sâmbătă, octombrie 16, 2021

Dragostea de carte

Este foarte probabil ca toţi oamenii planetei să contribuie la procentul universal de prostie. Unii, însă, decid să se trateze. Cel mai bun instrument pentru infuzia necesară de inteligenţă și prospețime a minții rămâne totuşi întâlnirea cu marile cărţi – „the great books tradition”.  Din dialogul viu şi nevăzut cu spiritele luminoase ale ultimelor două milenii și jumătate se naşte umilinţa recunoaşterii a ceea ce, tonic şi exact, înţelepciunea populară numeşte „lungul nasului.” Geniul, ca şi sfinţenia, emană mereu un parfum aparte. Din contactul permanent cu arhivele cunoaşterii rezultă, cel mai adesea, o înțelegere mai calmă a umanității noastre.

Biblioteca rămâne însă o instituție neglijată sau dispreţuită de administrația centrală sau locală. Ne-am bucurat recent pentru inaugurarea bibliotecii naţionale. Ceea ce nu putem uita este sărăcia lucie a achiziţiilor livreşti din bibliotecile comunale, pustia lexicală din frazeologia jurnaliştilor sau relaţia comică a parlamentarilor cu limbile străine. În lumea internetului, practica lecturii pare un răsfăţ nepermis. Dezbaterea publică a ajuns să fie confiscată de bătrâna doamnă prostia, ieşită locvace la plimbare pe toate canalele.

Televiziunile se scaldă zilnic în apele otrăvite ale stupidităţii. De ce? Pentru că respectul discret al clasei de mijloc pentru biblioteca personală s-a prăbuşit definitiv sub presiunea altor urgențe: plasme, sisteme digitalizate, high-technology. În puținele lor momente de răgaz, oamenii activi aleg adesea distracția televizuală. Dinspre licee, apar duzine de analfabeţi mediatici şi tot atâta obrăznicie ignară. Neuroni dezhidrataţi, sinapse lenevind la pupitre, ambuteiaje silogistice cu doldora şi zeci de „talk-shows” ratate – toate în dispreţul pentru cultura ideilor şi tradiţiilor bibliofile ale modernităţii. Acum câțiva ani, emisiunea pritocită de un profesor universitar și un scriitor consacrat ne uluia săptămânal prin elogiul clămpănelii şi iureşul frivol al comentariilor de bufon. Fiecare Românie pre limba poeţilor  piere!

Meleagurile mioritice vând şi cumpără astăzi logica turmei şi gândirea dezlânată. Interjecţia veselă şi panica mutonieră cultivate pe fâneaţa ecranului TV impun abonamentul prin cablu la biblioteca pentru to(n)ţi. Votaţi republica literelor şi monarhia cărţii!

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Dumneata suferi de un paseism cronic. Iar bagi la inaintare familia traditionala din clasa de mijloc, cu biblioteca ei doldora de cultura. Unde ? Cand ? In Romania ? Povesti. O tara agrara in care vasta majoritate a populatiei se ocupa cu agricultura de subzistenta. Familia Moromete nu avea nici o carte in biblioteca. O fractiune infima a micii burghezii poseda biblioteca de care vorbesti, si pentru o parte si mai mica avea alt rol decat acela de a impresiona musafirii.

    Aparenta invazie a prostiei reprezinta de fapt o democratizare a cuvantului. In locul unei elite autoselectate pe principii feudale cum a existat in intreaga istorie a Romaniei, de vreo 10-15 ani democratia incepe sa functioneze, prostii voteaza si cumpara. Si sunt multi ! Monstrul inculturii nu s-a nascut azi, el dormea in popor, milioane de oameni fara voce care azi au inceput sa vorbeasca si sa conteze.

    • greșești….generațiile actuale nu mai sunt descendende directe „din familii de țărani”…au posibilitatea de a lectura orice, începând cu revistele National Geographic (nu e musai să le cumperi, găsești articole și pe internet) și terminând după propria lor voință cu „Procesul” de Kafka…deci pot citi orice vor! dar nu o fac..eu fac parte din această generație, deci știu ce vorbesc! poți spune la fel despre Rusia, asemeni României fiind o țară agrară..și ce? Dostoievski, Tolstoi sau Cehov nu contează? din ce știu eu, Rusia este printre primele țări la nivel de aport cultural adus omenirii…
      adevărul este că noi trăim în mocirlă și nu conștientizăm asta..

  2. Betia de cuvinte, pretiozitatea si inchipuirea de sine fac victime prin smarcurile dâmboviţene.
    Nu la asa ceva folosesc cartile. Nu, nicidecum. Asa fiecare cioban se inchipuie conducatorul turmei, metaforic vorbind. Or, inchipuirea gonfleaza ego-ul si simultan goleste de continut cuvintele. In aceasta Republica impostoare Romana, in care cartile aduc doar puncte la CV si functii in universitate, eu as prefera temperarea entuziasmului „livresc”, a infumurării, a artificialităţii, a grandilocvenţei, a fetişizării.

    Am fost martorul o data la un episod comic. Un foarte „mare” intelectual participa la o discutie pe marginea unei carti a unui autor strain invitat si el la dezbatere. Dupa dezbarete era organizata o mica tratatie, un fursec un pahar de vin &c. O doamna se apropie de marele intelectual si ii spune. „Vai, dl…. , prezenta dumneavoastra a ridicat nivelul intelectual al discutiei.” Doamna respectiva era subalterna marelui intelectual. Am simtit cu se opreste timpul si se casca pamantul sub picioarele noastre… dar nu, nu s’a intamplat nimic. Domnului a primit complimentul gratios asa cum probabil era obisnuit sa o faca. Doamne in ce lume traim… câtă făţărnicie.
    De ce mi’am amintit acest episod? DIn cauza pretiozitatii acestui gen de discurs, din cauza cuvintelor calpe, din cauza atitudinii infatuate, din cauza infundaturii spre care duce.

    Ma intreb cati oare dintre acesti oameni daca ar fi condamnati la moarte prin taierea capului ar gasi mangaiere in filozofiei asa cum o facuse Beothius de pilda.

    • Razvane, daca dai in pretiozitatea exprimarii lui Neamtu, umbla putintel si la cuvintele tale. Nu poti sa-l acuzi pe el de betie de cuvinte, iar apoi sa scrii gonfleaza in loc de umfla, calp in loc de fals, infatuat in loc de fudul/infumurat etc etc. Nu merge.
      Neamtu are alte probl mai mari. Uneori e capitalist si mare aparator al cl de mijloc, alteori il incearca ganduri diferite in legatura cu asta: ba iubeste capitalismul, ba il enerveaza gustul pt plasme, sisteme digitale sau viata usoara si ii arata imediat biblioteca. Ei, Neamtu cred ca ar putea fi tras de maneca mai serios aici. E nevoie de rabdare, dupa cum vezi nu prea comunica :)

      • Abia acum am citit comentariu
        Se poate sa aveti dreptate, eu insa nu as numi betie de cuvinte simpla alegere a unui cuvant sau altul ci mai mult inlantuirea lor aproape bahica… sau cum sa ii spun?… ar trebui sa fie pe langa drojdie, nu?
        – sinapse lenevind la pupitre
        – ambuteiaje silogistice cu doldora şi zeci de „talk-shows” ratate
        – tradiţiilor bibliofile ale modernităţii
        expresiile astea nu au o problema de alegere a cuvintelor ci de alaturare a lor. Ah, folosesti o constructie paradoxala sa indrepti atentia cititorului catre anume ceva… este foarte bine. Dar cand paradoxurile se inlantuiesc si devin avalansa… Nu, nu e o chestiune de alegere a cuvintelor.

  3. Pentru cei care doresc intalnirea cu marile carti, dar nu au timpul si rabdarea necesare pentru a le descoperi pe cont propriu, un punct promitator de plecare ar putea fi volumele „The Western Canon: The Books and School of the Ages”, al lui Harold Bloom, si „Why Read The Classics?”, de Italo Calvino.

    Toate cele bune!

  4. Dar Nae Ionescu ? Mircea Eliade ? Radulescu Motru ? Braudel ? etc

    De ce nu sunt edidati sau reeditati ? Cate carti de valoare a ars tatal lui Tismaneanu ?

  5. Pare-se dumneata inca n-ai meditat nici un fiu de asistenta medicala, cu biblioteca doldora de Sandra Brown si Sidney Sheldon, insa nici un dictionar in ciuda insistentelor dumitale ca student, iar peste cativa ani cand ai terminat facultatea n-aveai cum sa-l regasesti la sectia de scoala profesionala, unde se afla pt ca picase la admiterea in liceu.

    • Perfect adevarat si dureros.Superficialitatea si ignoranta si-au pus amprenta pe prezent, abandonand valoarea.Simt pe propria piele „setea de cultura”,srl-ul meu ,avand ca obiect de activitate vanzarea de carti ,a intrat in insolventa.

  6. Trebuie precizat ca nu toate programele TV romanesti se scalda in apele stupiditatii. Oamenii sunt cei care trebuie sa invete sa fie selectivi in ceea ce priveste un material audiovizual, sa repudieze stereotipurile hipnotice si sa revina la o gandire critica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Interviu cu soprana Angela Gheorghiu. „În România am învățat o falsă istorie a muzicii, fabricată și comandată.”

Angela Gheorghiu este acum cel mai cunoscut artist român din lume. Notorietate cuantificabilă, clară, neîndoielnică. Prestigiul ei...

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

Pseudodemocraţie locală, iliberalism şi feudalism politic. Raport anual dintr-un fief PSD

Cu puţin mai bine de un an mă hotăram să fac pasul în politică (într-un micuţ partid local, PACT pentru Galaţi) după...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.