1. Despre relansarea creditarii economiei reale de catre sistemul bancar
Apelurile patetice la relansarea creditării economiei reale de către băncile din România nu ajută la nimic.
În această etapă, nu lichiditatea împiedică relansarea creditării, ci volumul impresionant al creditelor neperformante (21,7% din soldul creditelor, la sfârșitul lunii octombrie 2013).
Până când băncile nu rezolvă această problemă a creditelor neperformante , nu putem discuta de relansarea creditării economiei reale.
Prin urmare, în această direcție trebuie concentrată atenția celor două autorități centrale ale statului direct interesate.
Prima, Banca Națională a României. Experții Comisiei Europene și cei ai FMI au cerut BNR ca, până la finele anului 2013, să clarifice de ce băncile din România stau ani de zile în bilanțuri, pe de o parte cu credite neperformante și, pe de alte parte, cu provizioane constituite. Și , evident, să adopte măsurile care se impun pentru ca aceste bănci să își asaneze bilanțurile.
A doua autoritate, Ministerul Finanțelor Publice care ar trebui să urmărească direct rezolvarea acestei probleme, întrucât fiecare leu constituit drept provizion (pentru acoperirea pierderilor determinate de creditele neperformante) reprezintă un leu mai puțin profit impozabil.
2.Liberalizarea totală a pieței gazelor
În condițiile actuale, este total inoportună folosirea expresiei ”liberalizarea pieței gazelor”.
În România nu poate exista o piață liberă a gazelor atât timp cât:
- Avem doi mari producători care domină piața: Romgaz și Petrom;
- Avem o singură posibilitate de import: Rusia;
- Nu avem o piața europeană a gazului natural.
În consecință, așa zisa liberalizare a pieței gazului înseamnă pentru România alinierea la cel mai ridicat preț al gazelor din import, respectiv la importul din Rusia a gazului natural la prețul practicat de Rusia pentru România.
De aceea, până la realizarea unei piețe europene a gazului natural și accesul României la această piață, putem vorbi de mișcarea reglementată a prețului la gazele naturale pentru populație și consumatorii industriali.
Va multumim domnule Stolojan, sunt doua precizari foarte bine-venite. Din pacate, in media romaneasca sunt prea putini jurnalisti capabili sa analizeze si sa explice fenomenele economice. Despre „relansarea creditarii” se tot vorbeste de ani de zile, apar informatii de genul „reducerea dobanzii de politica monetara cu 0.25%” dar nimeni nu e in stare sa prezinte un tablou complet al situatiei, pe intelesul cititorului obisnuit. Privind din exterior, pare un dialog al surzilor intre BNR si bancile comerciale.
Ma refer strict la prima parte a problemei.
Este vizibil cu ochiul liber ca aveti dreptate. S-a intrat intr-un cerc vicios, pe care l-am analizat si in articolul http://alinbarna.wordpress.com/2013/06/25/uite-cum-putem-trai-bine/
Iesirea sau mai bine zis momentul iesirii semnifica exact inceputul relansarii creditarii in Romania, atat pe segmentul IMM cat si pentru populatie.
Dar depinde foarte mult de interese si asta face ca declicul sa fie greu predictibil.
Si cine mai pompeaza gaz in Europa decat Rusia si, in viitor, Romania ?
21.7 % credite neperformante ? Si de unde provin ? Din mica industrie ? Nu. Din creditele mai marilor de pe piata ? Nu. Tot de la persoane fizice. Oricum sumele sunt minore, deci si pierderile sunt la fel. Nu vor sa deserveasca piata ? Le e frica ? Sa se duca dracu, sa cante la alta masa. Nu ne incalzeste cu nimic prezenta lor in Romania, decat poate prin platirea chiriilor la sedii.
Creditele neperformante intinse de banci la limita imposibilului nu sunt ale micilor romanasi, ci ale marilor dezvoltatori imobiliari. Acolo este grosul, bancile nu-i pot executa pentru ca au garantat cu blocuri neterminate si cu care nu ai ce face. Asta nu este deloc o tema minora, pentru ca acele credite „performante” care vizeaza imprumuturi pentru masini de spalat si televizoare pot fi recuperate, cele ale dezvoltatorilor imobiliari au sanse foarte mici.
La gaze, desigur, mizam pe rusi, ca altii n-au pe-aici!
In privinta creditarii dl Stolojan are dreptate… si bancile si populatia s-au fript cu aceste credite si acum sufla in iaurt si unii si altii… adoptarea legii falimentului persoanelor individuale nu o sa fie de nici un ajutor… in Canada daca te-ai declarat falimentar 7 ani ramane in istoria de credit iar la creditori ramai pe lista neagra pentru totdeauna… ceea ce e si mai rau e ca istoria de credit e folosita cam peste tot… la asigurari, cand vrei sa inchiriezi o casa intr-o zona mai ca lumea, cand vrei un job la firmele mai mari, etc… de curand a fost un articol depre o familie care a declarat bankruptcy si a vrut sa cumpere o masina… in conditiile in care cu o istorie buna de credit gasesti usor cu 0% ei au luat cu 25% cu promisiunea ca dupa un an o sa li re reduca rata… dupa un an nimeni nu mai discuta cu ei… http://www.cbc.ca/news/canada/british-columbia/couple-feel-robbed-by-25-interest-td-car-loan-1.2483342
Problema este ca bancilor li s-a permis „din pix” sa reduca rezervele fractionare, ceea ce le-ar permite (teoretic) sa deblocheze o parte din provizioane – deci profit pentru stat – dar le vulnerabilizeaza si mai mult in fata unei situatii economice precare a populatiei (care ar genera o retragere masiva a depozitelor).
Efectele posibile:
– pe de o parte, reducerea rentabilitatii depozitelor, care deja au un randament numeric (scriptic) negativ, ca de randamentul real (dobanda real pozitiva) nu mai putem vorbi de ani buni;
– pe de alta parte, intarirea „trocului” intre stat, BNR si bancile comerciale, carora li s-a oferit certitudinea ca daca joaca „frumos” fata de stat vor fi salvate in caz de probleme. Prin externalizarea pierderilor, desigur – vedeti implicatiile ideilor privind „bail-in” si altele asemenea.
Ma scuzati dar „rezolvarea creditelor neperformante” prin „asanarea bilanturilor” nu are nici un sens (in ceea ce priveste provizioanele, acestea sunt deductibile in anumite conditii destul de limitative, dar ce legatura are impactul fiscal cu incurajarea creditarii?)
Acordarea de credite a incetinit in ultimmii ani din mai multe cauze:
– inasprirea conditiilor de creditare, in special la PF
– scaderea apetitului spre imprumutare atat al populatiei (teama de a ramane indatorati pe viata si fara casa) cat si al firmelor (criza a pus la sertar multe proiecte de investitii)
– dobanzile mari practicate de banci, in special la creditele in lei
Mi se pare logic ca reducerea dobanzilor (si a rmo) poate ajuta reluarea creditarii dar ramane de vazut cand si ce impact va avea.
Pai Isarescu a fost intotdeauna de partea bancilor comerciale si impotriva imprumutatilor romani. Acum aud ca o sa fie pus inca 5 ani la BNR. Cred ca rugamintile lui publice fata de banci sunt de fatada. Mai bine le-ar indemna sa scoata clauzele abuzive si comisioanele aberante din contracte. Toata lumea ar avea de castigat. Sa ierte penalizarile pentru cei care nu mai pot plati. Asta ar trebui sa faca Isarescu, nu sa se roage de banci la conferinte de presa sa porneasca creditarea. In general e foarte laudat Isarescu. Dar daca analizezi mai bine, vezi ca actiunile sale sunt nocive pentru economie. Cel putin in ultima vreme.
Cred ca sunt bine venite cele doua precizari.
In ceea ce priveste asanarea bilanturilor bancilor cred nu se poate face pentru ca ar insemna niste costuri fantastice pentru o larga majoritate din populatia RO. Bancile au momit fraierii care s-au aruncat pe credite si acum sunt in marea lor majoritate incapabili sa le returneze ca urmare a dramaticii reajustari in economie. Nu mai spun ca business-urile nu prea mai traiesc.
Toate acestea sunt bine-cunoscute la BNR, cred ca inca din 2012, cel putin din a doua jumatatea de an, si ma intreb totusi de ce autorul nu le mentioneaza in articol – nu cred ca gresesc prea tare…
Tot ce a incercat BNR-ul sa faca sa creasca creditarea nu a dat rezultate. Poate o sedinta cu sefii din bancile din Ro si mai ales o discutie serioasa la nivel de UE, cu bancile mama, sa ajute la depasirea situatiei din RO.
Banca castiga daca creditarea merge. Creditarea merge daca economia, business-urile se misca. La noi business-rile sunt pe butuci si deci ce si cum sa creditezi? Daca recuperezi, prin instanta, ce mai recuperezi? Si din aceasta dilema cine ma poate scoate si mai ales cum? Are o solutie practica autorul?
In ceea ce priveste liberalizarea pietei gazelor – mi-as dori sa se poata mai repede si probabil ca nu sunt singura persoana care doreste ceva un pic altfel.
In rest numai de bine sa auzim, ca belele sunt inca multe….
Precizarile autorului pot sa fie inceputul pentru a construi doua elemente extrem de importante, vitale, as spune, pentru noi prioritati economice si politice – de interes national, as mai adauga.
Eu cred ca scaderea RMO si reducerea ratei de politica monetara sint masuri „politice” in urmatorul sens:
a) tara este condusa de incompetenti care pe undeva stiu ca sint asa si atunci „competentii” ii pot convinge sa faca intr-un fel sau altul (exista mai multe curente de gindire, si nu discut despre acestea)
b) tara este condusa de incompetenti care se cred grozavi. Deci „competentii” nu ii pot convinge cu argumente, modele politici, ci cu masuri simple pe care semidoctii doctori in economie (abundenti in Parlament si prin ministere) trebuie sa pretinda ca le inteleg (de fapt NU le inteleg).
c) tara este condusa de competenti si atunci argumentele privind implementarea mixului de politici bugetare/fiscale/monetare etc. se face astfel incit sa FIE BINE ECONOMIEI SI SOCIETATII in ansamblu. Probabil ca nu exista retete, dare exista modele care identifica avantajele, dezavantajele (ma rog un fel de anailza SWOT)
Deci ce poate face BNR pentru situatia b) (aici sintem acum)? Le explica pe intelesul lor ca au dat drumul banilor in economia reala, si-au facut datoria conform Legii si statutului BNR, utilizind politicile monetare corespunzatoare. De acum incolo este de datoria guvernului sa ia masurile necesare. Este posibil ca sub aceste masuri sa se ascunda insa si altceva.
A fost vreodata dupa 90 Romania condusa de cei din categoria c)? Eu cred ca NU.
1.Spatiul analitic al cauzelor stagnarii creditarii, se afla cu mult dincolo de cele aratate de autor, ele fiind completate de (analistii) comentatori.
Indatorarea populatiei si firmellor, diminuarea consumului public ca urmare a scadentei de rate si dobindi la diverse credite (scadente) externe,refuzul bancilor de asanare a bilanturilor prin asumarea pierderilor, scaderea apetitului pentru credite, ca urmare a deteriorarii situatiei economice, costurile mari ale creditelor, etc. sint fenomene reale, cu o cauzalitate concreta si vizibila.
2.D-l eu*****, arata corect cercul vicios al creditarii: ,,creditarea merge, daca merge economia”, dar business-urile fiind pe butuci, pe cine si ce sa creditezi? Fara crestere economica nu exista salarii, profit pentru dezvoltare, impozite pentru buget, scade si consumul public, scad importurile, etc.
De aceea, d-l Isarescu nu poate decit sa lanseze indemnuri formale catre banci de a porni creditarea.In conditiile caderii economice, retetele stiintifice (standard) care in conditii normale determina amplificarea masiva a creditarii, nu functioneaza.Bancile nu pot sterge din bilanturi pierderile, deoarece in lipsa cresterii busniss-ului nu au venituri ,,viitoare” care sa le acopere, trebuie sa ridice stacheta incasariilor pentru putinele credite acordate, spre a recupera(in timp) pierderile, mare parte din resursele de creditare sint transferate in zone economice active, cu crestere economica mare(ceeace explica deleveragingul de peste 5 miliarde de Euro, in ultimii 2 ani), etc.
3. Masurile monetare ale BNR de impulsionare a creditarii, trebuiau sa fie insotite de politici publice/guvernamentale ferme de crestere economica.In ,,binomul programatic”, ,,banca /Guvern” – care trebuia sa conduca la iesirea din criza a tarii, putem spune ca d-l Isarescu si-a facut pe deplin datoria, Datoria de a asigura dezvoltarea/cresterea economica, a fost refuzata de Guvern, prin ,refuzul” de a-si asuma (politic) cresterea economica de 3-4 la suta, promisa in campania electorala.Ea trebuia sa conduca la creare a 250 de mii de noi locuri de munca anual, la atragerea a 12 miliarde de Euro investitii straine, etc,toate ,,excluse” din programul de Guvernare.
Astfel, guvernul ,,marilor sperante” electorale ,,2012”, a blocat apetitul pentru credite, consumul productiv si privat, odata cu posibilitatea bancilor de a sterge din bilant pierderile (ca urmare a recuperarii prin creditarea masiva a ,,dezvoltarii”) si diminuarea costului creditarii, etc.
4.Ramine si mai actuala, asumarea politica a cresterii economice de 3-4 la suta pe an, deoarece acea crestere economica ,,de la sine”, nu va trece de 1,5- 2 la suta pe an, oricit va fi manipulata din pixul statisticii, neputind sa facem nici ,,contracte meteorologice”, pentru agricultura, in conditiile in care lipsa ploilor produce daca nu desertificarea rapida a Sudului tarii, cel putin diminuarea masiva a recoltelor.
Asumarea unui proiect de dezvoltare economica, a carui ,,expresie matematica” este cresterea economica majora, va da de lucru clasei politice si administrative de virf, impotmolita in toate demersurile colaterale interesului national:regionalizare, schimbarea Constitutiei, noua impartire administrative-teritoriala, etc.
Elita stiintifica institutionala va deveni nevoita sa construiasca mecanismele si latura ,,aplicata”, tehnica care sa sustina dezvoltarea asumata, cit si pe cea institutionala, care sa promoveze pro-activ cresterea/dezvoltarea economica.
De 2 ani, Premierul se chinuie sa scoata ceva din Guvernare si economie, dar fara sa inceapa cu acest ,,inceput”, care este asumarea politica a cresterii de 3-5 la suta pe an, Guvernarea Ponta va fi asemeni guvernarii ,,BOC”, adica, continuitate a pastrarii Romaniei in starea de NATIUNE ESUATA.
Legat de prețul liberalizat al gazului, încercați să abordați frontal și media veniturilor pe cap de român păcălit de peste două decenii liberalizate, în comparație cu nivelul european.
Ca să nu mai vorbim pe limbi diferite despre unități de măsură diferite. :)
(lăsate neelucidate pentru grivei, fie din cauza bucuriei trecerii caravanei oricăror alegeri, fie fiindcă – permanent – inflația subțire numai cu obrazul gros se ține)