Au apărut în presă azi câteva titluri senzaționaliste care sugerează sau spun de-a dreptul că eu aș fi declarat că „Pas cu pas”, cartea lui Klaus Iohannis, nu e scrisă de el, și că ar fi fost montată în redacția Observatorului cultural. Am văzut cum această micuță știre de pe site-ul unui ziar sibian a crescut, în câteva ore, ajungând la dimensiunile unei așa-zise bombe de presă.
Care nu e, de fapt, decât un fâs. Amândouă afirmațiile sunt false. Cel dintâi fals aparține presei; cel de-al doilea aparține memoriei mele.
1) În ce privește paternitatea cărții lui Klaus Iohannis, nu am negat-o niciodată. Se poate verifica în interviul cu pricina, de la minutul 18:30 încolo, că am spus ceva cu totul banal: anume că această carte e montată din niște interviuri anterioare ale lui. Ceea ce e o practică, firește, curentă. Și nu e nimic blamabil în ea. Paternitatea cărții n-a fost pusă, așadar, nicicând în discuție.
2) Am avut o discuție cu doamna Carmen Mușat în seara aceasta, pentru a clarifica lucrurile; am reconstituit discuția din acea seară. Am înțeles eu greșit: domnia-sa îmi spusese doar că se uitase pe manuscris și că reținuse din el anumite fragmente care au apărut în Observator cultural. A fost așadar strict o consultare privată, în care redacția Observatorului nu a fost implicată.
Regret dacă am cauzat vreo neplăcere Observatorului cultural.
Rog jurnaliștii care vor mai prelua așa-zisa știre să țină cont de aceste două precizări ale mele.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Apropo de precizarile post-factum :
”Am răsfoit-o (n.r. cartea «Pas cu Pas»”) și am constatat, mi-a fost și confirmată această constatare a mea de către doamna Carmen Mușat, directoarea Observatorului Cultural, că nu sunt lucruri noi, e de fapt un montaj din interviuri mai vechi, nu e o carte scrisă dintr-un jet. E montată în redacția Observatorului Cultural de către doamna Carmen Mușat, alături de alți admiratori ai domnului Klaus Iohannis”, a declarat Radu Vancu.
Sursa : http://www.turnulsfatului.ro/30124/tstv-radu-vancu:-cartea-presedintelui–quot-pas-cu-pas-quot–a-fost-montata-in-redactia-observatorului-cultural.html
Declaratia va apartine , nu ?
Ecourile ei :
http://www.stiripesurse.ro/lovitura-uria-a-pentru-klaus-iohannis-nu-el-a-scris-cartea-pas-cu-pas_953096.html
Da. Declarația îmi aparține.
Partea inexactă din ea, cum am precizat mai sus, privește implicarea redacției „Observatorului cultural”. Doamna Carmen Mușat a citit manuscrisul, a formulat câteva opinii pe marginea lui și a publicat unele fragmente în „Observator cultural”. Revista însă nu a fost implicată, iar cartea a fost redactată în editură.
Regret, cum am spus, inexactitatea.
Iar faptul că e alcătuită din interviuri anterioare nu înseamnă că nu a scris el cartea. Firește că nu am spus așa ceva. Asta e o deformare a presei senzaționaliste.
Din precizarea dv. nu se intelege ,cine a scris pana la urma cartea ? Deci, d-l KWJ a dat interviurile verbal sau in scris ? Daca le-a dat verbal cum banuieste toata lumea ,cum se poate spune ca a fost scrisa de domnia sa ?
E o practică legitimă și curentă. Indiferent dacă interviurile au fost orale sau în scris, paternitatea cărții îi aparține lui Klaus Iohannis.
Deci cuvintele nu-ti mai apartin daca jurnalistul a inregistrat interviul si apoi l-a pus pe hartie? Toate secretarele ar trebui sa semneze scrisorile sefilor cu nume propriu? :)
Felicitari pentru rapida reactie si sinceritatea recunoasterii unei greseli.
NB,
dar cum prea repede se scriu cartile in tarisoara noastra (a se vedea si cele de dupa gratii „privind in zare un petec de cer”), nu e de mirare ca se nasc tot felul de scenarii :P
Desigur, dl Iohannis va scrie o trilogie:
– „Pas cu pas”;
– „Primul pas”
– „Ultimul pas”.
Asteptam cu nerabdare ULTIMUL PAS … Plecarea de la Cotroceni : https://anamariaenea.wordpress.com/2015/04/09/iohannis-ultimul-pas/
Ei, na! Te grăbești ca fata mare la măritiș. Puțintică răbdare, stimabilo!
Eh, un păcat mai puțin de spălat al Observatorului… oricum, rămân și de sămânță!
aşteptaţi…doar că civilizat şi, politicos.
inainte de ULTIMUL PAS am vrea sa sti si cei 15,…., 25 de pasi intermediari facuti de presedintele tacu si de nevasta lui cu o gena calatoare…asa de curiozitate….
Ce curiozitati pot sa aiba unele „majestati” !!!
Nu imi vine sa cred, desi va citesc constant. Sunteti absolut iresponsabil. Cred ca e nevoie sa va cereti scuze si asta imediat. Daca dvs. v-ar fi facut cineva asta, cred ca l-ati fi linsat public. Repet: nu-mi vine sa cred.
Tocmai am spus mai sus că regret cele întâmplate. Am greșit, am spus asta public, și îmi pare rău că s-a întâmplat așa. Însă n-am mințit când am spus că e o carte alcătuită din interviuri – și nici n-am spus-o ca pe o acuzație, e un lucru cât se poate de obișnuit. Tocmai de asta nu mi-am imaginat nici o clipă că pot fi formulate acuzații privind subiectul ăsta împotriva revistei „Observator cultural” sau a doamnei Carmen Mușat. Sau a editurii, sau a redactorului de carte, sau a oricui altcuiva. Ce face presa cu acuzațiile astea e cu totul altceva decât am spus eu.
Intrebare: daca presa nu transforma declaratia Dvs. si nu o amplifica precum a facut-o, cum ramanea cu greseala?
Abia în seara asta, după ce am discutat cu doamna Carmen Mușat, m-am lămurit că am înțeles greșit ce mi-a spus acum două luni. Așadar, probabil greșeala rămânea necorectată.
Ati citit ce scrie si dl Cristoiu pe blog ? Si Dansul e vulpoi batran chiar daca putin `implicat„..
În observarea lumii există o limită a exactității percepției. Percepția subiectivă a unui fenomen obiectiv este de fapt un act de măsurare a acestuia. În acest caz se manifestă și la scară macroscopică principiile lumii cuantice. Nu poți măsura cu certitudine absolută, simultan, două mărimi ale aceluiași fenomen. Observatorul, prin actul măsurării, influențează fenomenul. În cazul în speță, acuratețea măsurării paternității, cu aparatura intelectuală a observatorului, e afectată de o incertitudine produsă de memele structurante ale acesteia. Altfel spus, încrâncenații nu-L văd pe Dumnezeu ori…diavolul se ascunde în detalii…cuantice.
Draga Radu, ma intreb, in Romania chiar nu se mai pot emite opinii? Chiar va trebui sa cerem voie Observatorului cultural si sa deschidem laptopul? Am o recenta experienta foarte neplacuta cu aceasta revista, am hotarit sa n-o fac publica si in general sa nu ma mai implic in aceste lupte penibile din lumea literara, dar parca e prea mult. Mi se pare cu totul exagerat sa-ti ceri scuze atit de insistent. Eu sper ca Romania e inca o tara libera si ca ne putem exprima, daca dorim, si despre cartea presedintelui si despre cea mai bine finantata si influenta revista literara a momentului, apriga sustinatoare a rusinii din 2012. Toti putem gresi, dar sint greselile noastre, toti putem exagera, dar ne asumam exagerarile, retrospectiv, daca e cazul, nu sintem copii sa fim certati de Carmen Musat si nici de nimeni altcineva, oricit de influent. Repet, mi se pare ca esti excesiv de amabil si ca politetea ta da apa la moara unei reviste din ce in ce mai abuzive.
Dragă Luminița, eu am spus în acel context un lucru adevărat (cartea e alcătuită din interviuri) și o inexactitate (privind-o pe doamna Carmen Mușat & „Observatorul cultural”).
Inexactitatea aceea o regret.
Dincolo de faptul că eu și doamna Mușat (și revista „Observator cultural”) avem opinii politice diferite, contează – ca întotdeauna – adevărul.
Iar adevărul e că acea inexactitate îmi aparține.
Greșiți profund. D-l R.V. a reacționat firesc, natural. Așa trebuie să procedeze orice om, cu atât mai mult un formator de opinie responsabil. E un exemplu admirabil de… să faci ce zice…ortodoxismul, nu ce fac slujitorii lui. Și asta în cea mai mare sărbătoare religioasă a noastră….Vrednic este!
@L. Marcu Comentariul dvs este lipsit de corectitudine si de bun simt. O opinie este o opinie, iar o inexactitate este cu totul altceva ( poate nu v-ar strica sa consultati DEX-ul). Cand cineva isi da seama ca a gresit si afirmatia facuta este falsa, singura solutie este cea adoptata de domnul Vancu pe care il felicit pentru reactia avuta.
Nu inteleg ce ati fi vrut? ca domnul Vancu sa persiste in declaratii inexacte?
Asta e atitudinea unui om de onoare? Asa procedati dvs? Nu cred ca va dati seama, dar v-ati facut de ras cu o asemenea pozitie. Bine ca mai sunt si oameni corecti care stiu sa-si asume greselile: ce ar deveni societatea doar cu personaje incapabile de asemenea gesturi, oameni incapabili sa-si ceara scuze si sa se comporte cu un minim de educatie?
Vă mulțumesc pentru creditul pe care mi-l acordați.
În ce o privește pe Luminița Marcu, este unul dintre cei mai corecți oameni pe care îi cunosc. Se întâmplă să fim în dezacord pe subiectul acesta, asta e tot.
Draga Radu, precizez, in opinia mea tu nu ai emis o inexactitate, ci ai dezvaluit un lucru cu potential grav fara sa ai probe. E cam ca in cazul sugestiei ca Vosganian nu si-a scris singur cartea, ideea circula, unii dintre noi ne mai pricepem si la recunoasterea unor marci stilistice, dar nu e frumos sa emiti asa ceva public daca nu ai martorul linga tine sau documentul. Cred ca scuzele tale trebuiau sa se limiteze la faptul ca ai facut publica o presupunere, un zvon. Aici da, ai gresit. Dar ca e sau nu adevarat, inexact cum spui tu, e greu de lamurit, ar fi nevoie de un jurnalist de investigatie, de o ancheta, nici unul dintre noi nu are timp si dispozitie sa faca asa ceva. Ca cineva implicat spune ca nu e asa, gratulindu-te in treacat cum ca te-ar interesa senzationalul si ca ai fi incetat sa fii un om serios, pentru mine nu reprezinta o proba impotriva afirmatiei tale. Iar cuvintele tari, nevrednicie, lipsa de bun simt, incorectitudine, nu ma mai sperie de mult, le cunosc atit de bine mecanismul si uneori si emitatorii reali, caci cu asta ne-am ocupat la Litere, citeodata putem recunoaste autorul dupa o intorsatura de fraza, ca dupa amprenta digitala. Dar iti multumesc pentru fair-play.
nu e un subiect, e un principiu. Totul e relativ, fiind creat pe câte un principiu, dar principiul creator e absolut. Un exemplu de principiu creator este…să nu minți. Poți crea pornind de la el ori îl poți ignora, nu-l poți relativiza…E ori, ori…
Se mai intimpla ceva:
– @ Ilinca este sustinatoare de bidon gol si „Mihaela, dragostea mea”
– Luminita Marcu, chiar si numai prin articolele de pe Contributors, este clar inamicul. Iar daca si-a manifestat uneori aprecierile fata de unele fapte „dictatoriale”, e clar: trebuie intimpinata cu furci si topoare ;)
Chiar asteptam o asemenea pozitie, aici pe contributors.ro. E de apreciat insa gestul dlui. Vancu si nu cred ca ar mai fi multe de spus. Nu cred ca trebuie sa-l traga cineva de urechi ca a fost „fraier” cand putea sa taca bine mersi in papusoi (si n-a facut-o). In impartirea asta pe tabere ideologice dusa la extrem cad intotdeauna victime persoanele oneste, „suferind” de scrupulul obiectivitatii. Distinctii din-astea intre inexactitati si zvonuri mi se par foarte … mestesugite.
De fapt ceea ce mi se pare mie ca i se reproseaza dlui. Vancu este ca informatia data de el initial era plauzibila si ca contrariul ei nu putea fi dovedit dincolo de orice indoiala de cei de la Observatorul si ca, prin aceasta revenire, a stricat „jucaria”. Adica ori esti cu noi ori nu mai esti. In pura logica a razboiului. In care e posibil sa fie si cei de la Observator, nu pot sa spun sigur ca nu e asa.
Cred ca cei de la Observator ar face bine sa taca la randul lor si sa nu se impauneze cu vreo victorie epocala impotriva celor de la contributors. Eu, ca cititor al amandurora (mai mult al contributors, pentru ca ma intereseaza mai mult ideile care ma provoaca decat cele care par a-mi confirma opiniile) nu m-as simti cu nimic mai castigat daca ar proceda altfel.
O zi buna.
* ma refer la comentariul dnei. Marcu, vad ca a aparut ca raspuns la comentariul Ilincai.
Si totusi, de unde stim ca acea carte n-a fost „mosita” totusi in redactia Observatorul cultural? De la doamna Carmen Musat, pe care trebuie sa o credem pe cuvant? :)) Se stie ca ziarul sau ce o mai fi el, o sinecura de la bugetul de stat, e un cuib penelisto-uselist si un venit foarte apreciat pentru intelectualii implicati…de ce nu s-ar fi slugarit pana la urma pentru partid? cartea pare ideea perfecta pentru grupul de intelectuali care se invart pe la Observator…
Exemplu clasic de rationament à la roumaine.
De ce ar fi dat Iohannis, un presedinte de partid atipic, comanda de confectionare a unei biografii, unor literati, intr-o perioada in care nici macar nu isi declarase intentia de a candida la presedintie ? De ce s-ar fi injosit un neamt ca sa ceara unor romani sa-i faca un anumit lucru ?
Plus ca nevasta-sa Carmen a absolvit filo, si putea foarte simplu sa stilizeze un text, ea cunoscand in amanunt toata tarasenia ?
Dar ce bine ne-ar prinde noua un titlu-bomba : „Klaus plagiatorul”…
Hai sa vb discutii.
Si totusi, chiar rationamentul dv. este a la roumaine! Doar nu credeti ca Iohannis s-a sculat intr-o dimineata sub imboldul nestavilit de a „scrie” o carte „nemteste” fix cand candida la presedintie :))) N-a zis nimeni de plagiat, in general candidatii la presedintie nu-si scriu cartile pe nici un continent…cel mult isi dau cu parerea, are echipa care sa aprobe sau nu! Exercitiu clasic de PR, mai ales cand urma si un targ de carte major fix dupa alegeri! Carte publicata la Curtea Veche, unde domnul Arsene,abonat si el la bugetul public, marele sef fara nici un CV pe nicaieri, „cu epoleti”,cum se zice, troneaza victorios!Doamne, e plina lumea de naivi!
Este clar că respectiva carte fusese scrisă cu ceva timp înainte. numai cei neinstruiţi cred că aşa ceva se scrie la fel de rapid cum… se citeşte. Numai corectura şi operaţiunile tipografice ţin destul.
Şi apoi, cum de n-a comentat nimeni un fapt realmente deosebit: ACELA CĂ VOLUMUL NU A FOST LANSAT ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ, ci la sfârşitul ei?
Stimate domn Vancu, fiindca nu va cunosc, nu am cititi din scrierilr dv. va spun cu sinceritate ca este mult mai greu de crezut ce spuneti in prezent, desi intr-o alta lume, mai cinstita, recunoasterea greselii este o dovada de bunacuviinta. Acum ramineintrebarile: ati spus initial adevarul sau ati mintit (partial este un raspuns impartit cu doua sensuri – adevar in prima parte si greseala in a doua parte); mintiti acum, fiindca sinteti tras de mineca? :; cine va forteaza si cu ce sinteti obligat sa retractati afirmatiile anterioare?; sinteti santajat, amenintat?; ati fost platit sa treceti in contul dv. o greseala?; de ce nu ati verificat informatia, care totusi nu este una obisnuita, cum se mai intimpla cind citim sau ascultam timpul probabil?
Ca sinteti scriitor, poet, colaborator la reviste am inteles din comentariile unor oameni care va cunosc, unii sustinatori, unii revoltati findca va schimbati atitudinea, devenind mai putin credibil.
Este suspecta rapiditatea actiunii de autoinvinuire, dar recunoasterea in fata lumii de multe ori nu mai repara onoarea, cinstea, dimpotriva adinceste indoiala.
Inca o intrebare care nu este numai a mea: ati citit cartea, inainte de a face publica afirmatia despre carte spunind ca nu ar fi scrisa de Iohanis? Spuneti ca se obisnuieste ca sa se scrie o astfel de carte, cu interviuri, cu unele comentarii suplimentare, eventual cu redarea unor citate, cu amintirea interlocutorilor. Am vazut, am citit carti intocmite pe baza de interviuri, de comentarii online, dar cu posibilitati de identificare. Caqrtea in sine nu este a unuia care a vrut sa scrie cu price pret, care are obisnuinta scrisului. Pare o dictare din mai multe fotolii! Parca este „mosita” de politica! Imi cer scuze ca m-am alaturat unora care mai mult acuza!
O simpla intrebare, domnul Vancu, dupa tot acest tavalug de afirmatii-retractari-permutari-dezmintiri-precizari: de ce, Dumnezeu, v-ati amestecat in toata aceasta polemica, sa discutati/comparati/studiati/cercetati/investigati/comentati cartea omului politic devenit presedinte? Ati intrat in vreun concurs de etica autobiografica, v-ati simtit obligat din orgoliu, din frustararea ca un politician vinde cat cartarescu si boia la un loc? Cred ca era natural si firesc ca fiecare sa ramana cu ce are: dvs. cu poezia, el cu politica. Ce nu reusesc sa inteleg este logica dupa care v-ati condus in acea emisiune de la Sibiu: de unde si pana unde a ajuns un poet sa comenteze „opera politica” a lui Iohannis. Incep sa cred, desi va citesc de ceva vreme si gasesc multa ratiune in ce scrieti, ca sunteti condus de emotie, de mult ego pus in slujba a nu-stiu-ce si a nu-stiu-cui, dar ati gresit profund. Acum, sunteti victima propriilor afirmatii si, mai multa, observ ca va critica si unii, si altii. Pacat…
D-le Vancu,
in primul rand felicitari pentru puterea de a va recunoaste inexactitatea comisa.
Dar am, totusi, o curiozitate: recunoasteti ca ati interpretat gresit afirmatia d-nei Musat, cum ca d-ei doar se uitase pe manuscris si a reluat anumite Fragmente in OC. Dar pentru ca d-voastra sa concluzionati ca acea carte a fost montata in redactia OC trebuie ceva mai mult. Intelectul ne joaca adesea feste, retinand si chiar deformand perceptiile a.i. ele sa corespunda unor ferme convingeri intime. Ce vreau sa spun e ca afirmatia d-nei Musat nu e suficienta pentru ca d-voastra sa fi comis acea inexactitate, daca nu cumva alte prejudecati nu ar fi „sustinut-o „. Sa fi fost opiniile politice diferite sau alte incompatibilitati (inca) nerecunoscute nu prea conteaza, dar cert e ca inexactitatea, desi comisa cu buna credinta, a avut si un suport emotional negativ. Am dreptate?
Tare mă tem, domnule Vancu, de faptul că prima dv. intervenţie publică a fost o aiureală, făcută din oarecari frustrări… sau din dorinţa de a fi, şi dv., cunoscut. Vă recomand filmul „Wag the Dog”
http://www.imdb.com/title/tt0120885/
M-ati supărat! Intimplarea e ca un prieten mi-a adus cartea in USA. Am rasfoit-o căutînd vizita din 2006 a lui kj in florida! Atunci ne-am văzut căci a cumnunat intr-o biserică ortodoxă niste tineri ortodoxi!
Am fost un pic surprins ca el e neamt si ca atare isi bate joc de religia noastră!
Dat nu asta e esential ci faptul ca a f ost insotit de staful siniului unde era primar!
Si-au facut poze in limuzina mea( închiriată)
Erau in goană la magazinele second hand!
De ris!
Dar era normal ca fiind in vizita cu staful sa fi amintit#