În noaptea zilei de 5 iunie mult aşteptata contraofensiva ucraineană începea prin lansarea de atacuri în mai multe direcţii. În acel moment exista o încredere foarte mare în Ucraina dar şi în statele membre NATO că această contraofensivă va oferi rezultate rapide, datorită înzestrărilor semnificative cu echipamente militare. Încă din luna mai au avut loc aşa – numitele “shaping operations” prin care Ucraina a lovit poziţii logistice ruse aflate în spatele frontului.
Nimic nu anticipa stagnarea care se constată pe linia frontului de peste două luni.
Intenţia principală a Forţelor Armate Ucrainene (FAU) a fost de a înainta pe linia Tokmak – Melitopol pentru a ajunge la Marea de Azov şi a tăia astfel comunicarea între Donbas şi Crimeea. Nu era greu de anticipat că aceasta va fi intenţia, tocmai de aceea forţele ruse au construit un sistem complex de mine şi fortificaţii de-a lungul celor 1000 de kilometri de linie a frontului. Cea mai densă parte a aşa-numitei “Linii Surovikin” este între Zaporoje şi Melitopol, exact locul ce mai râvnit de ucraineni.
De peste două luni ucrainenii nu reuşesc să ajungă la marginile “Liniei Surovikin” decât în foarte rare ocazii.
Opinia publică, nefamiliarizată cu subtilităţile strategiei militare, se întreabă pe bună dreptate ce se întămplă de fapt. Apar relatări ale soldaţilor ucraineni de pe front care confirmă impenetrabilitatea aşezării adversarilor pe teren. FAU încearcă în prezent ca discuţia despre stagnarea/eşecul contraofensivei să nu apară legat de cursul războiului şi din acest motiv se încearcă devierea atenţiei înspre câteva episode cu adevărat spectaculoase, dar care nu schimbă nimic din desfăşurarea războiului: au loc atacuri cu drone asupra Moscovei, asupra podului care leagă Strâmtoarea Kerci de Crimeea, asupra unor nave ruse. Toate aceste atacuri au succese indiscutabile şi au efect negativ asupra moralului trupelor ruse. Totuşi, linia frontului rămâne practic neschimbată.
Care este motivul pentru care liniile de apărare ruse nu pot fi nici măcar atinse pentru a fi străpunse? S-a insistat mult în descrierea “Liniei Surovikin” pe aspectele tehnice. Ceea ce s-a ignorat până în prezent – cu căteva excepţii notabile – este că “Linia Surovikin” corespunde întocmai doctrinei de apărare folosite de URSS. Această doctrină era secretă în timpul Războiului Rece dar occidentalii au reuşit să aibă acces la ea. Daniel Davis, fost ofiţer american care a servit în Germania Federală în timpul Războiului Rece a semnalat pentru 19fortyfive încă din luna iunie că Federaţia Rusă a aplicat pe frontul din Ucraina manualul “Armata Sovietică: Operaţiuni şi Tactici” difuzat în 1984 şi rezumat prin Manualul 100-2-1 al Armatei SUA.
Potrivit acestui manual, apărarea este o acţiune al cărei scop este ca inamicul să sufere pierderi importante, să se menţină posesia unor largi părţi de teren şi să se creeze condiţii pentru trecerea la ofensivă. Altfel spus, scopul ultim al apărării este atacul. Manualul menţionează necesitatea unei “zone de securitate” pentru a întârzia ofensiva inamicului şi pentru a-l deruta asupra locaţiei exacte a forţelor angajate în luptă. După “zona de securitate” urmează zona principală de apărare, compusă din tranşee, bariere de mai multe feluri, vehicule înarmate şi câmpuri de mine. Manualul sovietic insistă asupra faptului că aceste câmpuri de mine trebuie să se întindă pe câteva sute de metri în adâncime. Minele trebuie în aşa fel aşezate încât inamicul care a trecut de “zona de securitate” să fie îndrumat să înainteze exact în punctul în care poate fi lovit cu uşurinţă de artilerie. Cei care încearcă să demineze zona vor fi expuşi aceluiaşi tip de artilerie. În toată perioada respingerii atacului, forţe aeriene uşoare trebuie să survoleze întreaga arie a operaţiunilor, căutând să deţină supremaţia aeriană.
Aşa gândea conducerea de la Kremlin cu un an înainte de venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov: o obsesie bolnavă a unui atac masiv occidental.
Este surprinzător cât de mult seamănă acest modus operandi din anii 1980 cu realităţile de pe teren din prezent. În plus faţă de indicaţiile manualului sovietic, forţele armate ruse au dispus în interiorul liniilor de apărare unităţi variind de la pluton la batalion, cu rolul de a canaliza echipamentul greu ucrainean în locaţii unde să fie expuse rachetelor anti-tanc sau dronelor. Nicăieri în manualul sovietic nu scrie că o mină poată fi pusă peste alta şi tot aşa de şapte ori, dar în prezent forţele ruse au interpretat creativ respectivul manual.
În prima parte a contraofensivei, FAU au făcut exact acelaşi erori ca şi forţele ruse în prima parte a războiului: vehicule militare, Bradley, MRAP, M113, Leopard 2, au mers împreună grupat, fiind ţinte uşoare pentru armata rusă. Cele care nu au fost minate au devenit ţinta dronelor ruse de tip Lancet, iar cele care au supravieţuit minelor şi dronelor au fost ţintă uşoară pentru artilerie. Din momentul în care FAU au realizat amploarea pierderilor de echipamente dar şi de vieţi omeneşti, s-a trecut la schimbarea tacticii. Forţele de deminare au înaintat pentru a verifica zona, ajungând însă deseori doar până la limita “zonei de securitate”. După deminare, au trecut la înaintare forţele de infanterie, apoi echipamentele grele. Astfel se explică de ce câştigurile FAU au fost de maxim câteva sute de metri pătraţi pe zi, pe toată întinderea frontului. Pe parcursul lunii iulie cea mai bună performanţă FAU a fost atingerea limitei inferioare a “zonei de securitate”, Nicăieri însă pe linia frontului nu s-a reuşit trecerea de zona principală de apărare – singura mutare cu adevărat semnificativă care ar putea muta linia frontului.
În momentul de faţă, asistăm la un echilibru perfect de forţe pe linia frontului. Dacă FAU se apropie într-un loc în sud (zona Zaporoje) de zona principală de apărare, forţele armate ruse înaintează în vest în direcţia Kupiansk, deoarece forţe ucrainene au fost dislocate în sud. Dacă ucrainenii forţează în vest şi mută trupe în această direcţie, forţele ruse se regrupează mai bine în sud. Cănd unii au avantaj în sud, ceilalţi au avantaj în vest, iar când ceilalţi au avantaj în sud, unii au avantaj în vest. Un joc de şah derulat la infinit, aşteptând eroarea adversarului.
FAU încearcă în prezent de mai multe ori o manevră foarte curajoasă: travesarea Niprului, stabilirea unor capete de pod pe partea stângă în acea zonă din regiunea Herson ocupată de ruşi dar până acum toate aceste încercări au eşuat. La ultima dintre acestea au participat 7 bărci, fiecare cu câte 7 soldaţi, asistaţi de drone. În total 49 de militari. O asemenea forţă a fost respinsă cu uşurinţă. FAU pur şi simplu nu au atâtea mijloace de deplasare maritime uşoare care să le permită traversarea a mii de soldaţi în stânga Niprului. Să ne imaginăm cum ar fi arătat debarcarea din Normandia cu 49 de soldaţi din trupele aliate. Ce este drept, nici forţele ruse nu au asemenea echipamente: anul trecut încercările de a intra în estuarul Dunării, folosind Insula Şerpilor (în timpul cât a fost capturată) au eşuat din start pe motivul insuficienţei ambarcaţiunilor de transport. Fără ajutor masiv aoccidental de ambarcaţiuni amfibie, FAU nu au nicio şansă să traverseze cu succes Niprul.
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra condiţiilor în care se poartă contraofensiva, trebuie amintit că forţele ucrainene au la dispoziţie 12 brigăzi antrenate pentru acest scop (35.000 de oameni). Ruşii au 300.000 de militari pe teritoriul Ucrainei şi o forţă de rezervă, pregătită să intre imediat în luptă, de 250.000.
Pe data de 7 august Ucraina a început să aducă pe linia frontului Corpul 10 de Armată, după ce Corpul 9 a suferit mari pierderi şi nu a avansat prea mult în teren. Stirea nu a fost publică dar observatorii de pe teren au notat această schimbare. Corpul 10 a fost introdus în zona Zaporoje, pentru acelaşi scop al înaintării spre Marea de Azov. Generalul Zalujnîi a trebuit să schimbe planul iniţial care prevedea ca cei din Corpul 9 să intre triumfători în Mariupol şi Berdiansk. Corpul 9 a înaintat în două luni cât se preconiza că va înainta în două zile. Decizia de a desfăşura Corpul 10, fie şi limitat (doar două brigăzi în zona Robotyne) a fost puternic contestată, întrucât acest Corp 10 are în componenţă unităţile cele mai de elită, antrenate în statele NATO, cu echipamentul cel mai bun. The Economist exprima chiar îngrijorarea ca Corpul 10 să aibă soarta Corpului 9, înainte să se angajeze în lupte directe cu adversarii. Această mutare este de fapt semnul disperării FAU. Rezerva rezervei, elita elitei, a intrat în luptă. Mai mult Ucraina nu poate mobiliza pe front. În aceeaşi zi s-a remarcat că toate cele 4 brigăzi ale Corpului de Puşcaşi Marini au fost desfăşurate în valea râului Mokri Yaly. Un întreg Corp de Armată este mobilizat pentru a lupta într-o zonă foarte redusă. Este vorba de soldaţi bine instruiţi dar fără niciun tanc.
Toate aceste mişcări arată disperarea dar totodată determinarea şi eroismul AFU. Mai arată încă ceva: Ucraina este dispusă să joace “totul sau nimic”: ori câştigă decisiv, ori pierde decisiv.
Cum se va mai putea face de acum înainte rotaţia trupelor din Zaporoje (sud) spre Donbas (vest)?
Pericolul unei contraofensive ruse în zona Kupiansk a devenit din ce în ce mai serios.
Au fost foarte multe semnale de alarmă potrivit cărora este imposibil a organiza o ofensivă fără ajutorul aviaţiei. Ucraina a pornit această contraofensivă cu un număr limitat de avioane şi doar cu promisiuni de livrare a avioanelor F – 16. Nici în acest moment nu este clar când va începe antrenamentul piloţilor ucraineni pe acest tip de avioane, deşi ţări precum Danemarca şi România şi-au arătat întreaga disponibilitate de a organiza aceste antrenamente.
În privinţa aviaţiei, FAU au o situaţie destul de dificilă. F-16 ar fi importante dar aceste avioane sunt foarte pretenţioase, nu pot ateriza/decola decât de pe piste bine întreţinute, în timp ce Ucraina are nevoie de avioane care să poată fi folosite oriunde, precum cele ruseşti. Din acest motiv, Bulgaria, Slovacia, Macedonia de Nord, Polonia şi Republica Moldova au oferit astfel de avioane Ucrainei (SUA a cumpărat 21 de avioane sovietice de la Republica Moldova, pe care le-a oferit mai departe Ucrainei). Flota aeriană a Ucrainei era compusă din 60 de avioane înainte de începerea războiului, de la începerea contraofensivei a primit 150 dar tot din acel moment a pierdut 60. Aceste cifre vorbesc de la sine despre nevoile uriaşe ale Ucrainei în orice domeniu al echipamentelor militare şi despre necesitatea de a compensa pierderile.
Pe data de 6 august aviaţia rusă a bombardat baza aeriană Starokostantinov din Hmelniţki. Nu se ştie în acest moment care au fost pagubele de partea ucraineană dar avioanele sunt mutate constant dintr-un loc în altul pe teritoriul ţării pentru a nu fi ţinte.
Ucraina s-a remarcat de la începutul războiului prin folosirea dronelor, ceea ce i-a creat un mare avantaj. Înainte de începerea contraofensivei, Ucraina a declarat că a pregătit peste 10.000 de operatori de drone, gata oricând să intervină. Totuşi, de la începutul contraofensivei nu s-a auzit mai nimic despre utilizarea dronelor pe front, acestea fiind folosite mai mult pentru distanţe mari – atacuri în Crimeea, la Moscova, etc. Motivul este acela că forţele ruse au început să folosească mai mult aparatele de bruiaj cu care sunt anihilate dronele ucrainene.
Nici în ceea ce priveşte dotarea cu tancuri şi blindate Ucraina nu stă foarte bine. În luna iulie Federaţia Rusă a produs 80 de tancuri T-80BVM şi T90M şi în august le-a adus pe front. Aceasta înseamnă totalul de tancuri Leopard 2 şi Challemger 2 pe care Ucraina le-a primit de la statele NATO de la începerea războiului. Diferenţa este că Federaţia Rusă a trecut pe modelul producţie de război, în timp ce statele occidentale practică în continuare modelul de producţie practicat în timp de pace. Recent, Timothy Snyder semnala o analiză din presa americană care pune în paralel etapele de realizare a “Liniei Surovikin” şi apelurile disperate ale Ucrainei de a i se livra armament. În fiecare zi în care la Berlin şi la Washington se organizau interminabile şedinţe despre Leopard, F-16 sau ATACMS, mii de mine erau plantate de ruşi pe linia frontului.
Întrucât avem garanţia că doctrina sovietică se aplică în prezent pe frontul din Ucraina, înseamnă că ofensiva ucraineană va atinge foarte curând punctul culminant, ceea ce înseamnă că forţele ruse vor trece la ofensivă imediat după atingerea acestui punct. De aici reiese că Ucraina nu mai are mult timp la dispoziţie pentru a stabili care este cel mai important obiectiv în această contraofensivă. Cea mai vulnerabilă secţiune a frontului este centrala nucleară de la Zaporoje, unde nu s-a putut crea în mod evident o “zonă de securitate”, etc. (distanţa de la Nipru nu permite). FAU pot cuceri acest obiectiv, desigur cu riscuri majore dar cel puţin ar demonstra că a reuşit măcar să recupereze o parte importantă din teritoriul său naţional.
Ce se va întâmpla în cazul în care Federaţia Rusă va considera că Ucraina a atins punctul culminant al contraofensivei şi trebuie să înceapă propria sa ofensivă? În primul rând, prioritară pentru Federaţia Rusă este dobândirea controlului asupra întregii regiuni Donbas. Naraţiunea oficială este că raioanele Lugansk şi Doneţk au cerut independenţa înainte de 24 februarie 2022 şi apoi alipirea la Federaţia Rusă, ori de 18 luni acest obiectiv nu a fost finalizat. O ofensivă majoră rusă în această regiune s-ar impune astfel cu necesitate. Ipoteza potrivit căreia încheierea contraofensivei ucrainene îl va face pe Vladimir Putin să ceară negocieri de pace, având ca obiectiv menţinerea doar la nivelul a ceea ce a fost deja dobândit, nici nu trebuie luată în considerare. Rezerva strategică de care dispun forţele armate ruse în acest moment este impresionantă dar nu este clar dacă se intenţionează mobilizarea ei într-o ofensivă pe scară largă.
Cel mai bun scenariu pentru Ucraina este ca până la sfârşitul verii să recucerească teritorii dar în mod limitat (întrucât “zona de securitate” are o adâncime de 10 kilometri, iar linia frontului este de peste 1000 de kilometri, Ucraina poate câştiga maxim 10000 km², ceea ce nu este deloc puţin), iar forţele ruse să nu poată demara o ofensivă în Donbas, dar în acest caz Ucraina va trebui să aştepte încă 9 luni pentru a lansa o a doua contraofensivă. Este foarte puţin probabil ca în vara anului 2024 Ucraina să primească echipamente militare fie şi în ritmul actual, considerat foarte lent.
Trebuie înţeles un aspect dramatic al actualului război: Ucraina nu îşi poate îndeplini obiectivul, absolut legitim, de recucerire a teritoriilor sale, în graniţele în care a fost recunoscută ca stat independent, inclusiv Crimeea. Federaţia Rusă are puterea de a produce echipamente militare necesare pentru un război pe termen lung, deoarece posedă resurse şi are o capacitate industrială practic nealterată de regimul sancţiunilor, în timp ce Ucraina depinde pentru orice tanc sau orice fel de muniţie de statele NATO care nu au trecut pe modelul de război pentru industriile lor naţionale şi în cazul cărora consensul politic de susţinere a Ucrianei poate dispărea la fel de uşor precum a apărut după 24 februarie 2022.
Cel mai înţelept ar fi pentru Ucraina să ceară un armistiţiu, la sfârşitul acestei veri când operaţiunile militare de pe teren nu vor mai putea fi la fel de intense, din motive naturale.
Chiar dacă Ucraina şi-ar atinge obiectivul de recuperare a întregului său teritoriu, aceasta nu ar însemna sfârşitul războiului: Federaţia Rusă nu ar fi convinsă că trebuie să înceteze luptele. Putin ar putea anunţa în acest scenariu o nouă rundă de mobilizare, ar intensifica bombardarea oraşelor ucrainene, etc. Oriunde s-ar situa la un moment dat linia frontului, Federaţia Rusă şi Ucraina vor păstra capacitatea de a constitui o ameninţare majoră una pentru alta, fără posibilitatea unei victorii decisive, pe termen lung. Nici Ucraina, nici Federaţia Rusă nu vor stabili controlul pe ceea ce consideră a fi teritoriul lor (desigur, aceasta nu înseamnă că pretenţiile Federaţiei Ruse sunt legitime). Un armistiţiu ar însemna doar o linie de control de facto, fără a avea caracterul de frontieră internaţională.
Există şi un alt argument pentru care războiul din Ucraina are nevoie de un armistiţiu. Universitatea din Uppsala, împreună cu Center for Strategic and International Studies (CSIS) au realizat un studiu din care a reieşit că războaiele inter-statale din perioada 1946 – 2021 s-au finalizat după cum urmează: 26% într-o lună, 25% într-un an, iar cele care au depăşit un an au durat un deceniu în medie. Cum războiul din Ucraina a depăşit un an, posibilitatea ca să dureze un deceniu este foarte mare în acest moment dacă nu va exista un armistiţiu. Din acest motiv, Samuel Charap argumentează într-un recent articol din Foreign Affairs că studiul menţionat mai sus oferă cel mai bun motiv pentru un armistiţiu, după modelul celui din 1953 din Coreea. Coreea de Nord şi Coreea de Sud sunt încă în stare de război, fiecare stat pretinde totalitatea peninsulei coreene dar armistiţiul durează de şapte decenii. Desigur, în cazul corean armistiţiul a fost rezultatul unui consens al marilor puteri, iar în cazul Ucrainei nu mai este posibil ca deciziile să se ia la Washington şi să fie impuse la Kiev dar costul aşteptării ca ceva decisiv să se întâmple pe front este foarte mare, iar aşteptarea nu este realistă.
Chiar dacă mâine la Kiev şi la Moscova s-ar lua decizia unui armistiţiu temporar, acesta nu va putea fi operaţional imediat. Luptele pot continua mai multe luni până cănd se va ajunge la un consens minimal. Continuarea luptelor poate fi – şi trebuie să fie – o strategie din partea Ucrainei de a obţine cât mai multe compromisuri din partea Federaţiei Ruse. Un armistiţiu nu înseamnă a discuta despre despăgubiri din partea Federaţiei Ruse, despre pedepsirea crimelor de război şi tot ceea ce înseamnă un acord de pace. Un armistiţiu înseamnă doar încetarea luptelor. Argumentul potrivit căruia un armistiţiu este inutil pentru că Federaţia Rusă va găsi un răgaz pentru o nouă rundă de înarmări şi înrolări nu poate fi invocat – Ucraina poate folosi perioada post-armistiţiu în aceeaşi direcţie, livrările de echipamente militare fiind stabilite (cel puţin din partea SUA) potrivit unui calendar care depăşeşte limita anului 2023.
Marea problemă a unei abordări care să ducă la un armistiţiu este că opinia publică din Ucraina nu este dispusă la nicio concesie faţă de Federaţia Rusă. Absolut de înţeles, dupâ 18 luni de masacre, violuri, jafuri şi deportări. Iuliia Mandel, fost purtător de cuvânt al preşedintelui Zelenski, a sintetizat recent foarte bine această stare de spirit: “Există o singură opţiune bună – o victorie rapidă şi completă cu returnarea tuturor teritoriilor şi aducerea în faţa justiţiei a celor vinovaţi de crime de război…însă această opţiune este aproape imposibilă, dacă nu imposibilă. Timpul joacă împotriva Ucrainei….nimeni nu forţează mâna armatei noastre. Eroismul şi curajul soldaţilor şi voluntarilor noştri nu este diminuat. Însă acestea sunt doar fapte…Eroismul politic rămâne deseori în spatele scenei şi patriotismul îşi atinge uneori limitele, dincolo de care explodează”. Altfel spus, Ucraina are mai multe opţiuni în acest moment. Niciuna nu este perfectă. Însă momentul alegerii se apropie vertiginos. Finlanda a trecut printr-o tragedie similară, fiind forţată să-şi abandoneze o parte din teritoriul naţional URSS, după lupte grele. România a pierdut Basarabia tot în favoarea URSS, ca urmare a unui pact denunţat de istorie ca fiind nelegitim şi criminal. Coreea de Sud a fost obligată să privească tragedia celor rămaşi în Corea de Nord, supuşi ororilor unui regim comunist. Toate cele trei ţări (chiar şi România) au înţeles însă că, dacă nu poţi câştiga în faţa unui regim autoritar, luptând pentru o cauză dreaptă, poţi câştiga până la urmă prin exemplul propriu al renaşterii economice. Este foarte dureros a alege această cale, nu există garanţii de reuşită, ceea ce contează până la urmă este determinarea unei naţiuni dar nu există până la urmă o altă variantă. Iar la capătul drumului se întrevede inevitabil justiţia şi restabilirea adevărului care premerg orice pace durabilă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un articol lucid, aproape cinic de adevărat.
Un armistițiu este soluția cea mai bună pentru toată lumea, în afară de Ucraina care va considera asta o înfrângere. Din nenorocire, Ucraina nu poate câștiga războiul. În plus, Occidentul dă semne că s-a cam săturat….
Cred că Rusia se va mulțumi deocamdată cu teritoriile cucerite și poate accepta un compromis, fiindcă asta ar însemna pentru ea o victorie contra Occidentului și ocazia de a-și impune condițiile.
Parerea mea este ca domnul profesor Carp se grabeste putin cu concluziile. Eu cred ca este mult prea devreme sa venim cu solutii contabile si sa tragem linii de demarcatie. Pentru noi cei care traim in pace este aproape imposibil sa intelegem, de fapt, ce-i mana in lupta pe eroii ucraineni. Asa cum ne este imposibil sa intelegem eroismul celor care au stat zi si noapte pe strada la Timisoara la Revolutie. Batuti si impuscati, ei au ramas acolo. Eu nu cred ca as fi avut curajul asta. Sau cei care au stat sub ploaia de gloante in noaptea de 21.dec la baricada in Bucuresti. Nimeni nu stia ce soarta ii asteapta a doua zi dimineata.
Singurii care vor decide ca vor sa predea armele sunt ucrainenii. Nu ”Occidentul colectiv”, cum le place celor din axa Rusia-China sa spuna, ii mana in lupta. Occidentul doar ii sprijina, si uneori poate prea putin. Pentru noi este greu sa intelegem. Noi vedem doar drama, doar sutele de mii de morti si raniti, zecile de mii de copii ucraineni rapiti de Putin, milioanele de oameni care si-au pierdut casele, crimele, violurile, castrarile si toate blestematiile facute de armata rusa. Ne ingrozim in fata raului absolut si ne imaginam ca exista solutii pacifiste. Dar nu exista solutii pacifiste, din pacate nu inca, asa cum, istoria ne-a aratat, nu existau solutii pacifiste nici in 1939. Acest Adolf Hitler al secolului XXI nu vrea sa se opreasca pana nu ramane fara tancuri.
Eu pot sa va dau o solutie pacifista. Europa, China si India sa nu mai cumpere petrol si gaze de la Putin si in 4 luni de zile avem pace in Ucraina.
Drama Ucrainei: singura opţiune bună este lupta. Pentru cat timp, nimeni nu stie si nimeni nu stie acum cat de mare va fi suferinta acestor doua popoare. Pentru ca si in Rusia nu sunt toti idioti si alcolisti, mai sunt si acolo oameni cumsecade si ingroziti de raul care se intampla si de saracia care ii asteapta.
Am citit azi o analiza foarte buna facuta de profesorul Valentin Naumescu in ziarul Adevarul: https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/a-schimbat-deja-razboiul-lui-putin-ordinea-2291689.html
„Singurii care vor decide ca vor sa predea armele sunt ucrainenii. ”
1. O intrebare: Care arme, alea livrate – de ”Occidentul colectiv”, cum le place celor din axa Rusia-China sa spuna,…”, cu tzaraita – dupa cum demonstreaza articolul cu cifre? Ca stocurile de „scrap” ramase in Est dupa dizolvarea URSS s-au cam epuizat.
2. Cat despre ucrainenii care lupta cu vitejie, daca cititi articolul, veti afla ca nu e deajuns: lupta – oricat armament ai avea – se duce cu oameni. Incercati sa aflati raportul incorporabililor din ambele tari, ca si a pierderilor de pana acu’; pe cat posibil, din site-uri independente ( cate or mai fi).
Armistitiu nu rezolva mai nimic. Daca Ucraina ar fi inteles pozitia „incomoda” in care se afla acest razboi n-ar fi avut loc. Acum singura optiune e pacea. Ucraina trebuie sa se angajeze ca nu va intra in NATO si sa negocieze un tratat de neutralitate gen Austria. Fiecare zi de razboi aduce noi distrugeri, victoria e putin probabila, iar cei care au plecat/pleaca din tara e putin probabil ca vor mai reveni dupa.
articol bun , de subtanta, documentat si in final curajos, cu mult peste orice am citit de autori romani pe subiect. Adevarul are niste „opinii” pe aceeasi tema de autori romani (ma fortez sa nu-i numesc), dezastruase in primul rind ca subtanta , lasind interpretarea politica de moment deoparte.
Asta nu este corect, cinstit si moral dar in viata lucrurile nu se intampla ca in filme. Donbas pana la urma ar fi mai usor de cedat dar Crimea ar trebui cumva impartita. Partea buna este ca Ucraina se va dezvolta pe model Germania Japonia sau Corea de sud iar Rusia pe termen mediu lung va merge tot mai jos pana se vor dezmembra ca o masina centrifuga descentrata.
Eșecul Ucrainei este de fapt rezultatul incoerenței acțiunilor de sprijin Occidental. Și apoi – nu-i așa? – , cât timp conflictul militar nu te atinge pe tine, tu nu vei fi determinat pentru o acțiune cu pondere tranșantă și cu un efort solicitant din partea ta. Dacă Vestul nu poate garanta integritatea Ucrainei, pentru ce atunci Ucraina a fost încurajată să facă pași către Vest? Dacă așa stau lucrurile, atunci Ucraina este o victimă a încrederii în Occident. Occidentul a integrat Europa de Est fără să tragă un glonț, dar când vine vorba de gloanțe același Occidentul e neputincios? E limpede, un conflict înghețat ar fi o victorie a Rusiei cu acaparare de noi teritorii. Un rușinos eșec Occidental! N-ar fi pentru prima dată istorică când țările Occidentale nu reușesc să iasă la timp din zona de confort. Se pare că va fi cum a mai fost: cu cât mai târziu cu atât mai costisitor, căci rușii trebuie să fie proști să se oprească atâta timp cât e clar că le merge. Cum să te oprești când în Mileniul 3 ești singura țară de pe planetă care cucerești noi teritorii fără să te oprească nimeni la modul serios?
China e a doua tara care cucerește teritoriu fara sa poată fi oprită, practic toata Marea Chinei de Sud le apartine si acum se întinde si in Marea Filipinelor. O sa fie urâtă de tot problema chinezeasca in cativa ani
„…rușii trebuie să fie proști să se oprească atâta timp cât e clar că le merge”
Eu continui sa cred ca rusii se vor limita la Crimeea + Donbas, cu populatie rusofona. Extinderea cuceririlor nu le-ar aduce decat teritorii cu agricultura acaparata de mari concerne internationale ( si atunci sa vezi razboi!) locuite de cetateni ucraineni dusmani de moarte.
Ce au cucerit in plus teritorial va putea fi cedat la negocieri contra neutralitatea militara a UA, dar cu acces liber la UE.
Și în Odessa sunt rusofonii majoritari. Mergând pe criteriul apartenenței etnice, Rusia ar cere și Odessa. Și dacă are și Odessa ar cere și Transnistria, ca și acolo sunt rusofoni.
Pe scurt, Rusia nu duce doar un război de jefuire a Ucrainei, ci și unul de nimicire. Tocmai pentru a împiedica vreo răzvrătire ulterioara a Kievului, Rusia dorește să îi taie Ucrainei ieșirea la mare. Astfel va deveni și mai puțin interesantă pentru NATO și va avea o economie de țară subdezvoltate, la fel de performantă ca a Moldovei. Și, ca urmare, o armată pe măsură.
Nu, Ucraina trebuie sa continue, sperând măcar sa taie podul de uscat care leagă Rusia de Crimeea. Doar astfel ar avea un atuu puternic în mână pentru a negocia cu Rusia. O propunere de armistițiu acum este echivalentul distrugerii complete a Ucrainei, adică avantaje doar pentru Putin.
Mai exista o singuratara care cucereste zi de zi noi teritorii si care este condamnata la ONU pentru acest lucru INCLUSIV de cel mai bun aliat al ei SUA! iar acea tara este Israel… dar Israelului i se permite orice… deoarece jumate din Congresul American sunt evrei, 90% din mainstreemMedia din US este detinuta de evrei si asa mai departe.
Nici o tara din lume nu recunoaste teritoriile ocupate de Israel si cu toate astea nimeni nu impune sanctiuni impotriva Israelului :)
Problema cea mai mare e ca noi in prezent avem in occident lideri foarte slabi. Biden, Scholz, Macron, etc. sunt lideri foarte slabi. Daca in locul lor ar fi fost Reagan si Thatcher, Ucraina ar fi avut demult avioane occidentale si contra-ofensiva ei ar fi avut mult mai mult succes.
Pe de alta parte, argumentele aduse de dvs. sunt cea mai buna justificare pt ca occidentul sa adopte o strategie similara cu cea avuta de Ronald Reagan si Margaret Thatcher cand au desfiintat URSS. La fel trebuie facut si acum. Chiar daca va dura 2 sau 5 decenii aceasta trebuie sa fie strategia finala a occidentului: spargerea Rusiei in mai multe tari mai mici.
nu sunt ucrainean și nu cunosc în amănunt ce a făcut Ucraina de când a fost anexată Crimea la Rusia(cred că prin 2015); oare dacă Rusia nu ataca Ucraina nu rămânea pentru mult timp, dacă nu definitiv, la Rusia ? având în vedere situația militară actuală, oare, dacă s-ar face referendum în Ucraina, ar fi de acord poporul ucrainean, cu schimbul pace contra Crimea ?
spunea cineva că armele se pot înlocui dar nu și soldații; dacă rușii pot înlocui soldații, chiar și cu mercenari, și ucrainienii vor apela și ei la mercenari, vom ajunge la final la o luptă mercenari cu mercenari și cu o bucată bună de Ucraină praf(incluzând și o parte de popor masculin), chiar folosește cui ? exceptând producătorii de armament
Singurul motiv pentru care Coreea de Sud inca mai exista si nu a fost invadata si absorbita de Coreea de Nord sau de China este reprezentat de cei 30.000-40.000 de soldati americani stationati permanent in ultimii 70 de ani pe teritoriul sau.
In 1950, Coreea de Sud era practic invinsa de comunistii din nord, Acestia ocupasera intreaga peninsula, inclusiv capitala Seul, cu exceptia unei mici enclave in sudul extrem in jurul orasului Pusan. SUA au trimis peste 100.000 ostasi si asta si numai asta a salvat situatia.
Trimiterea trupelor la sol reprezinta o garantie cu adevarat ferma din partea unei supraputeri mondiale ca va sta neconditionat alaturi de tine indiferent ce s-ar intampla. Numai in contextul unor garantii de asemenea calibru isi pot asuma investitorii straini privati riscul de a veni intr-o tara aflata exact pe granita geostrategica est-vest, demarand o renastere economica (vorba autorului articolului) de tipul Coreei de Sud.
Finlanda este un alt caz particular. A luptat un razboi crancen in doua faze impotriva invadatorilor rusi, dupa care a incheiat o pace prin care URSS a promis ca se va abtine de la atacuri ulterioare in schimbul cedarii de catre Finlanda a unor teritorii destul de vaste (Karelia si insule in Golful Finic). Dar trebuie sa tinem cont de contextul acelui acord. Rusii au acceptat sa nu ocupe intreaga Finlanda in 1945 numai pentru ca tocmai obtinusera intraga Europa Centrala pana dincolo de Elba si pentru moment erau satui cu cat au castigat.
Ceea ce nu este cazul acum. Daca Rusia putinista obtine intr-un armistitiu numai Crimeea, Donbasul si jumatate din prov, Herson si Zaporijia, asta nu i se va parea suficient. Rusii vor intreaga Ucraina, vor sa o asimileze, altfel nu aveau de ce sa demareze „operatiunea militara speciala” (ocupasera Crimeea si Donbas-ul de facto inca din 2014). Va fi numai un scurt intermezzo pentru reinarmare si regrupare, urmat de o noua invazie. In schimb moralul ucrainienilor va fi la pamant. Ei vor concluziona ca au luptat degeaba si vor sti ca rusii vor veni din nou peste un timp sa cucereasca ce a mai ramas din Ucraina. Va urma un nou val de emigratie, chiar mai mare decat primul, dar de data asta format mai ales din barbatii sub 60 de ani care nu vor dori sa fie din nou mobilizati intr-un razboi pentru o cauza pe care o vor considera pierduta din start.
Singura varianta de pace sau armistitiu care sa multumeasca cat de cat Ucraina ar fi cedarea de teritorii in Crimeea sau Donbas contra garantii ferme din partea SUA/UK/NATO ca rusii nu vor mai fi lasati sa invadeze din nou peste cativa ani. Garantiile reale nu pot fi decat 1) aderarea la NATO sau 2) militari occidentali pe teritoriul Ucrainei, dupa modelul Coreei de Sud sau macar 3) promisiunea scrisa explicita a unor state din Vest ca vor interveni direct in razboi daca rusii vor incalca pacea si vor ataca din nou,
Ca să fim cinstitți, Coreea de Sud avea toate șansele să respuingă orice atac nord coreean după 1970 chiar și fără ajutor american. Azi trupele americane de acolo sunt mai mult un suport psihologic decât un pilon al apărării țării.
În rest toate bune și frumoase când vine vorba de garanțiile de securitate occidentale. Numai e o întrebare gheboasă pe care n-o pune nimeni: Care țări vestice ar fi dispuse să trimită zeci sau poate chiar sute de mii de oameni să apere frontierele Ucrainei? Cu câteva luni înainte de molimă peste 80% din germani afirmau într-un sondaj de opinie că nu ar pune mâna pe arme ca să apere niciun aliat NATO, iar mai bine de jumătate că nu ar pune mâna pe arme nici măcar ca să apere Germania. Foarte probabil că majoritatea țărilor europene sunt tot pe acolo. Foarte probabil că și Rusia e cam tot așa numai că acolo regimul putlerist are are mijloacele necesare să-i ia pe mujici cu arcanul la oaste.
Cât despre America singurul punct asupra căruia atât democrații cât și republicanii sunt de acord e acela că NATO e o organizație anacronică prin intermediul căreia europenii își apără șoriciul cu sângele și paralele Americii. Mai sunt doar câțiva politicieni și generali bătrâni, ce trăiesc în alte vremuri, care sprijină sincer NATO. În rest NIMENI. E greu de imaginat cât de mult rău au putut face în 2018-2019 relațiilor transatlantice răspunsurile obraznice a diferiți șoareci cu ifose de lei de de pe la butonele Europei la cererea justificată a Americii ca țările lor să investească măcar 2% din PIB pentru propria apărare. Și mai mult rău face anemia Europei în spijinirea Ucrainei. Americanul de pe stradă trăiește cu impresia e că parșivii de europeni nu dau de fapt nimic (ceea ce nu-i departe de adevăr) și lasă totul din nou și ca de obicei în cârca Americii.
În plus America a învățat o lecție extrem de aspră în Vietnam: Nu te bate pentru ăla care nu vrea să-și apere el însuși pielea. Viernamezii s-au scărpinat în fund timp de 10 ani în loc să-și apere țara. Abia după ce a căzut Saigonul în 1975 au descoperit cu surpindere că ar fi fost totuși bine să se lupte un poic pentur ei înșiși. Se estimează că vreun milion din ei au pieri în încercarea de a scăpa din paradisul socialist vietnamez cu orice plutea pe marea infestată de rechini și alt milion au pierit de foame pînă la sfârșitul anilor 80 în opera de colectivizare a junglei.
E puțin probaibl ca America să trimită forțe militare semnificative pentru a părarea ORICĂRUI aliat NATO, afară de Marea Britanie. NATO are în opinia mea valoare doar ca forță de descurajare. Singurele țări din prima linie ce au înțeles asta sunt Polonia și Finlanda ce au armate puternice și care continuă să investească serios în apărare, spre deosebire de România ce e preocupată în mod autistic doar de pensii și lefuri de stat.
Dacă Ucraina cade și dacă muscalii mai au destulă presiune să continue va fi fiecare pentru el însuși cu ceva încurajări de la galerie. Armata rusă e departe de a fi de neînvins și probabil că ar lua-o pe coajă rău de tot de la plonezi sau finlandezi dar are o șansă bunicică, de exemplu, cu armata de operetă a României ce are tancrui model 1949 și cam câte un general borțos, fudul și inept la fiecare pluton.
„Care țări vestice ar fi dispuse să trimită zeci sau poate chiar sute de mii de oameni să apere frontierele Ucrainei?” Foarte buna intrebare. Nu cred ca ar fi niciuna dispusa sa trimita proprii cetateni civili mobilizati fortat. Intr-o societate democratica asta ar fi sinucidere politica, liderii respectivi ar pierde catastrofal urmatoarea runda de alegeri libere.
Dar nu vad nicio problema in a se trimite militari profesionisti. Acestia si-au ales de buna voie cariera armelor, cu toate avantajele si riscurile pe care le presupune ea. Datoria lor este sa mearga si sa lupte oriunde pe glob ii trimit comandantii lor, pentru sustinerea intereselor tarii. Aceste interese pot fi inclusiv apararea Ucrainei, in asa fel incat frontiera aliantei politice din care face parte patria lor sa ramana dincolo de Nipru, sa nu fie lasata sa ajunga pe Vistula, pe Oder sau pe tarmul Atlanticului.
Problema care se pune este de a fi capabili, ca lideri nationali si politicieni, sa explice credibil cetatenilor proprii de ce au luat acest tip de decizie, de ce este in interesul tuturor sa se procedeze asa.
Dar pe de alta parte si cetatenii trebuie sa fie capabili sa inteleaga si sa accepte acest gen de explicatii. Din acest punct de vedere, cred ca trebuie acordata mare atentie combaterii caracterului profund toxic al ideologiilor extremiste sau anarhiste de tip „cancel culture”, care lovesc si subrezesc grav fundamentele sanatoase ale propriei societati,
În Irak și Afganistan au fost trimiși exclusiv militari profesioniști. Pierderile au fost relativ scăzute – sub 10% față de cele din Vietnam din anii ’60. Ambele războaie s-au bucurat de sprijin popular cel puțin în primul an de campanie. Sprijin care s-a evaporat cu viteza fulgerului și ambele au devenit sinucideri politice.
Nu există nicio urmă de sprijin pentru trimiterea militarilor americani în Ucraina. În America Ucraina e văzută ca o problemă strict europeană. Există o oarecare ostilitate chiar și pentru ajutorul financiar. Ca să înțelegeți cam care e starea de spirit: În Iunie când guvernul federal a avut o reacție bâlbâită și ineptă la uraganul Arlene, ce a lovit Florida, circula bancul că sinistrații ar fi trebuit să arbotreze steagul ucrainean dacă chiar voiau să-și amintească guvernul de ei.
Europa e incapabilă la rândul, ei să trimită chiar și câteva sute de soldați acolo. Majoritatea armatelor euroene nu lucrează în weekend-uri, au efective anemice (știați că România are cam același tancuri ca Germania? 😂 – sub 300) și au nevoie de tot soiul de forme de suport (inclusiv psihologic 😊) ceea ce le face să fie mai degrabă o povară decât un ajutor.
În America de bine de rău mai există o oarecare masculinitate măcar în afara zonelor urbane. Copii știu să folosească armele de foc de la 6-7 ani (se vând arme cu aer comprimat sau de foc de calibru mic pentru copii), merg la vântoare. Pot trăi în pădure sau câmp cu zilele, știu să se oreinteze în teren după hartă fără GPS, deci au cât decât abilitățile necesare soldatului. În plus înrolarea în armată e ceva foarte onorabil. Mulți se înrolează în aramtă pentru ca statul să le plătească studiile universitare și/sau pentru ca un milita „honorably dismissed” (trecut în rezervă cu onoare) are un avantaj la ocuparea oricărei poziții.
În Europa societtea e complet emasculată. Nu mai există practic serviciu militar și aramtele sunt subechipate și și au efective insuficiente. Armata e ceva câh.
Astea sut motivele pentru care nu văd cumar fi posibil orice formă de ajutor militar occidental direct pentru Ucraina. Dacă ucraineeni se pot descurca cu nivelul ajutorului primit până acum e foarte bine, dacănu atunci e buba.
@JosifSveik. Amice, esti caraghios cum le stii tu pe toate…cica in America mai e oarecare masculinitate in afara zonelor urbane. Daca in mintea ta masculinitatea inseamna sa tragi cu arma in soareci de camp sau caprioare, si sa faci barbeacue dupa ce ai participat la un monster truck rally, esti hopeless… clar scrie pe tine votant al borsului bufon trumpo. Faptul ca in America populatia are acces la arme, nu o face un stat mai bine aparat cu armata puternica. Doar face ca rata omuciderilor si a mass shooting-urilor sa fie inacceptabil de mare. Pana una alta americanii se impusca intre ei, si nu doar negrii sau latino, ci de toate rasele, aproape zilnic au loc mass shooting-uri plus omucideri mai „mici”. Confunzi vointa politica cu realitatea. Europa nu vrea sa trimita soldati in Ucraina si nici nu ar putea, UKR nefiind stat NATO dar fiind in razboi. Europa are destula armata, stai tu linistit. Rusnacii isi vor rupe dintii in UKR, asa cum au facut-o si in Afganistan. Apoi putler va fi dat la o parte.
Merită să te uiți un pic în jur la pasagerii dintr-un aeroport mare din Europa vs. America. Diferența e șocantă. Oamenii în jur de 20 de ani din Europa par subdezvoltați, aproape rahitici. Bărbuțe rare și figuri palide și fețe trase de oameni crescuți părintre betoane.
E exact ceea ce auzi de la veteranii americani din afganista sau irak. „Aliații” au fost practic degeaba și doar o povară inutilă.
Da, cele 2-3 ore de educație fizică zilnică din școlile americane, implicarea activă a majorității elevilor în sporturi destul de agresive și solicitante fizic ca hokey, forbal american, baseball etc. au o importanță deosebită în modelarea rezistenței fizice și psihice absolut necesare unui soldat. La fel obișnuța folosirii armelor de foc și marșurilor lungi petrecând adesea zile în șir în frig și ploaie.
Aste-s chestii pe care tânărul sudezvoltat și introvertit crescut într-o viziunină sordidă ca o cușcă de iepuri nu le va mai putea căpăta indiferent câtă pregătire militară bagi în el dacă chiar e dispus să se înroleze în armată.
Trebuie clarificat: Europa NU ARE în acest moment forțe militare capabile s-o apere. Orice invadator ar trece rin ea ca-n brânză, cu câteva excepții notabile. Dincolo de lipsa completă de solidaritate, nu există forțele militare ca atare. Marea șansă a Europei e că pe muscalii s-au împotmpolit ca broasca-n păr prin noroaiele Ucrainei. Marea problema e că asta crează un sentiment de falsă securitate și că europenii nu fac mai nimic spre a-și profita de acest răgaz și a atenua măcar teribilele carențe de apărare.
@Svejk. Am fost pe multe aeroporturi mari din SUA si UE. Dai dovada de gandire superficiala sa tragi concluzii legate de aparare din ce vezi pe aeroport, ca americanii sunt mai solizi decat europenii in medie. Ce m-a socat in SUA e nr imens de obezi si obeze morbizi, oameni pe care in Europa nu ii vezi, niste monstrii de 140-200 kg plini de sunci. Pe astia te bazezi pt actiunile militare??!! E doar vorba de cultura locului: in SUA se pune accent pe aspectul fizic bulky la (unii) barbati, asa cum in Brazilia multe femei isi tuneaza fundul, sau in California multi fac operatii estetice, sau in Venezuela femeile isi fac operatii estetice pt a castiga concursuri de miss, etc. Nu are nicio legatura cu capacitatea de aparare. Faptul ca in SUA exista multe arme la populatie (nclusiv arme puternice de asalt) e groaznic, un semn de incultura si lipsa de civilizatie. Au multe crime, mass shootings, robberies cu arma, etc. Nu asta contribuie la forta militara a SUA, dimpotriva. Americanii au armata puternica fiindca baga multi bani in ea, bani pe care ii au in principal din imprumuturi externe, au o datorie publica uriasa. La un moment dat aceste cheltuieli militare vor deveni nesustenabile, asa cum s-a intamplat cu URSS. Deja economic pierd teren in fata Chinei si a altor tari.
Articolul prezinta doar situatia Armatei ucrainiene,impactul contraofensivei asupra acesteia si implicit fata de mersul razboiului,cu consecintele aferente.Dar ne prezinta armata agresoare ca si cum nu e afectata mai deloc de lupta ei „eroica” de aparare.Asa sa fie?Chiar,Rusia nu resimte-cat or fi ei de indiferenti la pierderi-socul acestui razboi?Si,fara suparare,Occidentul este in buna masura vinovat de stagnarea ofensivei prin intarzierea sustinerii Ucrainei.Sa promiti 100 de Leopard si sa livrezi 10, sa tot o lungesti cu livrarea de rachete cu raza lunga si alte asemenea din stupida mentalitate de a nu supara prea tare criminalii din Kremlin-dupa care ne ofuscam ca ,domnule,stagneaza contraofensiva.Zic vorba mare: daca sprijinul SUA in Al Doilea Razboi era la nivelul celui oferit azi Ucrainei,Uralii ar fi fost granita de est a Reich-ului german!
Un articol foarte bun, chiar mi-a placut! Impecabil argumentat. Cu toate astea imi permit sa adaug ceva: lebedele negre! Si am senzatia ca ucrainenii (ajutati de… rusi, in felul lor haotic) sunt capabili sa genereze nu o lebada neagra, ci un intreg stol de lebede negre. Care pana la urma poate contribui la realizarea acelei „singure optiuni bune”, cum bine o numeste autorul articolului si care altfel pare imposibila. Marsul spre Moscova a acelor wagneriti, desi fara efect imediat sau direct, este categoric o astfel de lebada neagra. CIne si-ar fi inchipui ca asa ceva e posibil? Sigur, insuficienta, dar in ciuda aoarentei, statul rus este in prezent unul in care exista destule forte centrufuge. Pe de alta parte, ucrainienii au dovedit ca pot fi foarte curajosi si… creativi! Senzatia mea ca acest razboi va fi castigat de Ucraina nu in primul rand pe campul de lupta (desi esential si asta) cat mai ales pe campul… stolului de lebede negre si alte lucruri subterane pe care noi, publicul larg, nu avem cum sa le vedem in prezent.
In ritmul actual al livrarilor de armament occidental, e greu de presupus ca Ucraina va invinge. Rusii au mult mai multi oameni si armament, chiar daca astfel isi vor periclita siguranta prin alte parti, Ucraina a devenit pt ei un scop in sine, nu isi pot permite sa piarda. Au minat mii de km patrati, plus artilerie si aviatie, elicoptere. E f. complicata situatia. Vestul mai mult da din gura, dar cam putin ajutor concret. Parsivii de nemtalai au promis n tancuri din care au livrat doar 10%, niste ticalosi au fost si au ramas… Doar americanii au livrat marea parte a echipamentului occidental, si englezii. Dar totusi putin. Fara avioane, cu doar 150-200 tancuri, fara armament greu mult, ucrainenii nu pot elibera nimic. Franta, Italia, Spania, Olanda, mai mult vorbe, prea putin ajutor concret. Ipocrizie multa. E posibil sa ramana pierdute pt decenii crimeea si donbasul… doar o schimbare majora interna in rusia ar putea schimba cursul razboiului.
@ Thor-13.08-” Vestul mai mult da din gura, dar cam putin ajutor concret. Franta, Italia, Spania, Olanda, mai mult vorbe, prea putin ajutor concret. Ipocrizie multa.”
Sa fie oare vorba de ceea ce explica articolul, si anume ca :
„… statele NATO care nu au trecut pe modelul de război pentru industriile lor naţionale şi în cazul cărora consensul politic de susţinere a Ucrianei poate dispărea la fel de uşor precum a apărut după 24 februarie 2022.”
Si ceea ce articolul nu spune, este ca occidentu’ european si-a epuizat disponibilul de armament de vanzare; si nici SUA nu sta prea bine, a se vedea livrarea de munitie cu dispersie , alta nemaiexistand pe raft. Nici o tara normala nu-si pune in pericol propria siguranta nationala in favoarea alteia; nici macar Rusia, care nu si-a mobilizat nici pe departe toate rezervele in UA: ” Rezerva strategică de care dispun forţele armate ruse în acest moment este impresionantă dar nu este clar dacă se intenţionează mobilizarea ei într-o ofensivă pe scară largă „. Asta ne spune articolul.
@Adrian Cristescu. Sincer nu cred ca Vestul are disponibile doar 150-200 tancuri de dat Ucrainei. Si niciun avion modern. Nicio tara din Vest nu e acum in vreun razboi si nu e amenintata. Nu punem la socoteala teroristi, lupte mici de guerila prin Africa, etc. Ca nu isi pun propria siguranta la bataie…dar nu e nimeni care sa le-o ameninte. Oricum nu si-ar periclita siguranta nationala dand mai mult ajutor Ucrainei, ci din contra. Cred ca nu e vointa politica pt un sprijin mai consistent. Sau e miopie politica, sa nu enerveze prea tare pe rusi, sau o combinatie din toate astea. Cert e ca ucrainenii nu au cum sa isi elibereze teritoriul cu putinul ajutor militar trimis. Macar sa nu piarda si mai mult..
Un neliniștit
Cam pesimist articol dar destul de realist! Modalitatea actuală de apărare rusă nu diferă prea mult de cea aplicată de ea în bătălia de la Kursk din vara anului 1943;dar atunci șanțurile antitanc și altele asemenea erau săpate (și) de populația orașului Kursk.Armata germană folosea un fel de drone ghidate însă prin cablu și care conțineau cam 50 kg de exploziv sperând astfel să detoneze câmpurile de mine precum și noile tancuri Tigru , superioare celor rusești.
În altă ordine de idei,ați analizat consecințele unei victorii ruse asupra moralului și solidarității vestului?De ce nu am avut capacitatea de a prevedea un război în Europa?Oare ne-am ocupat prea mult de „drepturile” LGBTQ dând apă la moară propagandei putiniste sau de cea în bună măsură alarmistă asupra altor”urgențe”? Oare nu se știa că o ofensivă are neapărată nevoie de sprijin aerian?Oare este benefic a submina moralul celor curajoși?
Ce conteaza securitatea Europei, ce conteaza ca China ne domina economic, ca Rusia ne bate pe toti daca nu ar fi US sau ca in europa ajung peste 1000 de imigranti ilegali pe zi (majoritatea barbati tineri)!
Ce conteaza ca de exemplu din cauza imigratiei ilegal Suedia este acuma in categoria tarilor cu risc ridicat de criminalitate si terorism pentru cetatenii US iar acestia au primit de curand o avertizare decalatorie pt Suedia!
Astea nu conteaza, conteaza „she/he si they/them” adica in caz ca nu a-ti stiut asa trebuie sa te adresezi unei persoane queer! iar daca nu stiti ce inseamna queer sunteti ‘inapoiati’!
Si mai conteaza ca in UK nu poti sa-ti faci tatuaj sub 18 ani, nu poti sa-ti cumperi alcol sau tigari sub 18 ani in schimb poti sa-ti faci operatie de schimbare de sex si sa iei hormoni de inhibare a testosteronului ca sa devii „fata” deoarece nu te mai simti bine in corpul tau de baiat la 14-15-16 ani!
Asta conteaza pt conducatorii UE, ce economie, siguranta pe strazi, imigranti, razboi…
Dl carp tocmai ne a expus doctrina serviciilor de securitate romane.tardiv.voalat a expus o și a gosu încă de primăvară trecuta.
In primul rand ucrainienii duc cel mai greu razboi de dupa 1945 din Europa si fac aceasta fara sustinerea aviatiei . In al doilea rand , acesta nu este numai razboiul ucrainienilor , ci si al Europei de Est si de fapt al intregii Europe ( sa ne imaginam numai ce urmeaza daca Putin ar invinge Ucraina ). In sfarsit , exista si alte opinii : https://ziare.com/ofensiva-crimeea/tactica-ucraina-crimeea-izolare-kremlin-donbas-1820165
@ Sergiu Simion 13/08/2023- ” In sfarsit , exista si alte opinii : https://ziare.com/ofensiva-crimeea/tactica-ucraina-crimeea-izolare-kremlin-donbas-1820165”
Exista, si inca de la inceputul razboiului, si e foarte bine! Mingea e in terenul nostru, care putem discerne care dintre ele sunt argumentate si care doar „wishful thinking”.
De-a dreptul infricosator!
Drama Ucrainei este drama lumii întregi. Rusia putinista nu mai are adversar. Rusia Fascistă are numai adversari. Și nimeni nu se mai lasă înșelat de minciunile turnate cu sfruntare. Trebuie să recunoaștem însă că acest stat-caine-turbat dispune de o mare sete de sânge, de superioritate in ceea ce privește forțele umane, mijloace tehnice și de sporite posibilități de manevră. Toată intinsoarea fatidică este burdușită cu bombe nucleare! Grav este că supusimea gregara nici nu a observat anii in care totul se răsturnase la Moscova. Anii in care Kremlinul s-a transformat într-un cuib de năpârci, într-o enorma tumoră mafiota, ale cărei metastaze au distrus întreaga ființă. Mai exact, poporul în lanțuri, îmbătat de fabulații și poșircă, a intrat în delir. Și e in firea lucrurilor! Toate pârghiile de conducere și de opresiune sunt în mâinile Lucifericul Dictator. Cu patenta rea-credinta, Putin masacrează mii de vieți cu premeditare. Astfel, sângele nevinovat curge sub cupola neagra a beznei spirituale. In mod logic, sfârșitul războiului este așteptat. Nenorocirea este, parafrazandu-l pe Hugo, că Rusia e un tărâm funebru unde nu exista onoare, libertate. Exista oroare de progres, adevăr, ura și o pofta clinica de cuceriri. Cu o astfel de țară, conviețuirea nu este posibilă. Situația este catastrofală, dar Fuhrer-ul Putin nu renunță la ideile sale criminale. Putin a reușit, sub ochii populatiei abrutizate și a lumii întregi, să transforme Mastodontica intinsoare într-un stat terorist. Dar rușii, deși sunt asupriți de un regim al despotismului și împilării, îl tolerează, fiindcă au nevoie de el și fiindcă, prin frica și tăcerea de cadavru, au contribuit la sporirea cortegiului orori. Rușii chiar cred în minciuna și inselaciune. Rușii se retrag la marginea timpului, aidoma unor pești, atunci când marea e in reflux. Niciunul din banda lui de bestii slugarnice, in frunte cu acolitul Lavrov, nu se gândește la efectele politicii lui criminale. Hoarda se va opri doar acolo unde va fi oprită!
Analiza militara destul de lucida, restul – aberatii.
Cititorii „Contributors” ar fi bine să știe că acest „john70” a postat frecvent pe „Hotnews” comentarii proruse, de-a dreptul putiniste în trecut, iar în prezent probabil e activ cu numele „jonh700”. De altfel, plin de fani ai rusiei prin comentariile de mai sus, nicio surpriză că s-au adunat ca muștele la un articol pe care ei îl percep ca susținând teza mușamalizării conflictului, favorabilă lui putin.
Felicitări domnule profesor !
Acest articol a avut succes și pe fora militare franceze unde l-am împărtășit.
Buna ziua, domnule profesor. Sunt de acord cu logica analizei d-voastra, dar doar in masura in care cifrele inaintate de d-voastra sunt reale, nu umflate de propaganda rusa. Ca sa nu mai vorbim despre „calitatea” noilor recruti, rezerva. Asta merge doar pe hartie, in realitatea dura a unui razboi nu este decat cel mult carne de tun. Nemotivata, fara inzestrari minime, neinstruita (tactic), poate cel mult umple temporar un gol. Nu e suficient sa apesi tragaciul armei. Vremurile WW2 s-au dus. Iar profesionistii nu se instruiesc de azi pe maine. Parerea mea, construita, admit, fara aportul unor informatii certe, este ca nicicand dupa al doilea razboi mondial armata rusa n-a fost mai slabita decat acum si ca, odata castigat avantajul tactic in anumite zone (e drept vor fi pierderi mari pentru asta, dar altfel nu este posibil), inaintarea FAU va fi rapida. In opozitie, ucrainenii sunt extrem de motivati, dispusi, deci, sa riste tot, inclusiv viata. Ca tot veni vorba despre numere, in prezent in armata Ucrainei lupta intre 700.000 de mii si 1 milion de oameni (exact nu stie nimeni in afara celor in masura sa cunoasca acest numar), cu rezerva ca si aceste cifre ar putea fi rezultatul propagandei. Cauza acestui „echilibru” pe linia frontului despre care vorbiti este, mai degraba, indecizia si/sau lungul lant birocratic al aliatilor Ucrainei, in special al tarilor occidentale, in a furniza Ucrainei tot ce are nevoie sa copleseasca rusii in anumite zone. Capacitatea lor economica este indiscutabil coplesitoare in comparatie cu a rusilor, PIB-ul Rusiei fiind comparabil cu cel al Italiei inaintea debutului acestei invazii, in februarie 2022. Adaug si ca au fost extrem de naivi (ca sa nu spun mai mult) sa creada ca Putin se va multumi doar cu Crimeea si o parte din Donbas dupa „incalzirea” din 2014. Singurii care au oferit Ucrainei suport militar dupa acest episod au fost americanii si englezii. In rest, occidentalii s-au multumit sa ii dea lui Putin ce cere pe spinarea Ucrainei, in speranta ca vor primi o felie mai mare din afacerile de pe teritoriul Rusiei, cu precadere din cele in domeniul energetic si bancar. Chiar si acum Raiffeisen face profituri mari in Rusia si mimeaza fortat o preocupare deosebita in a conserva „locurile de munca” oferite cui? Cetatenilor rusi, adica celor care sprijina regimul lui Putin prin defetism total si obedienta gretoasa. Nu s-au alarmat occidentalii de apropierea Rusiei si Chinei din ultimul deceniu? Daca da, de ce au continuat sa tina pe crestere economia Chinei si a Rusiei, pompand zeci de mld de dolari lunar in aceste state, odata ce intentiile Rusiei s-au transformat in actiune? Nu s-au gandit ca devin total dependenti de ele si nu vor mai conta in jocul politic global? Au pregatit o alternativa? Raspunsul este nu, dovada este declaratia unui oficial francez de saptamana trecuta, dar si ceea ce se intampla acum cu statele din Africa. Rand pe rand, cele care furnizau materii pretioase occidentalilor cad prada loviturilor de stat sau razboaie civile, ultimul caz fiind cel al Niger-ului, bogat in uraniu. Nu este o coincidenta pentru cei care stiu unde merge acest uraniu. Daca occidentul se va trezi si va sprijini total Ucraina cu tot ce are nevoie, Rusia va stii ca nu va putea castiga acest razboi conventional. Cata vreme vom avea parte de ezitari si discutii interminabile, Rusiei ii cresc sansele.
Aricolul mi se pare de toata isprava si este singurul articol care prezinta lucrurile dintr un punct de vedere independent si echilibrat pe care l am citit legat de acest razboi nenorocit!
1. Felicitari pentru singura analiza obiectiva a situatiei de pe fronturile din UA – intalnita de mine in media romaneasca- si pentru solutia realista identificata pentru oprirea pierderilor inutile de vieti omenesti si a distrugerilor.
2. „În acel moment ( 5 iunie) exista o încredere foarte mare în Ucraina dar şi în statele membre NATO că această contraofensivă va oferi rezultate rapide, datorită înzestrărilor semnificative cu echipamente militare.”
Mi se pare o afirmatie valabila doar pentru cei cei nu avusesera curiozitatea sa compare ranking-urile militare ale celor doua tari, oferite de catre sit-ul specializat globalfirepower.com. Pentru cei curiosi, sigur nu. Chiar luand in considerare livrarea de echipament militar dinspre occident-o picatura intr-un ocean.
Comparati va rog ranking-urile US contra Afghanistan ca tot stim cine e la putere acolo. Acelea sunt date statistice, nu iau in considerare o groaza de factori. Moral, chef de lupta, antrenament etc. Totodata, se bazeaza pe date furnizate de tarile respective, sunt curios cate din T72 care stau de 40 de ani pe camp in Siberia pot fi folosite. Rusii sunt armata care a reusit sa ramana fara mancare/benzina la 50 de km de granita lor acum un an.
Pe de alta parte sunt si eu curios cum cred ei ca pot controla zona aceea cand un barbat din patru are experienta de lupta si cateva zeci de mii stiu sa arunce grenade din drone. Si in caz de victorie, o sa isi ia rusia o insurgenta de o sa para Afghanistanul pistol cu apa
„Cel mai înţelept ar fi pentru Ucraina să ceară un armistiţiu, la sfârşitul acestei veri când operaţiunile militare de pe teren nu vor mai putea fi la fel de intense, din motive naturale.”
Cel mai înțelept ar fi pentru ambele părți aflate in conflict sa inceapa tratative de pace, cerute din ce in mai des, de din ce mai multi si diverși oameni. Aceste tratative au fost deja începute in primăvara anului precedent sub egida Turciei, dar vai, apoi intrerupte. Aceste tratative de pace ar trebui sa fie finalizate cat mai curand, aceasta, ar fi cel mai înțelept.
Mda, Rusia nu e URSS, nu e Imperiul Tarist, are o populație de doar 3 ori mai mare ca Ucraina si o economie mai mica decât a Italiei. Ca sa spui ca e pe economie de război înseamnă că toate resursele sunt folosite pentru acest scop. Fals, nici pe de parte nu se întâmplă asta. Pana la urma nici chiar Putin nu își permite sa devieze toate resursele tarii în acest scop. În plus, legat de nr de soldați, Rusia are 200 mii de soldați în Ucraina dar pe logica asta și Ucraina are mobilizați 500 mii. În fapt implicați în lupte sunt maxim 100 mii de o parte și de alta. Articolul e în nota a diverși comentatori din America plătiți de propaganda rusa. In ce privește analiza militara, sunt mulți colonei, generali și alte grade care prevestea ca Rusia va ocupa Kiev în 48 h, inclusiv unul pe nume Miley care e șef pe la NATO. Deci ce relevanta au spusele unui roman aici ?
Nu e vorba de ”spusele unui roman” Ce este frapant aici?Subiectivismul dus la cote extreme.Sincer,comentariile fac mai multe parale decat articolul in sine.
Daca Rusia va pastra Crimeea, va teroriza Ucraina si va ameninta tarile din jur la infinit. Franta nu da doi bani, nici Germania, ce adunatura de ticalosi in Europa de Vest.
Franta si Germania sunt state nationale care isi vad interesul national, nu sunt supermeni care sa salveze lumea de nu stiu cine.
Este nerealist sa ii numesti „ticalosi”.
Sigur ca sunt parte a unor tratate internationale si isi vor indeplini obligatiile in conditiile „celui mai mic numitor comun”. Dar este evident ca niciun politician din aceste tari nu isi va asuma sa faca ceva care contravine interesului lor national.
Ucraina este victima politicilor occidentale (mai putin UK) de a o tine sa lupte cu o mana sau ambele maini legate la spate prin refuzul sub un motiv sau altul sa i se livreze echipament militar.
Balastul mental occidental inca atarna foarte greu.
Ati pus cel mai corect diagnostic. Cel mai logic. Rusii sunt niste sfinti. Sunt niste ingeri. Ei de fapt ajuta Ucraina si nu-i fac rau, asa-i? O Doamne ca mare e gradina Domnului cum zice o vorba…. :-)))))
Ucraina este victima nu a puterilor occidentale ci a Europei de Vest. Chiar nimeni nu-și mai amintește de oribilele tratate Minsk I și II prin care Germania și Franța voiau să impună Ucrainei renunțarea la propriile teritorii în favoarea Rusiei? Idem cazurile de trădare ale Moldovei și Georgiei.
„Ucraina este victima nu a puterilor occidentale ci a Europei de Vest.”
Exista grade de vinovatie cum ar fi: directa, complicitate, favorizare …
Reiterez propunerea mea de a recladi inchisoarea Spandau.
Domnule, Germania și Franța sunt vinovate DIRECT!
Marea majoritate a celor care arunca pareri pe aici habar nu au de existenta acelor tratate rusinoase.
Nu ajuta nici unii funtionari cu origine si mentalitate de Quisling:
https://www.cnbc.com/2023/08/16/nato-official-dials-back-comment-on-ukraine-ceding-land-to-gain-membership-.html
oops, o analiza cumva impotriva trompetelor stralucitoare ale victoriei celor buni.
Da, e mult pina departe, ne-ar place sa cistige Ucraina si chiar Rapidul, dar realitatea e alta.
Romania ar trebui sa se pozitioneze realist, sa ia in considerare si ipoteza infrngerii Ucrainei.
Realist te pozitionezi la inceputul unui eveniment, cand toate cartile sunt in mana.
La spartul targului, cand s-au pus cartile pe masa, nu se mai numeste ca te pozitionezi „realist”, ci se numeste ca te pozitionezi „oportunist”.
Oportunistii sunt oameni pe care ii evita toata lumea pentru ca nu sunt de incredere.
Deci, acum nu mai avem ce face decat sa tragem foloasele/ponoasele din ceea ce am jucat pana acum…
Romania ar trebui sa se pozitioneze realist, sa ia in considerare si ipoteza infrngerii Ucrainei.
Kariekt! Nu cred că o să fie o problemă, că traditie, slavă Ukrainii, avem. :)
Stelian Tănase:
«In 1944 Barbu Știrbey conduce delegația românească in negocierile de pace de la Cairo. Și-a dat seama datorită insistențelor sovietice că dacă România nu are un partid comunist trebuie să-l inventeze. Era vital, credea prinţul Stirbey. El este cel care îi telegrafia in 1944 de la Cairo lui Maniu: „Inventaţi de urgenţă un partid comunist!”»
RADOR (Răzvan Moceanu):
«În mai 1943, Neagu Djuvara intră prin concurs în Ministerul de Externe, la „direcţia cifru”, fiind apoi trimis de Antonescu curier diplomatic la Stockholm, la 23 august 1944 (unde avea misiunea să o contacteze pe doamna Kolontay, ambasadorul URSS la Stockholm, ca să reia negocierile de pace cu guvernul Antonescu), cu doar câteva ore înainte de arestarea mareşalului»
Și care ar fi poziționarea aia? 😊
Un pic de rabdare. Nu ca fata mare.
Nu spun ca nu trebuie luata in considerare infragerea UC. Doar ca ar avea colosal de multe alte efecte. Fereasca-ne Cel de Sus.
Acum e momentul sa-l trazneasca pe putin! Nu mai e mult timp.
Cel mai intelept lucru ar fi ca Ucraina, in fond o Rusie mai mica, sa isi schimbe clasa conducatoare, In Rusia nu vad posibil acest lucru. Actualul presedinte ucrainian intocmai celui rus, nu intrevad decat in razboi solutia. Iar, Rusia a dovedit ca nu a pierdut razboaie atunci cand i-a fost atacat teritorul.
Este interesant de urmarit limbajul verbal, dar mai ales nonverbal al ucrainienilor. Il urmareste cineva? Probabil psihoanalistii FBI si CIA. El transmite ca s-au saturat de razboi si de clasa lor politica, de presedintele lor.
Excelent articol! În ziua 404 de război am scris câteva rânduri pe care, din nefericire, astăzi le găsesc mai actuale ca niciodată:
”Ca să fie foarte clar, nicio secundă nu încerc să iau partea Rusiei în acest război. La fel ca și Zelenski cred că Rusia trebuie să elibereze fiecare centimetru de pământ ucrainean și să plătească material și legal pentru distrugeri și crimele de război comise. Așa e corect, așa e drept!
Doar că istoria și-a format prostul obicei de a nu confunda ce e corect cu ce e posibil.
Nemții, prin secolul XIX, au realizat că ceva le perturba planul lor politic, perfect ca orice lucru nemțesc și analizând rapid sursa de disconfort au ajuns la concluzia deja cunoscută filosofilor bulgari: ”Ce se poate, se poate, ce nu se poate, nu se poate”. Mai eficienți, nemții au descris situația printr-un singur cuvânt, e drept compus, dar unul singur – ”Realpolitik”, un sport la care ulterior Henry Kissinger avea să obțină centura neagră cu 10 dan-i.
Fast-forward, aproape 170 de ani mai târziu, asistăm din nou la o situație de ”ce e bine contra a ce e posibil” pe care o putem trata în câteva feluri.
În primul rând avem abordarea ”whishfull thinking”, o expresie deosebit de greu de tradus din engleză. Mă risc cu expresia ”vrabia mălai visează”, nefiind sigur că e traducerea perfectă. E ceea ce se întâmplă acum, caricaturizând partea rusă (armată, societate, reprezentanți, economie și chiar, pe alocuri, cultură) și idealizând partea ucraineană, expresia ”Slava Ucraina„ fiind deja în mare pericol de demonetizare. Dacă la startul războiului, mă rog, a ”Operațiunii militare speciale”, ca să mai râdem un pic de ruși, abordarea părea folositoare, 404 zile mai târziu ar trebui să ne pună pe gânduri.
În al doilea rând putem considera abordarea ”BBC”. Ca în bancul în care spionii nemți fiind antrenați pentru a fi parașutați în Anglia au primit lecții de obiectivitate britanică tip BBC, iar când la întrebarea ”Ce vedeți acolo?” au răspuns ”O turmă de oi albe”, au fost corectați imediat ”O turmă de oi, care pe partea stângă sunt albe”. Dacă în relatările media, văzând o turmă de oi am începe să le numim oi și nu lei, apoi albe și nu maro și în final albe pe partea stângă, urmând a reveni cu informații despre partea dreaptă când le vom avea, poate că în final am ajuta mai mult cauza ucraineană în fața opiniei publice.
În sfârșit, în al treilea și ultim rând, vorbim despre o abordare de tip ”realpolitik”. Recunoscând toate nedreptățile și grozăviile făcute de ruși, avem de ales între ”boiling the ocean” (ah, englezii și expresiile lor geniale!) sau a aplica metoda reverse engineering-ului, când e vorba de construcția unei țări, pornind de la rezultat și mergând către elementele primare constituente.
În paranteză, pentru claritate, ”boiling the ocean” (să fierbi oceanul) descrie un curs al acțiunii, teoretic posibil, dar monumental din punct de vedere al implementării, astfel încât în fapt este imposibil.
Revenind la ”realpolitik”, ce mi-aș dori dacă aș fi ucrainean, ca de altfel și ca român? O țară stabilă, sigură, prosperă, democratică, în care domnia legii și a predictibilului este absolută, cu mecanisme solide de control ale puterii în stat, cu cetățeni liberi, prosperi, conectați la valorile lumii occidentale și de fapt fiind parte din ea.
Care e problema mea actuală? Un război cu vecinul de la est, 20% din teritoriu ocupat, mii de morți și mii de miliarde pagube.
Între problema mea de azi și visul meu există vreo legătură directă? Niciuna, în afara faptul că din cauza problemei nu prea pot dormi ca să visez, iar când visez am coșmaruri despre trecut și prezent și nu mă mai pot gândi la viitor.
Pe scurt, pentru o societate ca cea descrisă mai sus, teritoriul contează foarte puțin sau aproape deloc. V-o pot spune Singapore, Andora, Liechtenstein sau Luxemburg. Lăsăm deoparte Vaticanul care joacă în altă ligă, cu Cel de Sus.
Ce contează însă sunt două lucruri.
Primul ar fi apărarea contra subminării interne a democrației, Coreea de Sud fiind un excelent exemplu de popor care s-a tras singur de păr în sus din mlaștina dictaturii.
Al doilea ar fi întărirea capacității de apărare a statului care să poată face față printr-o combinație de diplomație și forță, dacă e cazul, oricăror amenințări externe. Iar aici, jucând singur în liga lui, Israel-ul este la ani lumină de următorul exemplu relevant. Extrapolând situația în cazul în cazul Ucrainei, cei 600 de milioane de arabi și economiile din spatele lor pe care Israelul îi gestionează, nu suportă nicio comparație cu cei 140 de milioane de ruși și economia rusă cu care Ucraina are de-a face.
Astfel, dacă aș fi Ucraina, m-aș concentra exclusiv la cum să-mi construiesc viitorul descris mai sus, folosind prilejul telefonului de felicitare către finlandezi pentru aderarea la NATO, ca să învăț câteva trucuri pe care aceștia le-au folosit cu succes în ’39-’40 în celebra partidă de șah istoric cu același vecin de la răsărit.
Aș putea astfel, astăzi în era computerelor în fața cărora nu prea mai poți câștiga la șah, să realizez o mare surpriză, obligând istoria să se recunoască învinsă prin afișarea pe ecran a celebrului cod 404.”
@14/08/2023 – Mai multe aprecieri la postare si o singura obiectie la: ” Extrapolând situația în cazul în cazul Ucrainei, cei 600 de milioane de arabi și economiile din spatele lor pe care Israelul îi gestionează, nu suportă nicio comparație cu cei 140 de milioane de ruși și economia rusă cu care Ucraina are de-a face.”.
Si anume ,conf. ranking-ului oferit de catre site-ul de specialitate globalfirepower.com., avem la nivelul anului 2023:
1- SUA: 0,0712; 2- Rusia: 0,0714( atentie, diferenta doar la a patra zecimala!); …. 15-Ukraina: 0,2516;
18. Israel: 0,2757; si, la mare distanta ………..64: Siria: 1,1095 (prima tara araba aflata in conflict deshis cu Israelul).
Este motivul pentru care n-as compara cele doua situatii.
”Ce se poate, se poate, ce nu se poate, nu se poate”. Mai eficienți, nemții au descris situația printr-un singur cuvânt, e drept compus, dar unul singur – ”Realpolitik”. True dar de multe ori in Istorie (chiar si nemtii!) au crezut ca se poate ceva si apoi dupa lupte sangeroase si uriase pierderi de vieti s-a dovedit ca nu se poate sau dimpotriva ceea ce parea ca nu se poate s-a putut si intamplat in foarte scurt timp (caderea URSS, Brexit, alegerea ca presedinte a unui dragnea portocaliu etc etc)
Cam lung articolul despre cronica unei morti anuntate, imi aminteste de articole dinn Scanteia cu colectivul de oameni ai muncii de la Republica care cereau introducerea orei de vara in 1979.
Analiza ultimelor 2 luni de esecuri ucrainene uita sa aminteasca esecul rus cu episodul Wagner, poate din cauza ca nu era parte din manualul doctrinar secret ( secret pentru cine , lol) din 1984.
Daca Romania si Nato inca nu realizeaza ca razboiul Ucrainei e o repetitie a unuia mult mai mare si avem timp de plaja si articole lungi, atunci armistitiul cu viitorul nostru e ca si incheiat.
O aceeasi perspectiva negativa inainte de incheierea acestui razboi dement pornit de Putin si regimul lui este sustinuta si de profesorul Naumescu intr-un articol aparut azi in „Adevarul” la care nu sunt permise comentarii (https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/a-schimbat-deja-razboiul-lui-putin-ordinea-2291689.html ). Problema este ca aceste razboi a atacat nu numai ordinea politica internationala , ci si ordinea morala construita in sute de ani a comunitatii internationale ( Putin -deocamdata numai el – este deja urmarit international pentru crime de razboi ). In acest caz, daca acest criminal si acest stat agresor nu vor fi sanctionati la nivelul comunitatii internationale intr-un tribunal Nurnberg 2.0, ar echivala cu legitimarea crimelor de razboi si oricaror razboaie de agresiune ceea ce este total inacceptabil pentru comunitatea intenationala, state si cu atat mai mult la nivelul opiniei publice .
Excelenta analiza. Total de acord ca ar trebui un armistitiu, pana nu e prea tarziu. Am scris si o previziune dar care sper sa nu se implineasca:
In opinia mea s-a ajuns la o situatie de deadlock, de imbratisare mortala, cand nici una dintre parti nu mai poate da inapoi. Rusii nu dau inapoi pentru ca s-ar simti umiliti si asediati de occident, iar ucrainienii nu dau inapoi pentru ca ei isi apara tara si neamul. Nici occidentul nu prea vrea sa dea inapoi pentru ca razboiul e o afacere grasa pentru companiile de armament, care sunt singurele profitabile in situatia data si care preseaza guvernele sa continue aprovizionarea Ucrainei cu armament. Solutia pentru aceasta situatie de deadlock nu o vad decat din 2 parti: o schimbare de regim la Moscova, cu un regim democratic, solutie foarte putin probabila, si o escaladare a razboiului intr-unul nuclear. Aceasta a doua solutie desi neagra si de evitat s-ar putea sa devina singura aleasa de conducerea de la Moscova ca sa puna capat razboiului. Iar perioada pe care cred ca o aleg pentru lansarea sa va fi anul electoral 2024, in a doua sa parte, poate chiar in luna august ca memoare a celor 2 bombe nucleare date de SUA in Japonia in 1945, la Hirosima si Nagasaki. Iar locurile alese pentru detonare probabil sa fie tot 2: Lvov in vest aproape de Polonia si Kiev in centru pentru decapitare conducerii Ucrainei.
Ar urma al 3-lea razboi mondial, WW3, de data asta nuclear in care nu vor exista invingatori, ci doar invinsi. Un adevarat armaghedon nuclear. Doamne fereste si ai mila de noi, ca lumea e pe cale sa inebuneasca.
Sper sa gresesc in previziuni si intelepciunea ultima sa invinga, dar pana acum nu vad intelepciune DELOC.
Dimpotriva, vad tendinte spre noi conflicte, intre cele doua Corei, intre China si Taiwan sau intre Iran plus Siria si Israel, ca sa nu pomenesc decat pe cele mai probabile. E clar ca violenta, lacomia si conflictul bate buna intelegere intre oameni. Doamne ai mila!
Exista din ce in ce mai multe opinii privind un armistitiu si apoi o relansare economica a Ucrainei, asa cum va fi eala acel moment, lipsita de teritoriile ocupate cu forta. Centrala de la Zaporojie nu va putea fi readusa sub control ucrainian, pentru ca este minata in exterior si in interior, iar rusii nu cred ca o vor ceda fara s-o arunce in aer. Nu stim cate reactoare ar putea fi aruncate in aer. Nici macar nu este nevoie de arme nucleare in acest razboi. Ar trebui sa ne temem de doua actiuni teribile pe care rusii le pot realiza cu viteza foarte mare, actiuni care vor fi urmate de activarea Art. 5 NATO: provocarea unui accident nuclear la Zaporojie si ocuparea Coridorului Suwalki. Restul reprezinta „business as usual” pentru rusi, precum atacuri cu drone, infanterie, tancuri, bombardamente, care nu sunt suficiente se pare pentru ca statele NATO sa inarmeze Ucraina mai serios.
Centrala aia e un pic mai aproape de Măskva decât de Frankfurt și Paris. Mai precis la fo 1000 de km de Krmlin și vreo 2400 km de Frankfurt. 🤣
Piticul sovietic stă pitit prin buncăre de când a început halimaua și n-a avut tupeul nici măcar să se apropie de linia frontului de teamă să nu-i facă de petrecanie. Un individ atât de fricos nu va deschide conserva atomică atât de aproape de vizuina sa.
Fortele terstre ruse nu au 550 mii de oameni nici in visele lor. Razboiul va fi castigat de Ucraina economic nu militar, Rusia este mobilizata in proportie de 20% din PIB pentru razboi pe cand occidentul nici 1% . Se intampla ca pe vreamea lui Reagan cu URSS
Mai e o chestie importatnă ce lucrează în favoarea Ucranei și împotriva oricărui compromis cu muscalii: Krăkănel are 71 de ani și dincolo de zvonurile cu cancere și alte celea e totuși destul de bolnav. Oamenii din jurul său trebuie să se gândească tot mai serios la viitorul și averile lor din epoca post putleristă. Cu cât starea asta de nici mort /nici viu se lungește cu atât e mai rău pentru ei și cu atât mai mari sunt riscurile pentru ei. În Rusia se întâmplă întotdeauna ceea ce e avantajos pentru cârmuire să se întâmple. De aia nu-l văd bine pe pitic. Oricât s-ar piti el prin buncăre de ce se teme nu va scăpa. 😂
Oricine ar veni după pitic e puțin probaibl să mai poată impune privațiunile pe care le-a impus el pentru un război ce Rusia nu-l poate totuși câștiga.
E foarte probaibil că „supraviețuitorii” vor fi dispuși să se retragă de pe toate teritoriil ocupate în schimbul a ceva gigiuc vestic și chiar vor da ceva plevușcă (Kadîrov, Prigojin, poate chiar ceva generali de baltă și fără pile) spre a fi judecată pentru crime de război.
În orice caz pentru Ucraina nu există o variantă mai proastă decât un armistițiu acum. Atât timp cât de bine de rău există spijin vestic merită continuat, chiar dacă e puțin probabil să primească livrări de aramament ofensiv ce să-i permitpă o ofensivă majoră și cu șanse reale de succes.
Acum își dau examenul supraviețuierii. Dacă pun batista pe țambal vor dispare mai devreme sau mai târziu. Dacă nu, au o șansă să iasă odată și odată la liman.
Articol subiectiv.A umplut Ucraina de pesimism,fara sa mentioneze ca rassia e terminata economic,militar si politic pentru cel putin o generatie.
Apoi,aberatii care te fac sa te crucesti: ”Ruşii au 300.000 de militari pe teritoriul Ucrainei şi o forţă de rezervă, pregătită să intre imediat în luptă, de 250.000.”Numa’ cavaleri Jedi,berete verzi,spritz naz unu’ si unu’ .Chiar daca sunt,trupele astea sunt uzate moral,obosite,lipsite pregatire,fara resurse,logistica…etc.
Nu ma obosesc sa mai enumar,nici sa exemplific,las specialistu’.Ca poate.
In acest caz subiectiv inseamna mai degraba tendentios.
Pe de alta parte,total de acord cu faptul ca Ucraina nu isi va indeplini obiectivul de recucerire a teritoriilor sale acupate acum de rusi.Oricat de slaba este acum rassia,economic,industria de razboi este capabila sa produca multa munitie,rachete etc.Si are mijloace suficiente pentru a ocoli embargourile.Ucraina nu poate trimite cu forta oameni la razboi si moarte.Putin,poate.Cine va obosi mai repede?Ucraina,Occidentul,rassia?Mie imi este teama mai tare de politicienii occidentali,decat de armata rusa si de Putin.Timpul curge acum in favoarea lui.Prigojin,doar la clatinat.Ba mai mult,l-a intarit.Generalii si armata i-au ramas loiali.
Oricum,un armistitiu si la asta se va ajunge,o sa fie doar inca o gura de oxigen pentru rassia lui Putin.Este vorba doar de o pauza.Putin,daca nu este infrant,nu se va opri niciodata.Rassia,la fel.
Greu de crezut,domnule profesor,ca la capătul acestui drum sa se intrevada vreo pace durabila,sau restabilirea vreunui adevar.Mi-e greu sa mi-l imaginez pe Putin in boxa acuzatilor pentru crime impotriva umanitatii.
Stima !
Ce fuge tuturor analiștilor, formatorilor de opinie din presa națională și internațională.
1- Marile puteri nucleare au devenit membre a consiliului de securitate ONU , tocmai pentru a garanta pacea mondială.
2- De atunci încoace, războaiele nu au lipsit pe planeta asta.
3- Dar din 1945 încoace, nici o putere nucleară NU a declanșat un război CU anexare de noi teritorii.
Corea, Vietnam, Afganistan 1 și 2 plus Irak primul și al doilea război, nu au dus la anexări de teritorii.
Pentru prima dată în istoria post război, mondial, o putere numita Rusia a atacat Ucraina cu clara intenție de cucerire și anexare.
Altfel nu se grăbea parlamentul lor sa decidă anexările ( cu zone încă necucerite) și cu Putin să promulge respectivele decrete de anexare.
Indirect , e evident că oricare armistițiu e imposibil.
Politic și militar, Rusia nu intenționează să trateze absolut nimic cu Ucraina.
De când a început războiul , pretențiile oficiale ruse declarate de ministrul de externe, de vicepreședintele Megvedev și de însăși Putin au fost de o capitulare totala și incondiționata a Ucrainei.
Succes tuturor care nu vad, nu vor să vadă realitatea.
Ma uit la linia de aparare a Rusie. Are peste 1000 de km lungime, în structuri succesive, campuri enorme de mine în fata primelor aliniamente de dinti de dragon si transee. Un efort enorm de constructie. Cu multi oameni implicati (inclusiv forta de munca ieftina din Asia). Iar ucrainienii au un avans redus, nu reusesc sa treaca de aceste campuri de mine si sa strapunga linia de aparare.
Ma intreb – dar daca totul trebuie privit si din alt unghi?
Scenariu:
Poate ca in spatele acestui conflict se afla dominant calculul foarte rece al asigurarii controlului pe resurse pentru urmatoarele decenii. Sunt deceniile tranzitiei climatice – intr-o astfel de perioada multe se amplifica – inundatii, incendii, secete, migratie, boli, tensiuni sociale, perspective extremiste.
Iar Rusia, folosindu-se de forta bruta si manipulatoare, se grabeste sa puna piciorul pe zone cheie – Ucraina-Marea Neagra (acolo omoara usor toti pestii si delfinii, aia nu stiu sa se apere), Oceanul Arctic, Africa Subsahariana, poate si bucati de Luna – daca se poate.
Interesul primar este sa isi asigure accesul la apa, alimente, transport pe apa si uscat, resurse minerale. Si asta in timpul in care China vrea sa reinventeze transportul în spațiul Euro-Asiatic. Iar o centura principala a acestui megaproiect de transport trece pe aliniamentul Turcia – M Neagra, – partea de est a Ucrainei, spre Moscova. Partea de est a Ucrainei are un rol cheie aici. De fapt are un punctaj mare la toate acele patru aspecte. Rai pe Pamant, nu alta.
Dintr-o astfel de perspectiva, ceea ce se intampla acum se poate interpreta si asa:
Rusia practic a reusit sa isi impuna controlul asupra acestui teritoriu, A bombardat totul la ras si a depopulat masiv (deopotriva victime, deportari spre est si migratie spre vest, practic milioane de oameni alungati de zona). Dupa ce se linistesc apele si toata lumea accepta evidentele, poate reconstrui cum doreste (inclusiv o aparare imbatabila pe viitor). Si la marginea lui a pus un zid enorm, impenetrabil, care urmareste in lungime viitorul culoar de transport.
Daca acesta ar fi calculul, facand abstractie de diversiuni, atacuri si amenintari, Rusia probabil si-a atins principalul obiectiv. De acum isi consolideaza pozitiile si tine lumea in tensiune. Propria populatie e tinuta
sub control, de dezertat spre vest de pe front nu se poate, cine sa intre in acele campuri imense de mine? În paralel escaladeaza lucrurile in diferite locuri si in diferite stiluri. In felul acesta isi marcheaza pozitia de jucator global, isi asigura accesul si la alte resurse din Africa si de oriunde altundeva, lasa loc de dezescaladare.
Daca ar fi asa, ce ar insemna armistitiu? Mizele unui asemenea scenariu ar fi mult mai complexe si mai profunde. Armistitiu inseamna nu numai reinarmarea ucrainienilor si o mai buna pregatire a lor, inseamna si o consolidare mai buna a pozitiilor rusesti. Rusia pare dispusa sa foloseasca resurse enorme de oameni si resurse pentru asta.
Ucraina Nu e Sing a po Re!
Nu prea stă în picioare ce ziceți. Muscalii au câștigat cu eforturi gigantic și cu sacrificii sinucigașe o suprafață de teren infimă, dacă ne raportăm la cea a Rusiei. Se chinuie s-o păstreze din motive de prestigiu și cu toate astea sunt împinși încet dar sigur înapoi. Nu e nimic deosebit acolo care să fi meritat nici pe departe efortul și prețul.
În general oamenii refuză să creadă că șefii de stat pot face tâmpenii capitale și încearcă să găsească cele mai contorsionate & sofisticate explicații pentru a justifica simplei tâmpenii ale unor imbecili săraci cu duhul. Cu economia în vrie și cu reputația „de mare putere” a Rusiei șifonată bine de tot, cu o conducere slabă și capitulardă în America și Vestul Europei, Krăkănel crezut că a venit momentul lui că poate da o lovitură majoră de imagine și prestigiu. A luat țeapă și a intrat într-o belea din care va ieși doar cu picioarele înainte. 😂 Asta-i tot
Accesul la oceanul planetar nu implica si abilitatea de a transporta marfuri in siguranta, in special in cazul rusiei.
Alta analiza de carton…s-au văzut „predicțiile” din articolul „Va ataca Putin” de acelasi autor. Dacă ar fi scris de la bun început ideile astea ar fi fost o dovadă de analiza serioasa si curaj. Acum ca toti stiu ca Ucraina e cu botul pe labe s-a trezit si Radu Carp sa spuna asta. Cei care spuneau de la început că Ucraina nu are șanse erau imediat lichidati in online si nu numai. Nu degeaba Gigi Becali i-a zis lui Carp ce trebuia sa ii zică la TV, cam asta e nivelul analistilor de la noi. Imita si ei papagaliceste ce se mai aude prin jur.
Desi va ascundeti in spatele unui pseudonim obscur si eu ptefer sa discut cu oameni vii, nu cu holograme, transcriu cateva ganduri.. Artocolul pe care il citati esre publicat la 8 decembrie 2021, in momentul in care consensul general era ca Putin NU va ataca Ucraina. Iata ce scriam atunci,:
Pentru a doua oară în acest an, Federaţia rusă a adunat aproape 100.000 de militari la graniţa cu Ucraina. Posibilitatea unui atac asupra Ucrainei este astăzi estimată a fi mult mai ridicată decât a fost până în prezent, de la momentul în care Ucraina şi-a declarat independenţa.
In general, oamenii de stiinta nu fac predictii. Poate doar meteorologii. Noi analizam fapte, gasim corelatii si drscriem probabilitati. Pentru predictii, puteti apela la magicieni.
Legat de Becali: pentru afirmatile acestuia legate de persoana mea, instanta mi-a acordat despagubiri pentru lezarea dteptului la imagine, iar RTV a fost amendata. Vreti sa va inscrieti pe partea lor de baricada?!
” Artocolul pe care il citati esre publicat la 8 decembrie 2021, in momentul in care consensul general (s.n.) era ca Putin NU va ataca Ucraina. Iata ce scriam atunci,:”.
Exact aici este problema. ” Consensul general” la care va referiti este doar intr-o parte a Occidentului care nu a trait sub ocupatie ruseasca si care in buna parte a fost de vina pentru cultivarea si tolerarea lui Putin si a actiunilor lui ca sa nu mai vorbim de indivizii si tarile cumparate de-a dreptul cu banii manjiti de sange ai lui Putin. Pentru cei de aici care dincolo de ceea ce stiau despre istorie de la parintii si bunicii lor despre comunism si bolsevici au mai trecut si printr-o revolutie sangeroasa , mineriade, etc. era clar ce va urma. De fapt, pentru orice constiinta lucida din tarile din Est ( ma refer la simplii cetateni ) intuia exact cum este Putin in realitate si ce va urma. Nedumerirea este aceea ca o persoana cu CV-ul si background Dvs impresionant in materie de studii de securitate a urmat „consensul general” din Occident in privinta lui Putin si are aceasta interpretare particulara a situatiei Ucrainei care face abstractie de miza uriasa pusa in joc la nivelul Europei de Est , Uniunii Europene si la nivelul intregii comunitati internationale ( defapt, sunt in joc legile morale ale umanitatii care nu pot lasa nepedepsite genecidul , crimele si atrocitatile ) ca sa nu mai spunem de Republica Moldova si de Romania. Prin absurd, daca disperat dupa ce si-a rupt deja coarnele in Ucraina , taurul Putin isi mana furios cirezile in Moldova sau , si mai rau, in scumpa noastra tarisoara , atunci ce mai facem cu faptele, corelatiile si probabilitatile ? Ca sa mai si glumim , atunci patriotul si crestinul Becali in loc sa va atace pe Dvs va pune primul mana pe arma sau pe ceea ce are la indemana conform propriului CV si background …
Mda, consensul bata-l vina! De asta e plin de „analiști” care se citează între ei si nu spun nimic in realitate. Un pic de originalitate si luciditate in analize n-a omorât pe nimeni inca. Singurul lucru care s-ar putea întâmpla e sa nu mai publice pe anumite platforme, dar pentru un analist serios asta n-are relevanță.
E mai mult decat evident ca razboiul modern este al satelitilor, rachetelor, dronelor si sistemelor de aparare aeriana. Ucraina trebuie sprijinita sa devina scutul aerian al Europei si trebuie ajutata sa loveasca obiective terestre si nave militare rusesti aflate la distante mari.
rusia trebuie izolata, in spatele unei noi Cortine de Fier (militara, economica, diplomatica, culturala, financiara, sportiva etc.), inalta pana la cer. Ramane de vazut pe unde se trage, exact, cortina asta.
Dupa un an si jumatate ar trebui sa intelegem ce inseamnatate are ajutorul acordat acum Ucrainei, ce este doar o continuare a destramarii URSS si a reintregirii Germaniei din 1989 si acum a destramarii a ceea ce a mai ramas din federatia Rusia .Privind in urma intelegem toti pasii facuti doar spre a se ajunge in aceasta situatie ce ofera Europei integrarea tuturor natiunilor nonUE ce acum nu mai au alternativa Rusia . Rusia va fi impinsa cu mult peste granitele actuale cu Ucraina .Nici UE si nici SUA nu se grabesc . Au asteptat zeci de ani aceasta ocazie unica in istoria Omenirii . Ceea ce vedeti inseamna inarmarea fara precedent a NATO, extinderea NATO in Pacific , inarmarea Germaniei si Japoniei si desigur inarmarea Australiei ,totul facut in paralel cu distrugerea vechilor capacitati militare foste sovietice si cu scoaterea Rusiei din comertul cu armament gaze si petrol cel putin in tarile Europei si ale intregii lumi Ocidentale .Chiar acum Ucraina renunta la a mai transporta si a mai onora contractele de transport gaze din Rusia in Europa .Noile aliante din Marea Neagra vor alunga Rusia undeva departe .Intreaga regiune si transportul marfurilor pe mare vor fi protejate militar de NATO. Implicarea NATO devine vizibila .Nu exista drum de intors si nu exista nici alta alternativa .
Drama Ucrainei este aceea ca este pusa de aproape doi ani in situatia de a fi singura tara din lume care trebuie sa verse masiv sange pentru a apara dreptul international. Prietenii Ucrainei ajuta cu bani, arme si alte resurse, dar sangele Ucrainei este principala pavaza a lumii civilizate impotriva celor care vor abolirea fortei dreptului. Toate lumea civilizata apara suveranitatea si integritatea teritoriala a Ucrainei, este evident ca liderii Ucrainei nu pot negocia integritatea teritoriala a tarii, integritate tetitoriala care este chiar liantul care uneste aliatii in jurul sau.
„Prietenii” la nevoie se cunosc!
https://www.msn.com/en-gb/news/world/germany-under-fire-for-dropping-nato-spending-pledge/ar-AA1fs9gX?cvid=51c24a4d25044482866991cd4c1c9955&ocid=winp2fptaskbar&ei=11
Intrebari?
Singura intrebare ar fi: cati dintre cititori au habar cine sunt „verzii” ?!
Ceea ce vedem acum e inca un act din marele joc de sah „Great Game”, inceput prin anii 1850 (sau mai devreme) al luptei intre puterile maritime (UK, partial Franta, apoi US) si puterile terestre (Rusia, apoi partial Germania in WW1 si WW2, acum partial si China). Primul act important a fost Razboiul Crimeei, in urma caruia am putut sa devenim si noi o tara (Valahia+Moldova). WW1 si WW2 au fost incercari salbatice ale nemtalailor de a castiga un loc la masa marilor puteri. Prinsi intre Vest (UK, Franta, US) si Rusia, evident ca au pierdut. Asta denota si miopia si obtuzitatea nemtilor. Sunt buni pe chestii care cer minutiozitate, dar cand vine vorba de big picture, sunt total depasiti. Rusia s-a extins in Siberia si Asia Centrala neavand niciun oponent serios. Din cauza asta are suprafata cea mai mare de pe glob. Abia cand au dat ochii cu japonezii si cu englezii/americanii au fost pusi in dificultate rusii. Iata cum istoria se repeta si Crimeea/Ucraina se dovedesc inca o data la rascrucea faliilor tectonice politice. Daca rusii pierd in UKR, putin va fi dat jos si rusia se va imparti mai departe in tari mai mici. Acesta ar fi princiopalul castig si sfarsitul acestui conflict intins pe 200 ani.