

  6. Evident ca pentru cei care inteleg procesul economic in mod fundamenal adica plecand de la elementele de baza care sunt retributia muncii, adica procesul repartitiei plus produsului si de la forma de proprietate, capitalismul poate fi inteles in sens evolutiv pozitiv pentru ca cel negativ a fost si poate din pacate inca mai fi( nefiind scos in afara cum este scos perpetuumul mobile din fizica, in mod teoretic principial, ca pratic a demostrat efectiv ce poate) abominabilul comnism, ca prelungire peste timp a despotismului asiatic. Moduul lui pozitiv de evolutie este spre Calea a treia, calea lui Thomas Paine acesta fiind precursorul fundamental al acesteia desi el nu era poate constient de asta(stiinta economica nu ajunsese inca la nivelul necesar), dar era perfect constient ca principiul UBI este unul perfect motivat economic si corect moral.
    UBI a devenit motorul unei miscari socio-economice si politice aproape universala numita BIEN care si l-a pus pe Paine intre precursori (pentru Calea a treia fiind Precursorul) si care avea in SUA (prin dl Yang0 un posibil candidat democrat la presedentia USA) si EUROPA o desvoltare din ce in ce mai mare, care risca sa fie compromisa insa , tocmai din caua neintelegerii fundamentelor sale stiintific economice, marsandu-se doar pe latura morala ceea ce-l trimite nu spre Calea a treia ci spre una soialistoid – comunitara care va esua economic ca si comunismul daca va fi incercata ca atare.

  7. De cand a scris Max Weber cartea lui despre etica protestanta a capitalismului au trecut 100 ani și de atunci capitalismul nu mai este nici protestant, nici catolic, ci lipsit de etica. O spune chiar și un apologet al capitalismului, Niall Ferguson, in cartea sa The Great Degeneration.
    Max Weber a definit atunci ceea ce s-a generalizat azi: Abenteuer Kapitalusmus, capitalismul speculativ, la acea vreme specific unui grup etnic, astăzi îmbrățișat cu căldură de toata lumea.
    Toate teoriile economice ale capitalismului clasic nu fac doi bani in epoca fugii capitalului de pe o piata a muncii la alta. Ruperea legaturii dintre piata de capital si piata muncii ridiculizeaza aceste teorii.
    Capitalismul trebuie sa se intoarca la radacinile sale, a produce bunuri utile societății si a furniza slujbe comunitatii de unde vine capitalul. Tensiunile dintre capitalismul migratoriu si interesele naționale nu se pot rezolva decat prin conflicte majore.

    • Nu se va intampla, capitalismul va trece la o faza noua, capitalismul datelor. Daca inainte se vorbea de munca si capital in viitor de va vorbi de date(informatii) si capital.
      Conflictul intre datele personale si capital isi va atinge varful daca optimizarea vietii cotidiene ale oamenilor va fi platita cu libertatea personala si obligatiile unui comportament conform nu mai pot fi oprite pt ca toti vor fi afectati.
      Big data, masini inteligente, controlate de cativa, vor hotarii asupra majoritatii careia ii vor fi luate orice aptitudini de asumare si hotarare a propriilor actiuni cu alte cuvinte, libertatea si sfera privata. Capitalismul va da nastere la o noua forma a comunismului, mult mai perfida decat cea cunoscuta pana astazi, singuri fara constrangeri suntem pe cale sa punem la dispozitie cu cea mai are dezinvoltura propriile date, comportamente etc. Daca pe vremuri securitatea storcea informatii personale cu metode brutale astazi internetul si mediile de socializare le optin fara nici un efort, „notele informative” le punem singuri la dispozitie, cu poze cu tot.

    • Constantin Stere definea si el, acum mai bine de un secol, capitalul speculativ, pe care-l numea capitalul vagabond. Aceasta sintagmă se potrivește perfect unei mari părți a capitalului sec 21.

  8. Am urmărit cu interes intervențiile persoanelor care au comentat și le mulțumesc. În raport cu alte platforme pe unde mai public aici este standardul cel mai înalt al cititorilor și este și meritul editoului că a creat prin moderare și consecvență a principiilor editoriale un astfel de mediu.

    Pentru cā sunt un susținātor al capitalismului întrucât înțeleg conținutul ştiințific al unor teorii care îi explicā succesul şi în acelaşi timp proocidental aş vrea sā mai spun un lucru care nu e atât de evident pentru oamenii fārā formație ştiințificā:

    – ce e cert e cā o societate capitalistā e mai performantā ca altele care nu sunt, dar asta nu garanteazā cu nimic succesul occidentului şi al României împreunā cu el în fața altora, pentru cā orice societate poate alege liber un drum sau altul. Nu existā un determinism geografic, existā numai o performanțā relativā grupalā.

    Superioritatea capitalismului nu excludca în 200 de ani vreo țarā acum autoritaristā sau teocraticā sā fie centrul lumii civilizate, pentru cā au suferit mutații culturale în sensul capitalist, al unei lumi libere, iar occidentul sā devinā un gulag.

    Traseul depinde de acțiunile noastre individuale şi instituționale, de decizii şi punerea lor în practicā. Evoluția lumeascā nu este un progres spre nimic, e rezultatul net al unor procese de producție la diferite scāri cuplate cu procese culturale asemenea care duc la o performanțā netā în raport cu un mediu aflat el însuşi în schimbare din cauze interne şi externe.

    Dacā avem inteligența sā cāutām înțelegerea şi adaptarea instituționalā la aceste fenomene putem spera pentru noi şi cei care ne vor urma.

    cele bune,
    Virgil Iordache

    • Actuala tedinta a capitalismului este periculoasa, controlul total al entitatilor private asupra individului si al statului, ce se intampla in China, Rusia sau India sunt alte povesti, vorbim de capitalismul european si cel nordamerican la care ne raportam.

      • Nu este deloc periculoasa si mege inca sovaelnic si fara sa inteleaga bine ce face spre Calea a Treia, aia denumita cu drag de mine in memoria unui mare american Calea lui Thomas Paine

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.