joi, martie 28, 2024

Drama unei societăți de hoți

Nu era aproape nimeni să nu ia acasă ceva de unde lucra în anii ‘80, iar cine nu lua era considerat prost. Și cam toată lumea se zbătea să lucreze undeva de unde se putea lua cât mai mult. Așa stăteau lucrurile în comunism, sub autoamăgirea că era vorba de averea poporului. Nu avea nici o legătură cu naționalitatea, o făceau și românii, și maghiarii, toți. După ’89 circula povestea cu maghiarul din România care s-a dus să se angajeze la o măcelărie în Ungaria. În ziua de salariu după o lună a primit o sumă mult mai mică decât cea negociată. La întrebarea de ce i s-a prezentat un grafic cu diferențele zilnice ale greutății sale la intrarea și la ieșirea din măcelărie. În fiecare zi era mai greu la ieșire cu 4-5 kg, pontatorul era pe un cântar automatizat. Valoarea cumulată a mărfii scoase se scăzuse din salariu. Cetățeanul s-a întors să lucreze în România. Nu avea nici o legătura cu gradul de educație, în facultăți se purtau frigiderele în birouri de profesori universitari doar pentru a adăposti găinile moarte primite de la profesorii îndrumați pentru lucrările de grad. Acesta este omul nou comunist, un om cu mentalitate de sclav și de hoț.

Problema este cât timp poți trăi ca popor în acest fel? Evident este un mod autodistructiv de funcționare a unei societăți. Însă cum se poate modifica așa ceva? Doar prin inițiativa personală a câtorva, care  nu numai că vor fi urâți de aproape toți ceilalți la început, dar vor fi urâți și neînțeleși chiar în propriile lor familii.

Cine luptă împotriva plagiatului va trebuie să își asume că va deranja pe cei cu care se vede la masa de Paști și de Crăciun, cui protestează contra hoției i se va aduce aminte că a fost ținut în facultăți din furat, cine luptă împotriva corupției va trebuie să își asume că ce susține el poate trimite la închisoare rude ale sale. Nu rude depărtate, ci frați, surori.

De asta au fost scutiți doar nomenclaturiștii și securiștii. Sclavii muncitori și intelectuali nu.

Este să fii reformist în condițiile astea moral sau nu este? Este așa ceva normal din punct de vedere psihologic sau nu este? Dacă răspunsul pe care îl dați este da, înseamnă că puteți provoca suferință cuiva pe termen scurt în numele unor binefaceri pe termen lung. Dacă răspunsul pe care îl dați este nu, atunci ați spus că imoral și anormal este comunismul, pentru că el ne-a dus aici. A distrus structura psiho-socială a unui popor punând în loc o inepție incomensurabilă.

Văd cumva aici o analogie cu primii creștini într-o societate înfundată într-o decadență fără margini. O analogie de situație socială, nu de fond al problemei, între primii creștini și reformiștii de azi. Se cere să întorci spatele unor persoane cu comportamente inadecvate dar considerate normale statistic pentru niște idealuri care nu au încă destui oameni care să le împărtășească, niște idealuri care nu îți asigură o rețea socială concretă în care să poți trăi normal socialmente vorbind. “Lasă-i pe cei morţi să-şi îngroape morţii şi tu urmează-Mi Mie”. Dar în reformă nu există un El, sunt doar oameni obișnuiți, iar a urma idei precum urmezi persoane nu este posibil. Un reformist este un om mai mult sau mai puțin izolat, care știe că are dreptate, dar pe care acest lucru nu îl ajută cu nimic în viața lui de zi cu zi. În plus, în timp ce pentru un creștin binefacerile pe termen lung sunt garantate dacă ai întors spatele comportamentelor necorespunzătoare, binefacerile ieșirii din starea de corupție nu sunt deloc garantate, bunăstarea personală depinzând și de mulți alți factori decât mentalitățile oamenilor. Rămâne totuși faptul social: atât primii creștini cât și reformiștii sunt urâți și admirați simultan.

A fi reformist în România în 1990 era o crimă, deveneai țintă a urii, a fi în 2002 era o nebunie, a fi în 2008 însemna să te sacrifici acolo, în locul particular unde luptai pentru asta, a fi în 2014 nu este încă deloc comod.

Scandalul din jurul fratelui președintelui Băsescu nu este decât un caz particular al acestei situații generale. Spectaculos prin faptul că este vorba de fratele unui om care este președintele României, dar, altminteri, de o crasă banalitate românească.

Distribuie acest articol

82 COMENTARII

  1. 1/ „Este să fii reformist în condițiile astea moral sau nu este?” Intrebarea este prost pusa. Tocmai in aceste conditii trebuie sa fim reformisti.

    2/ M-am cam saturat de sintagmele de genul „societati de hoti”. Eu nu am furat (niciodata), nici macar n-am copiat in facultate si nu vad de unde generalitatile astea. Vorbiti de propriile familii daca vreti, dar nu mai generalizati.

    3/ „primii creștini într-o societate înfundată într-o decadență fără margini”. De unde asta cu decadenta fara margini? Definitia pacatului (a decadentei) e data chiar de crestini. Nu vi se pare nimic circular aici?
    Societatea romana era mult mai civilizata decit barbaria crestina, fara suparare. Putem spune chiar ca religia d-voastra, crestinismul, a distrus o societate subminind-o. O societate care credea in educatie, in descoperirea adevarului, etc.

    http://www.roman-empire.net/society/society.html

    • Hm, superba civilizatia romana distrusa de crestinism.
      Pagina la care trimiteti nu face nici o referire deslusita intre perioada republicii si cea a imperiului si mai ales al imperiului tarziu si nici cum traiau cei care nu erau cetateni romani in vastul imperiu.
      Superba civilizatie romana avea bai si sosele si amfiteatre dar de acesata beneficiau in principal cetatenii romani. Pana la edictul lui Caracalla numai o parte mica din locuitorii imperiului erau cetateni. Bunastarea si civilizatia romana se bazau pe extinderea coloniilor, jefuirea acestora si pe munca sclavilor. In esenta statul roman a fost de lotri.
      Cand imperiul nu s-a mai putut extinde, cand civilizatii cetateni romani au devenit prea lenesi pentru a-si apara granitele (folosind auxiliari germani), cand Senatul a devenit un instrument inutil, cand au venit la putere imparati dementi pusi la putere de garzi pretoriene, cand imparatii aveau haremuri din sute de baieti si femei, cand zoofilismul era prezentat in arene ca sa distreze publicul, cand economia romana n-am mai putut sustine cheltuielie de razboi, cand barbarii flamanzi au pus ochii pe decadent Romei,
      atunci imperiul a sucombat. Binenteles ca de toate acestea au fost vinovati crestinii care se acundeau prin pesteri.
      A propos de civilizatia romana, ati auzit cumva de o inventive romana numita vomitorium?

    • PS
      Incerc sa inteleg de ce imperiul roman de rasarit crestin a dainuit 1000 ani dupa disparitia celui din apus, distrus de crestini.

  2. Cei mai urâţi au fost, sunt si vor fi lupii moralişti!

    Furtul in comunism a fost privit de majoritate ca un fel de compensatie, de intregire a proprietatii la care Fiecare simtea ca are dreptul. Intr-o societate in care cu bani nu puteai cumpara mai nimic sau numai calitate indoielnica, trocul oua contra lapte si antena de bulgari contra muschi Filet era reglarea inerenta intre cerere si oferta. Asta facea ca chiar si atunci cel care lua mai mult decat avea nevoie sa fie nesuferit si nestimat in comunitate. Era cazul macelarului care nu avea nevoie cotidian de 5 kg de carne sau poate de oase.

    • bah, oamenii (romanii) sunt neintrecuti la a-si gasi scuze pentru care ei „merita” si „li se cuvine”, ca sa isi justifice furtul.

      comunism a fost si in alte tari (polonia, cehia) si acolo nu era atata hotie.

      asta cu „compensatia” nu este decat evidenta arogantei iinascute romanesti conform caeia „al mai prost om din lume-i americanu'”, „romanu’ s-a nascut poet”, „limba noastra-i o comoara”, „suntem pe primul loc in lume la productia de … si de …”, „cei mai viteji si mai drepti dintre traci” etc.

      o gramada de fumuri pe care le tragem tot noi pe nas si ne lasam imbatati de imaginea propriei noastre perfectiuni.

      daca tine ceva romania inapoi de atatea milenii, acel ceva este, in primul rand, aroganta propriei sale populatii.

      da, stim, ei nu sunt aroganti, lor doar li se cuvine.

      ma bucur ca am emigrat (SCAPAAAAAAAAAAAT!) de acolo. traiesc, astazi, printre oameni normali.

      • Alex,

        Opinia ta ar trebui împărtășită si de către cei intre care traiesti.
        Ei stiu ca esti roman, si unii se feresc de tine.Spune si partea mai putin placuta a lucrurilor.
        Simti si tu de multe ori un anumit tip de discriminare( care ce-i drept nu te mai deranjeaza cu timpul si te obisnuiesti cu ea-asta e modul creierului tau de a rezolva situatia in care esti, plasticizeaza un pic intamplarile ca sa poti trai linistit).
        Te-ai nascut intr-o societate de hoti, nu?

        N-ai scapat, odata ce te-ai nascut si ai fost educat aici.
        Iti faci iluzii( exemplul graitor este ca te trage ața sa comentezi aici).

        Iar normalitatea din jurul tau are un anumit pret, pe care multi dintre fostii tai conationali nu vor, nu sunt pregatiti si nici nu doresc sa il plateasca , inca.

        • da, asa este, si la inceput mi s-a parut complet nedreapta discriminarea asta. dar, apoi, obiectiv, am inteles cat de justificata este: si eu a trebuit sa admit ca, daca nu e adevarat ca 90% din romani sunt hoti, in schimb este adevarat ca 90% din hotii si cersetorii intalniti pe aici sunt romani.

          trec adesea pe langa ei si ii aud vorbind romaneste. cum sa nu inteleg atunci ca un strain are reflexul de a se feri? de ce credeti ca ar trebui lumea sa ne ia in brate si sa ne pupe, doar asa, pentru ca suntem romanis i invatati sa ne credem buricul pamantului?

          iar dupa acest prim reflex, oamenii te descopera (da, necesita oleaca de munca si de rabdare din partea ta, dar face parte din efortul de a fi recunoscator fata de cei care te-au primit in tara lor si recunoscator pentru efortul facut de generatiile lor pentru a construi o tara civilizata – nu o societate de hoti, asa cum spune si articolul) si te accepta.

          intre a face efortul de a explica, a ma face acceptat intr-o societate civilizata, de a deveni cetatean al unei natiuni demne si corecte, si complacerea in mitul „ce destept si corect e romanul, atii sunt prosti ca nu-si dau seama cat de special este el”, am ales prima cale.

          • Bravo si bravo – si pentru primul comentariu, si pentru raspunsuri.
            Dar nu este doar cazul romanilor, cam toate societatile inapoiate sunt asa. Citeam Necredincioasa – aceeasi atitudine era descrisa de Ayan referitor la conationalii ei somalezi refugiati in Olanda: multi traiau din ajutoare sociale, dar ii dispretuiau pe olandezi. Adica fugisera din tarile lor (nu era vorba doar de somalezi, ci si alte tari africane sau arabe) pentru ca reusisera, ca popoare, sa le transforme intr-un iad, acum traiau in tari linistite, functionale, in care nu aveau a se teme de nimic, din pomeni date de oamenii din acele tari, si tot ei se considerau superiori si ii dipretuiau pe cei care le dadeau de pomana si reusisera sa construiasca acele tari linistite si avansate in care atat de multi gasesc adapost :D
            Oricum, inteleg tot mai bine o vorba a tatalui meu – Romania nu e o tara, e un teritoriu locuit.

        • inca ceva, ca sa va dati seama cat de urat caracter poate sa fie in neamul romanesc: ce vorbesc cersetorii in romaneste intre ei. unul nu zice „ce noroc ca suntem prinre oameni civilizati carora le este mila de noi si ne accepta printre ei, ne dau ce sa mancam!”. dimpotriva, ii aud in fata garii: „ia uite, prostul asta nu mi-a dat decat 1 euro! zgarciu’ dracului!” (din categoria traite si vazute)

          romanii sunt educatis a se creada buicul pamantului, ca li se cuvine totul doar pentru ca sunt ei romani si ii iau de prosti pana si pe cei (sau ma ales pe cei) care ii ajuta.

          traiti si dumneavoastra aceste lucruri si ma apoi sa veniti sa im spuneti ca se feresc de romani pe nedrept.

        • si cititi, va rog, acel „am scapat” in cheie: „copiii mei au scapat”. nu am facut efortul pentru mine (chiar mi sezice adesea prin romania „niciodata nu ai sa fii vazut ca unul de-ai lor” si ma intreb daca romanii au alta preocupare in afara de propria lor persoana), ci pentru copiii mei.

          si da, eu nu voi fi niciodata integrat 100%. dar ma bucura efortul zilnic pe care il fac pentru ca ai mei copii sa fie integrati 100%.

      • alex: ma bucur ca am emigrat (SCAPAAAAAAAAAAAT!) de acolo. traiesc, astazi, printre oameni normali.

        Asa cum pui dumneata problema imi dai, in fond, dreptate: doar plecarea din tara nu te obliga sa furi, direct sau indirect.
        Sa-ti dau uin exemplu banal: ti s-a stricat rulmentul de la roata masinii. Nu-l gasesti in comert. Ce faci? Ii dai o atentie tehnicianului de la Service sau gestionarului de la depozit. Asta tot furt se numeste. Sau, si mai rau, gestionarul stie ca sotia ta e vanzatoare la mezelarie si iti cere sa-i aduci un salam de vara ca sa-ti dea rulmentul, de care altfel nu ai cum sa faci rost. Esti corect si pui masina pe butuci sau faci un compromis si te folosesti de ea. Nu ai alta aternativa.

        PS. Pentru ca aveam un unchi in Brno, am vizitat Cehoslovacia si Polonia in anii 80. Diferenta fata de Romania era, inca de atunci, incomensurabila.

        • dar o prezenati ca si cum ar fi o problema insolubila. este o problema solubila si, da, soltia este emigrarea. dumneavoastra puneti problema in sensul: „sa se rezolve problema, dar se interzice accesul la solutie”.

          la un moment dat mi-am facut examenul de constiinta si am inteles ca nu sunt nici capabil, nici doritor sa ma descurc intr- societate in care trebuie sa stii sa dai spaga, de exemplu (de luat nu s-a pus niciodata problema, dar de dat mi s-a mai cerut). si atunci mi-am zis ca e datoria mea, pentru binele familiei si mai ales al copiilor mei, sa nu ii oblig sa treaca prin aceleasi chestiuni si ca solutia este (in afara de ce va grabiti sa vedeti drept cavalerismul emotionant al lui don quijote distrugand morile de van si atragand admiratia neconditionata a filozofilor de pahar) sa emigrez catre o societate in care nu se pune problema de spaga.

          da, a fost un efort. cineva trebuia sa il faca, fie eu, fie copiii mei. spre binele lor si pentru a le usura viata, am hotarat sa il fac eu. amanarea nu ar fi adus nicio rezolvare, doar o… amanare.

          aici muncesc din rasputeri. mai intai pentru ca este o bucurie in sine sa muncesti printre oameni corecti si onesti, apoi pentru ca incerc sa imi arat recunostinta pentru efortul facut de cetatenii acestei tari si de parintii lor pentru a construi infrastructura si mai ales bunul simt al acestei tari.

          cand au discursuri de genul „dar s-au facut la noi atat de multe in vremea comunismului!”, chiar lasad la o parte atrocitatile de atunci (numa ganditi-va ce natie de tampiti – vorba lui tutea – a ajuns sa il omoare in inchisoare pe maniu, artizanul unirii), imi zic ca romanii se uita doar la propriul buric. ca ei nu isi dau seama cat de mult, comparativ, mult mai mult, s-a realizat in alte tari in aceeasi perioada, fie ele comuniste (polonia, cehoslovacia) sau capitaliste (germania, anglia). se lauda si ei cu doi centimetri de progres, neuitandu-se stanga sau dreapta ca sa vada ca vecinii lor au inaintat sute de kilometri. le-ar stirbi autoadmiratia.

          o aud mereu pe asta cu „mandri ca suntem romani”. mandri ca ce? nu pentru faptele noastre, doar penru un accident de nastere? (ca puteam sa ne nastem 20 de kilometri mai incolo si am fi fost unguri sau ucrainieni).

          citind „Intoarcerea din URSS” de Gide am sesizat o similaritate frapanta intre atitudinea sovieticilor de atunci si cea a romanilor de azi: complexul de superioritate. spune Gide ceva de genul: „singurul lucru care ii intreseaza cu adevarat este daca ii admiram suficient”.

          cu alte cuvinte, daca nu este si fudul…

          cam aceeasi atitudine au si romanii.

      • Sunt de accord cu majoritatea celor spuse de dvs mai sus. Suntem cei mai destepti, mai frumos si cei mai … modesti dintre europeni.
        Totusi nu m-as madri cu faptul ca am scapat (fac si eu parte din aceasta categorie). Fiecare roman care a scapat a furat banii cheltuiti in Romania de alti mai necajiti pentru educatia sa. Era un contract social implicit, primesti o educatie gratis ca dezvolti societatea in care traiesti.
        Cand Alecsandri, Balcescu, Cuza, Maiorescu, Eminescu, Bratianu, Golestii, si multi, multi altii, plecau la scoala in Occident se intorceau inapoi desi sociateatea in care traiau era mult mai barbara, murdara si plina de hoti decat cea in care-si facusera educatia.
        Fac parte din categoria celor educati in timpul comunimului si pentru educatia mea n-am platit mai nimic (burse tot timpul) dar au plait astazi care aveau un trai foarte modest (familie si intreaga societate romaneasca). Plecand din tara eu si dvs si multi altii am faptuit un dublu furt: ne-am insuit e educatie pe care n-am platit-o si am lipsit Romania de niste cetateni care puteau schimba ceva (sa-mi fie ierata lipsa de modestie).
        Din acesata cauza nu ma laud ca am scapat, pur si simplu mi-e rusine ca am foat slab si am tradat sau m-am vandut pentru un trai mai bun.

  3. Este de-a dreptul insultator ce se intimpla, pentru cei cu ceva bun simt din tara asta.
    Daca dl. presedinte nu incuraja atmosfera de promiscuitate dansind cu interlopii care ii ofereau salbe de aur doamnei Basescu, poate si fratele acestuia ar fi stat in banca lui.
    Si poate si ceilalti politicieni nu si-ar fi gasit in el un model de urmat.
    Din pacate, pe fondul general de care vorbiti, a aparut acest model daunator societatii romanesti, politicianul la limita dintre smecher de mahala si aparenta de om integru, aparator al democratiei.
    Socotesc, prin tot ce a facut dl. presedinte, ca este vinovat de decaderea atmosferei din societate din ultimii ani. Sper sa intre in istorie ca raspunzator pentru degradarea moralitatii poporului roman. Mi se pare o vina imensa, chiar mai mare decat ca a luat pe nedrept casa de la stat sau a vandut flota sau ce stiu eu ca se va dovedi sau nu, ca a facut.

  4. binevenita comparatzia cu Ungaria;
    o mentziune:nu totzi furau ! si marea diferentza culturala intre Transilvania si regat : in Transilvania oamenii erau obishnuitzi sa respecte regula,legea! nu sa se fofileze,sa shmechereasca.vorbesc de timpuri demult apuse.ei ca regatzenii au gasit asemanatori lor aici,nu i chiar greu de intzeles,cu ei au facut unirea

  5. Cei 40 de ani ai lui Moise prin desert demonstreaza ca de fapt, suntem la putin mai mult de jumatatea drumului pe care il mai avem de parcurs.
    In alta ordine de idei, consider ca orice om de buna credinta, fie el cu viziune de stanga sau de dreapta, ar trebui sa se inregimenteze intr-unul dintre partidele a carui doctrina (cel putin) il reprezinta si sa actioneze precum un antibiotic, de la interior la exterior. Exact ca in orice batalie, trebuie sa intri in mijlocul cetatii ca sa destabilizezi rezistenta. Eu am pornit acest demers in orasul meu si, surprinzator, am gasit oameni interesati sa afle parerile unui proaspat venit si chiar sa tina seama de ele. Ma duc cand pot, cand am timp si chiar ma simt mai bine, psihic vorbind si sufleteste. Simt ca pot refula undeva. E adevarat ca se uita lumea putin(mai mult) mirata la mine si chiar nu le vine sa creada ce le povestesc din viata reala a unei firme(IMM). Cum aflu in fiecare saptamana despre falimentele unor clienti de-ai mei, cum unii dintre ei chiar au murit , cum imi influenteaza si mie mersul firmei ( in rau) ,etc., etc. Dupa care, imbucurator, dar inca anemic, ma intreaba, ei ce-ar putea face ca sa indrepte lucrurile. Si incet -incet, le explic ce greutati infrunt, cum nu ma sprijina institutiile statului, ce demersuri am facut, unde am reusit, sau unde m-am impotmolit. Inteleg ca mai intai trebuie dusa o munca sistematica de constientizare a acestor oameni si mai mult, incep sa le inteleg si eu frustrarile. Drumul e lung, dar de undeva trebuie inceput. Am mai spus si repet: un munte de sare se mananca cu lingurita. Cu cat mai multe lingurite, cu atat mai bine.
    Cat despre ceea ce s-a intamplat cu fratele presedintelui : un rau necesar. E pacat ca s-a intamplat, dar padurea este plina de uscaturi si cu totii calcam peste ele, nu doar presedintele.

    • Partidele semnificative din România de azi nu sunt decât niște tabere de hoți. Când va fi nevoie de un partid ca vehicul al schimbării, va trebui ori înființat unul nou, ori preluat unul mic și vechi, cam la fel cum a preluat Arpad Paszkany echipa de fotbal CFR Cluj. Iar situația de azi a echipei demonstrează de ce în România încă nu a venit timpul schimbării: imediat ce entuziasmul inițial s-a dezumflat, CFR-ul s-a scufundat și el în mocirla fotbalului românesc.

      • Nu va contrazic. Insa decat sa stau degeaba si sa-mi plesneasca vreo vena, clocotind de neputinta, consider ca este un mod util de a transmite si altora drama trăită de partea cealaltă a baricadei. Cu siguranță ma voi mai intâlni cu acești oameni in administrația locală , iar cand ma voi adresa lor, vor sti ca n-am venit nici sa fur, nici sa fac vreo șmecherie si poate chiar ma vor sprijini in demersurile mele. Ce am de pierdut? Câta vreme ma simt mai ușurata făcând acest demers si mai mult, câta vreme nu supar pe nimeni, de ce as abandona? Mi-am luat in calcul eventuale migratii ale grupului si o sa ma duc dupa ei, precum antibioticul dupa stomacul care l-a înghițit. Si dacă nu va suparati, va recomand si dumneavoastră sa faceți același lucru, in scop terapeutic. Versați-le năduful! Sa vedeți ce mirati se uita si ce cuminți asculta! Au pierdut demult contactul cu realitatea si sunt deja curiosi sa o afle. Veți fi surprins sa observati ca nu sunt oameni rai, ci pur si simplu, trăind intr-o lume distorsionate de cumetrii, de șpăgi, de săpat pe la spate, au uitat pur si simplu sa se poarte normal . Sunt oameni care se tem sa vorbească liber, se tem sa-si exprime un punct de vedere. Sunt demni de mila, cu alte cuvinte. Mai exact, sunt oameni care si-au pierdut de mult independența si mai ales LIBERTATEA. O sa ma mai duc!

        • Din pacate, partidele se folosesc de oameni cinstiti (ca dumneavoastra) pentru a se legitima in ochii electoratului. Nu va mirati daca veti fi propulsata intr-o functie de conducere prin administratia locala, functie pe care o veti accepta probabil, gandind ca puteti contribui la (mai) binele societatii. Din pacate insa, veti constata foarte repede ca sunteti la fel de legata de maini si de picioare, deci – fara urma de ironie – abia atunci va trebui mare atentie la coronare!

          • …. voi fi probabil o picatura intr-un ocean. Mai e mult pana departe. Iar functie in administratia publica…..eu de-abia astept sa ies din firma, ce sa fac, sa sar in put? Mi-a intrat deja totul prin crestet si mi-a iesit prin calcaie.

  6. Frumoasa si bine graitoare paralela intre viata foarte grea a primilor crestini, haituiti si dispretuiti, si aceea a minoritatii de cetateni romani care incearca cu disperare sa traiasca o viata demna, decenta si onesta in mijlocul unei societati buimacite de 40 de ani de national-comunism imbecil si de 20 de ani de „tranzitie” capitalista salbatica.
    In acest moment, societatea romaneasca (ca de altfel mai toate societatile est-europene) cumuleaza sechele ale comunismului handicapant si tare ale unui consumerism si mimetism stupid gresit percepute ca „occidentalizare”.

    E o fuga „inainte”, fara alt scop (exclus sa vorbim de „idealuri”) decat supravietuirea si satisfacerea unor bazice nevoi animale, de posesie, satisfactie imediata, de impunere prin orice mijloace a ‘dreptului’ propriu in dispret fata de lege sau bunul simt comun.

    Cinicii vor spune ca oricum asa arata fiinta umana, ca asa se face selectia darwiniana, cei slabi, timizi, modesti, cuminti, indiferent de calitatile lor, sunt calcati in picioare de hoarda si eliminati in mod „natural”.

    Ori societatile care au reusit sa supravietuiasca suficient pentru a crea altceva decat o hoarda sunt cele care au inteles mai repede ca pe langa „animale” ai mare nevoie de inteligenti, de cei pasionati de lumea inconjuratoare, de cei respectuosi de contract.
    Pentru ca ei sunt locomotiva oricarui progres de cunoastere, ei sunt cei care imping frontierele intelegerii devenirii individuale si a celei colective.

    Acum cativa ani s-au luat niste decizii la nivel de CSAT, dupa intrarea in UE si NATO, partial dupa presiuni externe, decizii legate de necesitatea de a combate coruptia la orice nivel. A devenit pentru Romania o chestiune de viata si de moarte, de supravietuire a noastra ca identitate colectiva viabila si dinamica, prospera si securizata.
    Atunci a demarat DNA-ul cu adevarat, ajutat de serviciile de informatii, au inceput bataliile crancene cu retele mafiote transpartinice conduse de miliardari, de patroni de trusturi de presa, de sefi de partide si grupari politice locale.

    Nu se poate sa accepti ca zeci de mii de romani inteligenti si scoliti sa paraseasca dezgustati „hoarda” de manelisti, pitipoance si cinici nesimtiti carora le convine atmosfera de degradare morala si intelectuala, sa lucreze pentru prosperitatea si succesul altor colectivitati decat cea romana, sa abandoneze comunitatea noastra pentru ca sunt alungati la propriu uneori de mojicie, huliganism, coruptie, nepotism si mediocritate afisata ostentativ pana la nivel de guvern si parlament.

    Traian Basescu a fost primul politician roman la nivelul cel mai inalt care a acceptat sa joace acest joc al idealului de justitie si luptei anti-coruptie si a facut eforturi in aceasta privinta, el, un politician roman manipulator, demagog si incapabil sa lucreze eficient in echipa.

    E meritul sau real si DNA-ul va ramane adevaratul sau testament politic, lui Traian Basescu ii datoram ceea ce acum 6-7 ani ar fi parut de domeniul SF, sa vezi in Romania la puscarie fosti ministri, prim-ministri, parlamentari, primari de mari orase, presedinti de CJ, vamesi, judecatori, procurori sau mai nou „frati de presedinte de tara”.
    De neconceput in perioada PSD sau aceea a aliantei PSD-PNL.

    Poate ca partidele romanesti mari, mai ales sub presiunea DNA si a partenerilor externi din NATO si UE, incep sa accepte, desi cu retineri (dovada tentative de lovitura de stat, de amnistii cu iz politic, de legi cu dedicatie), ca justitia in Romania a inceput in sfarsit sa fie functionala, ca exista cateva institutii care lupta cu coruptia fara nici o slabiciune (DNA, parchetul ICCJ, DIICOT, SRI, ANI).

    Pozitionarea strategica a Romaniei in interiorul NATO fata de noul imperialism rus o pune sub permanenta observatie, detaliata, a numeroase servicii externe si a marilor puteri. Ca politician/afacerist, sa vrei si nu se mai poate fura si corupe ca in anii ’90 sau chiar 2000. Controlul UE asupra bugetarii face ca nici banul public sa nu mai poata fi deturnat cu usurinta. Arsenalul legislativ si cel al jurisprudentei e acum mai sofisticat, procurorii au invatat multe in acesti ani si cand te ia la ochi DNA-ul e foarte probabil ca are motive temeinice si ai sanse sa ajungi in arest si in fata tribunalului. Indiferent cine esti, indiferent cine incearca sa te protejeze.

    Cred ca trebuie sa fim prudent optimisti, sa avem o luciditate nehandicapata de prejudecati capatate in anii monstruoasei „tranzitii”.

    Suntem pe un drum bun, Romania se intareste ca stat, economia e pe plus, finantele sunt mai echilibrate, supravegherea interna si internationala e mai severa, suntem parteneri ‘strategici’ pentru mari puteri, nu avem forte politice mari de extrema dreapta sau extrema stanga, dispunem de resurse naturale si potential economic superioare statelor vecine, ne indreptam spre o independenta energetica.

    Desigur, nu totul e roz, departe de asta si as zice din fericire.
    Pentru ca ne obliga la vigilenta, la o remotivare continua in fata abuzurilor, furturilor, fraudelor, in fata demagogiei politicianiste, a badaraniei si marlaniei, a partizanatului orbit de ideologie si de interese personale.

    Denuntati-le, asa cum fac din ce in ce mai multi oameni care-si doresc o altfel de societate, denuntati sistematic ceea ce transgreseaza legea sau bunul simt.

    Sa abandonam nu e o solutie, sa ne retragem din lupta nu e o solutie, sa acceptam autodenigrarea si selfbashing-ul ca popor nu e o solutie, nu duc nicaieri defetismul si blazarea.
    Luati exemplu de la Ponta sau de la Antena3, dar exact in sens contrar: fiti nesimtiti in a promova bunul simt.

  7. In comunism nu furai din casa vecinului, nu? Deci solutia care ar evita incriminarea obiceiurilor „stramosesti” este privatizarea. Statul minimalist – armata, politie, justitie – elimina din start o mare parte din sursele coruptiei. Se fura din spitalele private? Iti da un fond privat de pensii bani daca nu ai cotizat? Functionarii din banci stau la cafele ca aia de la trezorerie?
    Se poate insa rezolva drama asta si altfel. Daca otv si intact pot sa indobitoceasca milioane de telespectatori, o campanie tv la nivel national ar putea la fel de bine sa educe aceleasi milioane. Clipuri de 20-30 de min obligatorii in prime-time pe toate posturile tv/radio. Afisaj stradal…
    Sunt convins ca intr-un singur an le bagi in cap la toti ca vor trai mai bine daca evita si denunta orice act de coruptie.

    • chiulul permnanent la job (aka „verific contul de feisbuc”) tot hotie este, si la privat. ti se pare ca salariatii romani sunt asa de buni si de harnici si de corecti?

      nu degeaba sunt romanii asa de prost azuti in lume. li se datoreaza.

  8. Celebra sintagma a lui Cioran trebuie actualizata astazi astfel: NEAM DE SLUGI HOATZE SI TICALOASE. Asta este din pacate populatia care a mai ramas in rrrrominika dupa emigrarile masive din ultima jumatate de secol.

    • Si dumneavoastră cărui neam apartineti? Eu nu ma regăsesc in descrierea dvs., probabil ca nici părinții dvs., ….deci? Cumm rămâne?

      • 1. Urcati intr-un mijloc de transport in comun din Bucuresti sau intr-un tren si observati ce se intampla cand vine controlul.
        2. Treceti si la „privati” si observati la cate micro-buze maxi-taxi vi se da bilet
        3. Despre sistemul medical – tacere – caci este in coma.
        4. Despre sistemul de invatamant vorbesc sutele de oferte de diplome de licenta contra cost de pe internet fara ca nimeni sa fie deranjat.
        Asta ne este natzia, ne meritam tratatzia.

        • Lucid, infara faptului ca esti un fin observator , ai facut vreodata ceva bun pentru tara ta?
          Ai luat o singura data atitudine, sau te rezumi doar la observatii?
          Fii sincer cu tine.

          • Eu sunt unul dintre cei relativ putini care in timpul unor deplasari peste hotare mi se pune steagul Romaniei in fatza pe masa. Si de fiecare data ma exaspereza faptul ca nu pot sa-mi asum in mod responsanbil multe angajamente din cauza ca in rrrrominika de azi practic NU EXISTA PREDICTIBILITATE in domeniul legislativ si in cel bugetar, deci NU SE POATE CONSTRUI. Ori asa ceva partenerii din tarile civilizate nu-si pot explica decat prin faptul ca la noi legile nu sunt stabile si se schimba tocmai pentru a facilita hotiile.

            • pai si cine face legile asa de schimbatoare? nu romanii?

              alte natii cum de reusesc sa aiba mai multa minte si sa fie mai bine organizate?

              nu se traieste prost in romania din cauza strainilor, ci din cauza romanilor.

              romanii sunt singurii care se fudulesc sa nu inteleaga asta.

  9. Are dreptate Robert Heinlein (scriitor american), iar concluzia ironica la care ajunge face toti banii: „Throughout history, poverty is the normal condition of man. Advances which permit this norm to be exceeded — here and there, now and then — are the work of an extremely small minority, frequently despised, often condemned, and almost always opposed by all right-thinking people. Whenever this tiny minority is kept from creating, or (as sometimes happens) is driven out of a society, the people then slip back into abject poverty. This is known as ‘bad luck.’ ”

    De-a lungul istoriei saracia a fost starea normala a omului. Progresele care permit depasirea acestei norme – ici si colo, cind si cind – sint rezultatele eforturilor unei minoritati extrem de mici, frecvent dispretuita, adesea condamnata si careia oamenii de bine i se opun aproape intotdeauna. Cind aceasta minuscula minoritate e impiedicata sa creeze, sau (cum se intimpla uneori) e impinsa in afara societatii, poporul aluneca din nou intr-o saracie abjecta. Fenomenul acesta mai e cunoscut si sub numele de ‘nenoroc’.

    • de departre cel mai bun comentariu, si mi-a placut si precizarea ”scriitor american” privindu-l pe Robert Heinlein. Poate apareti mai des pe aici, ca sint satul de semidocti frustrati ca itsnotnews si hantzi.

    • nue ste mai putin adevarat ca unele popoare au intelepciunea de a-i prigoni mai rar, pe cand alte popare au perveristatea saduca de a-i priogoni cat se poate de dur si de adesea.

      asta, de altfel, se vede in diferenta dintre gradul de civilizatie al respectivelor popare.

      argumentul dvs este corect, pana la un punct, dar faceti o greseaa de logica, anume „se inampla si la ei”.

      da, dar se intampla mai rar. si nici macar asta nu este important, ci ceea ce conteaza cu adevarat este atitdinea fata de astfel de chestiuni.

      „sunt hoti si in Germania!” da, dar mai putini si alegatori care, atunci cand un ho este demascat, nu il vor mai vota in veci pe respectivul.

      faptul ca exista si acolo hoti nu face asemanarea. faptul ca numai acolo exista cetatenism de masa face, in schimb, diferenta.

  10. Este foarte greu să alegi căile potrivite pentru schimbare, iar a deveni martir (asemeni primilor creștini) ar putea folosi peste generații, dar nu azi.

    Societatea românească are nevoie de o reformă morală și de recâștigarea respectului de sine. Însă asta nu se poate organiza decât de sus în jos. Pe de altă parte, nu putem spera ca un funcționar public care a dat șpagă pentru angajare la stat sau un demnitar care a dat șpagă pentru un loc în parlament sau în guvern să fie promotorii unei asemenea reforme morale. Personal, cred că am găsit o posibilă soluție, dar mai durează vreo 10 ani până să înceapă să poată fi pusă în aplicare.

    Din păcate, istoria e plină de oameni aflați la locul potrivit, dar în momentul nepotrivit. Iar România e exact în situația asta la momentul de față, momentul e încă nepotrivit pentru o reformă morală. Știu că sună deprimant, dar pe lângă cei 25 de ani irosiți, mai pot trece încă 10. Important e să facem lucrurile cum trebuie atunci, chiar dacă situația de azi e greu de suportat.

    • Va multumim ca existati!

      10 ani e cam mult, dar, daca ziceti ca nu puteti sa actionati cu celeritate, asteptam. Ce altceva am putea sa facem?! Unde a mers mia, mearga si suta!

      Aveti grija de solutia aia, sa nu v-o fure bulgarii, nemtii sau mai stiu eu cine. Poate n-ar fi rau s-o brevetati.

      P.S. – Dati-ne si noua un indiciu ca sa va putem recunoaste cind va veti face aparitia peste 10 ani: cum veti fi imbracat (in alb, purpuriu, galben imperial etc.), daca veti intra in capitala calare, cu toiag, fara toiag, descult, in sandale, in opinci, o parola, o fraza cheie etc.

      • Dincolo de ironia din postarea dvs., soluția respectivă este deja cunoscută de nemți și de japonezi și aplicată de decenii întregi, de aceea ambele națiuni au un respect de sine care le lipsește românilor. Problema complicată constă în a găsi o metodă de a face acea soluție acceptată de către o națiune care gândește azi în termenii de ”șmecherul vs. fraierul”.

      • Cât privește capitala, mi-am exprimat deja ideile în materie: ori o mutăm undeva în zona Alba-Iulia – Blaj – Sebeș și facem un parc frumos în locul Bucureștiului, ori direcționăm mai întâi un asteroid spre București, după care facem un parc frumos în locul lui și mutăm capitala undeva în zona Alba-Iulia – Blaj – Sebeș :P

        • Imi place nespus idea cu capitala. Daca si idea dvs de a reforma ceea ce se numeste Romania marge pe acelasi principiu, cred ca sunteti pe calea cea buna.
          Chiar daca se va ajunge la o forma de „terra-forming” it’s better than we have today.
          Good luck! I mean it.

  11. teorie.
    realitatea arata ca si in Romania dinainte de razboi se fura cu carul/trenul/vaporul.
    ia ganditi-va numai la afacerile skoda sau la cum lua carol spertul !
    si se fura la oboseala…
    ganditi-va la notiune de „robber barons” si unde a fost ea creata si de ce…se poate fura si fara a fura in sensul classic.
    ganditi-va ca déstaing a primit pungute cu diamante, chirac dadea apartamente super luxoase la preturi de ajutor social, senatori si deputati merg la conferinte organizate de companiile pe care le servesc si apoi, dupa ce termina cu politichia sunt numiti in boardurile lor.
    asta tot un fel de furt este,d ar mai civilizat, mai elegant. dar este furt.

    deci nu are nici o legatura cu ce a fost pana in ’89.

    romanul de fapt este un gainar, ce facea si face este o gainarie.
    unii romani s-au trezit si acum fura profesional.

    este in genele omului.

  12. Generalizari de genul “toti au furat inainte de 89 “ sint false si nu au fundamentare. Nu poti afirma ceva fara a aduce dovezi. Este tententios si degradant. Nu scriu asta intimplator. Inainte de 89 am lucrat constiincios (fara adeziune partinica). In consecinta colegii au facut un cintecel: cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gindeste. Citind articolul am simtit acelasi lucru ca atunci in comunism. Dl Iordache, nu va cunoasteti poporul si nu trebuie sa generalizati. Stiu multi romani a caror filozofie de viata este sa munceasca cinstit. Cine a facut si face altfel are probleme morale grave.

    • Nu te contrazic, dar ma tem ca daca toata lumea ar fi lucrat intr-un loc de unde se putea fura ceva concret, dl. Iordache e mai aproape de adevar. Un adevar trist. Tu probabil ca n-ai furat pt ca nu sta in firea ta dar multi care n-au furat, n-au furat ca n-au avut ce, n-a existat tentatia.

  13. Domnule, cum se face ca pe vreme lui ceasca toata lume fura dar se construiau sute de mii de apartamente, hidrocentrale, regularizari de rauri etc. Trebuie s-o lasam mai moale cu mitologia asta. Si cu faptul ca se freca duda si cu furatul. Ca sa dau doua exemple din familia mea, tata si cu o matusa au lucrat toata perioada comunista in trei schimburi si nu au venit cu un capat de ata acasa. Matusa lucra la apaca si erau perchezitionate corporal la iesire. Ca s-a fruat e cert dar nu mai mult decat in orice timp si in orice loc de pe lumea asta, ci foarte probabil mult mai putin. In schimb ceea ce abunda in toate amintirile din perioada aceea e cum odioasa militie rezolva furturi minore, gen de bagaje din gara, in cateva ore. In schimb acum esti tratat cu siktir de politie si la furturi consistente, ca sa nu mai zic ca s-au dat miliarde pt autostrazi imaginare.
    Nu sunt un nostalgic dar m-am saturat de gargara asta cu furatul de pe vremea comunismului

    • Cu tot respectul, argumentul Dv. este similar cu „persecutia politica pe vremea comunismului este un mit. Ca sa dau exemple din familia mea, nimeni nu a ajuns la Canal sau sa fi fost la inchisoare din motive politice…”

      Cit priveste apartamentele construite, doar o alta anecdota: La inceputul anilor ’80 s-a construit la Galati-Tiglina 2. Santierul nu s-a putut inchide pentru ca, desi se construisera numai 14 blocuri din 15, se terminasera materialele (o basculanta de ciment ici, una colo, s-au adunat…). A trebuit sa se deschida mai intii santierul Tiglina3, ca sa se poata aduce materiale pentru finalizarea lucrarilor…

      Apoi, cum va explicati ca mergeam cu cartela de ulei/zahar/etc. la Alimentara si ni se spunea: „trebuia sa veniti ieri, ca ieri am avut…”. Sigur ca o explicatie poate fi ca se construiau sute de mii de apartamente, hidrocentrale, etc. dar nu se produceau alimente suficiente…

      • N as vrea sa crdeti ca sunt un apologet al vechilui regim dar, in spiritul articolului, vreau sa urmezssfatul dat de sf Vasile cel Mare tinerilor referitor la raportarea la literatura pagana, si anume de a lua exemplul albinei care selecteaza ce bun si lada deoparte ce e rau. Astfel, dincolo de atrocitatile evidente ale regimului comunist cred ca.sunt si destule.elemente pozitive care sunt eludate intr o mitologie de genul anecdotei pe care o spuneti dumneavostre. Greu de crezut ca s a putut fura un bloc intreg in conditiile in care celebrul Bahus a fost nici mai mult nici mai putin decat executat. Va asigur ca pentru orice furt mai consistent se faceau ani grei de puscarie.

        • Mie nu mi se pare greu de crezut, pe vremea aceea strugurii se furau cu remorca și erau vânduți la mânăstiri, dar despre asta nu scria în Scânteia :)

          Lemnele se furau cu camionul, se făceau actele pentru o mașină și se transportau 3 mașini în aceeași zi cu respectivele acte. Nu era o metodă perfectă, adică un milițian nu putea fi realmente prostit cu respectivele acte decât o dată, nu și a doua oară, însă era suficient cât el să accepte șpaga, adică să poată susține că lui i s-au părut OK respectivele acte.

          Exemplul cu Bachus este exact motivul pentru care românii deveneau solidari cu furtul. Este imposibil să convingi o națiune că pedeapsa capitală se justifică atunci când e vorba doar de furt.

        • La fel se poate spune si despre Nazism. Si despre orice regim criminal – are si parti bune. Si despre ucigasii in serie la fel – sa fim drepti, avem destule cazuri de pedofili criminali despre care nu se poate spune ca toata ziua nu se ocupau decat cu violarea si uciderea de copii, chiar nu. Aveau si calitati, se purtau frumos cu cei din jur, aveau prieteni pe care ii mai ajutatu …
          Si cancerul, de altfel, are partile sale bune – il face pe bolnav sa se gandeasca si sa pretuiasca lucruri pe care nu le pretuia, ii ajuta, uneori, pe membrii familiilor sa se impace, daca exista un conflict intre ei …. Bine, ca te omoara in chinuri, e adevarat, dar are si parti bune.
          Cum sa zic … multi vorbesc despre „partile bune” ale diversilor criminali, ca e vorba de ucigasi pedofili, ca e vorba de tirani. Insa asta nu foloseste la absolut nimic. E o „corectitudine” inselatoare, pentru ca le distrage atentia celor mai slabi de minte de la un fapt simplu : „binele” despre care se vorbeste nu e ceva deosebit, e doar ce fac majoritatea celorlalti. Poti sa zici „comunistii au facut fabrici”, dar la fel au facut si capitalistii ! Poti sa zici „Comunistii au facut scoli”, dar la fel au facut si capitalistii ! Pana in acest punct, comunismul nu a prezentat niciun avantaj fata de capitalism. ZERO avantaje. Dar daca e sa ne uitam la dezavantaje … ehe ….
          La fel si cu pedofilii criminali in serie: ok, unii isi iubesc parintii. Dar si alti oameni isi iubesc parintii, e frumos, dar nu e nimic special. Care va sa zica, zero avantaje. Dar dezavantaje … ehe …..

    • @ – miturile comunismului – foștii mei vecini din cartierul unde am crescut v-ar putea relata experiențe cu totul diferite. Unii dintre ei lucrau la un combinat de utilaj greu și își petreceau schimbul de noapte tăind șină de cale ferată din care făceau cuțite și topoare pe care le vindeau duminica în talcioc. Să fii plătit cu 100 de lei (cam ăsta era salariul lor pe zi) pentru un schimb în care ai făcut 2 topoare pe care să le vinzi cu 25 de lei bucata în talcioc înseamnă mai mult decât hoție, înseramnă prostie cruntă din partea celui care te plătește pentru așa ceva. Statul român that is :P

      Eu lucram înainte de 1989 la un atelier de reparații tv.și eram astfel printre favorizații care aveau mereu cash la îndemână. Astfel că muncitorii de la abator veneau să-mi vândă cu 50 de lei kg. carnea de vită furată din abator. Care în măcelărie costa 38 de lei, dar era pe cartelă, 1kg de persoană pe lună. Bineînțeles, aia furată din abator era de calitate mult mai bună decât ce luam de la măcelărie, dar cu ocazia asta am înțeles în ce sistem economic dement trăiam, dacă un produs provenit din furt era mai scump decât la magazin. Și aș putea să vă povestesc astfel de experiențe până mâine dimineață.

      În comunism, furtul era mai mult decât metodă de supraviețuire, era mod de viață. Politicienii de azi când credeți că s-au format ca oameni? :P

  14. Scandalul din jurul fratelui președintelui Băsescu nu este decât un caz particular al acestei situații generale. Spectaculos prin faptul că este vorba de fratele unui om care este președintele României, dar, altminteri, de o crasă banalitate românească.

    Adevărat. Celor onești, din toate categoriile sociale, care au fost si încă sunt dispuși să investească energie și valuri de iubire necondiționată în politicienii dâmbovițeni contemporani, le transmit a mia oară că vor sfârși mereu cu speranțele tuflite. Fără îndoială, acuzațiile sunt individuale – adresate lui Mircea Băsescu, nu președintelui – dar tot acest spectacol trist confirmă lipsa acută de oameni de calitate din societatea românească. Mizeria s-a ridicat foarte sus și s-a acumulat în cantități impresionante. Din afara României se vede mai clar acest fenomen decât din interior, unde, cum autorul precizează, chestia este deja banală.

    Cât de iresponsabil poți să fii pentru a intra in combinații dubioase cu interlopi de genul lui Bercea Mondial? Mai ales când fratele tău este președintele țării, (ironic!) a cărui agendă a fost axată pe reformarea justiției, depolitizarea instituțiilor magistraturii, lansarea ANI si DNA… Șmechereala tipic românească este incompatibilă cu statul de drept, ortodocșilor! Pentru ce a făcut, Mircea Băsescu trebuie cel puțin să fie judecat, să meargă la tribunal și să răspundă acuzațiilor procurorilor.

    • Tocmai acum citesc in ziar că Mircea Băsescu a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Felicit tribunalul București pentru această decizie. În sfârșit, rotițele justiției au început să se rotească.

  15. Chestia asta cu : „toti romanii sunt hoti” seamana izbitor cu ce spuneau „intelectualii” imediat dupa ce a fost impuscat Ceausescu : „toti am fost membrii de partid ” (nu comunisti, ca suna ca dracu”).. Nu toti romanii sunt hoti si nu toti au fost comunisti…Dar cum sa aperi altfel familia mafiota Basescu decat spunand ca a fura e in firea romanului !? By the way mi-a placut mult declaratia Doinitei Basescu, cumnata lui Traian care a zis ca Mircea nu a luat banii aia ca nu avea nevoie de ei ; se mai si lauda ca in 1990 Mircea Basescu avea 600.000 de dolari…. Stau sa ma intreb cum a reusit familia Basescu sa adune atatia bani din leafa de comandant de nava pe vremea comunismului !?

  16. Cat de adevarat… Cei ce demasca hotia devin rapid detestati chiar de catre colegi, prieteni sau rude. Asa se face ca „Monica Macovei e KGB-ista”, „Morar si Kovesi sunt oamenii lui Basescu”. Semnalam ieri ca denuntul e considerat un gest mai urat decat faradelegea. Lumea nu e suparata pe Ponta ca a plagiat ci pe Basescu ca „l-a lucrat”.

    Un comentator pertinent pe acest forum imi semnala ca explicatia vine din regimul trecut, cand legile erau asupritoare, a le incalca era ceva firesc, temerar. Furtul era adesea o necesitate, nu atat financiara ci pt ca nu se gasea nimic pe piata, de la suruburi pana la mancare asa ca oamenii luau din fabrici si faceau un troc.

    Ceea ce e tragic este cat de adanc s-a inradacinat ideea ca „toata lumea fura” fara a realiza ca de ani buni se fura nu din necesitate ci din pura lacomie, fara margini. Se fura de la noi toti.

  17. RO este singura tara din lume care are un prim-ministru plagiator (adica, hoț!) … si se stia ca Ponta este plagiator inca inainte de alegerile din 2012 … si a fost votat de 60% dintre cetateni … restul sunt palavre …

  18. Dle V.Iordache, dupa parerea mea, generalitatile pe care le exprimati cu convingere (societate de hoti, cine nu fura e considerat prost, toti romanii au sarbatorit asasinarea lui Ceausescu, etc.) va decredibilizeaza mesajul (cu siguranta, laudabil!) pe care cred ca doriti sa-l transmiteti, datorita riscului ca atentia cititorului sa fie astfel deviata de la fondul subiectului…catre polemica nascuta din refuzul legitim al celor care nu admit sa fie asimilati la ceea ce dvs ati decis ca este valabil pentru toti!
    Fac aceasta remarca pentru ca va apreciez in mare parte luarile de pozitie, si consider ca impactul lor ar fi mai constructiv in cazul in care le-ati exprima cu o convingere un pic…”relativizata”.
    Experienta ultimilor ani cand, subiectul discutiilor la orice nivel era dominat (acaparat?) de RAUL din societate, sub toate formele lui de manifestare, nu a produs inca niciun efect pozitiv, niciun puseu de demnitate nu a ridicat masele de oameni integri impotriva celor corupti, de ce ar fi altfel de acum inainte?
    Ce s-a modificat in abordarea problemelor (exact aceleasi!), ca sa determine oamenii de buna credinta sa aiba o alta atitudine decat aceea de lehamite, datorita unui prea-plin de dezgust? As zice: nimic!
    Cu cunostintele mele bazice de fizica tind sa cred ca aceleasi cauze vor continua sa produca aceleasi efecte…
    V-as propune deci, dvs si celorlalti intelectuali de buna credinta, sa modificati ceva din discursul dvs public, de ex:
    – sa le acordati prioritate anonimilor integri si cinstiti care reusesc foarte bine in viata – exista mai multi decat banuti! – , si sa-i sfidati prin „greva coalei albe de hartie” pe coruptii si pe hotii care NU AU CUM sa ne reprezinte ca popor! Lasati-i doar in seama justitiei, macar un timp!?
    – sa fiti mai indulgenti cu cei fara multa educatie, sa le acordati mai usor circumstante atenuante si sa-i incurajati sa-si depaseasca conditia de victime, valorizandu-i si ajutandu-i concret (tratandu-i cu RESPECT!) sa capete incredere in ei!
    – renuntati sa va focalizati pe vinovati, chiar daca este tentant si stiut ca „putem rezista la orice, dar nu si la tentatie” (O.Wilde)! Schimbati-va tactica si vizati viitorul, incercand sa cautati solutii, s-ar putea sa le si gasiti!?
    Asa cum foarte bine exemplifica @Mara, fiecare are puterea sa faca ceva concret, in interiorul acestui sistem cangrenat si nimeni nu are interes sa mai ezite in a face primul pas in ceea ce considera a fi buna directie!
    Eu as avea incredere in inteligenta populara si in bunul simt ancestral al romanilor si i-as incuraja sa fie convinsi ca viata lor este si va fi EXACT asa cum considera ei ca o MERITA!

    • Vreau să vă mulțumesc și personal pentru comentariu.

      Da aveți dreptate, generalizarea nu este posibilă. Ea exprima lumea cartierelor muncitorești în care am crescut eu, din București, a celor care efectiv nu mai avea de mâncare. Cam tot ce am cunoscut în jurul meu în anii comunismului târziu se încadra din păcate în acest tipar. Cozi și țipete în spatele blocului la ghișeul cu brânză și ulei, cozi interminabile de cu seara până dimineața la pui, etc. La mine în bloc pe scară se vindeau diverse de către diverși, carne, unt, etc. Eram la liceu, îmi aduc bine aminte. La acest gen de comportament mă refer mai sus. Acel furt pentru a supraviețui sau a trăi cât de cât normal. Da, știu sigur că nu toți furau, deoarece aveam destui colegi la școală care veneau cu sandviș cu șnițel de parizer, asta era tot ce le putea lua mama lor de la alimentară. Făceam uneori schimb de sandvișuri pentru că eram curios cum este mâncarea aceea.

      În Universitate unde lucrez corupția alimentară s-a perpetuat și după. Chiar și anul acesta a venit un domn care voia să ia lucrarea de grad la mine cu o sacoșă plină cu ceva și mi-a propus să i-o fac pe bani, cu greu a acceptat că nu sunt interesat. Dar de la o doctorandă prin 2007 nu am putut scăpa de două bidoane de zece litri de zaibăr deoarece a izbucnit în plâns că o va bate tatăl ei și că acesta va veni personal să ni-i lase el dacă nu primim. Era din Craiova, nu este o glumă. Până la urmă i-am dat unor colegi.

      În comunism credeam că cineva greșește că s-a ajuns la așa ceva, nu concepeam că este o cauză de fond, ci doar o întinare a nobilelor idealuri cum s-a zis mai târziu. Când am realizat că a fost o excrocherie în masă, o distrugere a sufletelor omenești la scară industrială am urât din toată ființa mea pe toți acești oameni din nomenclatură și securitate care ne-au folosit ca sclavi pentru proiectul lor aberant și pentru bunăstarea lor. I-am putut ierta doar după ce am avut o mutație ortodoxă de câțiva ani.

      Să scriu un articol analitic pe problema asta mă depășește, am exprimat o stare sufletească, iar dacă este vreo valoare adăugată nu știu de ce ordin este. Poate doar o punere în context a cazului Mircea Băsescu. Drama lui TB nu este nicicum singulară, pâstrând proporțiile ea se regăsește în toate familiile cu reformiști.

      gânduri bune,

      • „Drama lui TB nu este nicicum singulară, pâstrând proporțiile ea se regăsește în toate familiile cu reformiști.”

        „Drama” asta a distrus trei mituri:
        1. Mitul de reformist al presedintelui Basescu. Prezentarea dilemei sale, ca fiind o optiune intre consolidarea justitiei si reflexul firesc de a-si salva fratele, e cel putin ciudata. Intr-un stat de drept asta nu este pentru nimeni o optiune. De unde sa stiu ca nu a folosit deja „optiunea” respectiva in anul scurs de la aflarea „problemelor” fratelui?
        2. Mitul justitiei independente. O infractiune comisa inca inaintea santajului la care a fost supus fratele presedintelui este, tehnic, imposibil sa fie atat de tarziu instrumentata, avand in vedere ca cele doua infractiuni sunt in stransa legatura. Si, prin notorietatea cazului, santajul asupra unei rude a presedintelui atinge, cred, chiar probleme de siguranta nationala. Graba procurorilor, dovedita abia dupa dezvaluirile din presa si discursul presedintelui, ramane foarte, foarte, foarte suspecta.
        3. Mitul capitanului de cursa lunga, ca fiind un lider prin excelenta, dotat cu insusiri peste medie, mereu pregatit, oricand avand solutia potrivita. E de ajuns sa te asculti declaratiile lui Mircea Basescu pentru asta.

        • Am mai spus pe aici ca nu am televizor, deci nu cunosc si nu ma raportez la nici un fel de astfel de mituri construite mediatic.

          Ma raportez exclusiv la faptele facute in calitate de presedinte si prin prisma lor dl. Traian Basescu este indiscutabil un reformist.

          In rest, rudele nu ni le alegem.

          Nu imi place sa arunc si nici sa se arunce in prezenta mea cu noroi in oameni aflat in dificultate.

          cele bune,

          • Multumesc pentru raspuns, dle Iordache!
            Intre dv si mine sunt deosebiri esentiale: desi nu aveti televizor afirmati cu siguranta ca scandalul e „Bine lucrat de către băieții lui Voiculescu, ce-i al lor e-al lor, au meserie.”, in vreme ce eu, desi am televizor, nu am urmarit decat declaratia online a presdintelui, singura la care am facut referire in comentariilemele.
            Si eu ma raportez exclusiv la realitatile romanesti si nu pot sa nu observ anumite coincidente si ma astept, asa cum foarte bine scris Ela, „ca aceleasi cauze vor continua sa produca aceleasi efecte”. Ori in justitia romaneasca, consolidata in regimul Basescu, observ diferente de tratament, duble-standarde, care, coincidenta sau nu, favorizeaza intotdeauna partea din proximitatea prezidentiala. Desi sunt zgarcit in demonstratii laborioase, nu as dori sa expediez subiectul fugitiv si va intreb direct de ce il preferati pe dl MR Ungureanu ca succesor al dlui Basescu? Oare nu pentru ca va e teama ca ungerea oricarui alt candidat la Cotroceni ar insemna resetarea completa a sistemului juridicr? Cum ar fi acest lucru insa posibil intr-un sistem „reformat”, invulnerabil la factorul politic, bazat pe meritocratie si profesionalism? Adevarul e ca reforma, realizata de actualul presedinte, se reduce la o serie de numiri strategice in functiile importante, iar functionarea sistemului depinde exclusiv de prioritatile celor numiti. E prea putin pentru a putea spune ca reprezinta reforma, dar e corect sa recunosc ca numele respective au suficienta credibilitate si le doresc in continuare intr-un sistem reformat. Angoasa ca demnitarii respectivi ar putea fi inlocuiti demonstreaza superficialitatea reformelor.
            Nu am intentionat sa arunc cu noroi in persoane aflate in dificultate, dar articolul dlui Ionita, care face inca din start ceva referiri la IQ-ul mai slab al fratelui Mircea m-a influenta. Imi cer scuze!

            Cu aceleasi ganduri bune!

          • domnule autor; ptr romanica tovarasul basescu este cel mai reformist presedinte;o afirmatzie pe care o accept;
            doar ca”. Mitul de reformist al presedintelui Basescu. Prezentarea dilemei sale, ca fiind o optiune intre consolidarea justitiei si reflexul firesc de a-si salva fratele, e cel putin ciudata. Intr-un stat de drept asta nu este pentru nimeni o optiune” ! dumneavostra intzelegetzi ?

      • Cand v-a vizitat domnul respectiv de ce nu ati alertat procuratura? Facutul de lucrari pe bani pare de competenta procurorilor! Asa e simplu de vorbit: avem o problema… cum o rezolvam? Nu ati rezolvat nimic!
        P.S.: Poate totusi acest comentariu va fi postat.

  19. Sa nu ne grabim sa-l consideram deja vinovat pe Mircea Basescu.
    El are si el varianta lui, sa asteptam ca justitia sa examineze totul si sa isi spuna cuvantul.
    La urma urmei, ar fi o mare surpriza daca totul nu ar fi decat o masinatie a la Antena 3?

    • Mircea Basescu e un hotz prost, adica unul care nu stie cum sa fure dar s-a lacomit la 250 de mii de parai care nu mai inseamna mare lucru in ziua de azi. Pt un pumn de bani isi pierde libertatea si distruge prestigiul presedintelui. Mare prostie.

  20. „Este să fii reformist în condițiile astea moral sau nu este? Este așa ceva normal din punct de vedere psihologic sau nu este? Dacă răspunsul pe care îl dați este da, înseamnă că puteți provoca suferință cuiva pe termen scurt în numele unor binefaceri pe termen lung.”

    Cat trăiesc voi spune da, întotdeauna.
    Binele pe care il fac este invizibil si neînțeles.Nu știu dacă este cu adevărat o binefacere ( poate mai mult o reparație si un început de drum, pentru moment, binefacere ar putea fi atunci când norma sociala va fi sa nu furi).

    La noi nu este inca un titlu de glorie faptul ca trebuie sa iti plătești taxele la zi si sa respecți comunitatea prin modul in care te comporți( sub toate aspectele).
    La noi , norma sociala este sa furi, asta este adevărul.

    Ma întâlnesc cu norma asta in permanenta prin natura meseriei.
    Faptul ca trebuie sa verific întâi hoția, mi-a deformat modul de lucru.
    Am realizat asta atunci când am văzut colegi din alte tari care își ocupa timpul cu alte lucruri.
    In loc sa ma ocup de problemele adevărate, trebuie sa consum timp( suplimentar) sa vad dacă se fura si cum.A devenit un automatism verificarea asta.

    Referitor la cazul recent:
    Interesant este faptul ca interlopul a pus la pământ toate ( absolut toate fără sa ii scape niciuna ) instituțiile locale( din OLT) , de la el din bătătură.Am văzut procuror concediat de către apropiații interlopului!?!!
    Când a văzut ca merge și mai departe , a ajuns până la ușa fratelui președintelui tarii.
    Ce poate sa semnifice asta? Cine are un dram de minte poate sa înțeleagă.

    Asta este o problema demna de studiat de către cine trebuie.
    Interlopul a avut sădit in breton ca el poate face si poate cumpăra tot si nimic nu ii sta in fata.

    • toti cei care vad la televizor un interlop analfabet reusit si intorcand scara de valori a societatii si se minuneaza cum de este posibil, nu inteleg un lucru: ca interlopul nua reusit de unul singur ci cu complicitatea unor oameni educati, scoliti, imbracati la costum si cravata, ca or fi ei procurori, politisti, judecatori, functionari sau politicieni.

      respectiv, exact cu complicitatea celor care ar trebui sa lupte impotriva interlopilor.

      raul nu vine numai de la interlopii aia analfabeti, ci si de la vajnicii si spilcuitii functionari.

  21. Mulțumesc tuturor celor care au comentat și au completat cu perspective diferite și experiențe proprii unde ne-am aflat și unde ne aflăm azi.

    A fost un text la cald, emoțional, o reacție la o situație publică poate unică.

    Sunt optimist cu privire la viitorul acestei țări.

    gânduri bune

  22. Iata si parerea mea, dupa ce am citit articolul si toate comentariile de mai sus.

    Am emigrat 14 ani in urma exact din cauza coruptiei din Romania. Eram sarac la vremea aceea, insa as fi putut sa o scot la capat (ajunsesem sa lucrez in IT, care era platit ceva mai bine).

    In scurta cariera postdecembrista pe care am avut-o in Romania am avut de a face atat cu coruptia din intreprinderile de stat romanesti, unde nu puteai fi angajat decat daca aveai proptele corespunzatoare (nu conta cat de bun esti), cat si cu lacomia, aroganta si ciocoismul noilor patroni de firme, care considerau normal sa isi cumpere o masina din banii de salarii ai angajatilor si sa le amane platile de salarii.

    Pur si simplu nu am mai suportat o societate care ajunsese dependenta de spaga.

    Ca o nota, cu toate pacatele ei, coruptia nu ajunsese asa de departe pe vremea comunismului. E adevarat, lumea mergea si dadea la doctor si dadea meditatii copiilor, insa in general nu dadeai spaga cand aveai nevoie de autoritati. In general isi faceau treaba, inclusiv militia.

    De furat se fura, intradevar, insa multi stiau unde sa se opreasca ca sa nu ajunga la puscarie.

    Insa nu cred ca in Romania s-a furat mai mult decat in alte tari sau cu alte vorbe romanul e mai hot. Si alte tari au probleme mari de coruptie. Prin anii ’30 SUA a avut o problema foarte mare cu coruptia si retelele de crima organizata. A reusit sa le supravietuiasca prin crearea FBI-ului care a pornit un razboi necrutator impotriva coruptiei la toate nivelele. In timp, SUA a ajuns sa creeze legi care sa puna standarde de cost cand vine vorba de bani publici, si cheltuieli discretionare sunt din ce in ce mai greu de justificat in ziua de azi. Pentru sifonarea banului public se iau ani buni de puscarie pe partea asta de Atlantic.

    Cum a ajuns Romania aici a fost atitudinea fata de coruptie si tot ce a venit din comunism. Ceea a separat Romania de alte tari foste socialiste a fost exact atitudinea fata de demnitarii comunisti si fostii securisti si colaboratori.

    Se vede imediat diferenta economica si de nivel de trai dintre Romania si Polonia. Polonia a interzis fostilor demnitari comunisti si colaboratori si securitatii access la functiile publice si a trecut imediat la asanarea economiei. In Romania si probabil Ungaria si Bulgaria nu s-a intamplat asta si a inflorit coruptia.

    Si nu e numai cazul lor. Sa ne uitam si la cazul Irakului si Afganistanului printre altele. Tarile astea au iesit de sub talpa unor dictatori si ca rezultat a inflorit coruptia la toate nivelele, desi nu au fost tari comuniste. Coruptie care nu exista pe vremea dictaturii decat la nivel foarte inalt.

    O concluzie este ca o tara care iese dintr-o dictatura trebuie sa faca o asanare morala. Daca nu se face, infloreste coruptia si saracia care sunt mult mai greu de eradicat dupa aceea. Alta ar fi fost Romania daca se adopta punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara…

    • @ George Gafencu – după cum singur recunoașteți, Statele Unite au avut nevoie cam de 3 generații pentru a corecta lucrurile, iar în privința soluției suntem de-acord: numai un FBI european va asana corupția. Dacă lăsăm asta la mâna autorităților naționale, rezultatul e foarte ușor previzibil: corb la corb nu-și scoate ochii.

      Însă: ascensiunea crimei organizate din anii ’30 a fost generată chiar de către talibanismul autorităților americane, prin introducerea prohibiției. Iar unul din efectele secundare nerezolvate nici până azi e problema petrolului: înainte de prohibiție, etanolul era folosit cam la paritate cu benzina drept combustibil pentru autovehicule. Însă cum etanolul a fost interzis fiindcă se putea bea, industria auto s-a dezvoltat numai pe bază de petrol (cu excepția notabilă a Braziliei) iar astăzi încă ne încăierăm cu rușii și cu lumea arabă din cauza asta.

      Exact în același mod, talibanismul comuniștilor de a interzice proprietatea privată asupra mijloacelor de producție a fost cel care a creat furtul generalizat din țările comuniste. Rușii și ucrainenii stau chiar mai rău decât noi la capitolul ăsta. Prin urmare, asanarea morală de care vorbiți trebuie făcută prin educație și bunăstare materială, nu prin coerciție.

      Aveți exemplul Chinei, unde se aplică inclusiv pedeapsa capitală pentru corupție, dar asta nu o face să dispară. Pentru că omul comite o infracțiune în funcție de ce obține prin ea, nu în funcție de ce pedeapsă primește dacă e prins. Dar dacă vom continua să fim autiști la constatările psihologiei și să credem că problemele se pot rezolva prin pedepse draconice pentru corupție, în loc să liberalizăm legislația pentru a face corupția să rămână fără obiect, înseamnă că n-am înțeles nimic din povestea cu prohibiția. Adică americanii așa au rezolvat problema, mai întâi au legalizat din nou alcoolul și abia apoi au trecut la lupta împotriva crimei organizate. Despre asta ce ați putea să ne spuneți? :P

      • Domnule Harald,

        Aveti puncte interesante, cu care sunt de acord.

        Si comunismul a avut interdictiile lui. Au interzis initiativa privata, dreptul la planificare familiala si prostitutia printre altele, sub pedepse grele. Au reusit sa stavileasca fenomenul? In nici un fel. Dimpotriva, au reusit sa mute activitatile astea in clandestin, cu riscuri mari.

        Prohibitia americana a fost o mare tampenie. Motivele pentru care a fost initiata sunt complexe. Unul este faptul ca exista o evaziune fiscala imensa in comertul cu alcool. Al doilea a fost opozitia grupurilor religioase conservatoare. Rezultatul a fost un consum de alcool sporit in clandestinitate si inflorirea crimei organizate…

        Sunt de acord cu un FBI european, insa e foarte greu de facut. Spre deosebire de SUA care e un stat federal, Uniunea Europeana nu este un stat federal si orice aduce atingere suveranitatii unui stat european este privit cu suspiciune. Pasi sunt facuti in directia potrivita, insa statele in UE ar trebui sa isi armonizeze legile privitoare la infractionalitate. In cazul in care legile sunt uniforme, nu as vedea o problema ca un judecator sau procuror francez sau italian pe drept penal sa vina sa practice dreptul in Romania, si judecatorii si procurorii romani sa poata lucra oriunde in UE…

  23. Cred ca avem un deficit de centralism, chiar incluzând dictatura comunista. Media regilor capetieni este 20+. Media domnitorilor din Tara Româneasca este 3-. Ideea e ca legea, buna sau proasta, e respectata din teama fata de autoritatea centrală. Cruzimi de nedescris si aplicarea lor imuabila au facut Vestul ceea ce este astăzi. Sa nu uitam spanzurarea sau deportarea in Australia pentru un codru de pâine. Cruzimi au fost si la noi, dar arbitrare- fiecare feudal le-a aplicat dupa cum a vrut.
    Avem un deficit juridic. Tot Vestul a mostenit in buna măsura sistemul roman. La noi se practica încă judecata domneasca la 1800. Vorbim deci de o retardare de aproape un mileniu.
    Deficitul de centralism s-a simtit in special in ce priveste lipsa domesticirii feudalilor. Din cauza afurisitului sistem de monarhie electiva, boierul valah sau moldav si-a păstrat o influența politica importantă, sute de ani dupa ce echivalentul lui occidental fie ca si-a pierdut-o, fie ca a fost obligat sa intre intr-un sistem parlamentar. Deci „baronia” noastră este milenara.
    Avem un deficit de respectare a proprietatii private- el iarasi este milenar- modul in care taranii au fost deposedati de domni, boieri si biserica explica de ce latifundiile valahe si moldave erau cele mai mari din Balcani.
    In consecință, avem o tradiție a „granzilor” de a-si face de cap iar a celor de jos de a se descurca cum pot, conturnand arbitrariul impus de feudali sau domnii efemeri.
    Avem un deficit de dezvoltare economică pe care centenar taranii/serbii au încercat sa-l compenseze „ecologic”. Unul din primele domenii economice care intra in capitalism este agricultura. Apariția pietelor de export si sistemul exploatării intensive prin arendasie, elimina „descurcareala”. Nu întâmplator conflictele sociale in ce priveste taranimea, încep sa explodeze in acel moment.
    Avem un deficit de respect fata de o autoritate centrală si legea ei, accentuat paroxistic de fanarioți (si nu numai) care fura, de boieri care fura si de înalt cler care fura si el.
    Eforturile de aplicare a justiției de acum sint laudabile si trebuie sa continue. Dar justiția aplicată pe fondul unei populatii paupere, este perceput la cel mai jos nivel drept un fel de exercitiu academic. Codul de legi draconic aplicat in Anglia sa-i spunem dickensiana, nu ar fi supravietuit fără un progres economic al maselor- de unde si relaxarea lui.

    • Ce-ar fi să încercați să le spuneți asta cu ”progresul economic al maselor” și irlandezilor, care au murit de foame (la propriu!) în timpul ocupației engleze, construind drumuri care nu duceau nicăieri.

      Experiența triburilor germanice ne învață lucruri cu totul diferite de ceea ce susțineți dvs. Acolo nu era centralism nici pe vremea romanilor și nici pe vremea lui Bismarck, așa cum nu e nici astăzi. Nu autoritatea centrală este cea care obține respectul cetățenilor (”autoritatea nu vine pe țeava puștii”, spun americanii) ci legile corecte. Atunci când omul admite că așa e corect, legea ajunge respectată de la sine, generând și mentalitatea ulterioară transmisă peste generații. Când legea oprimă și ajungi să te simți solidar cu infractorul (am mai relatat astfel de experiențe personale) nu există niciun fel de autoritate. Există doar un termen folosit fără acoperire.

      Asta e adevărata problemă în toată istoria românilor, legile nu au fost niciodată corecte, ele erau doar un simplu pretext pentru a oprima populația, la fel ca și la englezi. De aici trebuie începută reforma morală, de la legi corecte. ”Corecte” as in ”morale”, not as in ”draconice” :P

      • Nu sînt de acord cu dumneavoastră :). Exemplul irlandezilor pe care îl citați este al unei ocupații continue de secole, care pe alocuri a culminat cu exterminare (Cromwell sau episodul „foametei cartofilor”). Nu este tipic pentru dezvoltarea Țărilor Române (Transilvania, Banatul și Bucovina au o traiectorie aparte). Prin consecință, dacă într-un scenariu absurd am fi fost ocupați vreme de secole de către englezi (sau germani :)), nu am fi fost mai puțin corecți decât exemplul gaelic pe care îl citați.
        Triburile germanice nu aveau o justiție în sensul ei latin, nu mai mult decât să zicem dacii sau o parte din migratorii care s-au perindat pe la noi. Când spun „justiție”, mă refer la acel nucleu romanic care a persistat în Vest și la noi nu. Dat fiind că locuiți în Marea Britanie, pentru care am mult respect, ar trebui menționat faptul că acel nucleu de care vorbesc a fost introdus de romani și apoi reimplementat prin măsuri draconice de către cuceritorii normanzi și aparatul administrativ pe care l-au introdus.
        Deși nu sînt un dacoman, am putea argumenta copilărește, în lipsa datelor, că dacii nu erau mai puțin „corecți” decât triburile germanice.
        Să luăm Franța spre o pildă : francii erau un trib germanic- dar apariția unui aparat juridic și justițiar este de sorginte latină și nu germanică.
        Dacă e să luăm exemplul Transilvaniei, în ce privește populația de origine română, o bună parte din legi erau sigur „incorecte”, de vreme ce discriminau față de celelalte etnii. Vă imaginați că ar fi fost respectate în lipsa unei autorități centrale ? Și oricum, chiar și pentru Ungaria Magna, sorgintea legilor era latină și nu urmând cutumele tribului fino-ugric care a fondat marele regat.
        Revenind la germanici și la vikingi, cred că amănuntul la care vă referiți este legat de un anume „egalitarism”, în sensul în care un suveran sau șef de trib nu se bucura de puteri absolute, aidoma unui despot de „câmpie”. Ceva similar s-ar putea spune și despre zonele montane, dar intrăm într-un domeniu care ar necesita multe pagini :). Ca fapt istoric remarcabil, Norvegia este singura țară europeană care nu a cunoscut feudalismul, în sensul noțiunii de feudal și iobag.
        Revin la „legislație” și „justiție”, reiterând că aceste noțiuni, în sensul lor occidental, au apărut la noi abia în secolul XIX.
        Mă încăpățânez îndârjit în a crede că nu există popoare născute mai „hoațe” decât altele- cred că majoritatea covârșitoare a românilor își doresc un spațiu „corect” (dacă sînt naiv, îmi asum vina :)). Dovada o fac și cei din Diaspora și ori de câte ori auzim de infracțiuni internaționale comise de români, nu cred că sînt reprezentative.
        Revenind acum și la ce spuneam în legătură cu „masele”, nivelul lor de trai și asumarea justiției „corecte” , cum spunea un personaj al lui Buzura, „să-ți dea Dumnezeu să trăiești din salariu!”. Se poate imagina un sistem care implementează un „enforcement” draconic (așa cum a făcut-o Țepeș :)). Dacă orice supapă de „descurcăreală” este eliminată și „cei de jos” nu pot trăi din ce venituri legale au, am avea o explozie socială.

        • Țepeș și toți cei asemenea lui (Ștefan cel Mare, Henric al VIII-lea) erau în realitate doar niște psihopați. Și guvernau prin teroare și arbitrariu, exact ca Hitler sau ca Stalin în timpurile moderne. Dacă dvs.nu sunteți capabil să înțelegeți asta și faceți apologia unor măsuri draconice introduse de asemenea psihopați, înseamnă că 100 de ani de psihologie au trecut degeaba pe lângă dvs.

          • Nu sînt psihiatru și nici nu posed suficiente date despre Ștefan cel Mare încât să-l calific drept psihopat. Iar în cazul lui Țepeș, să zicem că a beneficiat și de multă „presă nefavorabilă”, dat fiind că i-a „supărat” nu doar pe turci dar și pe negustorii sași din Brașov, care aveau „acces la mass-media”. Trecând peste judecățile de caracter pe care le las pe seama psiho-istoricilor, Țepeș a moștenit un principat căzut în anarhie, unde mărfurile nu mai circulau din cauza tâlhăriei, unde veniturile vamei de la Giurgiu (principala sursă de venit a domniei) secaseră și unde boierii își făceau de cap pe feudele lor. A restaurat ordinea și traficul comercial și a readus principatul la o formă guvernabilă în mai puțin de 5 ani la putere. Putem să dezbatem mult și bine ce era de făcut- dar dacă vorbim de conducători bestiali, fratele mai mare al lui Țepeș a fost îngropat de viu iar Vlad Dracul, tatăl domnitorului, a murit orbit și cu fața jupuită de viu, la ordinul maghiarilor. Deci, dacă vreți psihopatie, take your pick.
            Dar să lăsăm Țările Române și să ne abatem asupra Marii Britanii, pe care o cunoașteți mult mai bine decât mine. Vedem că în epoca victoriană numărul delictelor pasibile de pedeapsa cu moartea se triplase în două secole, ajungând la nu mai puțin de 222. Acum, dacă-mi argumentați că întreg parlamentul britanic și guvernele acelei epoci erau psihopate, nu e o discuție în care aș îndrăzni să mă aventurez.

            http://www.dailymail.co.uk/news/article-1203828/The-222-Victorian-crimes-man-hanged.html
            http://en.wikipedia.org/wiki/Bloody_Code

            • Nu e nevoie să fii psihiatru ca să recunoști manifestările unor psihopați, e nevoie să fii psihiatru doar pentru ca un asemenea diagnostic să aibă valoare legală și urmări legale. Ceea ce în discuția noastră nu e cazul.

              Ce susțineți dvs.este că psihopați mai erau și alții, ceea ce e perfect adevărat. Dar asta nu-i face mai puțin psihopați pe cei menționați de mine. Partea unde nu putem fi de-acord este cea în care susțineți că respectivii psihopați și măsurile adoptate de ei ar fi adus civilizația în Europa de Vest.

              Democrația britanică din epoca victoriană era asemeni celei din Grecia antică, adică nu era ”pentru căței”, ci doar pentru o elită. Elită care rămăsese atât de mult în urma societății, încât la una din ultimele execuții publice, mulțimea a plecat dezgustată, iar la alta a izbucnit o revoltă în care mulțimea a încercat să-i linșeze pe călăi. Abia ulterior au avut loc discuții în parlamentul britanic despre barbaria sistemului de pedepse, barbarie practic de sorginte normandă.

              Democrația britanică merită apreciată pentru mecanismele ei și pentru crearea acestor mecanisme, nu pentru drepturile omului, care la vremea aceea erau inexistente. Până și în zilele noastre, Farage câștigă voturi promițând că UK va renunța la calitatea de membru CEDO, ceea ce Tom Gallagher menționa chiar pe Contributors. Și în viața de zi cu zi, drepturile omului nu sunt la mare preț în Anglia. Dacă în Germania, un polițist s-ar comporta ca omologii lui din Anglia, ar fi obligat să demisioneze a doua zi.

      • Ar mai fi un aspect, cât se poate de ne-neglijabil. O societate dezvoltată, industrializată și cu finanțe sofisticate, are nevoie de legi pentru a funcționa. O societate primitivă sau feudală, necesită un „compendium” mai redus. Această „funcționalitate” suportă largi dezbateri- după modesta mea opinie, ține de gradul de acceptabilitate general. Personal, prefer modelul occidental- dar unde există alte tipuri și marea majoritate consideră că e „OK”, nu văd de ce alt model ar trebui impus cu forța. Pentru a rămâne însă în granițele obiectivității istorice, ar trebui totuși menționat că modelul occidental a fost impus de sus și implementat draconic- deci, din câte știu eu, nu avem un exemplu de societate care a făcut această tranziție prin consens democratic.

        • În realitate, modelele sunt întotdeauna impuse cu forța. De o teocrație ca în Iran, de lorzi ai războiului ca în Somalia, de un dictator ca Ceaușescu etc. etc. Dezvoltarea naturală a unei societăți (Olanda, de exemplu) nu presupune modele. Aveau încăierările lor locale, expedițiile lor comerciale și luptele lor împotriva piraților, însă fără ca asta să devină politică de stat, deci nu exista propriu-zis un model. Ceea ce nu-i împiedica pe olandezi să le meargă foarte bine.

  24. @Andrei A.
    Daca sunteti acel Andrei, pe care-l banuiesc in aceasta scriitura, va astept in vara asta pe la „Muncii”. Pe terasa. Poate reveniti inainte de terminarea Campionatului Mondial, nu de alta, dar am vazut la tv ca ninge pe la Dvs.
    Interesanta povestea hotiei la romani, e un subiect inepuizabil la care, nu-i asa, ne pricepem cu totii. Sunt ceva mai optimist decat dl Iordache sau mult precinstitii si fatalistii comentatori. Dupa acest program de epurare juridica la varf, va urma, sunt sigur, si o implementare a rigorii la nivel micro. Sunt de ajuns doar ceva amenzi pt infractiuni marunte, dupa exemplul prea stiut al lui Giuliani de la New York. Abia atunci se vor vedea efectele benefice ale acestei cruciade comandata de UE si de instinctul de conservare a elitei Republicii a II-a, care a facut o mutare profilactica excelenta, cum s-ar spune in sah. Altfel, pe principiul „primaverii arabe”, orice chemare in strada ar fi devenit virala. Sandramaua statea sa pice, iar protestele spontane iscate de Basescu acum 2-3 ani, atunci cand l-a demis pe Raed Arafat in direct, puteau fi doar o mica repetitie.
    Mi s-a parut foarte interesant mesajul doamnei Doinita Basescu catre doamna Maria Basescu, in care isi cerea iertare ca n-a fost la inaltimea „rangului”. E chin mare sa vrei sa fii Efimita, iar istoria, ingrata, sa te expedieze taman la Curte. .
    Domnule Iordache, ati fost cam habotnic in cazul zaibarului. Nu cred ca ratati eternitatea daca l-ati fi impartit crestineste cu niste prieteni.

    • @Wub, Anderei A.:

      Ma bucur ca vad si comentarii pertinente.

      Nu numai Tepes si Stefan necesita a fi reevaluati, dupa ‘reevaluarea’ de care a avut parte intreaga tara in peste 24 de ani.

      Este deci cazul a sta drept si a judeca drept, inclusiv mult clamata furaciune a romanilor.

    • Aveți dreptate, am fost cam habotnic. Dar nici doctoranda n-a fost destul de abilă, că să și glumim puțin. O studentă la licență care s-a prezentat la consultații cu o sticlă de șampanie pe care am refuzat-o, n-a mai insistat în nici un fel, dar când am ieșit puțin din birou cu o treabă la secretariat mi-a pus-o în dulap discret și a plecat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic după terminarea ședinței… Am descoperit-o a doua zi și nu știam ce e cu ea… A trebuit să mă sacrific și să o consum cu niște prieteni.

      Nu am nici o problemă să ies cu studenții la o bere sau să primesc o sticlă DUPĂ ce se finalizează toată relația profesor-student cu succes, după absolvire. Dar în mod ciudat, am observat un fapt, foarte puțini studenți m-au mai invitat la o bere sau au venit cu un cadou după, indiferent de succes… Mojoritatea ofertelor s-au manifestat înainte…

      O săptămână frumoasă,

      • Virgil Iordache : Controversata – sau nu – aceasta (noua) practica studenteasca, eu nu aveam cum sa va fiu student, dar m-as bucura sa va invit la o bere „ca pe vremuri”. Mult mai mult m-as bucura daca ati accepta invitatia, mai ales ca eu vin in Bucuresti doar o data la doua saptamani, in weekend. Si pentru ca de un sfert de veac de cand am ispravit facultatea traiesc dincolo de Carpati, o sa vin imbracat ardeleneste, cu o sticla de horinca de la mama ei, adica de acolo de unde se atarna harta in cui!
        Cui nu-i place – sa nu vina !
        O sara buna !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro