marți, mai 17, 2022

… dragostea si socialismul

Robert Nozick a fost un filosof american de succes. A inceput de foarte de la stanga, ca membru al unui obscur partid socialist, pentru a ajunge la Harvard foarte la dreapta, in tabara libertariana. S-ar putea spune ca, pana aici, nimic neobisnuit. Vorba ceea: Cine pana la treizeci de ani nu e de stanga, nu are inima. Cine dupa treizeci de ani nu e de dreapta, n-are minte. In cazul lui Nozick, insa, povestea e ceva mai complicata – omul a sarit, efectiv peste noapte, dintr-o extrema in cealalta. O asemenea metanoia a fost dificil de gestionat pana si de Saul pe Drumul Damascului, daramite pentru Nozick. Scrierile sale sunt un efort, cinstit, fara doar si poate, de a-si explica rational alegerea facuta, cu tot riscul impingerii teoriei pana la absurd – in numele realismului.

Cartea „Anarchy, State, and Utopia” („Anarhie, Stat si Utopie„) l-a propulsat rapid pe culmile filosoficesti americane, nu in ultimul rand pentru ca ataca teoria unui alt filosof american la moda, John Rawls. [NOTA: „Culmile” filosofiei americane sunt asa, mai colinare, cum se spunea pe vremea mea la geografie. Le urci fluierand, cu mainile-n buzunare. Cine vrea senzatii tari n-are incotro – trebuie sa se intoarca pe batranul continent.] Rezumand excesiv, Nozick pledeaza pentru un stat minimal (in acceptiunea libertariana a cuvantului), singurul care ar putea acomoda, realist vorbind – sustine el – atat utopia anarhiei cat si pe cea diametral opusa, a statului-asistential (daca nu totalitarian de-a dreptul). Pentru a-si consolida argumentul, Nozick nu ezita sa se foloseasca de biologia evolutionista, genetica, rational choice theory, logica analitica, science fiction (ce-ar fi daca am putea crea niste oameni cu anumite caracteristici?, etc) dar si de alde Socrate sau Einstein. Cate putin din fiecare, cate ceva pentru fiecare, ca de aia e o piata libera, nu? Alege fiecare ce vrea. Daca P, atunci Q.

Pe undeva pe-aici, prin mijlocul demonstratiilor rationale, Nozick se impiedica de dragoste. Spre cinstea lui, nu se preface ca n-o vede, nu intoarce gandul de la subiect, dar nici nu are pretentia ca-l poate gestiona cu uneltele rationalitatii instrumentale in care e atat de versat. [NOTA: Cu titlu anecdoctic, daca tot veni vorba, Nozick a fost casatorit, a facut doi copii, dupa care a divortat si s-a recasatorit cu o poeta, relativ celebra si ea, in ciuda numelui imposibil de pronuntat – Gjertrud Schnackenberg.] Zice el asa:

An adult may come to love another because of the other’s characteristics; but it is the other person, and not the characteristics, that is loved. The love is not transferrable [sic]  to someone else with the same characteristics, even to one who ‘scores’ higher for these characteristics. And the love endures through changes of the characteristics that gave rise to it. One loves the particular person one actually encountered. Why love is historical, attaching to persons in this way and not to characteristics, is an interesting and puzzling question.”

Si gata. Nozick trece mai departe. In traducere, paragraful ar suna cam asa:

Un adult poate sa iubeasca un altul/a datorita trasaturilor celuilalt, dar iubeste cealalta persoana, nu trasaturile acesteia. Dragostea nu este transferabila altcuiva cu aceleasi trasaturi, chiar daca acel altcineva ‘sta mai bine’ la aceleasi categorii. Iar dragostea rezista schimbarilor in trasaturile care au iscat-o. Iubesti persoana pe care ai chiar intalnit-o. De ce dragostea e istorica [nota: Nozick folseste termenul „istoric” intr-un sens particular, de care ne e cazul sa ne ocupam acum], atasandu-se de persoane, iara nu de trasaturile acestora e o intrebare interesanta, care te pune pe ganduri.”

Si mai pe romaneste: Gigel o poate iubi pe Marioara, si-si poate chiar imagina c-o iubeste pentru cum arata, cum gandeste, cum gateste, cum scrie sau pentru cat e de buna la pat. Insa dovada ca Gigel se inseala explicandu-si asa dragostea e limpede: Gigel n-o iubeste pe Vasilica, o fata care arata mai bine decat Marioara, gandeste mai bine, gateste mai bine, si e mai buna la pat. Mai mult: Gigel continua s-o iubeasca pe Marioara si dupa ce Marioara se ingrasa, se tampeste, arde mancarea si nu mai are chef de prostii la pat. Sa vezi si sa nu crezi! Unde e logica aici? Unde e rationalitatea? Nu iubesti „pentru x, y, sau z”. Nu te lasi de iubire pentru ca non-x sau non-y sau non-z. Nu. Iubesti pur si simplu. Neconditionat, pentru ca de aceea e iubire. Nozick e puzzled. E nedumerit.

Isi foloseste insa nedumerirea pentru a aplica o lovitura mortala socialismului. Mortala, pentru ca logica. Orice sistem de redistribuire in numele justitiei sociale, zice Nozick, indiferent ce algortim de re-alocare foloseste, ce principiu, ignora cu necesitate dorinta de a darui. Ignora, altfel spus, dragostea neconditionata, alegand sa se concentreze pe cine si cat trebuie sa primeasca, pentru ca asa e drept. Dar daca cineva vrea sa daruiasca? Sa daruiasca asa, nu pentru ca e drept, ci pentru ca vrea sa daruiasca? Nu se strica atunci „donatorul” balanta distribuirii juste? Un copil, sa zicem, care primeste din partea parintilor mai mult decat primesc de la stat alti copii, nu este oare avantajat? Ba este, fara doar si poate. Ionel va avea un avantaj din start fata de Georgel, ca sa nu mai vorbim de darurile naturale, gen Mozart v. Salieri. Dar, daca asta e nedrept fata de altii, mai ne-iubiti, ca sa zicem asa, sau fata de altii, iubiti de persoane mai putin inzestrate sau mai putin generoase, ce urmeaza? Sa interzicem daruirea neconditionata? Sa interzicem, cu alte cuvinte, dragostea? Il interzicem pe Mozart pentru ca-l dezavantajeaza pe Salieri?

Nu mi-am propus aici sa discut validitatea argumentelor lui Nozick, in general, si, cu atat mai putin, aplicabilitatea lor in lumea „reala”, in particular. Vreau doar sa subliniez ironia situatiei: Un om cu pretentii de rationalitate suta-la-suta, precum Nozick, foloseste impotriva adversarilor ideologici cu aceleasi pretentii de rationalitate, o arma „nucleara” – dragostea. Rationala in irationalitaea ei, dupa cum o stim inca de la Paul, fost Saul, in Corinteni 13 – cu o conditie: sa fie dragoste. Adica nu „pentru ca”.

Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.”

Rational choice theory, cum ar zice Nozick.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. E clar: ati trait prea putin in Iepoca de Aur, si nu ati ajuns sa fiti patruns de nobilele idealuri…nobilele idealuri ale socialismului si comunismului pe care, ajuns in putreda America, le intinati fara jena.
    O sa va judece admiratorii recent repauzatului; Fidel crezului sau :P

  2. Dupa parcurgerea acestui articol am senzatia ca cineva se joaca de-a scamatoria, mai precis, ma indoiesc ca nu aveti cunostinta de Jonathan Haidth si teoria lui asupra modului in care oamenii fac alegerile, a se vedea J. Haidth „The Righteous Mind: Why Good People are Devided by Politics and Religion” din 2012 (in buna maniera negustoreasca, autorul si-a facut un sit dedicat acestei carti si celor ce deriva din ea ). Pe scurt, Haidt spune, dupa foarte multe experimente de „psihologie morala”, ca alegerile pe care le fac oamenii sunt preponderent emotionale (afective) si in foarte mica masura rationale si, de fapt, ratiunea urmeaza alegerii si nu o precede, asa dupa cum ni se spune in teoria alegerii rationale, avand mai degraba rolul de a justifica alegerea si nu de a o influenta in mod decisiv. Pe situl indicat se poate citi capitolul introductiv care ofera un bun rezumat al cartii.

    Haidt ataca de pe pozitia aceasta si convingerile socialiste iar loviturile pe care le da sunt foarte tari: el merge pana acolo incat spune ca orientarea politica de dreapta ofera niste avantaje mari deoarece se pliaza foarte natural pe maniera reala in care oamenii fac alegerile. El introduce, in spirit cu multe alte teorii recente din stiintele sociale, ideea de „multi-dimensional” si, din acest punct de vedere, teoria pe care o propune el are un grad de complexitate si de putere de modelare foarte mari. Toate acestea se refera la o paleta foarte larga de situatii in care suntem pusi sa facem alegeri, inclusiv convingerile noastre politice, in care se presupune ca ratiunea joaca un rol preponderent. Teoria lui Haidt ataca foarte puternic „alegerile rationale”, cu directii in foarte multe domenii sociale, inclusiv economia.

    Modul in care dumneavoastra prezentati problema pare mai degraba menit sa ascunda ceva, pentru ca scamatoria sa poata fi facuta, decat sa clarifice. Senzatia pe care o am dupa citirea articolului este ca la un spectacol de magie in care atentia ne este dirijata catre zone marginale pentru a face posibil „trucul”. Din punctul acesta de vedere, ceea spuneti dumneavoastra se refera la o problema „aproape rezolvata”, ca sa utilizez o formulare folosita mai ales in matematica. Ar mai exista explicatia ca ati neglijat sa va informati pe aceasta tema. Cartea lui Nozick a aparut in 1974 iar cartea lui Haidt in 2012, insa dumneavoastra veniti in anul de gratie 2016 cu enuntarea problemei, ceea mie mi se pare foarte in neregula.

    • @ Consonant,
      indraznesc, timid, sa-ti atrag atentia ca dl Fumurescu „abordeaza” doar opiniile unui ” fost (…) filosof american de succes”, Robert Nozick.
      Cu tactica folosita „o arma “nucleara” – dragostea.”

      • Adica vreti sa spuneti ca acest articol a fost scris undeva prin anii ’80 sau ’90 si ca acum a fost scos din sertar, in anul 2016. Sau, altfel spus, eu imi pierd vremea pe aici citind chestii de mult fumate!

  3. De fapt il parafrazati pe dl Petre Tutea care a spus : ” Eu in tinerete, am fost om de extrema stanga. Si la maturitate, de extrema dreapta. Iar acum ma consolez cu calitatea mea de roman intreg. … Am fost in tinerete de stanga din generozitate. Pentru ca vorba ceea: daca pana la 30 de ani nu esti de stanga, n-ai inima, daca dupa 30 de ani mai esti de stanga si nu esti conservator, esti cretin”
    Adica dl Tutea a combatut in final extremele si a considerat ca trebuie sa fii intreg al natiunii si culturii tale dar ideologivc conservator adica evident de dreapta.

    In rest ce sa spun, nu credeam ca dreptatea si justitia de orice fel ar fi ea blocheaza darnicia. Nu credeam ca altruistul (exceptand sfintii) este alceva decat un egois a caui placere este placerea celulalt. :)

  4. Argumentul respectiv nu este nicidecum o lovitura mortala din punct de vedere logic. Ci pleaca de la postulatul ca cel care detine resursele (statul, parintele etc) ar trebui sa le distribuie tinand cont de sentimente si nu de vreo metoda de calcul. Or statul lui Ceausescu chiar asa facea, daruia majoritatea resurselor copiilor sai preferati din partid.

    • Relatia dintre individ sau grupuri de indivizi si Stat nu este de rudenie nici sentimentala si nici macar contractuala. Este doar o expresie a legitatilor naturale asa cum au fost observate de Darwin. Nu exista ideologie buna sau rea per se deoarece ideologia este un discurs. Faptul ca exista o sumedenie de ideologii este un lucru bun, ai de unde alege ceea ce ti se potiveste mai bine. Statul este un instrument, ideologia este un instrument. Unelte. Exista imprejurari in care socialismul este cea mai buna unealta. In altele este cea mai nepotrivita. La fel pentru capitalism si religii.

    • Poate ar trebui o distincție între cine deține și cine obține resursele. Statul lui Ceaușescu deținea resursele printr-o regulă a jocului impusă chiar de stat, dar ele erau obținute în realitate de oameni care munceau. Într-o familie normală, părintele obține în mod real resursele, nu le deține pe cele ale copiilor.

      • @Harald poate ar trebui facute distinctiile dintre relatiile de familie si relatiile individ-Stat (sau oricare alta forma de organizare comunitara superioara familiei).

      • Discutam despre familie ori discutam despre stat . Nu exista nici un fel de asemanare intre cele doua si nu au nimic in comun .

      • valabil pentru orice stat nu doar al lui Ceausescu. Dar analogia dintre stat si parinti nu e a mea ci e parte a argumentului din articol.

  5. Mozart v. Salieri nu a existat, și e o poveste mai complicată decât a hollywoodizat Miloš Forman.

    de pe wiki:

    However, even with Mozart and Salieri’s rivalry for certain jobs, there is very little evidence that the relationship between the two composers was at all acrimonious beyond this, especially after 1785 or so, when Mozart had become established in Vienna. Rather, they appeared to usually see each other as friends and colleagues, and supported each other’s work.

    https://www.wikiwand.com/en/Antonio_Salieri#/Interaction_with_Mozart

      • Teorie? Discreditarea wikipedia? Ce e asta… gândire de secolul 12?

        În același paragraf (de pe wiki, un articol cu 54 de referințe la 17 cărți despre Salieri, și implicit relația cu Mozart. Câte cărți ați citit dvs. despre Salieri, dle „Yoda”?):

        Salieri and Mozart even composed a cantata for voice and piano together, called Per la ricuperata salute di Ofelia, which celebrated the return to stage of the singer Nancy Storace. This work, although it had been printed by Artaria in 1785, was considered lost until the 10th of January 2016, when the Schwäbische Zeitung reported on the discovery, by musicologist and composer Timo Jouko Herrmann, of a copy of its text and music while doing research on Antonio Salieri in the collections of the Czech Museum of Music.

        Aici e vorba de fapte. Teorie e să-ți bazezi impresiile naive despre competivitate, inegalitate, stat, dragoste (deci, cam tot ce stă sub cer) dintr-o anecdotă (evident neadevărată) văzută într-un film cândva.

  6. Foarte bun articolul. Chiar nu ma gandisem pana acum la acest fel de a privi lucrurile, desi am incercat de multe ori sa conving niste batuti in cap de mana stanga – evident in zadar – ca daca vrei sa faci bine si sa ajuti si sa daruiesti, asta este o actiune individuala, si nu trebuie sa devina actiune de stat. Adica, daca tu simti ca ai de unde si ca vrei sa ajuti niste oameni mai putin favorizati de soarta decat tine, te poti duce sa ajuti un camin de copii fara adapost, sau cu handicap, sau un camin de batrani, sau un om al strazii, sau poti sa dai niste bani si sa le oferi niste mese calde si niste haine la cei care nu au familie si adapost, samd. Asta este o chestie personala. A ii obliga pe ceilalti sa cotizeze o suma pentru a intretine niste paraziti din motive de echitate sau de egalitate, sau de „li se cuvine”, mi se pare o imbecilitate.

      • Din ce comentarii ai scris pe aici, sunt sigur ca ai inteles foarte clar ca nu e o imbecilitate din partea „investitorilor in voturi”… :)

        • Nu este un scop, este o necesitate. Nu de a obtine voturi, ci de a mentine tesatura sociala. Sa nu credeti ca daca se destrama societatea in care vietuiti ramaneti de capul dvs. , independent, pe coclauri, fara turma si fara cioban.

          • Ma intreb uluit cum de a supravietuit societatea pana s-a inventat statul socialist contemporan. Cred ca de fapt oamenii nu au existat, istoria e un fals, ei au fost creati de un zeu atotputernic direct in republici precum URSS, Cuba, China, Coreea de Nord …, iar asta s-a petrecut la o saptamana dupa Revolutia din Octombrie.

    • Daca studiati un pic de drept Constitutional veti descoperi ca motivele sint altele si deloc imbecile. Exista motive temeinice pentru care corpurile de legi fundamentale consacra solidaritatea sociala ca unul dintre principii. In nici un caz din mila sau alte considerente morale sau etice. Desigur ca au existat societati care au ignorat acest principiu. Si s-au dezintegrat sau au fost cucerite.

      • Da, d, solidaritate dar depinde cum. ca in Polonia nevasta lui Walesa pe aunci inchis primea multe ajutoare anonime si fara asteptari de recunostinta ,pe cand daca noi am fi avut asa ceva la ce s-ar fi asteptat sotia acelui erou si familia lui de la cei din jur? :)

  7. Pareti foarte suparati si va declarati foarte nedreptatiti cand sunteti tratati (de tirani, dictatori, alesi, reprezentanti etc si chiar intre voi) ca niste animale. Fara sa va puneti intrebarea daca nu cumva in relatii va comportati doar ca animalele. Oamenii demni de aceasta denumire se asociaza ca persoane libere si egale si isi respecta angajamentele cel putin pina la momentele de forta majora , Inainte de a va da cu parerile in cap reciproc , puneti mina si studiati teoria contractului , daca nu ati invatat-o acasa in primii 7 ani de viata. In special @Yoda pentru care fac un efort si-i explic , ca dlui pare mai in nevoie. Din momentul in care (sper ca) ai implinit 18 ani si n-ai certificat de handicap mental, porti personal raspunderea acceptarii sau nu a Constitutiei. Constitutia nu este un contract. Este un set de reguli carora esti obligat sa te conformezi, sub amenintarea cu violentza . Daca nu te supui neconditionat ti se vor rapi gradual prin violenta fizica bunastarea materiala, integritatea corporala, libertatea si viata. Una dintre reguli se numeste solidaritate sociala. N-am de gand sa-ti tin un curs de sociologie nici unul de drept . Vad ca ai acces l internet. Incepe cu teoria contractului.

    • @Vaeviki: multumesc mult pentru ajutor, chiar nu era nevoie sa va deranjati atat de tare. Este adevarat ca in primii sapte ani din viata m-am ocupat de cu totul alte treburi decat studiul teoriei contractelor, sau a dreptului constitutional si imi asum aceasta lipsa.

      Nu sunt sigur ca inteleg despre care teorie a contractelor faceti vorbire: despre cea a lui Oliver Hart şi a lui Bengt Holmström, sau despre „contractul social” in sensul gandirii lui Rousseau? Si nu vad ce legatura are asta cu subiectul articolului. Poate ca doar vrei sa ne arati ca ai citit carti.

      Inteleg ca toti stangistii sar in sus cand le spui ca nu este treaba statului sa se ocupe de toate rahaturile. Uite, daca vrei, studiaza tu „Free to Choose” si „Capitalism and Freedom” ale lui Milton Friedman, si pe urma”The Road to Serfdom” a lui Hayek. Banuiesc ca stii engleza, iar daca nu, cred ca gasesti o traducere in romana pe internet.

  8. @dl Fumurescu va adresez cu intarziere urarile uzuale cu ocazia Thanksgiving Day. Stiti care e originea sarbatorii ? Sarbatorim evenimerntul cand Abraham a urcat pe munte sa-i sacrifice lui Gd pe primul lui nascut, Israel. De atunci exista si multumirea care se face la data respectiva si care in traducere aproximativa suna cam asa:

    ” Multumesc caci azi e data
    cand nu L-ai lasat pe tata
    ca sa-mi taie beregata”

  9. Teoreticienii sovietici ai dreptului au intrat pe forum sa traga de urechi libertarienii nastrusnici:

    „Daca nu te supui neconditionat ti se vor rapi gradual prin violenta fizica bunastarea materiala, integritatea corporala, libertatea si viata”

    haoleu, maica! nasol! Maicuta, de ce nu mi’oi susurat teoria contractului social si principiile solidaritatii cand ma leganai la asfintit de comunism? De ce m’ai momit cu von Mises si Nozick in loc sa’mi daruiesti Rouseau si Hegel si Marx? Ce ma fac acum? Iata cum se aduna ceata de etatisti feroce, ciurdina de sociologi si academicieni ai dreptului, liota de oameni de bine stapani ai printipiilor constitutionale, vor toti banii mei ca sa le demonstrez solidaritatea cu neamul pe care eu, in nimicnicia mea de chiulangiu la Teoria chibritului suedez, nu am reusit inca sa o asimilez… :)

    • @euNuke deci IRS-ul si fortele de ordine , politienesti , sint „teoreticieni sovietici”. Administratia USA este sovietica , deoarece supravegheaza si impune cu politia respectarea legilor. Una din legi fiind taxarea , alta lege fiind foodstamps, etc.
      Deci inchisorile federale sint gulaguri sovietice .
      Nu va suparati ca va spun ,dar ideile dvs mi se par asa, nu stiu cum sa zic fara sa va agit, mi se par un pic cam…. libertariene ? Numai un pic. Si oricum trece.

    • @euNuke – libertarienii nastrusnici , dragalasi si nebunatici , sint asteptati cu nerabdare de locuitorii penitenciarelor :D Acestia au si ei dorinta legitima de a fi eliberati de anumite presiuni :)
      Siti, USA de exemplu are prostul obicei sovietic de a impune cu forta respectarea Constitutiei si a legilor care decurg.
      Dar ma rog, nu va faceti probleme, aveti tot dreptul la un loc sub soare (macar 30 de minute pe zi in curtea interioara :D ).

    • Draga @euNuke , nu sint etatisti, oamenii doar au explicat relatia cetatean-stat, nu si-au exprimat vreo preferinta ideologica. Toate statele functioneaza la fel. Ne nastem cetateni in forme de organizare deja existente si impuse , iar dupa majorat avem doar optiunea de a renunta la cetatenie sau a ne supune regulilor. Regulile pre-existente , impuse cu forta noilor cetateni, permit doar perpetuarea sistemului. Cetateanul nu decide regulile ca nu e el regele in regiune. Regele e ala care exercita puterea. Nici sistemul de checks and balances nu are potentialul de a schimba aceasta realitate chiar daca este dublat de dreptul cetatenilor de a purta si utiliza arme . Deoarece exercitarea drepturilor e alta poveste. Sistemul nu-ti va permite sa te organizezi la nivelul la care ai deveni o amenintare. Asta e relitatea naturala a darwinismului , pentru pradatori e mai eficient biologic sa manince oi, nu iarba. Oamenii fiind omnivori, unii sint persuadati sa prefere iarba. In relatiile sociale sa creada in dragoste, dreptate, drepturi si utopii.Sistemul favorizeaza pradatorii fiind creat de pradatori. Cand sustii o ideologie anume sustii o haita anume. Nu exista diferente fundamentale intre ideologii, toate sint instrumente in schema de dominatie a grupurilor de catre indivizii mai capabili in a obtine si exercita puterea cu care exploateaza grupul in folos personal. Astea sint relatiile reale dintre individ si grup si asta se invata -sau nu- in primii 6-7 ani, inaintre de a intra sub influenta …. statului :) Cine pune la inima realitatile astea se auto-incapaciteaza si isi rateaza sansa la prezervare si perpetuare. Unele mame cresc barbati , altele cresc fatalai .

      • @Scorus, eu tin sa raman elegant in exprimare si sa le zic preopinentilor ca’s etatisti. Acu, daca dumneata preferi sa le spui fatalai apai asta nu mai e problema mea. si nu, nu ma deranjeaza deloc sa fiu rege in ograda/domeniul/firma mea, am crezut ca’i de la sine inteles. si asa o sa raman in continuare: monarhul afacerilor mele, oricat de mult s’ar opari comisarii ocazionali ai republicii [ghici cine’i cu inima rea in ecuatia asta?]. :)

        ps reiterez: sanctiunile pentru nerespectarea Constitutiei NU sunt penale intr’un stat de drept democratic. si nici macar pecuniare. Nimeni nu taie amenzi pentru lipsa de respect fata de un principiu inscris in Constitutie. Si da, orice cetatean poate gandi si propune modificarea sau eliminarea oricarui text constitutional in limitele prevazute de art 152. Fiti suverani, nu solidari! Constitutia va permite sa alegeti suveranitatea si sa va scuturati de iobagia etatizata.

    • Dragi etatisti moderati, domnilor Libercia si Safta, tin sa va multumesc pe aceasta cale ca ma amenintati doar cu puscaria pentru ca nu respect Constitutia US*, spre deosebire de nucleul dur de uomini de bine, patrioti care viseaza sa ma priponeasca in galeata cu coji de nuci si, daca tot raman indaratnic si continui sa ma comport egoistic, sa ma spanzure in piata publica. :)

      *pentru ceilalti comentatori, cei inca nedecisi asupra nivelului propriu de solidaritate cu poporul: stati linistiti, constitutia americana nu va baga la bulau doar pentru ca nu o respectati. NU exista nicio prevedere in acest sens in NICIO Constitutie a vreunui stat de drept democratic, din fericire. Ce cititi aici la cate’un etatist trasnit e fix trasnaie, nascociri caraghioase fara nicio legatura cu dreptul constitutional. Nici macar socialista UE nu indrazneste sa’si pedepseasca penal cetatenii anarhisti, eurosceptici, subversivi si slobozi la vorba care iau in tarbaca monstruoasa lor creatie normativa – Tratatele europene care tin loc de Constitutie. Inca avem voie sa ne exprimam dispretul fata de gloata asistata si clanurile de bugetari, dezacordul fata de politicile interventioniste si suprareglementare, egoismul economic** si individualismul cultural.

      **in fapt America premiaza egoismul si lipsa de solidaritate sociala: cel mai notoriu optimizator si scamator fiscal al US – un anume Donald – tocmai a fost ales presedinte. Fiscul american l’a urmarit degeaba, ba se pare ca i’a iritat si mai tare pe americanii de rand hartuiti la randul lor de zapcii; si nu, IRS nu a indraznit sa’l arunce pe afacerist in puscarie.

      • LOL ba da o respectati in fapt, ca daca n-o respectati erati in puscarie :) Vreti poate sa spuneti ca n-o iubiti. De respectat o respectati, de teama legilor. Legile sint implementarea Constitutiei.

        * scrie in legi. In alea pe care le respectati de frica chiar daca nu le iubiti. Izvorul legilor e Constitutia. Cata vreme sinteti doar vocalist fara ca prin asta sa puneti in pericol ordinea constitutionala nu va pedepseste nici o lege, ca n-are interes. Ce convingeri politice aveti in cap nu afecteaza pe nimeni cata vreme nu le si practicati. Atata timp cat te supui legilor nu conteaza ca esti tu anarhist in baie sau in bucatarie. Dispretuieste-ma in sinea ta dar da-mi banii si supune-te la ce zic eu sa faci si sa nu faci. N-am nevoie de dragostea ta sau de alt respect decat banii si supunerea. As prefera sa ma respecti si admirativ, si chiar sa ma iubesti , ar fi mai simplu pentru mine si mai usor pentru tine . Dar nu e indispensabil.

        ** Nu stiu cine-i america si ce face, aveti un numar de telefon ? Ce fac cei puternici cu sprijinul legilor constitutionale este exact ceea ce au descris autorii contrazisi de dvs.

      • Confundati Constituia cu codurile penal, civil si fiscal. Confundati legile fundamentale cu legile organice. Confundati convingerile intime cu actiunea, si discursul privat cu discursul public. Confundati adevarul subiectiv cu adevarul juridic. Confundati dreptatea cu justitia. Confundati libertatile dvs interioare cu limitarile lor exrerioare. Confundati „America” cu USA. Cauza suferintelor dvs este confuzia .

      • Vai dar ce convenabil ati uitat de dl Rich :) De prerogativele prezidentiale in cazurile Rich si Victoria Wilson Plame. Nu sinteti monarhul afacerilor dvs deoarece platiti taxe si nu detineti personal nici justitia nici politia nici armata si nici nu emiteti moneda. In afara de propriul suflet nu detineti nimic daca nu spune Statul ca detineti. Indiferent cum denumiti Statul .

    • Dragi etatisti, patrioti au ba, iarasi va multumesc, de data asta pentru efortul si timpul pe care mi le acordati, pentru lectiile de drept anonime dar intelepte si pentru cuvintele calde pe care le gasiti in sufletul dumneavoastra [oare va apartine?] pentru indreptarea unui ratacit libertarian ca mine. Deja ma simt mai integrat si mai confortabil vazand atata dedicare si altruism la supusii Statului. Sa nu va lasati pe tanjala, mai sunt vreo 20 de milioane de cetateni refractari, neintegrati, desolidarizati si lipsiti de respect fata de Constitutie, cetateni care merita atentia voastra si care ar trebui re-educati urgent, inainte de a se hotari sa’si tradeze Stapanul si sa fuga de pe mosia lui. Hai ca se poate! Si e stringent: Statul asta are nevoie de sprijinul vostru activ caci altfel s’ar putea sa va concedieze, iar celelalte state ma tem ca nu sunt prea dornice sa angajeze argati ideologi de limba rumana.

  10. Nu a folosit dragostea ca argument, a folosit ca argument psihologia comportamentala. Nu e nimic special sau paradoxal sau ironic in asta. Psihologia comportamentala se ocupa cu efectele multor trairi si sentimente asupra comportamentelor , si nu este neaparat necesar sa stim ce este dragostea sau ura ca sa le observam si sa le putem prezice efectele. Cand aducem ca argument in sociologie si politologie existentza religiei sau faptul incontestabil ca unii chiar cred, nu inseamna deloc sa am folosit ca argument …. credinta. Cand argumentam validitatea demersului stiintific dand ca exemplu acceleratia gravitationala , nu inseamna ca am argumentat cu gravitatia (despre care, la fel ca dragostea, nu stim ce este dar ii cunoastem efectele).
    Nu a aplicat nici o lovitura cu acel argument deoarece argumentul a fost invalidat de logica. Argumentul a fost similar cu „argumentul” marturiei la ONU despre bebelusii nou-nascuti aruncati din incubatoare prin Kuweit de armata lui Saddam . Fapte absolut ingrozitoare, daca ar fi fost si reale. Ulterior s-a constatat ca marturisitoarea ,”asistenta care a vazut cu ochii ei” , era fiica ambasadorului Kuweitului in USA, era minora deci nu fusese asistenta, iar in localitatea cu „crimele” nu exista maternitate.
    Cam asa si cu „a folosit dragostea ca argument”. Fapt e ca NU a folosit dragostea ca argument deci nu exista nici „ironia situatiei” nici „lovitura mortala data socialismului”. Un panglicar si pretinsul „filosof”.

  11. Rezumat: ” sa va spun eu cum e cu socialismul si cate parale face, socialismul a primit lovituri mortale chiar nucleare de la un tip care nu numai ca era filosof, nu numai ca era in plus si de succes, dar pe linga astea -daca mai era nevoie – aflati ca era american. Da-da, american. Si toare astea dupa ce a fost el insusi socialist, cand era mic , dar dupa ce a ajuns la Harvard -Harvard bai, va dati seama ?- a inteles cat a gresit. Retineti, filosof, succes, american, Harvard , a demolat ideea de socialism. Deci nu va mai deranjati. Si nu-i nevoie sa mergeti la Harvard , daca ati trecut de 30 de ani problema e rezolvata de Tutea. Petre Tutea. Daca va intreaba cineva. E usor de retinut. Spuneti ‘am gresit ca eram tinar, dar acum ma caiesc’ .”

  12. ” sanctiunile pentru nerespectarea Constitutiei NU sunt penale intr’un stat de drept democratic. si nici macar pecuniare. Nimeni nu taie amenzi pentru lipsa de respect fata de un principiu inscris in Constitutie. ”

    Ba , se aplica demnitarilor. Ai auzit de impeachment ? Dar de filtrul constitutionalitatii legilor ? Dai o lege neconstitutionala si vrei sa o publici in MO, te opreste politaiul de la poarta: „nene, daca nu ai si semnatura Curtii Constitutionale nu te las sa intri”. Daca nu ai si nu respecti legi fundamentale constituente, nu ti se respecta drepturi colective , ca societate esti imediat penalizat colectiv de o comunitate internationala sau alta. Prin sanctiuni inclusiv militare.
    Civilizatia iudeo-crestina impune cu forta sa ai regi si judecatori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro