vineri, martie 29, 2024

„Dreapta Cercului Mic”

Articolele pe care le-am scris recent despre succesele electorale ale dreptei din Ungaria (acesta şi acesta) au apărut într-un moment nepotrivit. În plus au creat şi oarecare confuzie. Nu vreau ca dreapta românească să-şi asume o identitate creştină, ci estimez că această cale este cea mai eficientă pentru succesul său electoral în viitor.

Să vedem cum ar fi … altfel. O dreaptă atee sau cel puţin tăcută în ceea ce priveşte dilemele sociale şi culturale (ca până acum), axată pe micii întreprinzători, pe corporatişti, în genere pe oamenii educaţi din mediul urban, cu valori gen eficientizare, modernizare, libertarianism economic, sincronism, etc. Cam ce avem acum la nivel retoric.

(Nu acesta a fost bazinul de până acum al dreptei româneşti. De la revoluţie şi până în 2009 voturile au venit de pe palierul anti-Iliescu, de la votanţi de toate felurile – în special cei mai puţin educaţi – atraşi de carisma liderului de moment, precum şi, spre sfârşit, de aportul rural al organizaţiilor de partid PDL).

Să revenim la dreapta modernă-non-creştină-libertariană. Voi denumi această variantă Dreapta Cercului Mic. Cuprinde prea puţini oameni (din estimările mele sub un milion) pentru a fi eficientă ca opţiune de viitor. De fapt, ar reprezenta un mare pas înapoi chiar şi faţă de ARD. Concret:

Cercul Mic nu include ruralul. În sate locuiesc mai puţin de jumătate dintre români, dar mai mult de jumătate din votanţi. Încrengături sofisticate de genul celei încercate în 2005-2009 („suntem reformatori finuţi la oraş şi dăm sacoşe la sat”) eşuează, pentru că odată cu alegerile locale poţi pierde preşedinţii de CJ-uri, deci practic pierzi controlul primarilor tăi. Votanţii din rural nu sunt atraşi de valorile tale (care nu îi au drept public ţintă), deci nu au niciun motiv să se împotrivească atunci când primarul le cere să voteze altceva. I-ai adus alături de tine cu o pungă cu mâncare care poartă sigla ta, îi vei pierde datorită unei pungi cu mâncare care poartă sigla altuia.

Există un mod de a atrage voturi din rural fără să mituieşti votanţi ca un ersatz-PSD? Dreapta n-are habar, nu ştie, priveşte ruralul precum îl priveşte presa românească (un spaţiu al exoticului barbar), nu e interesată de oamenii de la sate, nu vrea să afle ce îi interesează, ce îi îngrijorează, ce îi motivează, care sunt diferenţele – de exemplu – între ruralul valah şi cel transilvănean. Acest lucru este explicabil: pentru dreapta românească ruralul a fost întotdeauna câh, spaţiul din care trebuia evadat şi care trebuie acum ignorat, amintirea prea-prezentă a unei Românii nemodernizate. De aceea ruralul nu este în Cercul Mic.

Să vorbim despre pensionari. Într-o ţară care conţine 15,5 – 16 milioane de locuitori adulţi, pensionarii sunt 5,3 milioane (evident, mulţi dintre ei sunt în rural, cercurile din afara Cercului Mic se pot intersecta între ele). Pensionarii nu reprezintă însă o treime din cei care vin la vot, ci mai mult. Ca şi în cazul bugetarilor, dreapta a rămas la momentul 2010, îngheţată într-o perspectivă strict economică. Dreapta priveşte acum pensionarii exact cum vrea stânga ca dreapta să privească acum pensionarii: îi percepe drept un grup ostil a priori, interesat doar de avantaje materiale pe care doar stânga le poate oferi. De aceea pensionarii nu sunt în Cercul Mic.

Din altă perspectivă, filozofia Cercului Mic şterge de pe hartă 80% din votanţi, adică toţi cei care au studii medii sau primare (un exemplu al acestui mod de gândire: aici). Din cei 20% care au rămas mai mult de o treime sunt bugetari, adică verboten, Cercul Mic îi interzice şi le este interzis.

Putem privi acum şi Cercul Mic, adică electoratul educat, din mediul privat sau măcar mici întreprinzători, cu vârsta sub 60 de ani. Unii dintre aceşti oameni nici n-au habar cine sunt preşedinţii partidelor politice din România, nu urmăresc niciodată televiziunile de ştiri şi n-au votat niciodată. Din ce-a rămas unii preferă PNL din motive personale. Avem apoi şi hipsteri consumatori de marijuana dar şi creştini practicanţi pentru care Dreapta Cercului Mic nu e dreapta, ci o caricatură.

Să contrapunem Cercului Mic Cercul Mare: valori creştine (evident fără ură), patriotism (dar nu xenofobie), în plan economic un libertarianism care să atragă micii întreprinzători.

Munca ar fi titanică. Rezultatele nu s-ar vedea imediat dar ar fi pe măsura efortului. Devin accesibile, măcar în parte, toate electoratele cu care dreapta nu poate comunica acum sau cu care dreapta a comunicat până acum imperfect. Dinamica electorală a României se schimbă profund pentru următoarele decenii. Stânga e plasată în defensivă, poate fi chiar obligată să se schimbe radical în bine (în genere indiciul unei victorii totale).

În ce condiţii este Cercul Mare totuşi… inferior?

Posibilitatea unu: Cercul Mic este de fapt mai mare decât cred. În alte cuvinte, postarea pe care tocmai ai citit-o greşeşte într-un mod fundamental. Datorită acestei erori pe care evident nu o sesizez, este de fapt posibil ca, pe baza electoratului descris de Cercul Mic, să câştigi fără mari emoţii prezidenţiale după prezidenţiale şi cel puţin 40% la parlamentare ( = poţi guverna doar cu UDMR şi minorităţile naţionale drept aliaţi).

Posibilitatea doi: status quo. „Vorbim de parcă ne interesează Cercul Mic, dar luăm voturi ca de obicei: ‘Jos Iliescu!’ + Marele Om Providenţial care câştigă prezidenţialele + ce mai obţinem prin rural din alegerile locale influenţate indirect de Marele Om Providenţial.”

În cazul ăsta totul va fi bine, dreapta e acum la stadiul când nu şi-a găsit încă următorul Mare Om Providenţial. Îl va găsi şi va fi frumos şi bine şi perfect.

Dacă-l găseşte.

Posibilitatea trei: Fără cercuri. Suprascrii ariile sociale. Vorbeşti tuturor despre familie (= învăţământ, sănătate), despre eficienţă în administraţie, despre reducerea birocraţiei, despre atragerea investiţiilor străine, reducerea corupţiei şi alte teme care nici nu sunt luate în calcul acum.

Apar două probleme: cum dovedeşti că nu e doar vorbărie şi că şi poţi face ceva? Să zicem că dorinţa de schimbare rezolvă problema – votanţii îşi creează singuri iluziile. Problema doi: cine vorbeşte? Necesitatea strategică devine schimbarea comunicatorilor şi a liderilor. Pentru a parafraza serialul „The Wire”, cariera multor politicieni români s-a încheiat în 2010, dar ei nu ştiu încă asta pentru că nu le-a spus-o nimeni (cei apăruţi în prim-plan în 2012 – Blaga, MRU, Neamţu – îşi joacă acum şansele).

Posibilitatea patru: lărgirea limitată a Cercului Mic. Se face o adăugare masivă, prin cooptarea unuia dintre grupurile care sunt acum ignorate. Nu par să existe resurse intelectuale pentru aşa ceva în rândul politicienilor dreptei, poate vom fi surprinşi.

Posibilitatea cinci: Cercul Mic sau status quo-ul sunt preferabile a priori. Cercul Mare prezintă prea multe pericole comunicaţionale şi este inutilizabil în plan politic din motive istorice. Dreapta românească de după 1989 s-a format pe alte tipare, o schimbare pare greu de realizat acum. Patriotismul şi creştinismul sunt teme sensibile, din motive numeroase teama de cădere în extremă este foarte răspândită.

Articol preluat de pe blogul Sociollogica

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Exact astea au fost „strategiile” geniale cu care PDL a pierdut şi alegerile şi substanţa doctrinară in 2012. Acum este un partid-fantomă şi ar trebui să-şi vadă de prosoape şi ort, nu de calcule electorale.

    In primul rînd, asupra confuziei termenilor. Să lămurim cîteva chestiuni:
    1. Dreapta nu poate fi atee sau creştină, ci poate cuprinde sau nu grupuri şi cercuri atee, creştine, ortodoxe/catolice/protestante, budiste, islamice, agnostice şi, de ce nu, animiste. In funcţie de religia majoritară a electoratulului, un partid -de dreapta sau de stânga- se poate sau nu mula pe preferinţele religioase ale cetăţenilor. Simpla ataşare şi agitare a momelii religioase nu conferă culoare politică de dreapta sau de stânga politrucilor demagogi care vor să se folosească şi să batjocorească in troaca politică credinţele oamenilor. Iată de ce un tiran socialist precum Mussolini nu a avut niciuun scrupul ca, după ce şi-a declarat sus-şi-tare ateismul, să încheie acordul fascistoid de la Lateran cu Vaticanul. La fel şi Hitler, la fel şi Stalin, şi Ceauşescu, până şi Castro, toţi au trecut printr-o fază rebelă, antireligioasă, pentru ca apoi să sesizeze utilitatea religiei şi dezvolte alianţe cu marile biserici sau să le tolereze şi infiltreze pentru a le folosi împotriva populaţiei, ca instrumente de propagandă şi represiune.

    2. Dreapta populată preponderent de creştini nu trebuie să fie nici o susţinătoare activă a Bisericii şi nici să respingă sau să atace ateii, agnosticii şi cetăţenii de altă religie cu care împărtăşesc aceleaşi valori societale in sfera politicii. Cel mai bun exemplu este partidul doamnei Merkel, care nu a avut nicio problemă să propulseze in funcţii importante cetăţeni de etnie turcă şi confesiune musulmană. Valorile religioase nu trebuie să prevaleze asupra celor politice, asta, binenţeles, dacă dreapta vrea să activeze politic intr-o democraţie liberală. altfel, derapajul in direcţia teocratizării devine inevitabil.

    Acum să abordăm chestiunea cercurilor. Mi-este foarte clar că autorul nu prea a avut de-a face cu ţărani, cu fermieri, zileri sau gospodari, cu pensionari ce trăiesc la ţară. La fel de clar mi-a fost la precedentele alegeri aspectul desprinderii PDL şi a sateliţilor săi de interesele şi nevoile acestei pături sociale. Haideţi să vedem ce poate atrage ţărănimea la vot şi cum îi poţi convinge să voteze forţele de dreapta, obligatoriu proapete. Ce şi unde-i doare pe ‘barbarii’ gliilor strămoşeşti…nimicite timp de 7 decenii de socialişti.

    a] problema numărul 1: regimul juridic al proprietăţii funciare. Este imperios ca lucrările de cadastru şi publicitate imobilară să fie definitivate. Orice partid care promite solemn in campanie, in buricul satului, că va aduce Armata şi Judecători delegaţi pentru medieri şi că va termina cadastrul in 3 luni de zile va cîştiga alegerile. Corelativ, o promisiune precum permiterea înarmării ţărănimii ar ajuta enorm. Fermierii au mare nevoie să-şi poată apăra pămîntul şi fructele lui cu arma-n mână! Şi nu e suficient o puşcă cu alice, ci cât mai multe semiautomate!

    b] problema numărul 2: rentabilitatea investiţiilor agrare. Ce se poate promite aici? simplu: liberalizarea cultivării marijuanei şi obligarea băncilor la reluarea procesului de creditare a agriculturii la dobânzi minime. Marijuana nu trebuie să devină un produs liber la comercializare ca dedicaţie pentru hipsteri, ci in folosul imediat al milioanelor de fermieri sărăciţi, pentru miile de bolnavi de canceri şi pentru stimularea turismului de profil.

    c] problema capitalului: asta se rezolvă prin liberalizarea pieţei imbobiliare şi prin întocmirea cadastrului. Pentru a linişti ţăranii -care repede se aprind la ideea că vin moşierii străini şi le iau pământul de la gură, dar atunci când cineva le pune banu în mână nu stau să se uite la naţionalitatea cumpărătorului- se poate anunţa o limită a deţinerii de terenuri agricole pentru străini, de pildă 300 ha.

    d] problema serviciilor. Politicianul de dreapta cu valori ferme din sfera liberalismului economic poate promite un program special de atragere a medicilor şi învăţătorilor la sate prin împroprietărirea acestora, prin relaxarea condiţiilor de deschidere de cabinete medicale in spaţiul rural, prin defiscalizarea serviciilor medicale pe o perioadă de 3-5 ani, prin permiterea trocului ca modalitate de plată a acestor servicii. Pentru asta e necesar ca in prealabil partidul de dreapta cu pretenţii de guvernare să realizeze un proiect de liberalizare totală a medicinei, a asigurărilor conexe, incepînd insă cu zonele rurale unde efectiv NU mai există niciun fel de serviciu medical, situaţia care practic atestă încălcarea grosolană şi sistematică a constituţiei sociale acceptate de toţi politrucii posdecembrişti.

    e] libertarianism pentru ţărani. Cine spune că libertatea nu poate fi înţeleasă de către un proprietar de pământ? păi e pe dos, şi vorbesc din experienţă: mai degrabă îl lămureşti pe un ţăran stăpân pe gospodăria lui asupra ideilor libertariene decât un orăşan bugetar, asistat de stat ereditar, iobag involuntar şi inconştient pe moşia statului socialist. Şi cel mai bine e să-i oferi ţăranului simplitatea libertariană a serviciilor de educaţie: posibilitatea homeschoolingului, a dascălilor delegaţi, a şcolii autonome, a învăţămîntului virtual a la Khan Academy. Asta pentru că, deşi pare bizar pentru hipsterii de cafenea urbană, internetul a ajuns şi la sate! Şi pentru că mare parte din aceşti ‘ţărani’ sînt in realitate orăşeni vârstnici care se retrag in apusul vieţii către locuri mai liniştite şi bucolice, printre ei destui profesori şi ingineri bine educaţi care pot suplini lipsa profesorilor din mediul rural, cu condiţia ca legea să le-o permită. şi nici măcar nu-i nevoie ca aceste programe de liberalizare să fie prezentate sub stindardul aiuristic al libertarianismului, care, la drept vorbind sună in urechile majorităţii ca un nume de sectă [şi o spun ca libertarian convins care insă niciodată nu se prezintă ca atare in conversaţii cu oameni mai puţin informaţi şi prea puţin politizaţi]

    • ai cateva idei..dar esti pe langa.
      la tara sunt profesori si ceilalti pot face naveta. sunt destule persoane educate altii decat pensionarii. multi de la tara sunt plecati afara sau au rude afara. telefonia mobila,cablul,antenele de satelit sau retelele de internet sunt peste tot in zona rurala.
      multi bani europeni au venit in ultimii ani in zona rurala si au aparut exploatatii de sute si mii de ha.
      aia cu taranul care poate fi libertarian e o poveste..
      la tara deja sunt capitalisti si 15-20% din comunitate mai lucreaza la camp. peste tot sunt utilaje si instalatii noi. vorbesc de baragan cel putin, dar banuiesc ca e lafel in toata tara.
      aici mentalitatea e pe clanuri,pe rudenie…iar primarul sau consilierii fac legea in spatiul rural.
      problemele de cadastru am inteles ca vor fi rezolvate de samsung .
      iar in ceea ce priveste cercul mic…e doar o gaura ptr pdl.

    • Luand-o de sus in jos, mie nu mi-e clar ce anume din articol v-a determinat sa scrieti ca „autorul nu prea a avut de-a face cu ţărani, cu fermieri, zileri sau gospodari, cu pensionari ce trăiesc la ţară.” (OK, am inteles mesajul dvs. cu privire la diacritice dintr-un alt comentariu, si o sa incerc sa-l respect… insa de data viitoare).
      Dimpotriva, mi se pare ca dl. Mateescu a fost chiar surprinzator de perspicace (pentru un om foarte tanar si care, vorba aia, probabil n-a tras nici sapa, nici coasa, a studiat intr-o strainatate mult mai civilizata etc.). Am fost placut impresionat si nadajduiesc sa mai aud de dansul si-n alta calitate decat aceea de observator – perspicace, inteligent… dar pasiv.
      euNuke, ce anume v-a deranjat in acest paragraf?
      „Există un mod de a atrage voturi din rural fără să mituieşti votanţi ca un ersatz-PSD? Dreapta n-are habar, nu ştie, priveşte ruralul precum îl priveşte presa românească (un spaţiu al exoticului barbar), nu e interesată de oamenii de la sate, nu vrea să afle ce îi interesează, ce îi îngrijorează, ce îi motivează, care sunt diferenţele – de exemplu – între ruralul valah şi cel transilvănean. Acest lucru este explicabil: pentru dreapta românească ruralul a fost întotdeauna câh, spaţiul din care trebuia evadat şi care trebuie acum ignorat, amintirea prea-prezentă a unei Românii nemodernizate. De aceea ruralul nu este în Cercul Mic.”
      Mie mi s-a parut un rezumat exceptional al situatiei.
      Mai departe, lasand la o parte exagerarile retorice de genul celei de la pct. b), rezonez perfect la ce-ati scris. Poate la punctul a) mai mult decat la toate celelalte; am mai exprimat astfel de deziderate si-am primit (in bataie de joc, desigur), sfaturi foarte bune, de fapt – de ce nu te duci sa-ti mai cumperi o ladita de munitie? Pai, chiar asa, de ce nu??? Buna idee…
      Lasand gluma la o parte, evident ca o taranime auto-suficienta, numeroasa, rezonabil educata si (mai ales) inarmata ar fi cosmarul cel mai negru al oricarui guvern cu tentatii autoritare. Adica al oricarui guvern, punct. Prin urmare n-o sa se intample.
      Alte idei?

      • @Prostu’ satului. Ok, aveţi dreptate in ceea ce priveşte impresiile mele legate de autor. am recitit de dimineaţă articolul şi comentariul şi da, am exagerat. Îmi prezint aici scuzele domnului Mateescu, căci l-am nedreptăţit asociindu-l din grabă cu strategii şi corifeii pdl.

        Legat de punctul b] -nu văd „exagerările retorice”. Cultivarea marijuanei se poate face cu o investiţie minimă, pe suprafeţe mici, cu forţă redusă de lucru in primă fază, şi se pot obţine profituri inca de la prima recoltă, mult mai mari decât la oricare altă plantă. In plus ar atrage investitori mici şi mijlocii din toată Europa. Ceea ce ar crea condiţii pentru liberalizarea parţială a pieţei imobiliare agrare şi dezvoltarea sa in beneficiul ţăranilor proprietari [dată fiind apariţia unei cereri mari externe automat preţurile la ha o să crească]. De aici capitalizarea şi rentabilizarea..forţate de noile condiţii de piaţă. Cultivarea intensă a marijuanei conjugată cu oarece eforturi către agricultura bio poate determina dezvoltarea intensă a agroturismului pe scară largă, nu ca acu, când avem 20 de pensiuni de gen in toată ţara. In plus un segment consistent de clienţi ar fi format din bolnavii de cancer, care îşi pot uşura suferinţa la costuri reduse, mult mai mici decât in prezent. Deci, chiar nu văd retorismul. E calcul economic rece, poate sună cinic, dar asta e.

  2. 1. Absenţa conceptului de comunicare în masă. Dreapta românească este elitistă se adresează doar celor consideraţi că pot înţelege nişte idei , în loc să le simplifice pe înţelesul tuturor. Proprietatea n-am auzit pe nimeni din dreapta să o explice astfel încât să valorifice sensul individual cuprins în cuvânt. Tot de la absenţa acestui context, nu s-au compus teme de comunicare cu mediul rural, care prin definiţie ar trebui să fie de dreapta(administrarea unui capital individual personal).
    2.Absenţa practicilor de menţinere a contactului cu electorii. Odată câştigate alegerile, uşile s-au închis pentru cetăţeni, aleşii fiind ocupaţi cu afacerile şi cercul personal de privilegiaţi.
    3. Absenţa unei competiţii reale. Majoritatea unor politicieni de dreapta sunt produsul şi investiţiile unor fundaţii care au investit burse şi bani şi acum aşteaptă să delivreze marfa în interesul ideologic al lor, nu neapărat cel mai bun pentru electorat. Mă refer la fundaţiile creştine în particular, valorile desuete nu corespund neapărat cu valorile şi practicile societăţii. De acolo reacţia de respingere.
    4.Blatul local între reţelele politice. Pragmatismul accesului la resursele locale diluează până la zero diferenţele ideologice avem aceleaşi mentalităţi care concurează pentru dreapta sau stânga, chestie de steag şi nu de caracter sau mă rog concepţie.
    5. Certurile infinite.
    6. Manipularea eficientă a electoratului de către stânga, neexploatată eficient de dreapta, e culmea tot ceea ce se critica în anul precedent venirii la putere, e implementat pe bandă rulantă la ora actuală la nivel de politici…

  3. Din punctul meu de vedere as aborda simplu:

    Sa fie dat celui ce voteaza ce asteapta!!!!

    Pai oare ce asteapta cetateanu’?

    Unii in prima etapa, chiar si in Franta, au asteptat ajutoare, si surpriza, nu prea le au…

    Daca se invata prima lectie – nu exista bani, banii se fac- asa cum se intampla acum in RO, ca nu se poate numai cu ajutoare si ca trebuie pus serios osul la lucru atunci dreapta castiga fara sa se forteze prea tare…

    Cred ca unii inca nu pot intelege cat de profunda si cata de mare intindere in timp are aceasta criza – prima criza intr-o lume globalizata…Valeau mama, ce greu este…

    Chestiunea cu mediul rural: povesti de adormit pruncii, inclusiv chestiunea cu fondurile europene care multa treaba ne vor da ele, dar cui? Oamenii pleaca la oras, asta este tendinta, si deci pentru cine se dau banii astia? Pentru cine vrea UE sa arate preocupare?Pai, din practica se va dovedi, relativ repede, caci acum la 3 ani se face o evaluare, ca nu merge treaba chiar cum o imagineaza unii…

    Daca ne uitam la beneficiile programului SAPARD si la faptul ca unele investitii de acolo sunt acum in faliment, sau in cel mai bun caz, numai bune de vanzare, intelegem ca lucrurile stau un pic diferit.fata de abordarea propusa…

    Revin la topic: am convingerea ferma ca dreapta va triumfa, numai ca nu stiu orizontul de timp…Politicienii au un mare rol in orientarea maselor, dar daca s-ar increde mai mult in sfaturile expertilor ce bine ar fi…

    Oricum lumea, si asta nu numai in RO, a inceput sa inteleaga si daca intelege China si chiar Rusia oare ce se mai poate intampla pentru a schimba cursul aproape ireversibil al istoriei?

    Totul ramane o chestiune de timp, de rabdare, de resurse necesare pentru a rezista suvoiului populist si de expertiza -adica de cautare a omului potrivit la locul potrivit.

    • care dreapta va triumfa? ce fel de dreapta? de ce dreapta si nu stanga? ce diferente vor mai fi intre dreapta si stanga peste 20 de ani?

      • Va rog sa tineti seama ca fac supozitiile….

        Cine va castiga?
        In viziunea mea, cel mai probabil Dreapta, pentru ca orice Stanga are nevoie de numeroase resurse care in prezent nu mai sunt. Pai cand se va prinde si stanga de chestiunea aceasta va incepe sa abordeze masuri de dreapta – chiar au fost comentarii precum ca PSD aplica alt gen de masuri si vai, ma rog, s-au scuzat dansii avem parteneri de dreapta, dar zau ca nu prea se vad. Raspunsul in viziunea mea este ca limitarile actuale impun alt gen de masuri, unele chiar neconventionale, care insa ne duc inevitabil la intarirea dreptei,

        Actualmente avem o radicalizare: unii mai de dreapta vor sa fie foarte de dreapta, stanga vrea sa fie tot mai de stahga, dar concret daca ne uitam pe masurile propuse lucrurile nu mai stau asa – cauza; limitarile actuale.

        Care dreapta va castiga?
        Dreapta soft – aceea care intelege sa faca melanjul intre mecanismele de pietei libere si masurile sociale astfel incat sa tina seama de starea natiunii – obosita sau epuizata, plictisita, neincrezatoare, s.a.m.d.

        Va putea sa castige stanga soft?
        In opinia mea NU, NICIODATA pentru ca orice ar demara stanga ajunge, mai devreme sau mai tarziu, tot catre stanga extrema – populismul pentru matul gol merge pana la un punct, de unde se transforma in revolutie/ capitalism salbatic – este un dat al naturii umane si nimic altceva.

        Cum va arata stahga si dreapta dupa 20 de ani – nu stiu depinde in ce zona a ciclului economic ne vom afla. Nu exista o dreapta sau o stanga pentru amorul artei, desi nimic nu mai pare imposibil…

        Dar lectiile trecutului trebuiesc invatate deplin si logic pentru a evita repetarea greselilor lor in viitor.

        Capitalismul salbatic s-a slefuit in timp, insa stanga nu a reusit niciodata, desi se straduieste de ceva vreme.

        Stanga a produs monstrii care au dainut vreme indelungata – Ceausescu este numai unul dintre acesti monstri creati si impinsi de sistem.

        Dreapta, datorita sistemului imunitar numit democratie nu a lasat monstrii sa isi extinda dominatia in timp.

  4. Se pare ca exista un astfel de curent: Gigi Becali a fost primit in PNL(marele crestin), iar Antonescu a adoptat un discurs nationalist.
    Nu toata lumea vede insa cu ochi buni Becalizarea PNL, desi partidul creste.
    Cat despre Ungaria, sper sa nu urmam un astfel de model…
    Cu alte cuvinte, la un popor primitiv, prind populismul si demagogia; indiferent de „culoarea palitica”.

    Desi este drept ca si in America, Republicanii au un mesaj crestin.

    • se pare ca becali a si iesit din pnl cateva ore mai tarziu fara de postarea dvs. ne puteti face o referire si la intrarea lui train basescu.?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Barbu Mateescu
Barbu Mateescu
Sociolog, Barbu Mateescu a absolvit in 2005 University of Pennsylvania

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro