vineri, mai 20, 2022

Drame în tranzit. De unde aflăm adevărul despre migranți?

În fața valului de migranți care bat la porțile Europei, românii se confruntă cu o mare problemă de informare. Ce să înțeleagă din imaginile dramatice ale maselor de oameni sosind la doi pași de granița României? Este o invazie, un exod, o migrație, sunt acești oameni niște refugiați din calea războiului care devastează de patru ani teritoriul unor țări ca Siria, sunt emigranți economici, sau sunt teroriști, adepți ISIS care vor pune bomba sub Europa? Trebuie primiți sau respinși? Trebuie respectată legea (vezi Schengen), sau se poate ignora în cazul limită a mulțimii aflate la granițe? În fața atâtor dileme, consumatorului de media i se servește o porție limitată de informație – de regulă cea oficială, difuzată de cancelariile europene și de autoritățile autohtone – , o porție dublă de opinii contradictorii, rar susținute de expertiză, dar și o cantitate nelimitată de prejudecăți, alerte emoționale și aiureli de senzație. Sunt invocați Nostradamus, Biblia, Coranul, Baba Vanga, Web Bot precum și generali, foști spioni, jihadiști pentru a întări ideea că toate acestea au fost prezise și se înfăptuiesc implacabil.

Slăbiciunile presei pauperizate și supuse unor agende diferite de misiunea ei se văd din nou acum. Sunt ani de când presa noastră, cu puține excepții, a dat-o pe divertisment și părerologie, pierzându-și reflexele profesionale de culegere și verificare a informației, sunt ani de când televiziunile zise ”de știri” tratează diletant sau deloc temele de politică externă (Digi24 ar fi o excepție), sunt ani de când accesul în profesie se face atât de ușor, încât vedem un desant de jurnaliști fără cultură generală de bază și certați cu ortografia și ortoepia. Au și facultățile de profil vina lor. Asta fiind situația, jurnaliștii sunt luați ca din oală și adesea depășiți de subiectele aduse de realitatea globală neliniștită și imprevizibilă. Transmisiile de la fața locului ale câtorva televiziuni, fiindcă nu toate își permit cheltuiala, dau și ele ce pot, riscând să adâncească prejudecățile și confuzia. Internetul oferă și el un amalgam, din care publicul va alege după cum îl ajută instrucția și cultura. Pe rețelele sociale aceleași discuții emoționale și informații incerte. Se observă acum tendința de a apela la informația alternativă oferită de bloggeri, de martori independenți, confirmându-se mefiența publicului față de sursele media consacrate. Sursele independente par a nu fi purtătoare de restricții redacționale sau ideologii, rezumându-se să spună ce au văzut, de la firul ierbii. Preluată și de presă, relatarea lui Aurel Manea, postată pe Dystalgia, pleacă exact de la nelămuririle sale:M-am alăturat unui grup de emigranți sirieni ca să văd care-i treaba”, mărturisește tânărul și pornește la drum pe cont propriu, sătul de pozele și dialogurile echivoce de pe Facebook. Poposește la granița dintre Grecia și Macedonia, mărșăluind  kilometri împreună cu un grup de migranți, inițial fără să îndrăznească să-i fotografieze pentru a nu-i provoca. Trece cu ei prin tot calvarul, căldura de 35 de grade, lipsa apei, mizeria și putoarea, confruntarea cu poliția, gazele lacrimogene, gardul de sârmă ghimpată, plânsul copiilor. O experiență stranie, documentată cu descrieri nestilizate, uneori stângace și fotografii relevante, experiență care conține inevitabil emoția ei:Mă gândesc cum e posibil să te poarte cursul vieții atât de departe, atât de pe lângă orice încât să ajungi în așa hal. Să mergi prin soare și căldura prin lume în căutarea oricărui bine …Și să speri că acum sau mâine acel calvar o să se termine odată pentru todeauna și să nu se mai termine, să se întindă la nesfârșit până când îți roade ultima fărâmă din suflet…, să te înrăiască și să te corupă, să devii propriu-ți potențial negativ. Mă gândesc cum ar putea rămâne cineva o persoană decentă după toate astea?”.

O altă relatare cu poze atribuită unui ”turist român” aflat în vacanță în Grecia publică presalibera.net sub titlul Refugiați cu aer de turiști. Mai puțin credibilă, fiindcă nici sursa nu e identificată, nici data nu e precizată, mărturia acreditează imaginea unor imigranți veseli, relaxați, cu bagaje minimale, bine organizați și dirijați, cu transport asigurat, pe vapor și cu autocare. Bloggerii fac adesea ceea presa omite: combat ipotezele false și manipularea cu date certe. Asta face Andrei Panțu pe VoxPublica, doborând, cu statistici ale Națiunilor Unite sau ale instituțiilor europene, cinci prejudecăți despre refugiații de război. Iată una: de ce vin refugiații în Europa și nu se duc în țările musulmane? Ba se duc, spun cifrele: în Liban sunt deja 1.172.753, în Turcia – 1.805.255, în Iordania – 630.224 etc.”Numărul total estimativ al celor care au nevoie de ajutor umanitar în interiorul Siriei este de 12,2 milioane. Comparați cifrele de mai sus cu cele câteva sute de mii care încearcă să ajungă în UE și veți ajunge pe la aproximativ 0,1% din totalul populației Uniunii Europene. Nu este vorba așadar de nicio invazie”, concluzionează autorul. Merită citită toată analiza, bazată pe informații, nu pe speculații: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/prejudecati-frecvente-despre-refugiatii-de-razboi-113776.html.

Articol apărut și în revista ”22”

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Întrebare şi răspuns. Fix ca la Radio Erevan: e adevărat că internetul e plin de baliverne, propagandă ieftină, trolli şi delir informaţional? Da, dar tocmai de aceea e musai să cauţi Adevărul pe blogurile pe care le citeşti de obicei şi cu care ai afinităţi ideologice. Şi dacă nu ştii nimic despre blogurile astea ce concentrează Adevărul, nu-i nimic, ia link şi citeşte, nu rămâne ignorant! Dar nu căsca gura la speculaţiile opoziţiei extremiste, xenofobe, islamofobe, naţionaliste, eurosceptice, şovine, rasiste, fasciste, colonialiste şi antisemite, căci ăştia nu au nicio tangenţă cu Puterea [europeană desigur, că altfel sunt cu toţii suspecţi de legături cu fasciştii ruşi, cu neoconii americani, cu comuniştii chinezi, cu imperialiştii australieni, cu oculta financiară elveţiană etc], deci nu ştiu nimic despre Adevăr şi nu au nicio informaţie de primă mână.

    • +1

      Acuma, trebuie sa marturisesc ca eu tin cu neoconii americani.

      Nu stiu de ce, dar toate articolele scrise pe Contributors pe tema asta, fac apel la sentimente si renunta la logica. Si incearca sa ne faca sa ne simtim vinovati, ca niste brute fara suflet. Asa si spunea cineva in lumea asta mare a internetului: „Angela Merkel si Germania incearca sa se faca sa se simta bine si sa-si faca o parere frumoasa despre ei insisi. Ceva de genul multumirii pe care o simti cand bagi in casa un catelus gasit pe strada. Dar, daca gasesti la usa o haita care latra si urla in loc de un catelus dragut, atunci nu le deschizi usa sa intre in casa. Chemi hingherul.”

      Un singur aricol rational am citit pe Contributors, cel al lui Alexandru Lazescu.

      • Deci e rațional să faci analogie cu o haită… Bravos națiune! Mie îmi pare că tocmai asta e o abordare sentimentală.

  2. Si totusi nu pot sa ratez, mai ales ca e vorba si de culori heraldice, ca unul ce am in neam desigur ca mult inaintea stramosilor mai recenti, si ungro-germani din Erdely sau Siebenburgen(acolo locuiau ei pe atunci)sa va impartasesc aceasta gluma care circula pe net dupa pozitia publica foarte corecta politic a maghiarului din parlamentul nostru, dar care nu se lipeste de niciun fel de cea a celui de la Budapesta:

    „Iata despre ce este vorba. Pentru a nu se face discriminare pe baza de etnie sau religie, ce-ar fi daca ati adopta solutia optima a relocarii si impamantenirii refugiatilor in zonele locuite majoritar de maghiari (Odorheiul Secuiesc, Covasna, Miercurea Ciuc), pentru a asigura o mai buna echilibrare demografica.
    In acest fel, ca semn de infratire, pe primarii va fi arborat si steagul verde al islamului alaturi de steagul secuiesc.
    Sunt absolut sigur ca maghiarii din toata lumea vor saluta, vor aprecia si vor sarbatori acest lucru cu focuri de artificii sau … doar cu focuri ” :) :) :)

    PS. Textul este mult mai amplu dar eu atat am dorit sa va impartasesc in tonalitate hazlie de tipul „haz de necaz”

  3. Scuze daca a mai anuntat cineva acest text din martie a.c.:
    http://www.noi.md/md/news_id/57212

    Citez :

    Vărul fostului lider libian, Ahmed Gaddafi al-Dam, susţine că pericolul este cu atât mai mare, cu cât mii de emigranţi din Europa se alătură ideologiei promovată de Statul Islamic. Avertizarea acestuia vine ca o completare la îngrijorările exprimate de secretarul de Interne britanic, Theresa May, care spune că ameninţarea teroristă este „gravă şi în continuă creştere”.

    Cel mai de încredere şef se securitate al lui Gaddafi, al-Dam, estimează că cel puţin 500.000 de emigranţi vor căuta să plece din Libia spre Europa în acest an, fugind din calea Statului ISlamic, care îşi consolidează autoritatea în statul nord-african.

    „Printre cei care vor pleca se află şi terorişti, între 10 şi 50 la fiecare 1000 de emigranţi. Vor fi foarte greu de deosebit. În cel mult doi ani, Europa va suferi un atac precum cel din 9 septembrie, din Statele Unite”, a declarat acesta pentru Mail Online.Fostul şef al securităţii libiene a făcut aceste comentarii ieri, la Cairo, într-un interviu acordat publicaţiei britanice.

    Si cum era asta? Ave caesar Imperator morituri te salutant ? :) :) :)

    In continuare nu obosesc sa va spun fiind vorba mai ales despre petrol: Singura solutie: Calea a treia!

Dă-i un răspuns lui Yoda Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro