joi, martie 28, 2024

Dreapta contra Stanga in dezbaterea publica, fara menajamente. Si o intrebare pentru cititori

Cei ce urmaresc atenti tonul si dinamica dezbaterii publice din Occident remarca imediat un lucru fara precedent: Disperarea acuta a ideologilor si purtatorilor de cuvant ai stangii. Este de inteles: Baza lor sociala de putere politica se clatina. Mai mult, pierd pe zi ce trece pozitiile de autoritate morala si intelectuala (inclusiv capacitatea de a domina si dicta parametrii dezbaterii publice si fluxului mass-media). Sunt pozitii pe care le controleaza autoritar de decenii si despre care ajunsesera sa creada ca sunt un monopol de drept divin. Mai important insa este faptul ca un intreg univers doctrinar, intreaga lor lume mentala, cu miturile, fobiile si iluziile ei, se prabuseste. Confuzia, dezorientarea, panica sunt palpabile de sus pana jos.

Socul realitatii anunta ca s-a ajuns la scadenta. Tripla criza -economica, politica si cultural-morala- a Americii si Europei Occidentale este mai presus de orice criza unui intreg sistem institutional si de politici publice izvorat din idei. Ideile stangiste. Acum aceste idei isi dau in sfarsit masura. Grefate cu fervoare timp de decenii pe corpul sistemului liberal-democrat capitalist occidental, au ajuns ca pana la urma sa-l blocheze.

Ironia este dubla. In lupta dintre Marx si Weber, Weber are ultimul cuvant. Ideile sunt cele ce schimba lumea. Lupta de idei, nu mecanica modurilor de productie este motorul istoriei. Avem privilegiul sa asistam la un studiu de caz istoric. Agitatia stangistilor care incearca disperati zilele acestea sa recapete pozitia hegemonica in dezbaterea de idei, este o dovada vie ca in ciuda reverentelor pe care le fac marxismului si altor determinisme structuraliste, acestia au totusi intuitia faptului ca miza reala se joaca la masa luptei de idei.

Traversam deci o perioada extrem de interesanta. Cei ce doresc sa urmareasca la lucru forta ideilor in istorie au o ocazie rara, una la o generatie sa vada pe viu un moment de cotitura. In asemena momente de volatilitate, confuzie si fluiditate, asa cum a aratat politologul american Mark Blyth, dinamica ideilor determina viitorul. Sunt clipe astrale ale istoriei cand climatul public se decide pentru mai multe decenii si generatii. Formule ale viitorului se degaja treptat din modul in care ideile in dezbatere infrunta realitatea in dezbatere, ajustandu-se ei si ajustand-o in acelasi timp. Este momentul in care ideologia si doctrina politica isi demonstreaza adevarata magnitudine a influentei imense ce o au asupra societatii umane moderne.

Dezbaterea la noi

Acesta este fundalul pe care trebuie sa privim valul de dezbateri pornit in Occident si care a ajuns si la noi. Masacrul de la Oslo, falimentul experimentului obamist, frisoanele euro si UE, criza datoriilor, renegarea multiculturalismului, vandalismul din Anglia, genereaza evident discutii aprinse si in Romania. Aceste discutii conteaza. Indiferent ce am spune despre exceptionalismul sau inapoierea romaneasca, astfel de discutii seteaza climatul, vocabularul, asteptarile ce vor determina opinia publica si decizia electoral-politica pe termen mediu si lung. Nu e putin.

Sa discutam deci despre dezbaterea stanga versus dreapta in Romania, azi. Am sa iau ca punct de reper discutiile relevante din ultimele saptamani, asa cum s-au materializat ele in interventiile din Revista 22 si de pe Contributors-Hotnews, platformele mele publicistice in tara. In speta, am fost atent la reactiile din ultima saptamana la articolele semnate de Vladimir Tismaneanu, Mihail Neamtu, Stefan Vlaston, Dan Tapalagă, Theophyle si bineinteles la propriile texte (in Revista 22 si Contributors). Voi prezenta in continuare cateva comentarii bazate pe aceste observatii.

Comentariul 1

Sa incepem prin a nota ca autorii numiti mai sus si altii ca ei isi asuma deschis valori de dreapta –adica nu isi ascund orientarea ideologica. Au onestitatea sa lase cititorul sa stie care le este profilul doctrinar-intelectual. Nu pretind ca sunt altceva decat sunt. Contrastati asta cu practica comuna pana mai ieri atat in Occident dar mai ales la noi. Anume de a prezenta publicistul sau analistul ca fiind „neutru” doctrinar. Aceasta fictiune –omul fara valori, principii si partipriuri – care iese in fata natiunii sa-i spuna Adevarul Obiectiv, este o inventie pe care stanga mediatica, intelectuala si oligarhica a exploatat-o si o exploateaza sistematic. Ridicati masca oricarui „analist obiectiv” si probabilitaea ca veti da de un stangist-oportunist este de aproape 100%.

Este o diferenta radicala de filozofie publicistica. Profesionismul mai sus numitilor autori (si al altora ca ei din publicistica romaneasca) sta nu in pretentia obiectivitatii ci in efortul de a fi obiectiv si rezonabil in fata evidentelor empirice si logicii, tinand insa cont de realitatea propriilor valori si orientari. Diferenta intre „pretentie” si „efort real” (fie si imperfect) e imensa. Profesionismul si obiectivitatea cuiva nu sunt asumate prin etichetare. Sunt dovedite. Zilnic. Mereu si mereu in tensiunea cu realitatea comentata si cu propriile partipriuri.

Sa retinem acesta observatie. Ea puncteaza o trasatura importanta a jurnalismului viitorului. Din ce in ce mai mult, credibilitatea celor ce pretind obiectivitatea -vanzand de fapt agenda elitelor progresiste de stanga sau a oligarhiei plutocratice- va fi chestionata. Un nou tip de comentariat jurnalistic –onest, cu valorile pe masa, la vedere- se degaja sub ochii nostri. Ajutat de aparitia internetului, acesta va dizolva monopolul mediatic pus (sub acoperire) asupra dezbaterii publice de catre elitele stangiste occidentale sau de catre oligarhiile plutocratice post-comuniste.

Auto-afirmarea dreptei publicistice induce deci o dinamica pozitiva. Ea obliga la reactie de pe stanga. Treptat-treptat vom vedea si in Romania, ca peste tot in lume, cum comentatorii ce pana mai ieri se declarau „impartiali” isi recunosc propensiunile stangiste. Inteleg ca deja fenomenul s-a pus in miscare prin studiourile de televiziune din Bucuresti. E un castig emorm pentru asanarea dezbaterii publice. Fenomenul trebuie incurajat.

Comentariul 2

Vorbim aici despre calitatea intelectuala precara a publicisticii stangistilor romani si a prezentei pe internet a stangismului. Nici occidentalii nu stau bine, e drept. Asa cum spuneam, criza ideilor stangiste la nivel global e o realitate palpabila. Totusi Occidentul are in continuare nume si surse de calitate pentru idei si retorica de stanga. Stangistii romani sunt dezamagitori nu atat in lipsa de idei proprii sau incapacitatea de a fi proactivi. Sunt dezamagitori in incapacitatea de a discerne de la cine, ce si cum trebuie sa preia cand este vorba despre temele si argumentele produse spre beneficiul lor de catre centrala de idei si mediatica a elitelor occidentale stangiste. Si mai sunt dezamagitori pentru ca practica un tip de abordare care copiaza ce e mai rau de la stanga occidentala, corecta politic si obisnuita sa cenzureze si controleze. Exista si cativa tineri romani care au potential de stanga decent dar momentan nu isi pot face loc in prima linie datorita veleitarilor sau oportunistilor sub acoperire.

Am vazut la Comentariul 1 cum putem ajuta stanga sa iasa din fictiunea ipocrita si manipulatoare a „impartialitatii”. Intrebare: Putem sa-i ajutam si sa-si recalibreze discursul intr-o directie mai inteligenta si mai informata? Putem ajuta tinerii stangisti purtatori ai unui discurs daca nu corect cel putin inteligent si decent, sa iasa in fata? Desigur. Pentru asta trebuie insa sa fim insa foarte transanti si duri pe trei paliere, care reprezinta cele trei caracteristici majore ale retoricii stangiste actuale:

a. Stangistii romani par blocati in strategia tipica de a reduce totul al un joc de etichete delatoare. Mintea lor graviteaza in jurul rasuflatei manevre stalinsit-progresiste care postuleaza ca daca ai spus ca ceva sau cineva e ”extremist” sau „fascist” (sau „portocaliu”, in cazul momentului actual la noi), ai rezolvat totul. Asta tine loc de argument, de teorie, de evidenta. Nu iti convine ceva? E fascist. De ce? Pentru ca e fascist, cum de ce?!

Nu are rost sa elaboram. Tehnica (sau patologia) a fost studiata in amanunt mai demult de Jean-Francois Revel si, mai recent, de catre J. Goldberg in cartea sa „Fascismul Liberal” (tradusa si la noi, la Polirom). Doar sa notam ca cei ce doresc sa se delecteze cu o ilustrare concreta, pot gasi pe pagina de internet a Revistei 22 un studiu de caz exemplar, care se intampla sa-l aiba protagonist pe autorul de fata. Cititorul va vedea cum timp de mai multe runde si zile a fost imposibil sa determinam in dezbaterea respectiva altceva decat ca preopinentii doreau cu o ardoare fascinanta sa aplice o eticheta (anume „extremist de dreapta”), independent de orice logica sau evidenta empirica. Un spectacol de variatii pe marginea unui gen unic: caracterizarea delatoare, formula literara favorita, se pare, a stangii, indiferent de loc si epoca.

Ce putem face in fata unor cazuri de acest fel? Un lucru simplu: Sa nu ne lasam intimidati. De ani de zile corectitudinea politica face ravagii in primul rand datorita lasitatii sau comoditatii victimelor ei. Oricarui abuz trebuie raspuns in termenii cei mai duri si fermi cu putinta. Cand actualii purtatori de steag ai corectitudinii politice vor vedea ca nu le mai merge – ca obrazniciei lor delatoare i se raspunde cu dispretul si fermitatea pe care le merita- vor fi nevoiti fie sa se reprofileze, fie sa faca loc altor figuri neatinse de aceasta adevarata patologie. Oameni cu care se poate discuta normal. Pentru asta insa este nevoie de multa fermitate. O avem?

b. Stangistii romani sunt lipsiti de constiinta propriilor limitari informationale si intelectuale. Exemplul meu favorit sunt reactiile la textele lui Vladimir Tismaneanu. Daca acesta din urma ar primi o suta de lei pentru fiecare caz de june stangist surprins dandu-i lectii celui care in mod normal ar trebui sa-i fie profesor (daca tanarul in cauza ar avea capacitatea sa treaca de un examen de admitere la universitatea unde preda Tismaneanu), Hotnews ar avea in mod sigur un contributor milionar, poate chiar un nou patron.

Pilduitoare este si experienta subsemnatului, tot pe Contributors. Nu mai departe de saptamana asta am scris un text in care foloseam tema teoretizarii dezechilibrului intre consum si productie de catre economisti precum si tema predictiei in stiintele economice pentru a atrage atentia asupra responsabilitatilor si limitelor economistilor relativ la criza economica. Nu era acolo nimic nou sau surprinzator pentru cineva minimal informat despre discutiile de specialitate. Repetam pentru publicul romanesc niste teme ce se degaja de mai bine de un an in dezbaterea occidentala.

Reactiile stagiste au fost tipic-exemplare: De la incapacitatea de a identifica tema sau teza unui articol simplu, la intratul in tangente calchiind locurile comune ale propagandei obamiste, pana la admonestari facute cu falsa autoritate epistemica si somatii de a raspunde unor intrebari sau provocari ce -in formularea lor- tradau lipsa unor cunostinte elementare necesare unui dialog de natura celui anvizajat de peopinenti. Si, evident, insulte pure si dure. Toate fara cea mai simpla constiinta ca ceea ce era in discutie nu era o opinie personala a autorului ci o traducere intr-o adaptare personalizata a unui punct de vedere larg raspandit in comunitatile epistemice relevante tematicii.

Ce putem face in astfel de situatii pentru a ajuta asanarea dezbaterii si pentru a grabi procesul prin care o noua generatie de publicisti de stanga sa iasa in fata? Din nou, ca si in cazul Comentariului 1, solutia sta in reactia transanta si dura. Unii dintre cititorii de buna credinta sint deranjati ca autorul de fata nu raspunde la interventii stangiste precum cele de la articolul despre economisti. Sau ca uneori sunt mai taios cu acest tip de „cititori” ce se doresc „interlocutori” si „profesori” fara a dovedi buna credinta sau stiinta necesara acestor roluri. Sa spunem totusi ca pentru a raspunde insa la toate pseudo-obiectiile, distorsiunile sau confuziile stangistilor romani, ridicate de un singur articol, ar trebui sa scrii 10 articole suplimentare, lucru care devine aproape automat –dati fiind interlocutorii- un curs de meditatii prin corespondenta. N-ar fi o problema. Banuiesc ca unii dintre noi ar face-o. Rabdarea ingereasca a unor „contributori” in acest sens este remarcabila. Numai ca, stim cu totii, este un efort inutil.

Nu intrand in mlastina si ceata dialogului cu minti setate pe alti parametrii decat ai dialogului avansam agenda dezbaterii publice. Avansam daca trimitem aceste minti –ferm si fara menajamente- exact acolo unde le este locul. Avansam daca o sa continuam sa presam agresiv pe agenda teme si argumente la un nivel pentru care se cer reactii de un anumit standard. Atat timp cat acele reactii nu vin, nu avem ce discuta. Tot ceea ce stim despre „discutii” fara standarde minimale de raspuns, este ca sunt o pierdere de timp. Ele nu fac decat sa valideze un tip de retorica si de indivizi care bruiaza dezbaterea informata, pragmatica si realist problemelor si blocheaza accesul pe prima linie a unor figuri de stanga decente si informate.

c. Stangistii si adeptii corectitudinii politce sunt practicanti fara scrupule ai dublei masuri. Este amuzant cand cei care s-au obisnuit sa atace, insulte, demonizeze si demoleze fara scrupule sunt surprinsi ca li se raspunde exact asa cum merita. Este amuzant cum invoca imediat in sprijinul lor regulile civilitatii si protocolul dezbaterii decente. Adica: Daca te apuci sa ironizezi si sa acuzi de ignoranta un autor, sa-i dai lectii, inclusiv recomadari bibliografice fara sa ai habar despre subiectul in care te pretinzi autoritate, se numeste dezbatere de idei. Daca autorul iti raspunde ca habar nu ai ce spui, ca de fapt tu esti cel ignorant, ca practici cel mai jenant amatorism, ca esti cu totul strain de referirile bibliografice respective si prin urmare nu e nimic de discutat cu tine, atunci autorul este pasibil de a fi acuzat de aroganta, incalcarea regulilor de dialog etc.

Daca acuzi pe cineva din senin,cu totul gratuit, fara argumente si dovezi de fascism, xenofobie, extremism etc. avem o dezbatere de idei. Daca acel cineva iti atrage atentia ca bati campii si ca nu are cum si de ce sa discute astfel de aberatii, atunci se numeste raspuns dispretuitor si acuze lipsite de argumente. Daca iei numele cuiva si il asociezi fara vreo baza cu teme pasibile de a-i murdari reputatia, se numeste o robusta disputa intelectuala. Daca ti se atrage atentia ca acuza de rasism si xenofobie este o chestie serioasa cu care nu te joci si daca ti se spune ca esti iresponsabil atunci cand o ridici impotriva cuiva fara sa ai nici cea mai mica dovada sau argument, se numeste agresivitate.

Daca distorsionezi spusele unui om se numese o profunda interpretare demistificatoare. Daca acest om face efortul sa reconstruiasca structura unui argument, si cere sa i se arate pe ea unde este identificabila tematica acuzatoare, pentru ca el nu o vede, se numeste aroganta si refuz al dialogului. Iar daca acesta iti atrage atentia ca nu poti chestiona idiosincratic liberalismul cuiva care nu numai ca si-a dedicat toata activitatea publica liberalismului dar mai mult si-a construit toata cariera academica, asa modesta si imperfecta cum este, in jurul ei, se numeste „narcisism”. Dar cititorul a inteles deja esenta argumentului, asa ca nu mai are rost sa insistam.

Intrebarea aici, ca si la punctele anterioare este aceeasi: Ce e de facut? Ce putem face in astfel de situatii pentru a ajuta asanarea dezbaterii? Raspunsul este si el acelasi. Sa reactionam prompt, categoric si fara menajamente. Sa denuntam dubla masura si sa dam replica pe masura. Exact asa cum merita. Cu cat mai direct, cu atat mai bine. Oricum nu conteaza pentru ei. Indiferent ce faci, vor spune tot aceleasi lucruri, vor juca acelasi circ al ofuscarii si indignarii de a fi jigniti, etc. Reactia ferma si denuntarea categorica a jocului lor ii va face insa ca data viitoare sa fie mai atenti, mai ezitanti. Sa gandesca de doua ori inainte de a aplica indiscriminat si iresponsabil cliseele corectitudinii politice. Este un inceput.

Concluzii

Observatiile de mai sus, schiteaza o pozitie care, este de sperat, ar putea duce atat la asanarea discursului public in Romania cat si la reechilibrarea raportului stanga-dreapta in acest discurs. Nu ajutam nici dezbaterea publica, nici aparitia unei noi generatii de preopinenti daca acceptam in continuare sa jucam dupa regulile tacite ce ne impun sa inghitim cu resemnare abuzurile stangistilor – fie ei de factura occidentalizata, corecti politic, fie ei de factura locala, plutocratic-oligarhica.

De ce e importanta dezbaterea? Sa nu uitam de unde am pornit. Rolul ideilor. Calitatea si substanta dezbaterii conteaza. Conteaza ceea ce se intampla in spatiul disputei ideologice. Sunt unii care intervin in discutie insistent si zic ca disputa ideologica e o pierdere de vreme. Nu stiu ce spun. Starea si continutul dezbaterii publice determina in buna masura dinamica societatilor moderne. Cine nu a ajuns sa inteleaga asta, nu are ce cauta in dezbaterea publica. Nu ca asa decretam noi. Ci pentru ca este concluzia logica a propriei sale pozitii.

Bineinteles, autorul de fata se poate insela insa cu privire la strategia corecta fata de stanga si corectitudinea politica in discursul public romanesc. Iata de ce inchei cu o intrebare. Daca cele de mai sus nu schiteaza strategia corecta, atunci cum ar trebui sa arate aceasta strategie?

Distribuie acest articol

195 COMENTARII

  1. Din articolul asta lung nu reiese foarte clar „strategia corecta”.
    Din punctul meu de vedere, etichetarile sunt absolut oribile de fiecare parte. Traiesc intr-un stat pe care il doresc social. Cum vad asta? Sprijinirea fiecaruia la nevoie, ceva in idealismul de a-i da undita sa pescuiasca, nu pestele sa se hraneasca.
    In cazul in care sunt anuntat ca statul social trebuie sa moara, imi doresc sa imi anunt respectuos presedintele ca nu mai vreau sa platesc nici un fel de impozite si ca doresc desfiintarea oricarei institutii.
    Ca sa fie clar, nu sustin nemunca, delasarea, lipsa de interes, insa, de afirm ca din punctul meu de vedere este de dorit un stat social si il consider , macar ideologic, mult mai dezvoltat, sunt acuzat de a fi comunist, rosu sau orice alt lucru si vine un „portocaliu” care ma face „rosu”.
    Daca il intreb de ce? Pai asa, ca am spus cuvantul social in discurs.
    Amandoi gresim in etichetari si cum noi lucram unul pentru celalalt, nu ma astept sa o faca politicienii, care in fata se scuipa, dar beau la aceeasi masa.

    • Reactie de buna credinta, cu exceptia modului de prefatare a ei. Daca scriam doar:
      „Sa reactionam prompt, categoric si fara menajamente. Sa denuntam dubla masura si sa dam replica pe masura. Exact asa cum merita. Cu cat mai direct, cu atat mai bine” ati fi clamat neclaritati si ati fi cerut precizari ce ar fi facut necesare zeci de articole. Strategie clasica.

  2. Dezbaterea e primitiva in ambele tabere… dar facem o mare greseala daca rasturnam caruta crizei doar in ograda stingii.

    Vad cu nu l-ai ascultat pe Nouriel Roubini in WSJ si care il identifica clar pe G.W. Bush ca cel responsabil de declansarea crizei (deficitul creste cu 400% ?). Iar Grecia a avut pina de curind un guvern de drepta…

    • Nu. Nu este primitiva in ambele tabere. Si, nu. Nu despre Bush si Grecia e vorba in acest articol. Dar putem discuta si asta daca dv considerati ca e relevant.

      • Domnule Aligica,

        Dvs. afirmati ca ”Tripla criza -economica, politica si cultural-morala- a Americii si Europei Occidentale este mai presus de orice criza unui intreg sistem institutional si de politici publice izvorat din idei. Ideile stangiste”.

        Cred ca e o afirmatie extrema. Nu putem explica criza actuala doar pe seama politicilor sociale occidentale. Faptul ca s-a ajuns ca in unele cazuri sa traiasca din tata in fiu din ajutor social in unele ghetoturi americane si engleze ne da intr-adevar de gandit. Dupa umila mea parere, politicile sociale isi ating scopul in cazul tarilor cu un nivel ridicat de educatie (cum ar fi tarile scandinave), pentru ca prin educatie se castiga in autonomie si creste dorinta de independenta.

        Ca sa vedeti ca afirmatia e extrema, ar trebui sa fiti de acord ca la fel de bine s-ar putea demonstra ca criza e declansata de Dreapta (bancile intra in criza pentru ca au speculat prea mult pe bani fictivi, bursa a permis specula pe orice inclusiv pe produsele alimentare, etc.).

        Tocmai modul de a eticheta vi se poate imputa Dvs. Criza are cauze multiple, una dintre ele este cu siguranta faptul ca in unele tari (sa spunem SUA) s-a investit masiv in armament si razboi, indatorand statul pana la limita falimentului (la acest capitol republicanii exceleaza), in loc sa investeasca in educatie. Se vorbea de forum de undita ce trebuie data. Faptul ca politicile sociale sunt causa crizei poate fi doar ca ea nu s-a facut cum trebuie. Dar ar trebui sa vedem ce se intampla in cazul in care nu se mai fac deloc politici sociale. S-ar putea ca criza sa fie si mai mare. E clar ca sunt idealizari si idealizari…

        • Am raspuns deja la acesta tema.
          Daca ideea de deficit bugetar perpetuu pentru a finanta cheltuieli ce depasesc imens orice idee de „bun public” obisnuit si ideea de finantare inflationista a deficitului nu are legatura cu o anumita ideologie si practica politica, nu stiu ce are.

          • „deficitul bugetar perpetuu” nu e o idee de stanga, ci o realitate economica veche de secole. de fapt, singurul presedinte american care reusit, pentru foarte scurta vreme, sa achite integral datoria publica a SUA a fost Andrew Jackson in 1835. iar recent, deficitul a fost urcat la cer de regimul bush pentru a finanta razboaiele din irak si afghanistan si pentru a trece in spinarea publicului pierderile suferite de bancile ‘too big to fail’. iar bush era oricum, numai de stanga nu

            ma bucur sa constat distanta imensa care va separa de realitate.

            inainte a a deplange prostia si ignoranta celorlalti, poate ar fi bine sa le contemplati o vreme in oglinda.

            • Spuneti: “deficitul bugetar perpetuu” nu e o idee de stanga, ci o realitate economica veche de secole.

              Incorect. Cititi Democracy in Deficit de Buchanan si Wagner.
              Repetati sloganul cu Bush. Nimeni nu l-a aparat pe Bush sau, pentru masura, Nixon care a spus : „Suntem toti Keynesieni azi”. Dar repetati mecanic chestia cu razboaile. Sunteti prea categoric, sunati artificial pe un teren pe care sunteti evident precar. Sa ne uitam in oglinda cu totii.

  3. Numai citirea numelui dvs. imi provoaca rasul :) (scuze). Pe langa asta , prin parti pris-ul de extrema dreapta necritic si chiar infantil, nu faceti decat sa ma provocati si mai mult. N-am citit demult ceva atat de comic!

        • nu, ci se referea la confirmarea asertiunii: „Stangistii romani sunt lipsiti de constiinta propriilor limitari informationale si intelectuale.”. cu aprobarea moderatorului, dar „lipsa constiintei propriilor limitari informationale si intelectuale” se traduce, mai neaos, prin: „prostie pana la nivelul la care nici macar nu isi dau seama ca sunt prosti” sau, daca preferi, „prosti ca noaptea”.

          reactia dumitale este confirmarea acestei asertiuni despre stangisti. comentariul dumitale poate fi vazut ca o reactie a unui om de stanga (lasand la o parte ca in comentariu nu exprimati nimic, suntem obisnuiti cu limba de lemn, oricum; dar il plasati ca o critica la o idee de dreapta, deci putem deduce ca pana si absenta ideilor din comentariul dumneavoastra este, daca permiteti licenta, o absenta – spuneti-i stupizenie daca doriti – „de stanga”), iar lipsa logicii il face sa apartina categoriei deplin ilustrate de „lipsa constiintei propriilor limitari informationale si intelectuale”.

          din aceste motive, autorul s-a referit la faptul ca ii ilustrati spusele: de stanga si… cu „lipsa constiintei propriilor limitari informationale si intelectuale” (desi, mai neaos, ar trebui scris „prostie”).

    • mai nea sandule, vad ca nici macar n-ai citit articolul. Faci exact ce zice DPA ca fac stingistii, pui rapid eticheta cu ”extrema dreapta”. Si ce simt al umorului de ceapeu ai, ca doar de acolo ai fost adus de ceasca la oras, mai nea sandele,mai. Si chiar, ce nume caraghios ai, nea sandel, ca alexandru ti-ai spus doar din complexul de proaspat emigrant semidoct si plin de frustrari adus de ceasca de la tara, asa cum am mai zis.
      Acum e clar, mai nea sandele, sau mai servesti?
      Daca e vreo problema, io imi dau si numele, adresa de mail, orice, daca vrei sa schimbam o vorba, sau altceva putem sa ne intilnim, dar sa faci o baie inainte, bine?

    • Domnule Alexandru, faceti o mica gresala. Spuneti ca n-ati citit de mult ceva mai comic. Eu cred ca dumneavoastra n-ati citit asa in general nici articole comice, nici articole serioase si nici macar povesti cu stangisti cinstiti si competenti. Comentariu de doi bani conceput sa jigneasca dar care nu face altceva decat sa va descalifice. Doar atata puteti?

  4. Bine punctat! Suntem de ceva vreme coplesiti de acest nou tip de retorica bazata mai mult pe etichetare si foarte putin pe argumentare. Indiferent insa daca e caracteristica stangistilor sau celor de dreapta, efectul cel mai important, zic eu, e ca acest tip de retorica distruge complet dezbaterea. Nu se mai discuta fondul, ci se reduce totul la un razboi al etichetelor, trecand adesea prin toate gradele de nepolitete permise de limbaj. Un alt efect obtinut astfel e cel de respingere a eventualilor potentiali interlocutori care ar vrea sa se alature dezbaterii, dar care renunta cand constata ca de fapt nu se dezbate nimic.
    Efectul final, si cel mai trist, e ca de multa vreme nu mai schimbam idei si argumente, doar injurii si mistocareala ieftina. Iar asta ucide orice forma de agregare a ideilor in curente de idei, care ar permite ulterior trecerea la etapa concretizarii respectivelor idei. Si din asta avem cu totii de pierdut.
    Stai si te intrebi, e doar jocul intamplarii, reactia naturala a prostiei grobiene, sau exista o intentie in spate?

  5. nu stiu cum se face dar articolele unor lucian t. butaru, vasile ernu, costi rogozan, claude karnoouh; alina si norbert petrovici, victioria stoicu sau g.m tamas sunt mai plne de argumente, mai documentate si muuuul muuuult mai la subiect decat articolele scrise de cei enumerati de dumneavoastra mai sus.

    plus ca celor de catre mentionati de mine le lipseste cu desavarsire pupicurismul cu directia cotroceni. sau traseismul ideologic si doctrinar ( a se vedea vladimir tismaneanu, care a facut cate o halta si a profitat de fiecare regim, ca apoi evident sa se spele pe maini si sa spuna ca a fost o etapa nefasta din viata lui).

    o zi buna,

    ing george v.

    • Domnule inginer,

      aveti tot dreptul sa va placa orice autor. Oricat de mult.
      Partea a doua a mesajului insa este mai problematica. Recicleaza niste clisee penibile care pun imediat intr-o lumina proasta pe cel ce le foloseste. Sunt sigur ca nu vreti ca prima parte a mesajului sa fie subminata de cea de a doua. Nu cred ca autorii mentionati de dv se vor simti flatati sa fie asociati cu asemnea pozitii si atitudini patibulare. Lupta lor pentru valori si idei de stanga este pura si nu are nimic de a face cu atacurile la persoana, sub centura. Nu-mi aduc aminte ca ei sa fi folosit vreodata „argumentele” evocate de dv. Sper sa nu ma insel… Ma insel? Au folosit?

      • Salut aceasta dezbatere ce poate contribui, asemeni volumului editat de Cr. Patrasconiu despre „Reperele intelectuale ale dreptei romanesti” (Humanitas, 2010) la atat de necesarele clarificari doctrinare si politice). Domnul inginer ignora (deliberat?) ca din momentul plecarii mele din tara, in septembrie 1981, mi-am exprimat continuu si constant convingerile liberal anticomuniste si antifasciste. A folosi atacul la persoana nu probeaza, sub nicio forma, dorinta de dialog. Dimpotriva, este o expresie a neputintei de a oferi argumente intelectuale coerente.

        Cat priveste „traseismul ideologic” (orice ar insemna aceasta formulare polemica) i-as recomanda d-lui inginer, dar si altora, sa citeasca eseul lui G. M. Tamas aparut in anii 90 in revista „East European Politics and Societies”, cu titlul „A Farewell to the Left”. Intre timp G. M. Tamas s-a despartit de neoconservatori, de straussieni, de traditia celui pe care il admira candva, Isaiah Berlin, si a scris „A Farewell to the Right”, mergand tot mai departe in directia unui romantism politic de sorginte anarhista, ostil in mare masura modernitatii burgheze, socotita ipocrita si generatoare de grave conflicte sociale. Scrierile sale pe tema nationalismului etnocentric raman repere ale gandirii liberale est si central europene, dincolo de metamorfozele contemporane ale autorului. In plus, nu stiu daca l-as include pe dl Tamas printre corifeii anti-anticomunismului. Oricum, nu in versiunea amatorist-veleitara care caracterizeaza extrema stanga romaneasca. Distanta dintre nivelul teoretic al lui G. M. Tamas si cel al multora dintre acestia este astronomica.

        • Impresia mea este ca a folosi termenul „deliberat” relativ la asemenea interventii este un pic fortat. Tot felul de lucruri se intampla in mintea omului care priveste muuult la televizor. Nu toate deliberate.

        • domnilor,

          da, aveti dreptate. probabil emotia a invins ratiunea in comentariul meu. dar v-as invita pe oricare dintre domniile voastre dimineata la 5.30 la metrou sa vedeti clasa muncitoare care merge spre fostele platforme industriale ale bucurestiului. sau ce a mai ramas din ele. sunt aceleasi chipuri in hala de productie in care lucrez eu ca si cele pe care le vedeam copil fiind in hala unde era tatal meu inginer. chiar daca acum in productie lucram dupa certificari iso, tuv sau altele.

          conditia proletarului in romania a ramas aceiasi. ei au suferit cel mai mult in comunism cum sufera si acum in capitalism. oameni care nu au nici macar o portita sau o posibilitate de a iesi din conditia lor.

          copii lor nu au nici ei vreo sansa. unul din zece poate isi va depasi conditia.

          nu sunt un stangist feroce. sunt de stanga, recunosc dar social democrat ( cu frustrarea ca in romania nu avem un psd original, a fost o tentativa in anii 90 sub sergiu cunescu). ideile pe care le sustin sunt ca acesti oameni trebuie asistati. copii lor trebuie sa primeasca acces la universitati, pe locuri bugetate, trebuie sa primeasca asistenta medicala gratuita etc.

          eu ca si inginer imi negociez altfel contractul. dar ei ce alta alternativa au? nimic. chiar absolut nimic.

          si ca sa inchei cu permisiunea dumneavostra, concluzia pe care o trag este ca oamenilor pe care-i vad sub ochii mei 8 ore pe zi nu li s-a schimbat viata. nici in mai bine nici in mai rau.

          e usor din pozitia de profesor universitar sau de publicist sa emiti idei. dar fara a cunoaste realitatea…. din pacate

          cu stima,

          ing

          george v.

          ps domnului tismaneanu ii recomand cu multa caldura, capitolul xii, spectrul revolutiei, din excelenta carte: epoca postbelica, o istorie a europei de dupa 1945. autor tony judt.

          • Multumesc pentru recomandare. Am fost apropiat prieten cu profesorul Tony Judt, am fost bursier la Insitutul „Remarque” condus de regretatul istoric la New York University, un capitol din volumul pe care l-am coordonat si care a fost tradus la Polirom, „The Revolutions of 1989”, a fost scris de Tony Judt, cunosc bine opera sa. Tony Judt a fost un socia-ldemocrat anti-leninist, deci anti-comunist. A fost un prieten al democratiei liberale, pe care a criticat-o, dar nu a negat-o. Noua „Noua Stanga” apeleaza la spectrul lui Lenin, il evoca ritualic, iar prin vocea unui Slavoj Zizek proclama necesitatea „to re-enact Lenin”. Va asigur ca nu in aceasta directie se indreptau simpatiile intelectuale si politice ale lui Tony Judt. Daca veti avea timpul sa cititi ce-a scris Judt despre Leszek Kolakowski si despre Eric Hobsbawm (un ex-marxist anticomunist si un marxist impenitent) cred ca imi veti da dreptate. Ingaduiti-mi sa va recomand, la randul meu, cartea lui Judt, „Povara responsabilitatii” (despre Raymond Aron,Leon Blum si Albert Camus) tradusa, cred, la Polirom. Este vorba de personalitati catusi de putin atractive pentru neo-marxistii gen Badiou si Zizek.

  6. @Dle Agilica

    Autorii din lista dvs nu-si asuma deschis valorile de dreapta. Utilizeaza asa zisa „orientare dreapta” ca sa explice pana si solutiile de „stanga” pe care le adopta politicienii lor preferati.

    Dvs sunteti un lobist „mercato” sa spunem azi de dreapta „maine cine stie ce” daca „dreapta fratilor coke” care finanteaza „miscarea” se orienteaza spre „stanga” sau spre „extrema”. Pt un om normal „extremismul” solutiilor „staga dreapta” ar trebui sa-l puna in garda. Nu exista „guvernare” reusita care sa nu combine idei de dreapta si de stanga. Locul dvs si al amicilor dvs este locul „fundamentalistului” azi de dreapta maine de ce s-o mi inventa.

    In lumea asta plina de crize prin care trecem taman ideologia „capitalista” pura are de suferit iar ideologii capitalismului extrem nu mai stiu ce sa faca sa nu mai piarda „sustinere”. In acelasi timp „stanga” se multumeste „minimal” sa se exprime, ii lasa pe primii sa „piara pe limba lor” si asimileaza o parte din ideile „capitaliste”. Exemplul „chinez” are momentan prea mult succes. Pana cand la randul lor vor ajunge la putere si „trendul” se va schimba. Asta nu inseamna ca invata ceva din ce se intampla.

    Ca sa o spunem pe sleau dle Agilica cu conditia ca aroganta sa nu va fi obturat complet simturile (am dubii dar e subiectiv stiu) dvs nu ati sustinut ca si Hitler ca „afara ploua” dvs ati sustinut ca ce s-a intamplat la oslo se datoreaza liderilor occidentali si politicilor „de stanga” nicidecum unui bolnav psihic. Nu exista o diferenta substantiala intre modul in care isi motiveaza „lupta”(crimele in realitate) fundamentalistii islamici fata de asa zisul „fundamentalist „iudeo crestin”. Exista o diferenta de „volum” al faptelor. Fundamentalistii islamici au omorat mult mai multi nevinovati fata de cei „iudeo crestini” de data recenta.

    Si sunteti departe de a fi un om al dialogului. Cenzurati cat puteti chiar si atunci cand nici vorba sa fiti jignit, etc.
    Retin un raspuns al dvs la un mesaj de la un „forumist” in care va intreba daca l-ati citit pe Keynes. Raspunsul dvs dupa ce l-ati facut cu ou si cu otet pur arogant dar fara sa spuneti absolut nimic ca argument ati scos lista de „comentatori sau interpreti” a lui Keynes. E „ridicol” si „hilar” asa zisul argument.
    Pt oricine va citeste dle Agilica este clar ca va deranjeaza din cale afara cand cineva va critica opiniile. Suferiti de un sindrom de „asa de mare importanta” ca sincer nu stiu de ce mai scrieti. Pt „cei care va cred si nu cerceteaza”? Asta este dezbaterea pt dvs? Multumesc dar eu spun pas, asta e doar „pierdere de vreme”. Si da mi-am permis sa imi pierd vremea cu acest lung raspuns ca sa-mi iau libertatea sa nu va mai scriu pana cand veti invata sau poate va veti reaminti (consider ca ati invatat odata demult) ce e aia dezbatere.

    • Domnule sau Doamna „Shadow”, imi permit sa va atrag delicat atentia ca numele meu de famile este „Aligica”, nu „Agilica”. Cu restul ramane exact asa cum am stabilit.

      • Intr-adevar „excelent”!
        Cititorii de buna credinta vor intelege acum de ce si cum apar protestele unor comentatori impotriva moderarii si „cenzurii”.
        Pastram la contributors un anumit nivel al discutiilor pentru ca tangente precum cea de mai sus (desi extrem de instructive si inteligente) nu sunt usor acceptate.

        • @Dle Agilica

          Sa inteleg ca scuzele mele pt greseala de nume nu erau suficient de „tangente”? Nu de alta dar vad ca mesajul meu de scuze nu apare in schimb apare „excelentul”. Si da erau in „asteptare” scuzele mele(nu e vorba ca nu a fost postat). Sau poate ca prostestul meu actual contra „cenzurii” scuzelor pt a lasa o impresie gresita despre cel ce posteaza nu dadea bine pe „dezbaterea” dvs. Doriti intradevar dezbatere sau „manipulare”?
          No pb daca nu doriti scuzele sincere o sa va astept de Pasti sa veniti la nasul dvs Shadow cu „ce trebuie” :-).

  7. Insistentele Dlui Aligica de a reactualiza disputa dreapta/stanga, la moda din sec.IXX mi se pare amuzanta-jalnica. Traim intr-o societate mult mai evoluata, care nu mai accepta etichetele. Stiu ca in Franta, la un anumit nivel, disputa si-a pastrat un caracter „de famiolie”, irational. Un amic francez,medic bun, cu o situatie materiala excelenta, sublinia mereu si mereu ca el e „de stanga”.Dece,Claude ?, l-am intrebat eu.”Parce-que je souis fils d’instituteur” mi-a replicat,spre marea mea deceptie. Era o adeziune sentimentala, nu una rationala ! Dumneaqta, Dle Aligica, dece oare esti „de dreapta”?

    • De ce? Pe cale logica. Prin eliminare. Nu pot fi de stanga.
      Am insa si eu o intrebare: De ce vi se pare „amuzant-jalnic” sa gandesti si sa participi la viata publica conform unei identitati asumate, cu un sistem de valori asumat, cu o doctrina asumata, cu o ancorare concreta in politica si dezbaterea publica a societatii in care se intampla sa traiesti?

      • Trecand zilele trecute prin Omaha, nu credeam ca cineva din acel oras poate fi de stanga (nici vorba, pana si taximetristii cu accent african si pescuitorii din tomberoane imi pareau milionari). Cu toate acestea, ghici cine a scris zilele astea in NY Times un articol in care pledeaza pentru marirea impozitelor celor super-bogati?

      • Unde situati democratia crestina , la dreapta sau la stanga? Ei se situeaza pela centru si nu cred ca ar fi o doctrina politica de neglijat.

      • Sper ca :”sa gandesti si sa participi la viata publica conform unei identitati asumate, cu un sistem de valori asumat, cu o doctrina asumata”- nu inseamna „crede si nu cerceta” pt ca atunci nu vad unde e dezbaterea !!?? Scopul sa fie doar speculatia ideologica? Lupta pura intre ideile „asumate”?! A demonstra doar ca logica e perfecta? Pornind de la premise care, cel putin in acest domeniu, s-au dovedit deseori false?
        Strategie „corecta”: demontare argumentata a a ideilor, constructiilor ,criticilor gresite, sustinerea cu argumentatie logica a ideilor sustinute….
        Si atunci, -cineva sustinea elaborarea unui dictionar pt invatacei-, dupa dictionar ar fi bine sa se defineasca si valorile asumate….. Cred ca deja ar suscita dezbateri aprinse….dar n-ar fi inutile…poate…

  8. Interesant articolul, iar aspectele pe care le surprindeti sunt de multe ori graitoare. Imi exprim, ins, dezacordul cu privire la anumite aspecte pe care le punctati, sau, dupa caz, cu privire la anumite premize de la care porniti.

    1. Dvs. creionati un portret al discursului de stanga pornind, in cea mai mare parte, de la comentatorii de pe Hotnews si Contributors, lucru pe care eu il consider gresit. Dar poate ma insel. Ultimul dvs. comentariu, si anume „Quot erat demonstrandum” imi confirma argumentul.

    2. Porniti de la ideea ca cei care va contesta (pe dvs. si pe toti cei din grupul pe care l-ati amintit) sunt toti stangisti. Grupul de care spuneati este contestat inclusiv de oameni de dreapta datorita simpatiei pe care o arata fata de Traian Basescu.

    Acum cateva luni, mergeam spre casa de la lucru si il auzeam la radio pe dl. Vlaston cum elogia vastele reforme din ultimul an. Or, trecerea de la un discurs de principii la un discurs de elogios fata de un anumit regim este, iarasi, ilegima, iar discursului domnului Vlaston este total rupt de realitate.

    Asadar eu l-am catalogat drept o vuvuzela portocalie. E drept, am etichetat, dar asta nu ma face automat stangist.

    Pe de alta parte surprindeti anumite aspecte foarte interesante, cum ar fi faptul ca stanga pierde tot mai multe instrumente de lucru, inclusiv ideologice, dar si mediatice. Ratiunea stangii de a fi este tot mai evanescenta odata cu trecerea de la o forma de productie traditionala la o forma de productie informatizata etc. Multe aspecte pe care le-am citit, le-am asimilat si eu si referitor la care sper sa ma exprim cat mai curand.

    Ma scuzati petnru acest comentariu atat de lung, dar cred ca lungimea sa este direct proportionala cu lungimea articolului.

    Cu simpatie si multa deschidere spre astfel de discutii!

    • Imi pare rau, dar n-am citit chestia cu vuvuzeaua portocalie. Nici n-as fi intervenit daca nu-mi pomeneati, iarasi, numele.

      De unde pana unde a fi de acord, si a afirma public acordul, cu unele masuri ale actualului regim, a ajuns un pacat de moarte? De ce n-am voie sa fac asta, ca nu inteleg. Dv. faceti, spuneti si scrieti ce va place, altii n-au voie. Sesizati dezechilibrul?

      Am scris si destule articole critice la adresa PDL, a ministrului Funeriu, atunci cand am considerat ca este cazul. Trebuia sa va cer acordul, intr-un sens sau in altul? Ati lucrat la cenzura comunista si nu v-au parasit reflexele? Chiar nu inteleg.

      Asa si cu articolul de fata. Autorul isi spune opiniile, putem sa le dezbatem, cu argumente pro si/sau contra. Fara vuvuzele, jigniri, catalogari, care ii descalifica pe autorii lor.

      Pana nu trecem stacheta dialogului civilizat e greu sa ne facem ascultati si intelesi. Eu, de exemplu, nu mai citesc de mult vreun articol semnat de dv. si altii ca dv., care folosesc invective in loc de argumente. Si e pacat. Poate aveti dreptate, in unele argumentari.

      • In ceea ce priveste articolul domnului Aligica, consider ca mi-am exprimat un punct de vedere argumentat.

        In ceea ce priveste ceea ce am scris despre dvs. trebuie sa recunosc ca regret exprimarea pe care am avut-o. Raman insa la parerea ca in analizele dvs. nu tineti cont de realitate. Desi aici,e drept, realitatea este perceputa diferit de fiecare subiect in parte.

        Dincolo de toate, consider ca ar fi logic ca atunci cand discutam despre ideologii si masurile (economice, sociale etc) pe care adeptii unui anumit esichier ar trebui sa le promoveze trebuie sa pornim de la universal pentru a cobori spre particular.

        Atunci cand analizam niste masuri deja luate de anumite guvernari ar trebui sa pornim de la particular pentru a urca spre universal.

        • Gresit. Tot de la universal la particular trebuie gandit. Pentru un guvern nici nu trebuie sa intereseze cazurile particulare, conteaza binele general. Si masurile de care pomeneati asta au condus la binele general. Niciodata nu poti multumi pe toti. Si intr-o Romanie cu o populatie obisnuita sa stea cu mana intinsa (intr-un fel sau altul) eu cred ca masurile luate i-au adus cu picioarele pe pamant pe astia (chiar daca pe termen scurt au lovit si in „nevinovati”).

  9. io zic ca strategia corecta e sa ii adunam pe toti stangistii si sa-i ducem la reeducare la putna, sa le iasa din cap multicultrmis… na, ca m-am incurcat. greu cuvant, al dracu’! enfin, intelegi ce vreau sa spun, ca esti baiat destept. facem o adunare de romani adevarati, ii zicem ‘romania dreapta si eterna’, cu tismaneanu, neamtu, man si alti capitani, si – de ce nu – chiar dumitale, maret jurnalist aligican, pe post de educatori. dar nu-i punem direct la sapat santul din jurul manastirii, nuuu, ca suntem baieti finuti. mai intai ii punem sa abjure marxismele, multicutrms… na, ca iar m-am incurcat – toate alea naspete pe care le-au grefat cu fervoare timp de decenii pe corpul sistemului liberal-democrat capitalist occidental, de a ajuns saracu sa nu mai poa’ sa respire (pai cum sa respire cand bogatii se imbotatesc, dar uita-te ce greu o fac, frate! si cu cate sacrificii! – stai un pic ca imi dete o lacrima, gata, am sters-o cu un servetel parfumat) – mai ales aia, cum ii zice, politicalia corecta… nu, stai, invers – corectitudinea politica asta (fie vorba intre noi, aligicus – sper ca nu te superi ca te alint asa, ca intre noi aia de dreapta – mare curva dom’ne, mare de tot! pai sa nu poti sa spui si sa faci ce-ti trece prin cap, sa nu-i zici jidanului „jidan”, poponarului „poponar’, sa nu poata politia sa le sparga fata la furaciosii aia nenorociti, sau (ceea ce mi se pare chiar astral de grav, pe onoarea mea de dreptan) sa ii tot lase pe alahistiii aia sa ne ia lebensraumu nostru de european get beget – nu ca asta ultima chiar ma scoate din tatani, bagami-as bocancu’ in gura lor spurcata! cum ziceam, le dam o sansa se isi mamance cuvintele, ca de, mai greseste omu’, ortodocsi suntem cu totii, da’ daca tot insista nu cred ca mai e vreo indoiala: ii bagam in celule, ii chinuim si apoi ii trimitem sa munceasca la patron, frate, pe salarul minim pe economie, sa vedem atunci care mai are mau sa vina cu povestoi de-astea rasuflate! (in paranteza fie spus, asta nu ar fi decat just, ca asa cum ne-au chinuit comunistii pe noi, asa o sa-i chninum si noi, si nu vad de ce s-ar plange, ca vorba aia multiclkdsd… na, nu merge si gata! e exact la fel cu comunismul, toata lumea stie, ca doar nu ne ascundem dupa cuvinte, ce dracu’!). asta e raspunsul la intrebarea de la tema. am raaspuns bine, aligicus? ;-)

    • se vede ca frodobuggins este un comunist resapat!
      vorbeste despre salariul minim pe economie! vise comunistoide de protectie sociala a lenei, gravate pe trupul antreprenorial al economiei europene!

      domnule Aligica, nu sunt de acord cu dumneavoastra. stanga nu este in pierdere, si nu este disperata. situatia este de a dreptul deprimanta. stanga si-a infiltrat agentii peste tot. chiar si oamenii antreprenori au idei comunistoide pt taxare progresiva si taxe aditionale pt cei bogati.

      AM CITIT INGROZIT, AZI DIMINEATA, ARTICOLUL ASTA AL LUI WARREN BUFFET (cred ca era beat la bufet, haha) in acea pravda americana numita NYT

      „While the poor and middle class fight for us in Afghanistan, and while most Americans struggle to make ends meet, we mega-rich continue to get our extraordinary tax breaks. Some of us are investment managers who earn billions from our daily labors but are allowed to classify our income as “carried interest,” thereby getting a bargain 15 percent tax rate. Others own stock index futures for 10 minutes and have 60 percent of their gain taxed at 15 percent, as if they’d been long-term investors.

      These and other blessings are showered upon us by legislators in Washington who feel compelled to protect us, much as if we were spotted owls or some other endangered species. It’s nice to have friends in high places.

      Last year my federal tax bill — the income tax I paid, as well as payroll taxes paid by me and on my behalf — was $6,938,744. That sounds like a lot of money. But what I paid was only 17.4 percent of my taxable income — and that’s actually a lower percentage than was paid by any of the other 20 people in our office. Their tax burdens ranged from 33 percent to 41 percent and averaged 36 percent.

      If you make money with money, as some of my super-rich friends do, your percentage may be a bit lower than mine. But if you earn money from a job, your percentage will surely exceed mine — most likely by a lot.

      To understand why, you need to examine the sources of government revenue. Last year about 80 percent of these revenues came from personal income taxes and payroll taxes. The mega-rich pay income taxes at a rate of 15 percent on most of their earnings but pay practically nothing in payroll taxes. It’s a different story for the middle class: typically, they fall into the 15 percent and 25 percent income tax brackets, and then are hit with heavy payroll taxes to boot.

      Back in the 1980s and 1990s, tax rates for the rich were far higher, and my percentage rate was in the middle of the pack. According to a theory I sometimes hear, I should have thrown a fit and refused to invest because of the elevated tax rates on capital gains and dividends.

      I didn’t refuse, nor did others. I have worked with investors for 60 years and I have yet to see anyone — not even when capital gains rates were 39.9 percent in 1976-77 — shy away from a sensible investment because of the tax rate on the potential gain. People invest to make money, and potential taxes have never scared them off. And to those who argue that higher rates hurt job creation, I would note that a net of nearly 40 million jobs were added between 1980 and 2000. You know what’s happened since then: lower tax rates and far lower job creation. „

      • Bun. Am retinut ca vreti sa ne comunicati ceva. Dat fiind faptul ca nu e clar ce, putem sa va rugam sa reveniti si sa exprimati, asa, cu cuvintele dv, obiectul interventiei?

        • deci sa va esplic cu cuvintele mele domnule Aligica.
          Warren Buffet vrea astea:
          1. cresterea taxelor pt cei bogati.
          2. taxare progresiva (de ex. ce peste 10 meleoane sa plateasca procentual mai mult decat cei peste un meleon)
          3. nu crede in teoria (corecta, adevarata si irefutabila) ca cresterea taxelor va afecta negativ piata. (da niste date acolo, dar eu nu’l cred)

          restul nu conteaza. astea este de ajuns.

          din ce am citit eu pe aci pa contribiutars asta arata ca Buffetul e socialist! asta vreau sa zic: socialistii este peste tot!! CIVILIZATIA NORD ATLANTICA ESTE IN PERICOL DE SOVIETIZARE DIN INTERIOR!

          nu, nu sunt ironic. sunt doar un bun invatacel al textelor de pe contribiutors si 22!

          • Bine. Daca asa ati inteles, ce pot spune mai mult decat ca iau nota ca asa ati inteles si ca socialistii este peste tot?!

          • da, dom´le asta am inteles. asta se intelege si se invata citind contribiutors. nu va vine a crede? cititi articolele pe teme economice (sic) ale lui Stefan Vlaston sau Mihail Neamtu. eu invat ce predau ei.
            asta e nivelul!

      • Interesant citat.
        Partea cea mai interesanta e cea de la sfarsit in care Buffet spune ca impozitul pe salarii e mult mai mare decat alte impozite.
        Adevarul e ca statul e, probabil din motive istorice, mult mai implicat in reglementarea pietei muncii decat in reglementarea altor lucruri.
        Iar impozitarea pare sa fie o parte a reglementarii. Poate impusa chiar de partizanii stangii. E probabil ca unii dintre ei si-au dat seama ca nu poti sa imprumuti toti banii pe care-i cheltui cu reglementarea pietei muncii si e normal sa ceri un pret pentru asta.
        Intrebarea pana la urma e cat de mult trebuie statul sa reglementeze piata muncii. Pentru ca mie mi se par rezonabile abolirea sclaviei si dreptul la libera circulatie (adica fara iobagi legati de glie) dar – din cate demonstreaza istoria recenta – abuzul de reglementare duce pana la urma restrangerea libertatii prin ceea ce am putea numi intr-un cuvant „birocratie”.

        Pentru pasionatii de socialism – va recomand un text simplu care spune de ce nu merge chestia asta. Eu cred ca e un punct de plecare foarte bun pentru o dezbatere despre stanga si dreapta:
        http://www.thenorthwestboardroom.com/files/Macroeconomics_for_Dummies.pdf

  10. Dl. Aligica, 1. criza morala, economica, bancara, samd, la nivel mondial , nu apartine stangii, sau dreptei. Aceasta are o mare complexitate si rezolvarea (partiala) a acesteia, nu se va face prin trimeteri la autori consacrati, de dr./stg., care sunt citati cu mult entuziasm, in scrierile d.-voastra. 2. senzatia degajata, din tot ce scrieti, este ca dreapta ro. nu este agregata, si cu atat mai putin, nu are an varf de lance, mai intelectualizat, decat basescu. Sunt sigur ca va doriti, un rol semnificativ in o astfel de constructie potentiala. Asociati cativa oameni din presa, pe formula consacrata axa bucuresti-londra-washinton, fara ca ultimile doua capitale sa aiba habarn. 3. recomandare: cel putin, incercati sa cunoasteti viata cu ai ei, oamenii. Puteti incepe din vest spre est, si/sau transatlantic.

  11. Excelenta argumentaţie ! Din păcate, stângiştii nu au nimic a face cu raţiunea, întreaga lor [pseudo]ideologie izvorăşte dintr-o iluzie, şi anume ca bogăţia şi prosperitatea elitei se datorează sărăcirii şi exploatării „maselor poporale”. Este un sentiment visceral care nu are nici o legătura cu logica, orice încercare de a explica înfometaţilor ca situaţia lor este perfect justificata în ordinea naturala şi umana [şi divina dacă vreţi] ; nu poate decât sa eşueze într-un fiasco total.
    Impresia eronata a săracului ca „X are, pentru ca eu nu am” este întotdeauna atât de veridica si de covârşitoare, încât în momentul defulării cele mai catastrofale şi oribile crime devin posibile. Nu mai departe de acum trei zile protestatarii-vandali din Londra aveau ceva cu „bogatii nenorociti” caraora nu le pasa, si sumt insensibili la … &c, &c. Este aceeaşi forţă care [în ciuda separării arbitrare în extremism „de dreapta” şi „de stânga”] a dus la cele doua hecatombe ale istoriei recente: Holocaustul evreimii si Gulagul stalinist.

  12. O discutie/paralela intre stanga-dreapta occidentala si dreapta -stanga romaneasca este pur si simplu hilara, chiar si numai ca simplu subiect al unui articol.
    La noi nu exista stanga, nu exista dreapta, decat in mintea celor direct interesati. Numarul celor ce cunosc si respecta cu adevarat valorile de stanga sau cele de dreapta este atat de mic incat nu poate, din pacate, constitui o clasa politica, nici intr-un sens, nici in celalalt.
    Ca sa nu mai vorbim de exemplele de mari experti in domeniile economic, politic, social etc ca cei enumerati de catre autor ( numele lui Vlaston printre celelalte deja provoaca hohote de ras pentru oricine are ceva minte, ii cunoaste ” cariera” si i-a citit cateva din ineptiile pline de agramatisme scrise pe hotnews: nici o persoana serioasa nu aduce intr-o discutie ce se vrea serioasa un asemenea personaj gen clownul Papy).
    In fine, gusturile nu se discuta……..fiecare si le asuma.

  13. Zici: „Tripla criza -economica, politica si cultural-morala- a Americii si Europei Occidentale este mai presus de orice criza unui intreg sistem institutional si de politici publice izvorat din idei. Ideile stangiste.”

    Punem si America in ecuatie? Criza n-a inventat-o Obama ci a venit dupa ani de zile de guvernare ce doar de stanga nu poti sa-i spui. Mai degraba as spune ca orice latura a condus in tarile dezvoltate (stanga sau dreapta) criza e cam aceeasi. Asadar nu modelul politic cred ca a contat ci un mod de viata cu cheltuieli peste venituri, indiferent de culoarea guvernului. E o criza a societatii intregi nu doar a partidelor de guvernamant. Altfel solutia ar fi foarte simpla: schimbam unii cu altii la putere si am rezolva peste tot problema. Insa problema e cu totul alta, mult mai complexa. Discutia in termeni de stanga-dreapta e secundara dupa mine in noile contexte politico-economico-sociale.

  14. Cand „valorile” celor doua tabere devin confuze pentru noi muritorii, imi aduc aminte intotdeauna de ceea ce bunicul meu mi-ar fi spus. Daca n-ar fi fost deportat. Copile, dreapta incearca sa creeze cati mai multi oameni fericiti. E frivol. Stanga se straduie sa creeze cat mai putini oameni nefericiti. Nobil!
    Algoritmul asta nu da gres niciodata.

  15. Limbajul pretinde egalitate terminălogică: stângişti şi dreptişti sau oameni cu valori de stânga şi oameni cu valori de dreapta. Altminteri unii sunt oameni iar ceilalţi sunt … ceva ideologic.

    Singura modalitate de a fi obiectiv (adică rezonabil) cu referire la o dezbatere ideologică e să te găseşti în afara categoriilor ideologice implicate. Altfel totul e un fel de care pe care de unde cine face mai multă gălăgie iese pe primul loc… la făcut gălăgie.

  16. Domnule Aligică,

    Mă întreb dacă dumneavoastră l-aţi citit într-adevăr pe Max Weber, mai precis textele sale fundamentale din colecţiile „Economy and society” şi „On the Methodology of Social Sciences”. Vă invit să le citiţi, merită. V-ar ajuta să vă debarasaţi de retorica goală de conţinut prin care atacaţi ideile de „stânga”, fără să aduceţi însă argumente de substanţă.

    Tipul de scriitură practicat în articolul dumneavoastră este cel de care Max Weber a încercat să debaraseze ştiinţele sociale atunci când a analizat problema obiectivităţii şi a neutralităţii axiologice. Max Weber, asemenea lui Marx, a fost un sociolog motivat de dorinţa de a schimba lumea în mai bine. Regula neutralităţii axiologice weberiene spune că judecăţile factuale nu trebuie amestecate cu judecăţile de valoare, iar opiniile personale trebuie semnalizate prompt ca fiind doar opinii. Poziţionarea ideologică a autorului constituie o sursă de motivaţie pentru cercetarea socială, deci trebuie recunoscută ca atare, iar cititorii avertizaţi de posibile bias-uri pe care le poate genera (scrie acelaşi Weber).

    Vă sugerez să consultaţi:

    Weber, Max: On the Methodology of Social Sciences. Translated and edited by Edward A. Shils and Henry A. Finch, Glencoe, Illinois: The Free Press, 1949.
    Două texte sunt de referinţă:
    – Nota editorială a lui Weber la primul număr al revistei Archiv fiir Sozialwissenschaft und Sozialpolitik, 1904, cunoscut sub numele de “Objectivity Essay” şi tradus în limba română de Nicolae Râmbu şi Johann Klusch în Teorie şi Metodă în Ştiinţele Culturii, Iaşi: Polirom, 2001.
    – Textul “”The Meaning of ‘Ethical Neutrality’ in Sociology and Economics” publicat în Logos, 1917 (netradus încă în limba română).

    Lucrarea integrală (traducerea din 1949 în limba engleză) este accesibilă public pe Internet Archive of American Libraries: http://www.archive.org/details/maxweberonmethod00webe

    Weber, Max (1978): Economy and Society. Berkeley: University of California Press.

    • In articol Weber nu era citat pentru tema neutraliatii axiologice. Era citat pentru opozitia sa la materialismul determinist. Pentru nuantarea grilei analitice si insistenta ca nu doar materia conteaza ci si ideile. Sau mai ales ideile (in viziunea unor interpreti).
      Inteleg insa cum si de ce cineva citind articolul meu poate sari de la o tema la alta fara sa-si dea seama. Acestea fiind spuse, nu prea imi dau seama ce imi reprosati:
      Il evocati pe Weber:
      „Poziţionarea ideologică a autorului constituie o sursă de motivaţie pentru cercetarea socială, deci trebuie recunoscută ca atare, iar cititorii avertizaţi de posibile bias-uri pe care le poate genera” .
      Spun acelsi lucru. Inlocuiti „cercetare sociala” cu „publicistica”:
      „Poziţionarea ideologică a autorului constituie o sursă de motivaţie pentru publicistica, deci trebuie recunoscută ca atare, iar cititorii avertizaţi de posibile bias-uri pe care le poate genera” .
      Deci: nu inteleg care e problema si ce imi reprosati.

      • Mi se pare nepotrivit să folosiţi în argumentaţie tehnica „apelului la autoritate”, invocând opoziţia lui Weber faţă de materialismul vulgar, fără să contextualizaţi această opoziţie în traseul intelectual al lui Weber, care a încercat să decongestioneze ştiinţele sociale de ideologia naţional-socialistă dominantă în cercurile intelectuale germane ale vremii. Modul în care Weber defineşte şi analizează capitalul şi relaţiile de clasă este foarte asemănător abordării marxiste, iar rolul ideologiei în susţinerea unui anumit mod de producţie este discutat şi de Marx, nu doar de Weber. Diferenţele dintre abordările lui Marx şi Weber sunt mult mai nuanţate decât sugeraţi dumneavoastră.

        Atunci când scrie despre transformarea „clasei în sine” în „clasă pentru sine”, Marx invocă tocmai rolul ideologiei în transformarea socială. Iar atunci când scrie despre „situaţia de clasă” ca şi influenţa economicului (poziţiei în relaţiile de producţie) asupra şanselor de viaţă ale indivizilor, Weber afirmă cât se poate de tranşant importanţa „materialului” asupra evoluţiei societăţii.

        Simplicând excesiv şi rupt din contextul epistemologic, dumneavoastră interpretaţi eronat poziţiile lui Marx şi Weber.

        Două întrebări: dumneavoastră ce înţelegeţi prin „publicistică”? Şi cum vedeţi relaţia dintre publicistică şi cercetare socială?

        • Stimata Doamna,

          Eu sunt publicist, nu om de stiinta. Second hand dealer of ideas. Doar accidentul biografic si necesitatea ma obliga sa fac un detur academic pentru a-mi castiga existenta. Speranta mea este ca in viitor sa ma pot dedica complet publicisticii pure. Pana atunci folosesc in publicistica mea idei si argumente pe care le preiau din lumea academica. Dar nu am pretentia nici de originalitate nici de autoritate.
          Daca dv ziceti ca putem sa-i comasam pe Marx si Weber in felul mentionat, va creditez. Inteleg ca putem nuanta, contextualiza si preciza orice corpus teoretic pana cand orice distinctii si trasaturi specifice se dizolva intr-o mare de nuante si precizari si pana cand nu se mai intelege nimic. (Nu e o critica la adresa dv – e o critica la adresa unei patologii academice).
          Ce vreau sa spun eu in articol este un lucru simplu: Ideile conteaza. Cum majoriatea comentatorilor si cititorilor din lume considera ca Marxismul este asociat pozitiei determinsit-materialiste iar Weberianismul celei ideationiste, folosesc acest lucru ca sa subliniez ironia situatiei stangii marxoide si ca sa dau un cadru general pentru articolul meu.
          Sincer sa fiu ma asteptam ca in primele 10 comentarii sa se gaseasca vreun stangist care sa-l scoata pe Antonio Gramsci din maneca. Dar se pare ca asteptarile sunt totusi prea mari…

          • Vă mulţumesc pentru răspuns. Cred că textele de analiză socială, fie acestea de publicistică sau de altă natură, trebuie să evite iluzionismul – prin urmare nu voi „scoate” nici un Gramsci „din mânecă”. Este mai constructiv să invităm cititorii să înţeleagă nuanţat lucrurile, decât să ne complacem în interpretările simplificatoare la îndemână. Dintre autorii neomarxişti care au analizat textele lui Weber, îndrăznesc să vi-l recomand pe Erik Olin Wright:
            http://www.ssc.wisc.edu/~wright/weber.pdf

            Nu ştiu care este menirea „publicisticii pure” căreia doriţi să vă dedicaţi, dar sper să fie una care facilitează reflecţia şi problematizarea.

          • Articolul dumneavoastra are o puternica nota de maniheism: stanga e demonica, dreapta e angelica. Stanga pe care eu o cunosc nu este o stanga ce idilizeaza comunismul. Din contra il claseaza ca si totalitarism criminal ce atinge in bestialitate formele de totalitarism de dreapta. Stanga romaneasca post-comunista si post-psd-ista este mai degraba ingrijorata de noile forme de control, disciplinare si exploatare pe care neo-liberalismul salbatic le genereaza. De inegalitatile sociale care se accentueaza, de faptul ca elitele economice si politice post-comuniste sunt comunisti reconvertiti la capitalism, de iluzia generalizata a societatii de consum, de rasismul indreptat impotriva comunitatilor de romi, etc. Lucrurile nu sunt albe si negre, oameni civilizati si manierati versus agitatorii stangicisti si nescoliti.

            Acest maniheism il reproduceti si in modul in care il cititi pe Weber si Marx. Dispozitivele epistemologice ale celor doi sociologi sunt mult mai complexe decat: idei versus moduri de productie. Weber este mult mai aproape de Marx decat credeti. Un citat clasic din Weber: “Not ideas, but material and ideal interests, directly govern men’s conduct. Yet very frequently the ‘world images’ that have been created by ‘ideas’ have, like switchmen, determined the tracks along which action has been pushed by the dynamic of interest. ‘From what’ and ‘for what’ one wished to be redeemed and, let us not forget, ‘could be’ redeemed, depended upon one’s image of the world.”(http://www.ne.jp/asahi/moriyuki/abukuma/weber/world/intro/world_intro.html#ide-int)

            Pentru Weber elementul central al actiunii sociale nu sunt ideile ci dinamica intereselor. Intersele materiale, ideale care sunt modelate de weltnanschaung-uri fundamentate la origine pe anumite idei (religioase). Intreg aparatul conceptual pe care Weber il desfasoara in teoria lui a actiunii sociale se bazeaza pe aceasta conexiune intre interese si tipuri de rationalitati care structureaza comportamentele. Weber in mod cert nu este un sociolog care atribuie “ideilor” forta motrice de schimbare a istoriei.

            • D-le Sorin,
              e un progres. De la rasist la maniheist este un progres real.
              Lasand gluma la o parte, apreciez interventia. Introduce nunate care sunt binevenite. Sunt ultimul care sa se opuna acestui proces hermeneutic. Daca merg mai departe insa cu nuantarea, in acelasi citate sau in altele ca ele, stim bine, putem gasi citiri care sa afirme clar rolul ideilor fie ele si ca imagine a lumii sau ca interese ideale deosebite de cele materiale. Plus o opozitie sau alternativa ferma la marxism… De unde stim? Stim pentru ca Shils se joaca cu asta, Bendix se joaca cu asta samd
              Intamplarea face ca am scris si eu ceva pe asta. Intrebare: cum deosebesti un interes material de unul ideal? Ce e un „interes”? Care e materialitatea sa? Unde se intampla interesul? In minte? In aer? Pe pamant? Printre fortele de productie?
              Dar lasand hermeneutica la o parte si vorbind nu despre un text academic, ci un articol publicistic secundar, ce implicatie majora pentru dezbaterea de fata are acesta nuantare?
              Bun, opozitia nu este Marx-Weber? Este alta. Sau nu e de loc…
              Care e miza? Puteam folosi o opozitie generica la marxism in deschiderea articolului… de ce intram in tangenta asta cu Weber mereu?

              M-as bucura ca stanga asa cum o descrieti sa iasa cat mai repede in fata. Sunteti parte a ei. Vedeti bine ca obosit si abraziv cum sunt, cand ridicati o chestiune inteligenta (chiar daca eronata, cred) fac ce pot sa raspund dialogului…Ati urmarit ce s-a intamplat pe forum azi? Unde este staga asa cum o cunoasteti dv? Iesiti in fata si curatati locul. Asteptati tot de la noi, de la dreapta sa facem asta ptr voi? Facem ce putem, dar nu stati cu mainile in san. Si apoi ne mai si criticati. Rezolvati-va problema pe stanga inainte de a ne acuza pe noi de maniheism etc…

          • Da, intr-adevar: Weber versus Marx nu este un element central pentru argumentul pe care il desfasurati, insa este simptomatic pentru dihotomiile radicale pe care le angajati. Mi se par extrem de neproductive. Impresia generala a articolului dumneavoastra este ca traim vremuri cu adevarat apocaliptice in care a sosit momentul sa optam si sa ne facem clare angoasele si pozitionarile politice, sa le transformam in silogisme coerente si apoi sa ne asumam pe ce punem stampila la vot: pe portocaliu sau pe rosu. Aceasta este o problema serioasa a campului nostru politic. Nu mai avem timp de discutii, analize si critici pentru ca exista universul dualist care nu are rabdare cu noi si care ne constrange sa optam daca luptam de partea binelui sau a raului. Cred ca este o falsa stringenta.

            Refuz asemenea inregimentari ideologice. Radicalitatea stangii imi repugna la fel de mult ca cea a dreptei. Ceea ce ma ingrijoreaza este soarta vitrega a unor generatii intregi din Romania: dupa ce au fost brutalizati si abuzati de comunism sunt livrati fara menajamente unui sadism capitalist. Munca si pensiile lor de o viata sunt ne-sustenabile, categorii marginale si defavorizate sunt culpabilizate si demonizate ca au nesimitirea sa fie asistate social, sistemul educational romanesc reproduce inegalitati sociale majore, universitatile nu isi mai pot permite luxul gandirii critice ele sunt tranformate in fabrici de diplome menite sa furnizeze proletari imbecilizati pentru firmele capitaliste.

            Si maniheismul ideologic al stangii e la fel de contra-productiv ca cel al dreptei. Cred ca problemele unei societati sunt mult mai complexe si nu se suprapun cu structuri de doctrine politce clare si coerente.

            • Sigur, este o optiune anticipabila. Cand sunt doua tabere, doua puncte de vedere cineva apare intotdeauna care sa spuna: Nici ala, nici celalalt. Calea de mijloc. Sau a treia cale etc. Cei care comentam public si suntem expusi sistematic opiniei cititorilor cunoastem la prima mana fenomenul. De multe ori interventia nu are nicio baza reala. Omul nu s-a gandit niciodata la problema in cauza, dar vazand cele doua puncte de vedere i se pare ca se individualizeaza, ca are pesonalitate daca ia pozitia in cauza. Nu spun ca se intampla asta in cazul de fata. Spun doar cu ce aduce.

              Mi-ar fi usor sa insinuez ca banuiesc ca dv aveti o pozitie nuantata si bine gandita cu privire la deficitul bugetar si datoria publica. O pozitiei care nu e de dreapta nici de stanga. Si sa va cer sa o articulati. Sau sa va intreb de ce credeti ca „munca si pensiile lor de o viata sunt ne-sustenabile”. Realitatea este insa ca observ ca aveti de fapt un punct de vedere de stanga. NU are rost sa facem baletul asta. Modul in care ganditi, preocuparea acuta pentru cei ce cer de la buget, nu pentru cei ce produc pentru buget, retorica ce asociaza capitalismul cu sadismul etc. Nu stiu cat de sadic e dar e si ordinea sociala a schimbului voluntar, chestie importanta totusi…

              In fine, ideea e ca e foarte probabil ca sunteti in mod profund de stanga. Poate credeti sincer ca nu sunteti. Dar dupa tote aparentele asa sunati. Ca cineva de stanga care vrea sa se prezinte ca „impartial.” Nu zic ca e ceva rau. Dar nu e cazul sa ne prezentam impartiali si apoi sa-i tragem cu sadismul capitalismului. Unde ne duce asta? La dihotomii, evident…

          • Trebuie sa recunosc ca daca sunt de stanga, atunci radacinile mele intelectuale se gasesc in primul rand in Weber. In acel Weber care la sfarsitul Eticii protestante ariticuleaza un profund pesimism cu privire la cusca de otel (stahlhartes Gehäuse) a capitalismului – de aici tema „sadismului” capitalismului. In textele lui Weber care evidentiaza institutionalizarea unei rationalitati instrumentale care devine singurul criteriu de actiune sociala legitimat , hiper-birocratizarea culturii occidentale, reducerea sferei iubirii, religioase, artistice la o rationalitate pur teleologica pentru care eficientizarea si calculul cost / beneficii este singura matrice legitima de a exista. Imi este greu sa cred ca orice nuantare este un gest de disimulare a „stangii profunde”. Sa tratezi orice semnal de alarma cu privire la formele patologice ale capitalismului este cred din nou un mod de a scurtcircuita orice dezbatere cu registre ideologice militante.

        • „să contextualizaţi această opoziţie în traseul intelectual al lui Weber, care a încercat să decongestioneze ştiinţele sociale de ideologia naţional-socialistă dominantă în cercurile intelectuale germane ale vremii”

          Doamna Cristina, Max Weber a murit in 1920. De care ideologie national-socialista dominanta dorea Weber sa decongestioneze stiintele sociale? National-socialistii nici nu existau pe atunci. Confirmati observatiile autorului – eticheta „fascism” desemneaza cam orice nu intelegem si suplineste temel bine facute.

          • Mulţumesc pentru punctare – evident că nu m-am referit la fascism, ci la ideologia naţionalistă care în Germania unificată de Bismarck avea şi o componentă socială prin sistemele de asigurare socială.

            Pentru o prezentare sintetică, merită citit:
            Lee, Richard E.; Martin, William J.; Sonntag, Heinz R.; Taylor, Peter J.; Wallerstein, Immanuel and Wieviorka, M. (2005): Social Science and Social Policy: From National Dilemmas to Global Opportunities. MOST Policy Papers – Special Edition. Reference paper for the International Forum on the Social Sciences – Policy Nexus. UNESCO, pp. 1-30.

            http://unesdoc.unesco.org/images/0014/001402/140246e.pdf

          • D-na Cristina, Bogdan Ivascu v-a pus o intrebare simpla. Vad ca o dati la intors. Ba mai aduceti in discutie si fascismul, (chestia asta chiar ca-i comica) ideologie la care nimeni nu se raportase intr-un fel oarecare. Ati comis-o si gata. O greseala recunoscuta este pe jumatate iertata. Ce este asa de greu sa recunoasteti ca v-a luat valul (si poate nestiinta)? Sau modul de gandire stangist nu va permite o minima recunoastere a greselii? Dialectica, dialectica da’ s-o stim si noi!

          • @toiu

            Vă rog recitiţi schimbul de mesaje dintre domnul Bogdan Ivaşcu şi mine. Întrebarea dânsului n-a fost deloc simplă (rădăcinile naţional-socialismului german) iar răspunsul meu nu a fost evaziv.

            Completările dumneavoastră la temă ar fi binevenite şi m-aş bucura să le citesc.

      • Nota de subsol 18 la pagina 18 din Citindu-l pe Marx, Althusser:
        Engels scrie in 1890 (scrisoare adresata lui J Bloch la 21 septembrie 1890): „De faptul ca uneori tinerii dau laturii economice mai multa importanta decat se cuvine, suntem vinovati in parte noi insine, Marx si cu mine. Fata de adversari a trebuit sa accentuam acest principiu fundamental pe care ei il negau, si n-am avut intotdeauna vreme, loc si prilej sa acordam suficienta atentie celorlalti factori care participa la aceasta interactiune”.

    • asa e draga madam cristina, numai matale , si in general, colegii matale de ideologie, tovarasii de lupta, as putea sa spun, l-ati citit pe weber. DPA, fiind saracu; de ”extrema dreapta”, nu l-a citit pe weber, in general nu prea a citit, se da si el mare cam fara motiv, este?
      Ai un orgoliu interesant, draga madam cristina, un orgoliu de proaspat alfabetizat. De altfel stiu sigur ca esti abia la a doua generatie de stiutori de carte. Parintii matale se descaltau cind se urcau in tramvai, iar fiica lor cea desteapta scrie elucugratii criptocomuniste pe forumuri. Ce progres, domnule, ce progres!

        • Frodo, cred ca am ilustrat azi destul prin interventiiloe dumitate ce era de ilustrat. Reprezinti foarte bine nivelul pueril al unui segment masiv al stangisismului contemporan. Ti-ai facut datoria. Gata.

          • Asta era pentru comentariul lui bec? ca nu am inteles. Sau genul de argumente adus de acesta le acceptati pentru o conversatie?
            Pina acum singurele strategii in conversatia dumneavoastra intelectuala/ publicistica de la rubrica de comentarii la textul prezent au fost 1. sa atribuiti oricarei pozitionari, indiferent de modul in care a fost fundamentata, calificativele de acuzatie sau etichetare; 2. sa va „retrageti” negindu-va modest autoritatea bazata pe cunoastere (lecturi, expertiza etc.). Cum se poate avea atunci o discutie?

            • Bun. Sa reluam deci. Am scris mai sus un articol intreg in care am argumentat o pozitie.
              Sa vedem acum care e teza dv., a doamnei sau d-soarei Ana Maria? Ce sustineti in aceasta discutie si ce vreti sa discutam. Enuntati si discutam.
              Concret si al obiect. Astept.

        • de ce e tirziu, nea froso? Pentru ce e tirziu, nea froso? Niciodata nu e prea tirziu, nea froso.
          Cred ca pentru matale e tirziu, nea froso, e chiar prea tiziu, nu cred ca mai ai vreo sansa.
          O persoana care crede ca filme ca ”stapinul inelelor” inseamna istorie, si care mai crede ca are si umor pe deasupra, un umor kgbist, iliescisr, de tipul tilharului care se da drept victima, chiar ca nu mai are nici o sansa. Restul e tacere, cum zicea marele shakespeare, (cine o mai fi si asta), autor care astazi ar fi fost considerat ”razizd” sau ”fascizd”, etc., de catre semidoctii comunistoizi ca matale.
          No, hasta la vista, mai nea froso!

      • comentariul lui „bec” este sexist. Cristina nu este madam, asa cum nici bec nu e doar un domnisoruc care nu a citit Weber. Comentariu era suficient, fara asertarea superioritatii argumentului pentru ca este spus de un barbat care critica o „madama”. Regretabila scapare.

        • draga tovarase petrovici, eu sint inginer, lucrez pe santier, si recunosc aici, cu parere de bine, ca sint, atit sexist, cit si rasist, poate si fascist, cine mai stie ce ”ist”, stii matale si tovarasii din colectivul pe care cu onoare il reprezinti, mai bine. Iar in ceea ce le priveste pe tovarasele cristina si colega ei,ana maria, sau asa ceva, recunosc ca am gresit numindu-le madam.
          Io de fapt cred sincer ca cele doua tovarase sint doar niste tzatze criptocomuniste si nimic mai mult, care sub o ”eruditie” de toata jena, nu ascund nimic. A, ba da, ascund cel mai vulgar neomarxism, la moda azi in unele cercuri de semidocti frustrato-complexati. Pe astia, daca vor sa se vindece, ii astept la mine pe santier, ca salahori, evident. E singura lor sansa.
          Iar pe dvs, stimate tovarase petrovici, va rog sa faceti o sdinta cu activul, in care sa demascati si sa infierati ce considerati dvs ca e de de demascat si infierat.
          Cu toata stima si mindria, tovarase petrovici!

  17. D-le Aligica,

    Cam aveti dreptate, prin faptul ca dreapta in general s-a coagulat si cernut destul de bine si in plan practic (or sa le placa sa nu, dar care alt partid de dreapta (oare PNL mai poate fi considerat partid de dreapta?), si produs niste politicieni ca Monica Macovei, Baconschi, Paleologu, Voinescu, Cristian Preda, Lazaroiu si chiar si senatorul Badea. In plan teoretic ar fi cei numiti de Dvs, dar din care l-as scoate pt Tapalaga.Si explic de ce, unele din obiectii fiind valabile si pt ceilalti.
    Pe Tapalaga nu l-as baga in aceasta categorie pt. ca discursul sau este doar demolator. Chiar daca este este elevat este tot tipul de discurs de carciuma sau de marginea santului prin care se critica orice si oricine. As zice ca ceilalti pe care ii considerati stangisti nici macar nu au depasit pragul de a putea fi eva\luati din acest pdv. Sunt inca niste embrioni „asexuali”.
    categoria lor este a veleitaristilor si a „elitistilor” , care criticand orice si pe oricine , amestecand faptele cu ideile nu fac decat sa intretina tipul de jurnalism si discurs public a carei cea ma joasa speta sunt „analistii: care se perinda pe la Realitatea si Antena 3.
    Iar Tapalaga dupa parerea mea este in aceasta categorie, chiar daca cel mai „evoluat” dintre ei.
    Nu se vor declara de o anumita viziune niciodata, pentru ori indeplinesc servil niste ordine ale mogulilor, ori pur si simplu au ramas la acel nivel primitiv imediat de dupa 1989, cand s-a rupt sacul si cea mai mare credibilitate ti-o castigai criticand si infierand trecutul acela imediat si pe emanatii evidenti imediat urmatori.
    Abordarea lor a ramas aceeasi, doar au inlocuit formal numele / denumirile subiectilor.
    Chiar in PDL, coabitarea acelor persoane numite de mine mai sus cu altele din trecutul FSN sau ” emanat”, cat ar fi de ilogic si greu explicabil, nu este decat o dovada ca acest proces pe care il semnalati este la inceput. in plan teoretic, da, exista acele persoane enumerate de Dvs,. (nu onlcul pe Tapalaga), in plan practic adica la nivelul actiunii politice si al partidelor politice viitorul este destul obscur… Desprindere din PDL a celor enumerati de mine impreun cu cativa din veche garda „mai curati’ si asocierea cu o parte din PNL-istii adevarati, restul de PNl….nu mai continui, e prea speculativ si combinatiile posibile prea multe in acest motiv…

    • Nu sunt de acord cu interpretarea dv privindu-l pe Dan Tapalaga. Eu cred ca orientarile sale doctrinare si valorile sale sunt transparente. Are o situatie ce pune o mare presiune pe el pentru ca in momentul acesta el este varful de lance in Romania ce asigura tranzitia de la vechiul model de jurnalism la noul model. Si deci e judecat aspru pe amble standarde. Dar cred ca face o treaba excelenta atat ca pozitionare in sistemul de valori cat si ca regandire a jurnalismului in noua reconfigurare data de internet.

      • Asa este. Dl. Tapalaga este unul din cei mai buni jurnalisti din Romania.
        Dl. Aligica face de asemenea o treaba foarte buna.

        In ceea ce priveste etichetele defaimatoare (cum ar fi „fascist” sau „comunist”) cred ca e de folos sa ne amintim ce spunea acum ceva vreme un contemporan al lui Bismarck :
        „De-oi urma sa scriu in versuri, teama mi-e ca nu cumva
        Oamenii din ziua de-astazi sa ma-nceap-a lauda.
        Daca port cu usurinta si cu zambet a lor ura,
        Laudele lor desigur m-ar mahni peste masura”
        (Mihai Eminescu – scrisoarea a II-a)

        Dincolo de asta eu cred ca in loc sa ne ocupam de constructii de idei sprijinite pe credintele altor autori (chiar daca mai renumiti) ar fi mai util sa ne confruntam ideile cu situatii reale. De exemplu in loc sa ne punem intrebari de genul „asta e de stanga sau de dreapta?” am putea sa ne intrebam de ce impozitul pe salarii (adica pe munca) e mai mare decat impozitul pe alte venituri.
        Stie cineva?

        Multumesc

  18. Draga dle Aliigca,
    Economia de cazinou si speculatia bancara nerusinata tot o strategie mantuitoare de dreapta o considerati?

    • Ei, ce vorba e asta , d-l Urcan?! Se poate?! De unde ati scos-o si pe asta?! Sunt pentru desfiintarea ambelor.

  19. Domnule Aligica,
    Dvs sinteti total nepregatit pentru conceptele si ideile pe care le tot vinturati prin articolasele astea. Nu stiu ce sisteme economice comparate si analiza institutionala predati, dar nu sinteti un intelectual, ci doar unul care azi sustine niste idei de dreapta. Argumentele dvs impotriva stingii nu au suport intelectual adecvat, sinteti doar un semidoct.

    • Elitism tipic comunistoid! „Adevaratul intelectual” poate fi NUMAI de stanga! Vedeti domnule, ca a trecut de mult vremea cand mai „mergeau” goange dintr-astea. Dupa cum a trecut si vremea cand etichetarile din partea intelectualilor de stanga functionau drept sentinte ucigatoare. Adevarul este ca ideologia de stanga ESTE in criza astazi. Multe idei de stanga au in continuare valoare, sunt convins de asta, dar ideologiile de stanga, sub forma inerent simplificatoare pe care au cunscut-o au fost ridiculizate de realitati. Neo-leninistii, printre altii, nu fac decat sa demonstreze lipsa de imaginatie si sa confirme criza. Mai toti intelectualii de stanga par, din nefericire, in criza de idei: duc o lupta de ariergarda, incearcand cu disperare sa resapeze vechituri. Asteptam cu speranta o noua creativitate a stangii. Pana atunci…intelectualii mediocri si semidoctii au devenit o emblema a stangii: inclusiv miriadele de profesorasi din universitatile occidentale care au descoperit ca e bine sa cultive mediocritatea, fiindca isi asigura astfel numarul necesar de studenti.

  20. Interesant articol.

    Insa recunosc ca in ultima vreme a inceput sa ma irite chestia stanga-dreapta. E clar, daca e sa punem intr-o fraza, stanga sunt cei care vor sa-mi confiste proprietatea, atata cat e, pe care-am facut-o de la zero prin tranzactii pur consesnsuale, si s-o dea la altii. Nominal la oropsiti, in realitate majoritatea se pierde in aparatul de stat enorm si necesar redistribuirii. Adica e vorba de simpla hotie pentru ca unii sa traiasca bine pe spinarea mea. N-am nicun fel de rabdare cu astfel de indivizi, nu ma intereseaza lamentarile lor.

    Pornesc de la premisa ca nu e suficient ca dreapta sa se defineasca ca fiind anti-stanga. Nu am incredere in cei care se definesc doar prin ceea ce nu sunt. Ori aici orice om cinstit nu poate fi de stanga, pentru ca stanga de azi inseamna talharie institutionalizata, think-crime, distrugerea oricarui sens de comunitate sau sistem de valori, si e normal sa te opui unui asa dezastru.

    Nu mi-e foarte clar ce defineste dreapta actuala. D-nul Neamtu e de dreapta si ma streseaza militantismul ortodox al domniei sale aproape in aceeasi masura in care ma agaseaza sharia si femeile imbracate in corturi care defileaza pe Oxford Street. D-nul Vlaston vede lumea prin ochelari roz, reforme si succese acolo unde nu-s, pare rupt de realitate. D-nul Tapalaga pune numai diagnoze, ceea ce e corect, neavand nicio putere sa forteze solutii, dar asta ma lasa nesatisfacut in privinta definirii dreptei. Dvs. faceti cam la fel.

    Sa luam politicienii. Partidul Conservator britanic teoretic e de dreapta. In practica cheltuie mai mult decat laburistii, ca proportie din GDP. La fel ca republicanii, si dumnealor au lucrat mandat dupa mandat la constructia statului mamut. Ori stat mamut face si stanga. Banii pana la urma in majoritatea lor tot acolo ajung, in birocratie, in mediocritatea praduitoare care nu produce mai nimic util sau cu un randament abisal si isi apara privilegiile tinand restul populatiei ostatic. Spun praduitoare pentru ca in relatia cu statul nu e vorba de tranzactii consensuale ci facute cu pistolul.

    Am ajuns sa aplic filtrul libertatii atunci cand aud de orice idee politica. Cand propuneti ceva, vreo idee sau masura politica, imi restrangeti libertatea, imi confiscati ce produc si mai in draci decat pana acum – sau nu? E mult mai practic.

    • Domnule Sym,
      sunt de acord cu pozitia enuntata de dv dar nu cred ca sunteti drept in evaluarea autorilor mentionati.
      De pilda, in ceea ce ma priveste, nu am scris doar diagnoze sau critica ci am si incercat sa elaborez o definire a dreptei contemporane intr-o carte publicata la Humanitas in co-autorat cu Valeriu Stoica (Reconstructia dreptei). Tema liberatatii si responsabilitatii este intr-adevar centrala. O spuneti si dv si o spune si cartea respectiva. Si cred ca o spun in varii feluri si autorii mentionati.

      • Domnule Aligica,

        Am cumparat cartea respectiva si am citit-o cu un amestec de placere, pentru continut, si gust amar, pentru faptul ca acel continut nu se regaseste practic defel nici in politicile publice ale partidelor nominal de „dreapta” dar nici macar pe agenda publica.

        Este poate ideea dvs. despre ceea ce este „dreapta” dar altfel un secret bine pazit, care in genere nu transpira din publicistica dvs. generala.

        Nu inteleg cum ar trebui sa arate o dezbatere stanga-dreapta. Si nici la ce ar folosi. Daca e sa ma iau dupa criticatac.ro de pilda, care inteleg ca este stanga romaneasca moderna, as zice ca respectivii sunt nebuni, pentru ca numai un nebun poate sa fie marxist azi (mai ales in Romania). E o pierdere de vreme sa dezbati cu nebunii. Daca e sa ma iau dupa contestatarii dvs. pe forumuri, ei bine, dvs. recunoasteti singur ca pana si cuvintele sunt de prisos.

        Ca sa dezbati ceva trebuie ca ambele parti sa stabileasca nu doar buna-credinta a interlocutorului dar mai intai un sens comun al cuvintelor, ceea ce clar nu e cazul.

        Ideile pe care le prezentati dvs. in cartea respectiva nu vor avea forta pana cand nu sunt adoptate de o parte cat mai mare (si politic activa) a populatiei. Nu e diseminarea mai importanta decat dezbaterea cu morile de vant, daca vorbim despre constructia dreptei?

        Ma simt dator totusi sa precizez faptul ca eu personal nu ma consider de dreapta, in sensul in care lucrul X trebuie facut pentru ca asa scrie in manualul de drepta iar lucrul Y nu trebuie facut pentru ca e din biblia de stanga. Parerea mea personala e ca politica trebuie facuta (1) in sensul apararii individului (in relatia cu statul, in primul rand) si (2) pe baze strict documentate si demonstrabile cat mai precis empiric, nu cu degetul in aer si sufletul in rai, ca asa e „bine” sau „drept”. Inchid paranteza.

        • Ce pot sa spun, sym, e o reala placere sa dezbati cu cititori ca dv si altii care asteapata un raspuns pe astfel de forumuri si suntem inacapabili sa le dam. Din motivul ca iata, resursele de timp si energie merg in alta parte, la un nivel mult mai primar si elementar…

    • Am doar ochelari de vedere si de soare. Iarasi, nu inteleg de ce daca subliniez unele merite ale actualei guvernari, trebuie sa fiu imediat blamat. A ajuns trendy sa critici puterea actuala. Care este incompetenta, cretina si in multe alte feluri. De ce? Ca nu da. Ce sa dea, cui sa dea, cand si de ce sa dea, nu se mai pune. Orice putere trebuie sa dea. Si sa relanseze economia. daca s-ar putea pe o orbita interstelara. Cum lansezi bilele la bowling. Ca daca as fi eu la conducere, (zice opozitia si e preluata de forumisti), ar merge totul ca in rai. Da chiar asa fata de prosti avem?

      Ei bine, am ajuns la falimentul statului social. Cand lumea se imprumuta 20 mil $ pe minut. De la cine? Nu se stie, de la alta lume?

      Guvernele de stanga au vanturat ideea statuluiu social ca momeala, pentru a castiga alegeri. Si a mers cat a mers, dar nu putea functiona la infinit. Ca nu poti sa tot dai, fara sa puna cineva, macar in ritmul in care dai. O socoteala simpla. Sau te imprumuti, dar tot trebuie sa dai banii inapoi.

      Asa ca, portocalie, neportocalie, actuala putere face exact ce trebuie si n-au facut guvernele anterioare. Intr-o zi vom evalua fara patima aceste lucruri. Balcherovitz a facut in Polonia curatenia „de dreapta” la sfarsitul anilor 90. Si a salvat Polonia de la chinurile crizei.

      • Cred ca le subliniati cu nejustificat entuziasm si lipsa de simt critic. Altfel sunt de acord cu dvs. in privinta generalitatilor, dar pur si simplu imi este imposibil sa construiesc orice fel de context logic care contine si PDL, si moartea statului social, si dreapta, si impozitarea muncii la aproape 50% sau multe alte aberatii.

        Departe de mine sa sustin ca trebuie injurati birjareste pentru orice eclipsa solara. Insa atitutidea dvs., de a le lauda mai degraba intentiile decat realizarile, si de a ignora totusi valorile si directia fundamentala a actualei guvernari, care in linii mari sunt comune clasei politice romanesti, mi se pare nerealista.

  21. Stimate domnule Aligica, pentru ca argumentul dvs. sa functioneze in acest articol construiti interlocutori de paie, atât pentru dreapta, cât și pentru stânga. Argumentele dvs. din ultima vreme au fost criticate puternic de la dreapta (Dan Alexe, „Dragoş Paul Aligică şi paralogismele dreptei provinciale”, Revista 22, 2 august, 2011. Andrei Cornea, „Despre Oslo, din perspectivă iudeo-creştină“, Revista 22, 2 august, 2011; Mircea A. Platon, „Breivik şi globalizarea minciunii”, Blog personal). Ei au argumentat că interpretarea dvs. asupra masacrului de la Oslo a fost rasista si eurocentrista. Dvs. ati raspuns („Răspuns colegilor Andrei Cornea şi Dan Alexe”, 02 August,2011) insa putin credibil pentru că ati ignorat complet esenta criticilor aduse din aceeasi parte ideologica.

    Argumentele aduse de stânga sunt complexe atât în România, cât și în afara României sunt sofisticate teoretic si moral, și vin și din partea telogiei eliberării și din partea neo-marxismului (pe subiecte precum masacrul lui Breivik, insurgentele de masa din Londra, adâncirea crizei financiare, etc.). În plus, atât eu, cât și colegii mei din academiei pledăm pentru o epistemologie in care neutralitatea axiologica clamată de pozitivism să fie reinterpretată din perspectiva auto-reflexivității și pozitionalității cercetătorului; iar stânga publicistică (amuzanta distinctie pe care o faceti în răspunsul la obiectia Cristinei) iși asumă explicit valorile de pe care face argumentele sale, fără nici un fel de pretenție de neutralitate axiologică, însă cu pretenție de universalism al valoriilor (justitie, egalitate, libertate, merit, solidaritate).

    Argumentele dvs. sunt și în acest text schematice, de la opoziția ridicolă între Marx și Weber (adică o lectură a Eticii protestante desprinsă de contextul mai mare al lucrării Economie și Societate), până la caricaturizarea opozițiilor dreapta/stînga și plasarea stângii pe o poziție de copil răzgâiat care nu înțelege ce zice tatăl de dreapta.

    Sintetic: reacțiile critice la pozițiile dvs. nu vin doar de la stânga, ci si de la dreapta. Iar pozițiile dreptei nu sunt uniforme, ci există o multiplicitate de poziții de dreapta (ex Cornea, Platon, Dăianu, Serbănescu diferite de Aligica, Neamtu, Tismaneanu, Tăpălagă) care sunt în opoziție explicită față de discursul tea-party propus de dvs. și Contributors. La fel stânga este multiplă și deseori în opoziție (marxismul teoriei valorii vs. post-marxismul). Însă discuția e posibilă doar dacă permite multiplicitate și nu caricaturizare. Caricaturizarea e doar o forma neplacătă de refuz al dialogului – ce faceți aici.

    • Domnule Petrovici, sa le luam pe rand si sa nu ne lasam iarasi purtati de duhul etichetarii. Ca sunt eurocentrist, ma rog, pot accepta. Nimeni nu m-a acuzat explicit de asta dar si daca m-ar acuza, cred ca mi se poate permite sa spun ca sunt reconoscator si mandru ca am avut sansa sa ma nasc si traiesc intr-o lume creata de valorile si ideile liberal-democrate si capitaliste ale civilizatiei europene. Sper sa nu fi devenit o ofensa faptul ca cineva se identifica si face ce poate sa apere aceste valori, cu puterile sale modeste. Daca asta e condamnabil, asa sa fie! Putin imi pasa.
      Va rog insa sa precizati si sa dovediti prin ce este pozitia mea definibila ca „rasista”.
      A arunca cu vorbele fara temei si iresponsabil nu este o baza de dialog.

      • Ati luat doar un cuvant ignorand complet argumentul (sper eu destul de clar). Si aceasta e o posibilitate, doar ca nu se numeste discutie, ci autism. Poate de aceea e mai interesanta o discutie cu dl. Cornea sau dl Daianu (La fel a facut si Dl Neamtu: dupa schimbul de replici de pe Hotnews cu dl. Umbres, a decis sa isi extinda argumentul pe Contributors ignorand complet obiectile reale aduse de dl. Umbres). La fel ati facut si cu raspunsul catre dl Cornea sau dl Alexe ignorand complet esenta a ce va spuneau; la fel si la comentariile dl-ui Rogozanu, preferand mai degraba reactiile injurioase si periferiale („Despre corectitudine politica si cativa amici”, Revista 22, 31 Iulie 2011).

        • Domnule, eu nu am mai ajuns sa citesc tot argumentul sofisticat pe care il evocati. Am ajuns la un punct in care se afirma ca am o pozitie rasista. M-am oprit socat. Vreau sa stiu de ce. Atat. De ce nu imi raspundeti la intrebare? Daca tot raspanditi pe bloguri ideea ca Aligica e rasist, am rugamintea sa precizati de ce credeti asta. Pe ce baza. E prea mult ce va cer? Sau vreti sa trec peste aceasta acuza, uite asa, ca si cum n-ar fi acolo. Vi se pare ca acuza de rasism e o chestie chiar asa minora?!

          • cand la articolul dvs. cineva comenteaza si aveti curtoazia sa raspundeti, e impropriu sa 1. evitati o reactie directa prin alegerea unui cuvant aleatoru. 2. sa raspundeti cu o intrebare la fel de irelevanta. Nu eu v-am facut rasist, ci dl. Cornea si dl Alexe. E adevarat, va foi face rasist in curand pe CA. 3. e nepoliticos sa imi blocati comentariile pe blog :)

          • Cand la articolul dvs. cineva comenteaza si aveti curtoazia sa raspundeti, e impropriu sa 1. evitati o reactie directa prin alegerea unui cuvant aleator. 2. sa raspundeti cu o intrebare la fel de irelevanta. Nu eu v-am facut rasist, ci dl. Cornea si dl Alexe. E adevarat, va voi face rasist in curand pe CA. 3. e nepoliticos sa imi blocati comentariile pe blog, cind pretindeti raspuns.

            • Nu va blocheaza, domnule, nimeni.
              „…adevarat, va voi face rasist in curand pe CA..”
              Asta chiar ar fi o mare noutate… Unde e imaginatia si creativitatea!?
              Puteti sa reluati pe scurt teza pe care vreti sa o discutati cu mine si eu va refuz, cenzurandu-va?

        • Marturisesc ca nu inteleg la ce va referiti cand vorbiti despre discursul tea-party in cazul DPA ori Contributors.Este doar o eticheta, nu aduce niciun fel de plus in directia unui dialog. Dl Aligica a oferit niste nume,dar aici nu (doar) despre nume este vorba, ci desprer o seama de valori, idei, principii. Dreapta moderna nu este una primordialista, autarhica, obscurantista. Ma amuza invocarea unui text de dl Mircea Platon care, luind ad litteram afirmatiile ironice ale lui Mircea Mihaies ajunge sa elaboreze o intreg rechizitoriu.Se pare ca unii uita ce inseama strategia retorica numita reductio ad absurdum. Cum absurda a fost si stigmatizarea lui Dragos Aligica drept „rasist”, „extremist” etc numai pentru ca a propus o contextualizare interpretativa mai larga a ororii din Norvegia.S-a construit ceea ce numeste o cauzalitate diabolica.Sunt adeseori de acord cu prietenul meu Andrei Cornea, mai putin insa in lectura articolului lui Dragos Aligica din „22”. Cred ca analogia cu Bratianu si liberalii romani din sec XIX este inadecvata si pot intelege sentimentele lui Dragos Aligica ale carui convingeri liberale in sensul adanc filosofic al cuvantului sunt, dupa parerea mea, incontestabile.

          • Ce reprezintă oare tuşeul executat in căutarea rasismului in activitatea curentă a [orală sau digitală] unui marxist? Este o acuză patibulară aşa cum ar spera tovărăşiile lor să credem noi, publicul taaaare speriat de metehnele capitalismului? Este o tentativă de asanare a spaţiului public pe care s-au înstăpînit prin excluderea bieţilor purtători de etichete infamante? Nuuu, nici vorbă, este o umilă cerere adresată interlocutorului redutabil de achiesare la valorile stîngii ultramoderne aşa cum a rămas ea de la Marx încoace, căci, de cîte ori se iveşte un duşman ideologic cu magnet la mase tovărăşiile lor nu atacă, ci cerşesc prietenia prin evocarea unor presupuse afinităţi intelective sau afective, după cum vine cazul şi portretul. Rasismul este trăsătura definitorie a socialismului de extracţie marxistă, iar epigonii lui Marx reacţionează aşa cum au fost condiţionaţi de cîte ori vine vorba de termeni din familia de cuvinte a rasei: se reped şi atrag atenţia zgomotos asupra periculosului purtător de bacil anticomunist in speranţa că izolîndu-l îl vor forţa să treacă in haita, pardon, tabăra lor. Convertirea „rasiştilor” este una din activităţile lor de bază şi, de-a lungul timpului, au împins acest mecanism social pe cele mai înalte culmi ale suprarealismului, astăzi fiind suficient să agiţi bastonul pluşat al corectitudinii politice ca să metamorfozezi un individ lucid cu convingeri ferme asupra raselor într-un rasist temător şi cu căluş in gură, numa bun de coleg de internaţională, căci, cine se abţine se contagiază iute de rasismul veritabil, adică cel ideologic. Pentru că, prea des se uită, rasismul NU este o simplă atitudine sau vreun sentiment mărunt de amarăciune cu bază gregară, rasismul este teză ideologică, limbaj sădit programatic, sistematic cu finalitatea de a polariza pe criterii rasiale societăţile, şi, ca atare, discursul antieuropean [cu tot cu acuzele penibile de eurocentrism] al stîngiştilor este rasism pur, ultramodern, orientat împotriva rasei albe, acum, după ce tot tovărăşiile lor au epuizat rezervele de ură faţă de rasele neagră şi semitică. Să reamintim că cei mai fanatici reprezentanţi ai rasismului şi eugenismului interbelic erau tovarăşii sovietici şi camarazii germani şi francezi ai socialismului. Să reamintim că cel mai crunt masacru modern deopotriva antietnic si antireligios a fost făptuit de…suspans…Stalin, cel care a ordonat distrugerea a 5000 de moschei şi lichidarea imamilor non-albi, non-slavofoni ce le slujeau. Rasismul dezlănţuit nu poartă doar numele de nazism, asta şi-au dorit Stalin şi agenţia sa de propagandă cînd au lansat pe piaţa ideilor delirante echivalenţa dintre fascism, dreapta şi rasism.

        • Alo, domnule rasist Aligica, explicati-i domnului NP cum vine teoria, de ce sunteti autist? A, nu sinteti rasist? Cum adica? Asta s-a stabilit deja, s-a stabilit la sedinta de partid CA, nu faceti pe autistul si nu va pierdeti in detalii d-astea, raspundeti la obiect.

          Hai, rasist mic ce esti, nu divaga!

          Serios, Dragos, eu cred ca tu nu ai priceput metafora. NP este un intelectual rasat, un interlocutor de marca, dar pur si simplu nu stia cum sa inceapa. NP socializa cu tine, voia sa fiti prieteni, facea small talking. Si in loc de `buna ziua`, a zis si el `rasistule`. Hai, nu pune la suflet, un cap in gura la inceputul conversatiei nu ar trebui sa te impiedice sa raspunzi la argumentele teoretice. Ba, autistule!

          CG

          • Aaaaa… domnule Ghinea, pai de ce nu spun, domnule asa?! Incep sa inteleg acum… Abia acum incep sa se lumineze lucrurile…
            Sigur, nu d-lui a zis „rasistule”, au zis altii, d-lui nu face decat sa propage ideea, asa, printre randuri si sa scrie maine la CA o dizertatie pe tema asta… Dar inteleg, inteleg…

  22. Dle Aligica, va semnalez 2 derapaje ale autorilor in cauza, greu de calificat drept „obiective si rezonabile“:

    – Dan Tapalaga, in Cateva observatii despre stanga. Noii vandali si sentimentul vinovatiei eterne: „gunoaiele umane revarsate pe strazile marilor orase britanice explica singure telul final al revolutiei lor“; sau „Daca le spui ca astia sunt infractori de drept comun, borfasi, pegra societatii, scursuri umane, cu care nu vrei sa imparti nimic…“
    – Mihail Neamtu a participat zilele trecute la evenimentul „Romania Juna“, organizat de LSRS, o asociatie construita de fii de FSN-isti, cu sprijinul moral si material al parintilor, care ocupa functii importante in statul&business-ul roman (adica cei pe care dl Tapalaga ii pune la zid in zilele lui bune); in plus, asa cum s-a scris si pe hotnews, respectiva LSRS are inclinatii legionaroide, pe care incearca sa le ascunda in graba pe propriul site dupa criticile aduse.

    M-as mai referi la o afirmatie centrala in articolul dvs, care legitimeaza restul si, desigur, orice infierare a stingii in general: „Tripla criza -economica, politica si cultural-morala- a Americii si Europei Occidentale este mai presus de orice criza unui intreg sistem institutional si de politici publice izvorat din idei. Ideile stangiste.“ Sint de acord cu dvs ca dialogul fara argumente stiintifice ale celor indreptatiti intelectual sa le aduca este putin interesant. Tocmai de aceea va semnalez ca este o afirmatie care se situeaza in ultra-extrema criticilor crizei, si care, prin urmare, ar fi meritat cel putin schitarea citorva argumente solide, plus contra-argumente la cel putin citeva dintre acuzatiile grave aduse capitalismului, dar si liberalismului in general.

    O zi buna,
    Cristian Dragnea

    Ps: incerc sa evit teoriile conspiratiei despre ghettoizarea ideologica de la contributors, insa am trimis un articol critic la derivele dlui Tapalaga, si la hotnews si la contributors fara nici un raspuns. Nu ma intereseaza confirmarea calitatilor mele intelectuale in publicatia dvs., prin urmare nu e o tragedie ca n-a fost publicat, insa m-a mirat lipsa oricarui raspuns, cita vreme textul meu era unul civilizat si avizat.

    • inteleg ca interventia mea nu merita vreun raspuns, ca si textul trimis redactiei. aceasta, impreuna cu felul in care dvs, plus colegii saritori, gasiti normal sa dialogati cu cei care va critica pe forum, ma determina sa ma retrag prematur de pe aceasta incercare de agora.

      va doresc luciditate, ca-i mai buna decit toate.
      cristian dragnea

      • Tocmai ma pregateam sa rog colegii de la Contributors sa vada ce e cu articolul dv. Stiu ca Lucian Popescu e in concediu. Poate de aici se trage …
        Va raspund, dar cam intr-o ora jumatate. Trebuie sa fac o „pauza de lucru”…

    • Domnule Dragnea,

      nu am vazut articolul dv deci mi-e greu sa comentez.
      Stiu insa ca d-l Mihai Neamtu a raspuns, pe Blogary, intampinarilor de tipul celei aduse de dv. Banuiesc ca ati scris articolul inainte ca el sa fi avut interventia respectiva.
      In ceea ce-l priveste pe d-l Tapalaga, cred totusi ca sunt situatii si momente cand trebuie sa facem apel la intreaga varietate a vocabularului limbii romane pentru a exprima ce vedem, simtim, credem. Inteleg ingrijorarile care au generat si justificat incorsetarile de tip corectitudine politica asupra limbajului jurnalistic. Nu cred insa ca Dan a incalcat in cazul respectiv vreo lege scrisa sau nescrisa a discursului public… Ma pot insela. Daca ma insel, ma insel alaturi de el …

      Relativ la situarea mea la ultra-extrema criticilor crizei: nu stiu ce sa zic… Nu vi se pare ca actuala criza e generata de faptul ca modelul statului occidental (pe care il imitam si noi) face si investeste prea mult in ceea ce nu ar trebui sa faca (in economie, poliica si cultura) si nu face si nu investeste exact in ceea ce ar trebui sa faca? Cum ati numi acest diagnostic?

      • „Inteleg ingrijorarile care au generat si justificat incorsetarile de tip corectitudine politica asupra limbajului jurnalistic. Nu cred insa ca Dan a incalcat in cazul respectiv vreo lege scrisa sau nescrisa a discursului public… ” Mi se pare ca imi deturnati argumentul. Nu ma indignam din corectitudine politica la termenii folositi de Dan Tapalaga, va semnalam doar ca aruncati in derizoriu discursul partizanilor stingii, pe care ii acuzati in corpore ca ar fi limitati intelectual, ca pun etichete, ca practica dubla masura , ca au un discurs indecent; asta in contrast cu „obiectivii” si „rezonabilii” tapalaga, neamtu &Co. v-am dat 2 contraexemple alese rapid din multe altele posibile, de la cei doi sau de la altii.

        inteleg deci ca sint si eu bolnav de corectitudine politica, deci un „stingist dezamagitor”, asa cum explicati in articol. asta apropos de etichete…

        va e de ajuns sa ma trimiteti la rasp dlui neamtu de pe blogary? nu va incita curiozitatea publicistica acuza mea? vi se pare minor gestul sau? nu aveti de ce sa opinati, cita vreme o face el deja? si daca considerati indeajuns raspunsul dlui neamtu, nu va interpeleaza afirmatii de genul „declinul religiei si al familiei e printre cauzele evenimentelor din UK”? nu vi se pare o gindire retrograda?

        cit priveste intrebarea dvs, ea tine de o dezbatere pe care o consider iarasi usor anacronica. nu cred ca mai e cazul ca ultra-liberalii sa mai tipe ca din gura de sarpe ca statul vrea sa-i saraceasca si sa-si bage coada in piata libera, la fel cum „stingistii” ar fi ridicoli sa mai spere in state protective fata de mase. azi, dpdv economic, statele sint doar regiuni ale multinationalelor, iar cei platiti de mase sa le administreze (pe state) isi petrec timpul de lucru servind multinationalele, din care ori fac parte ori de la care isi primesc al doilea salariu… iar in momente de criza internationala a actorilor economici transfrontalieri, statele servesc de sursa pentru reinjectarea „bolnavilor” cu banii contribuabililor…

        as mai remarca si faptul ca puneti la gramada sisteme economice si sociale sensibil diferite sub eticheta „modelul statului occidental”. franta nu e anglia, germania nu e franta, norvegia nu e in nici un caz germania, iar de italia ce sa mai vorbim…

        • Domnule Dragnea,
          ma cititi in cheie gresita. Nu va acuz de nimic. V-am spus ca nu cunosc continutul argumentului dv si ca vorbesc doar pe baza notei dv. Mi-am spus o opinie onesta si deschisa, nu v-am etichetat… Mii de scuze daca se intelege asa ceva din mesajul meu…

          In alta ordine de idei, nu va inteleg: Spuneti ca “declinul religiei si al familiei nu e printre cauzele evenimentelor din UK”? Faceti o afirmatie empirica? Sau spuneti ca afirmand ca “declinul religiei si al familiei e printre cauzele evenimentelor din UK” Mihai Neamtu comite ceva blamabil? De ce sa-l condamnam daca se intampla ca sa fie empiric exact? Stim valaorea de adevar empiric a afirmatiei? Credeti ca e zero? Nu stiu… Va intreb…
          Adevarul nu e retrogad sau progresist, nu?

          • am senzatia ca undeva s-a strecurat o neintelegere. nu e nevoie sa cititi textul meu pentru a raspunde la obiectia ridicata in primul mesaj, relativa la dan tapalaga. il dati pe d.t. si pe altii drept exemplu de bune practici in dialogul politic din romania. si, in opozitie, acuzati stinga in corpore de multe pacate. eu va semnalam ca asemenea pacate se intilnesc si la cei pe care ii luati drept modele. in cazul lui d.t. mi-ati raspuns ca situatia ii permitea folosirea acelor invective pe post de argumente, in acelasi timp sugerind ca „puritanismul” meu ar proveni din corectitudine politica. si stim ca la dvs corect. politica este un defect grav al stingii, sau nu?

            am fost mai clar? si, deci, empiric vorbind, cind sintem intreptatiti sa insultam si cind nu? de ce dl tapalaga poate si „stingistii” nu?

            in ce-l priveste pe dl. neamtu, va semnalez ca nici domnia sa nu aduce dovezi empirice atunci cind afirma – in the first place – ca declinul religiei si al familiei e cauza a ce se intimpla in Anglia, si asta pare a nu va deranja. accept insa sa va dau eu argumente empirice impotriva respectivei afirmatii: va reamintesc nenumaratele razboaie purtate in numele credintei sau a diferentelor religioase; conflictele religioase intestine dintre Anglia, Irlanda si Scotia, incepute in sec. 16 si inca in desfasurare (in Irlanda); conflictul mocnit dintre crestini si musulmani, element-cheie al societatii engleze actuale si nu numai (aici as putea sublinia faptul ca dupa argumentul dlui neamtu, musulmanii din Anglia ar tb sa fie considerati cetateni-familisti-model…); religiile au fost mereu o frina in calea libertatii sexuale, si asta a dus constant la situatii conflictive intra- si inter- comunitare; religia si familia ca forma de expresie a sa, au fost si inca sint elemente de opresiune si de instigare impotriva homosexualilor si lesbienelor; si de opresiune impotriva femeilor, considerate explicit de catre crestini, cit si de musulmani, drept inferioare barbatului si obligate sa se supuna dominatiei acestuia; liderii religiosi sint impotriva avortului, dar si a prezervativelor (aici Papa benedict a nuantat cind i s-a spus ca prezervativele reduc cu 80% riscul imbolnavirii cu sida) etc etc etc haideti ca nu va spun noutati…

            • Am retinut argumentele. Nu stiu daca, in ceea ce ma priveste, sunt de acord cu ele, dar sunt de apreciat tezele propuse de dumneavoastra privind factorii ce explica evenimentele din Anglia. Sunt interesante si necesita un efort de cercetare serios si indelung.

  23. Din punctul meu de vedere, una dintre problemele grave ale discursului dvs. este modul in care abordati interlocutorul sau, mai degraba, pe cei ce nu sunt de acord cu dvs. In momentul in care tratati agresiv pe cineva ce are o pozitie contrara, veti starni resentimente si agresivitate din partea celuilalt. Si intreg articolul actual musteste de o manie <>. Daca doriti sa discutati idei, discutati idei. Daca doriti sa va lansati in tirade impotriva socialismului putred, impotriva statului social ce incurajeaza lenea si nemunca, atunci nu va mirati cand vi se raspunde cu aceeasi moneda si atitudine sfidatoare de „taci, ma, ca eu stiu mai bine, c-am studiat la Paris/Oxford/Moscova”.

    Adica, domnule Aligica, „calitate intelectuala precara a publicistilor stangii”? Si pe urma va suparati cand cineva va ia la impins vagoane? Pai unde e discursul echilibrat, argumentatia profunda si lupta de idei? Propovaduiti limbajul civilizat, dar am impresia ca-l doriti doar din partea interlocutorului. Mie mi se pare ca faultati grosolan nu numai pe actualii contra-opinenti, ci si pe cei viitori. Cum era proverbul cu „fa ce spune popa”?

    • Am inteles. Dubla masura din nou.
      Dezbatere de idei: Aligica e rasist. Sa discutam.
      Cum?! Aligica nu vrea sa discute deschis, detasat o asemenea tema de mare profunzime intelectuala?!
      Vai ce civilizati suntem noi si ce urat ne raspund cei de dreapta!
      Imi pare rau, am spus is o repet: nu joc acest joc.
      Va inteleg preocuparea dar in cazul de fata aveti pe cineva imun la santajul manipularii cu „dezbaterea civilizata”.

      • OK, manipulare. Si atunci spuneti-mi, ce ati realizat folosind acelasi ton pe care il folosesc interlocutorii? E un concurs de cine tipa mai tare? Sunt sigur ca va dati seama ca spiritele incinse arareori au dat nastere unor discutii constructive. In plus, sper ca realizati ca puteti gresi si dvs., nimeni nu este infailibil.

        Vad ca va dati lovit. Eu nu v-am acuzat ca sunteti rasist, am spus doar ca o temperare a tonului s-ar putea sa aduca lucruri mai interesante decat acuze si injuraturi. Altfel, veti avea parte mai ales de raspunsuri apreciative, multe neaducand lucruri noi, si raspunsuri agresive. Ati castigat ceva?

  24. Draga Dragos Aligica,

    dar cine sint acesti oameni de stinga din Romania? Exista ei? La ce texte faci referinta? La ce persoane? La ce grupuri? La ce idei? Se pare ca mereu apelezi la aceles truc: „celalalt” nu are nume, are numai „etichete” . Sau poate e o tehnica mistica: nu le rostim numele ca sa nu aiba loc „devenirea intru fiinta”?

    Uite colegul Norbert Petrovici tocmai a lansat un text pe terma (http://www.criticatac.ro/9434/rasismul-un-mecanism-constitutiv-al-modernitatii-capitaliste/ ) .

    Lectura placuta si fii si tu mai aplicat: mai da o referinta, un text, un nume? Sa stim si noi cine e „adrisantu”. Nu ai invatat chiar nimic de la colegii tai de la Tea Party?

    spor

    Vasile Ernu

    • Foarte bine. Precizia este importanta. Nu ne plac generalizarile, vom fi foarte precisi. Extrem de precisi. Momentan, asa cum a evoluat discutia, ne referim la o ideie cheie: „Aligica e rasist” sau ma rog „Aligica e suspect de rasism”. Si fac referire precisa la textul postat pe aceasta platforma de discutie de „colegul Norbert Petrovici”, de la Critic Atac. Discutam. Astept reactia.
      Sa nu imi spuneti insa ca „Rasismul este un mecanism constitutiv al modernitatii capitaliste” si prin urmare tot ce misca in modernitatea capitalista e rasist…

  25. Oh, subiectul e mult prea ofertant pentru a fi tratat in cateva randuri. Voi incerca totusi sa-mi exprim si eu, cat mai succint parerea.
    In primul rand, nu e evident ca publicistii de stanga sunt mai disperati decat cei de dreapta. Rapiditatea transformarilor din sefra politica si economica obliga sustinatorii ambelor ideologii, conservatoare si reformatoare, la un joc cu obstinatie lipsit da fair-play, in care argumentele sunt adesea folosite intr-un standard dublu (de exemplu, de o parte se sustine ca in SUA numai guvernarea actuala este raspunzatoare pentru ratingul de tara, in vreme ce in RO numai guvernarea anterioara, sau exact invers de cealalta parte). Se pun astfel (d)efectele constatate exclusiv pe seama politicilor oponentilor. In loc a se incerca a arata superioritatea propriei optiuni, se incearca, de ambele parti, a se demola criteriile contraopinentilor. Aproape fara exceptie.
    Este insa firesc sa nu rermarci „scaparile” celor din tabara proprie, intrucat convingerile mult prea asemanatoare, duc la impresia ca anumite lucruri nu mai trebuie demonstrate. Sunt considerate postulate si/sau macar evidente, a.i. lipsa logicii comilitonilor in context este mai usor trecuta cu vederea decat a celorlalti. Acestora din urma li se solicita a prezenta un mult mai amanuntit/detaliat algoritm logic si apoi se vaneaza doar bucatele de rationament neaprofundate, pentru a le critica, sperand astfel ca intregul esafodaj logic sa se prabuseasca.
    Nici presupunerile nu sunt uitate in lupta forumistica, tot ceea ce este in zona gri, aparent atotcuprinzatoare, fiind catalogat drept alb sau negru, dupa nevoi. Astfel ca, foarte adesea, confruntarile online se poarta cu jumatati de adevaruri si jumatati de argumente, sub pretextul unui raspuns lapidar, care se vrea „lamuritor” doar pentru initiati. Nu lipseste in confruntare nici epatarea sau disconsiderarea oponentului, adeseori in lipsa unui argument propriu, el fiind trimis sa studieze. Toate acestea produc un sentiment de frustrare si nu mai e mult pana la „fascist” sau „comunist”, „portocaliu” sau „galbejit”, „pedalac” sau „antenist”. De ambele parti avem din plin si din preaplin. Iar fiecare le remarca si le amendeaza doar pe ale celorlalti. Exact ca si autorul, care, intr-un joc ceva mai rafinat, ne obliga sa-i acceptam concluziile si sa ne sfaramam creerii cum sa facem sa-i ajutam pe stangacii de stanga. Ca si cum concluziile dumnealui n-ar mai suporta dezbatere. Eu am serioase indoieli ca stangistii sunt mai disperati decat conservatorii. Solutii la problöemele economice actuale nu reusesc sa dea niciunii. Toti se limiteaza, asa cum spuneam, la a critica solutiile celorlalti, lasabnd a intelege ca propriile idei, desi nepublicate, ar conduce la succes. se incearca a se induce iluzia unei realitati contrafactuale, posibile numai evitand solutiile celor criticati. Si de o parte si de alta!

    P.S. Am folosit si eu adeseori cuvantul „portocaliu” pentru a descrie o politica populista, purtata intre rosul stangist si galbenul liberal, lipsita de principialitate si a carei principala caracteristica este oportunismul.

  26. domnule Aligica,
    Încep prin a’mi exprima satisfacţia, măruntă desigur, că un intelectual de calibrul dumneavoastră semnează articole in contul dreptei romaneşti, cea neafiliată partinic, unde îndrăznesc să cred că mă situez şi eu. Chiar este mare scofală să-ţi asumi onest o poziţie politică fără înconjur şi fără compromis in spaţiul editorial băştinaş. Şi, chiar dacă ştim de legăturile dumneavoastră doctrinare cu partidul de guvernămînt, vă putem disocia de politicile deviante, uneori cu totul socialiste, ale acestui partid, căci, in fond, nimeni nu v-a încredinţat că sfaturile/ideile dumneavoastră vor fi şi luate in seamă de politicienii cărora le recomandaţi.
    Acum să vă răspund la întrebare, cu oareşice teamă că voi fi iarăşi cenzurat [şi nu neapărat de pixul roşu al autorului, ci de paznicii vigilenţi ai acestui site ce, pentru a crea impresia de echidistanţă, publică şi opinii ‘de dreapta’ cu condiţia de a fi foarte cuminţi, in timp ce articolele ce curg zilnic vorbesc de thinktankurile europene de dreapta ca de baubaul extremist al capitalismului]:
    „Bineinteles, autorul de fata se poate insela insa cu privire la strategia corecta fata de stanga si corectitudinea politica in discursul public romanesc. Iata de ce inchei cu o intrebare. Daca cele de mai sus nu schiteaza strategia corecta, atunci cum ar trebui sa arate aceasta strategie?”
    Sper să nu fie cu bănat, dar mie strategia dumneavoastră a ripostei ferme şi a trierii invitaţionale mi se pare prea blîndă, indulgentă, contraproductivă; speraţi ca in urma unui proces de izolare a extremiştilor stîngii să determinaţi scoaterea in faţă a moderaţilor cu care să purtaţi un dialog cumva salutar pentru situaţia in care ne aflăm, or, acest lucru nu este posibil decît cu o ‘tabără’ intelectuală in care responsabilitatea morală reprezintă incă o valoare, deci cu indivizi dispuşi să-şi asume măcar o fărîmă din culpa morală pentru deyastrul actual; însă, aşa cum putem descoperi din eseistica domnului Tismăneanu, deîndată ce un corifeu al stîngii face pasul înapoi şi admite oareşice vinovăţii sau erori in sistem, puzderia de politruci socialişti se coagulează intr-un formidabil bastion al cauzei şi purcede la ostracizarea colectivă a ereticului; ca atare, atunci cînd polemizezi public cu un moderat al stîngii, el va fi permanent conştient de pericolul unor declaraţii deviante şi, in caz că va deraia de la linia trasată, confruntarea de idei va rămîne sterilă pentru că automat va decădea din postura de reprezentant al stîngii intelectuale; in loc de dezbatere publică stînga-dreapta, vom obţine o dezolantă mărturisire şi cam atît.
    Am remarcat şi la alţi opinatori ai dreptei indulgenţă şi prudenţă exagerate, mă gîndesc că cumva este firească această atitutine in zona conservatorismului. Iertaţi pentru că aveţi senzaţia că şi stînga vă va ierta niscaiva antecesori mai năbădăioşi. Ei bine, eu cred că dreapta trebuie să depăşească urgent complexele de vinovăţie pentru faptele unor strămoşi închipuiţi ai dreptei, altfel marote şi idiosincrasii sădite tot de propaganda bolşevică, incă din interbelic de cînd au născocit falsa dihotomie fascism/comunism. Cum să fii sever cu junii progresişti şi etatişti cînd trăieşti cu senzaţia că dreapta are să răspundă şi pentru faptele părinţilor ideologici ai stîngii, printre care se numără şi Mussolini? Nu-i nimic de dezbătut in privinţa asta, atîta timp cît epigonii marxişti şi leninişti nu simt nicio tragere de inimă in a accepta public caracterul criminal al regimurilor comuniste şi indivizilor ce au populat şi slujit aparatele şi ideile totalitare.

    Blîndeţe. În loc să fie pocniţi peste deşte şi mutră de cîte ori se dau in stambă instigînd la violenţe şi noi rapturi sistemice [şi o fac astăzi fără jenă, la televiziune], dumneavoastră propuneţi dezbaterea in ideea că astfel vor fi probabil potoliţi, acordîndu-le atenţia de care indivizi cu personalitatea expandată au atîta nevoie. Speraţi probabil să trataţia maladia comunistă [utopismul] şi propensiunea violentă, anarhică cu mîngîieri şi scoateri la plimbare a tovarăşilor Goe.

    Asta in timp ce societatea suferă de pe urma înlocuirii dezbaterilor politice şi in general a polemicilor civilizate cu scandalul porno , cu atacurile la persoană şi gîlceava unor nimeni [şi deplîngeţi chiar in acest text starea de fapt]. Pentru că organele de presă s-au umplut de scrîntiţi şi măscărici ce mimează, după caz şi nevoie, stînga sau dreapta, ar trebui cumva ca noi, publicul încremenit, să resimţim şi lipsa dezbaterilor dintre pacienţi, medici şi inginerii aflaţi întîmplător in preajma instalaţiei de evacuare a rezidurilor mentale.

    Iar acum să descriu succint strategia de comunicare a dreptei neafiliate in raport cu stînga fundamentalistă şi tot mai răsfirată, aşa cum o văd eu: tăcere, ignorare suverană, refuz programatic de a ne angrena in sfada fără de sfîrşit şi rost cu mîzgălitorii de closete publice, acuzarea in bloc a politicilor şi partidelor de stînga care au produs regimul socialist actual, enunţarea politicilor prin care statul să poată fi retras treptat din economie şi respingerea oricărui drept la replică din partea apărătorilor statului social intrat in faliment [valabil şi pentru cei din partidul de guvernămînt ce întreţin conştient iluzia şi imaginea unei drepte scălîmbe pentru pdl]. Singurii care merită vreo atenţie, şi nu in cadrul unei dezbateri deschise, din partea comentatorilor dreptei sînt stîngiştii aflaţi la guvernare sau in Parlament, toţi ceilalţi sînt insignifianţi, puţini şi prea sărăcuţi cu duhul pentru a ne pierde vremea cu ei. Dezbaterea e musai să se întîmple, insă numai între reprezentanţii diverselor curente politice şi filozofice ale dreptei, eventual cu cîte-un invitat de stînga declarat eretic de blocul socialiştilor. Stînga neinstituţionalizată nu are ce căuta in spaţiul dezbaterii pentru că in afara unor preţioase lamentari anticapitaliste şi a unor judecati sumare ale interlocutorilor accidentali executati cu morga de procurori comunisti la pensie dumnealor nu pot produce. Iar stîngiştii partinici ar trebui să apară exclusiv in postura de inculpaţi [colectiv, aşa cum procedau părinţii lor ideologici] sau complici invitaţi la mărturii tardive dar utile pentru reinstaurarea regimului proprietatii private. Să nu uităm că, deocamdată, nomenklatura comunistă o duce bine-merci, ori că se află incă angajaţi in sistem ori că se află la pensie pe banii noştri, ai nenorociţilor de capitalişti, nimeni nu a introdus încă un proiect de lege eminamente de dreapta care să desfiinţeze actualul sistem de asigurări sociale de stat ce aduce beneficii imense tuturor funcţionarilor regimului comunist. Noi răsplătim astăzi autorii şi executanţii măsurilor de represiune luate in numele cauzei comuniste precum şi elita birocratică ce întreţinea totalitarismul pe cîrca celorlalţi ce astăzi emit pretenţii de neutralitate şi apolitism, şi atîta timp cît continuăm să le plătim pensiile acestor politruci in timp ce proprietarii naţionalizaţi forţat de către aceşti comunişti nu au reuşit încă să-şi recupereze bunurile luate cu japca, nu ne putem numi stat de drept, iar dreapta partinică se umple de ruşine şi se discreditează pentru orice alegător de dreapta lucid.

    • nimeni nu a introdus încă un proiect de lege eminamente de dreapta care să desfiinţeze actualul sistem de asigurări sociale de stat ce aduce beneficii imense tuturor funcţionarilor regimului comunist.

      O lectura placuta, intr-adevar!
      Puternicii zilei „uita” adesea sa amendeze tocmai legile fostilor potentati, care le contrazic atitudinea asumata. Astfel dreapta are prioritati mai mari decat corectarea diferentelor induse de legi nefiresti, poate si pentru ca legile respective erau gandite mai ales in folosul celor puternici, iar stanga da mai ales defavorizatilor unui sistem corupt si rapace, tocmai pentru a-i atrage de partea lor pe cei ce par a fi tot mai multi, incuranjandu-i astfel la trandaveala.

  27. mi-aduci aminte de ahab, d’le aligica. cam in totalitate. ai un gen de cruciada proprie cu oricine nu-ti impartaseste valorile. un amanunt: nu sunt de stanga, asa ca sa lasam remarcile zemoase deoparte. ca sa vezi exact la ce ma refer, sa facem un exercitiu de imaginatie. sa ne imaginam cumva ca sunteti de stanga (moderat, desigur) – cititi textul din perspectiva asta. daca sunteti chiar si partial „logician” la valoarea pe care o presupuneti, veti realiza ca ati produs un text care (ca si altele in trecut) defineste niste ziduri de netrecut; practic, tot ce nu e cu ideile dumneavoastra, e un atentat la bunul simt..

    • Interesanta referirea la Melville. Culmea este ca cei ce ma cunosc personal stiu ca sunt foarte tolerant. Filosofia mea (atat de viata cat si in teoria politica) este pluralista. Incercati sa cititi ceea ce fac din aceasta perspectiva. Reactia mea impotriva corectitudinii politice, a monopolului mediatic al elitelor si a monomaniei etatiste pleaca din asta. Acum 3 saptamani au hotarat ca trebuie sa reactionam toti la fel la tragedia de la Oslo, sa folosim aceleasi cuvinte, sa exprimam aceleasi sentimente, sa avem aceeasi analiza, sa scriem toti practic aceleasi variatii pe aceeasi tema decisa de elitele mediatice stangiste occidentale. Uite ca unii nu au fost de acord sa cante in cor. Sunt unul dintre ei.

      • wow, senor aligica, sunteti un mare luptator impotriva mediei occidentale marxistizate! mare, dom’le! numai ca, din pacate, nu sunteti prea singur in strigatul dvs divergentoid: toti dreptacii imbecili ai europei va tin isonul! toti care cred ca europa se va musulmaniza in 50 de ani si care isi vad identitatea europeana (?) amenintata de oameni cu culoarea pielii un pic diferita (a propos de premisa de baza a acestui argument, poate lumea ar trebui sa citeasca aici: http://www.thedailybeast.com/newsweek/2009/07/10/why-fears-of-a-muslim-takeover-are-all-wrong.html), oricum ati da-o, oricum ati suci-o, sunteti confrate de ideologie cu cele mai sinistre minti ale europei actuale. nu ca m-as ridica la nivelul unei discutii cu dvs., dar cum remarca si cineva mai sus, un dialog cu dreptitatea dvs. ar insemna acceptarea prea multor puncte pe care orice stangist multiclturalist (god, don’t you hate them motherf***ers?) nu ar vrea si nu ar putea sa le cedeze. si pe buna dreptate!

  28. Stiu ca nu apare, da totusi…
    1. Cind ii ascult pa nemtii de dreapta ma conving, corespund exact gindirii mele. Nu-i pot inghitii pe Verzi, Link si SPD. As ajunge la concluzia ca as fi de dreapta, insa..
    2. Ii citesc pe ideologii ROMANI (chiar daca traiesc prin occident) de dreapta, in acel moment imi dau seama ca sunt de stinga..
    3. Ce sa fie, mentionez ca inteleg f. bine atit lb. germana cit si lb. romana.

    Sa presupunem ca exista stg. si dr., eu nu sunt convins, imi imaginez ca si unii si altii vor sa cistige adepti din marea masa a neimpartasitilor, deci trebe sa convinga ca doar asa au sanse sa cistige. Pt. asta e nevoie si de un pic de farmec personal, trebe sa mentionez ca marea majoritate a mentionatilor asumati transparenti de dreapta sunt extrem de nesuferiti. Sunt aroganti, se dau mari, daca ar fi vinzatori de bere cred ca nu ar reusi sa vinda nici o sticla chiar pa cea mai mare canicula.
    Daca-i mai citesc mult mi-e teama ca devin comunist!

    • Neamtule, poate te ajuta intrebarea asta:
      Esti convins ca iodeologii romani de dreapta sunt de dreapta?
      Eu cand merg in Ro nici nu-s convins ca aterizez la Otopeni, daca vad ca scrie Baneasa pe bilet si nici ca dama cu beeper-ul nu e cumva femeia de servici care tine locul jandarului, plecat sa scuipe pe trotuar. Nici cand vad placuta cu Bucuresti nu sunt sigur ca am iesit din Afumati si nici cand vad ca scrie autostrada soarelui nu ma pot abtine sa nu verfic stergatoarele, ca precis va ploua.

      • Cel mai interesant la ideologii romani de dreapta e ca sunt bugetari, se sustin suspect de tare unu pe altu, nu vei vedea un articol al unuia sa nu dea citate din celalalt, dau senzatia ca sunt nesiguri si au nevoie de sprijinu celorlati, sau poate cine stie or mai fi si alte interese, nu stiu… si ar mai fi ceva, sunt mari teoreticieni, da nu ai scoate de la ei o propunere cit de cit practica nici sa-i tai.

  29. Dle Profesor Aligica,

    Multumim ptr. provocarea dvs. O dezbatere romaneasca ridicata la standardele unei culturi politice de stanga sau de dreapta europene, cronologic de la inceputurile sec. al XX-lea, ati oferit exemplul Gramsci, ar trebui sa aiba provocari de dreapta cel putin de nivelul Benedetto Croce, Giovanni Gentile ori Giustiniano Fortunato. Ori, ptr. a avea constienta (macar culturala daca nu ideologica) fie a neoidealismului in Italia, fie a culturii fasciste, fie cea a ideologilor stangii in Italia, fie cea a crestin democraticilor, mai intai de toate, TREBUIE sa asumi o bibliografie mai intai. Am dat exemplul Italiei ptr. ca ati ales Gramsci, dar, sigur, nu ma refer numai la cazul Italiei. Mai precis si ceva mai generic: va asteptati ca discursul ideologiilor de dreapta sau de stanga sa fie limpede delimitat de catre cititorul hotnews? Ar fi o grava eroare. Pledez pentru o minima „alfabetizare” in chestiune, iar mai apoi, provocari de genul pe care le lansati, in sine, ele provocarile, f. binevenite.

    • Si eu va multumesc pentru comentariu.
      Profit de modul dv de adresare ca sa indrept si o mica eroare sau neintelegere. Predau dar nu sunt profesor, nu aspir sa fiu profesor si fac tot ce pot sa evit aceasta munca. Cel mai inalt grad academic pe care l-am atins este cel de conferentiar. Vocatia mea este publicistica. Doar accidentul biografic si necesitatea ma obliga sa fac un detur academic pentru a-mi castiga existenta. Speranta mea este ca in viitor sa ma pot dedica complet publicisticii pure.

      • Multumesc ptr. reply, dl.e Aligica! Raspundeti cu o pedanterie, usor amuzanta, insa va inteleg perfect introspectiile: fiecare sa-si asume ce si cum poate/simte/doreste. Este infinit mai greu altfel, culturalizarea cere timp, iar ordinea ideilor sta ca pe un butoi de pulbere, gata sa ne arunce intr-un haos, aproape iminent…iar asta ptr. ca gramatica gandirii, mai ales in directia ideologiilor, n-are nimeni timp sa o asume. Ok si astfel, va asigur…dar, fara pretentii. :)

  30. Felicitari domnule Aligica!

    Ati reusit un tur de forta prin care ati demonstrat practic ceea ce ati afirmat in articol.
    Este o lectie aplicata parca numai buna sa se regaseasca intr-un manual.
    Personal va multumesc.

    Numai bine!

  31. Forme fara fond. Exercitii de stil intru-un cenaclu de provincie. Care stanga? Care dreapta? In
    Romania zilelor noastre nu exista asa ceva. Vreti sa inventati subiecte pentru a va face vizibili,
    in speranta ca cineva va finanta trancaneala? S-ar putea sa aveti succes. Postmodernismul in care deja a plonjat mai toata omenirea incurajeaza toate formele de socializarea, nu doar pe cele care produc efecte. Iluziile sunt la moda si se vand bine.
    Daca totusi energiile intelectualiste se revarsa peste stavilar n-ar fi rau sa explicati trogloditilor din Romania unde se afla ei in raport cu celelalte popoare din Europa – intra si SUA in aceasta categorie. Decat sa faceti teoria chibritului in fantasmagorica relatie dintre stanga si dreapta, mai bine v-ati asuma misiunea pasoptistilor de a explica valorile occidentale, de a
    analiza realitatea romaneasca din perspectiva racordarii la realitatile lumii civilizate. Romania are nevoie de voi, ca destepti. Intrati in subiect si renuntati la retorici. Tara arde si baba se piaptana. Cam asta faceti. Nu-i nici frumos si nici moral.

    • Kiril, e o reactie anticipabila si legitima. Ce ar trebui facut insa concret? Ce ar trebui sa faca baba ca sa fie moral si frumos? Cateva idei alternative la ceea ce criticati, poate pe buna dreptate, ar fi binevenite.

      • Ce-ar fi daca baba, in loc sa se ocupe de categorisiri ca stanga-dreapta, si-ar pune o problema concreta. De exemplu – ce as face eu daca as fi numit prim-ministru acum?
        Eu cred ca o actiune de succes se sprijina pe un plan, iar un plan bun se sprijina pe o perspectiva clara si cuprinzatoare asupra situatiei.
        A spune ca o anumita perspectiva pare „mai de dreapta” nu e nici clar, nici cuprinzator si din cate mi se pare mie e mai mult o forma de etichetare a unor ganduri decat o contributie.
        Oare nu e mai important sa contribui cu ceva decat sa imparti lumea „in smintiti si in misei”?

        Stie cineva sa-mi raspunda?
        Multumesc,
        Mircea

  32. Stimate Domnule Aligica,

    Un text serios si provocator, care merita o discutie extinsa. Sint de acord cu tezele principale, mai putin cu optimismul dumneavoastra privind declinul ideologic al stingii intelectuale.
    Am doua mici amendamente de ordin tactic sa le spunem. Mai intii, cred ca acest gen de texte ar putea fi lasate pentru toamna, cind lumea este mai bine conectata la dezbaterea de idei.
    Apoi, obiectiunea ce mai importanta priveste terminologia dreapta-stinga. Sint istoric si stiu foarte bine ce capcana ascunde semantica politica. Va reamintesc ca pentru multi inca dreapta inseamna extrema dreapta. In timp ce stinga nu spune nimic, nici de bine nici de rau. De aceea a fi de dreapta in Romania suna rau. Apoi, ce inseamna dreapta-stinga intr-o tara fara o traditie a marilor infruntari ideologice? Exista in Romania cu adevarat doua blocuri ideologice cu adevarat constituite, de dreapta si de stinga? Nu mi se pare deloc. Exista o mica traditie sau cultura politica antitotalitara, civica, adesea identificata ca fiind de dreapta, pentru ca se opune mostenitorilor si mostenirii sistemului totalitar comunist, vazut ca fiind de stinga. La stinga este un vid natural, pentru ca pe de o parte intelectualii semnificativi au refuzat orice angajament in această directie, intrucit problema Romaniei nu era si nu este prea multa politica de dreapta ci prea multa politica de stinga, iar pe de alta stinga romaneasca nu are ce oferi decit micile cirteli ale dlui Ernu et co., mici răbufniri cinice (vezi formula dlui Tismaneanu: cinismul ludic!) si cam atat. Nu vorbesc de ce a fost inainte de 1947. Cred ca acea lume a murit si nu mai poate fi restaurata, cu structurile si cultura sa politica.
    Mi se pare de aceea ca dihotomia liberal-non-liberal este mai potrivita, pentru discutia pe care o propuneti. Stiu ca traiti in America, unde aceasta distinctie nu are sens. Dar in Romania, mi se pare ca inca batalia se poarta pe acest nivel. Cred ca toata problema intelectualilor “de dreapta” este de a defini ce fel de liberalism vrem: de dreapta, de stinga, liberalism pur si simplu…
    Cordial,
    Florea Ioncioaia

    • Domnule Ioncioaia,
      va multumesc pentru comentariu. O mica reactie. Spuneti:
      „Mi se pare de aceea ca dihotomia liberal-non-liberal este mai potrivita, pentru discutia pe care o propuneti.”
      Este idee interesanta. Multa vreme am crezut si eu in acesta formula. Credeam ca realitatea se ne impinge in acea directie…. Dar acum ma intreb daca asta este intr-adevar trendul si nu mai am un raspuns asa clar…

  33. Eu cred ca stinga romaneasca e in simbria unor anumite forte cu putere financiara, forte nasite pe vremea FSN/PDSR/PSD si care mai au inca destule mijloace sa faca valuri in MSM.
    Altfel, nu se poate explica. Pentru ca daca iei la logica pura, sunt complet ireali, parca-s dintr-o piesa de teatru al absurdului. Asa cum sym spunea mai sus, stinga romaneasca are o istorie mai degraba negativa si onest ar fi sa taca. Ori, dimpotriva, nu tace si emite si enormitati. Nu vor sa vada realitatea pentru ca, bineinteles, „truth to a leftist is like daylight to a vampire”.
    CriticAtac e un exemplu stralucit de „intellectual dishonesty”. Sub un limbaj academic si elevat, se emit o gramada de acuze mizerabile – bineinteles, celor de dreapta. Cind iei autorii la bani marunti, se fac ca nu vad/nu aud sau arunca o alta enormitate, a new wrench in the wheel.
    Nu-i bai, daca lumea nu raspunde, asta nu inseamna ca ce spune stinga e luat de bun. Incet incet, Romania intelege ce-i dreapta. Am vazut de curind un articol al lui Ian Buruma (un stingist jalnic) in RL. Cam toti comentatorii sesizasera stingismul ordinar, political correctness, intellectual dishonesty. Doar un nostalgic postac mai flutura ideea (absolut fascinanta in prostia ei) ca se traia bine in comunism … :)

  34. Sunt perfect de acord cu dumneavoastra. Un exemplu care ilustreaza perfect incompetenta stangii este chiar articolul lui A. Cornea (Oslo, ). Am citit acest articol inainte de a descoperi polemica dvs cu Andrei Cornea. Am ramas surprins in primul rand de faptul ca Andrei Cornea, care nu este „antrenat” in spiritul filosofie riguroase, nici al stiintelor politice empiric informate are o rubirca de analiza politica. Mai apoi am fost socat de cat de putin Andrei Cornea stie despre realitatea empirica a multiculturalismului, un termen desmenat sa mascheze problema integrarii musulmanilor. In acelasi timp tot el va acuza de provincialism. Culmea! Reactia domnului Cornea se inscrie perfect in tabara stangistilor bonomi, postmoderni, etc. Pe scurt o categorie de intelectuali pana la urma de nivel secund care exista atat in Europa cat si in SUA, Canada etc. (a se vedea dept de antopologie, litere comparate etc). Problema acestui tip de intelectuali este mereu aceeasi: divrotul dintre observatia empirica si ideologie. Una dintre modalitatile de a scapa de acest tip de intelectuali este punerea in dialog direct a datelor empirice nedigerate de altii cu ideologia. O reforma a cercetarii din domeniul stiintelor umane. Trebuie lansata o dezbatere fundamentala asupra institutiilor europene, felul in care ele isi recrutueaza personal didactic etc. privatizarea pozitiva a institutilor de stat si obligativitatea de a angaja personal nou. Dezbaterile la nivel de articole nu sunt suficiente. e nevoie de o reforma institutionala profunda pentru ca cei de stanga sunt bine ascunsi sub protectia acestor institutii pe care tocmai ei le-au creat.

  35. Am si eu citeva intrebari pentru dvs:

    Cum explicati criza precedenta: cea din ’29-’33? Atunci nu existau politici publice de stanga, sistemul liberal-democrat capitalist nu era grefat cu idei straine lui, si se putea manifesta liber.

    Pe de alta parte, cum se explica faptul ca tari precum Brazilia si Argentina, cu guverne de stinga moderata, nu sunt afectate decit in mica masura de criza actuala ?

    Cum intra aceste aspecte ale realitatii in argumentul dvs, care desemneaza un singur vinovat pentru criza: stanga?

    Intrebarile nu sunt retorice.

    • Nu toate crizele sunt la fel. Nu toate crizele se explica prin aceeasi factori. Ciclurile economice sunt intrinseci sistemului capitalist. Sunt expresia autoreglarii sistemului. Fluctuatii, ritmuri, incetiniri si scaderi fac parte din functionarea normala a organismului economic care penalizeaza acumularea de erori ale agentilor economici, ale capitaistilor si antreprenorilor. E modul de a se „curati” de erori al sistemului. Deci avem aici un tip de „crize”. Apoi sunt crize generate de interventia exogena in dinamica sistemului capitalist. De pilda interventii ale statului. Aceste interventii nu trebuie sa fie de aceeasi natura. Sunt diferite de la criza la criza sau de la fluctuatie la fluctuatie. Diferite distorsiuni, redirectionari, dezechilibre create de stat se manifesta in varii feluri, in varii momente. Deci avem aici un tip de „crize”.
      Suprapuneti acum aceste doua paliere. Veti vedea cat de complexa e dinamica economiei.
      In criza de fata, interventia exogena a statului ca sursa este evidenta si usor identificabila. Foarte putin sunt cei ce refuza sa accepte aceasta realitate.

      Cat despre BRICS, sa asteptam. In mod regulat Brazilia si Argentina ne sunt prezentate ca val al viitorului. Inca nu au confirmat.

      Va rspund nu pentru ca ar avea directa relevanta pentru articolul de fata dar ca sa demonstrez ca daca o intrebare e pusa corect si onest (si daca am timp sa raspund) raspund.

  36. Tovarase Alighica,stim foarte clar noi ”stangistii” pe cine incerci sa ”masezi” in articolele tale,dar sa spui ca noi ”stangistii” ii facem portocalii doar din ticul verbal pe cei care sunt pro-basescu e o mizerie imensa,cand de fapt e exact invers,CINE INCEARCA SA SPUNA CA NU IL PLACE PE BASESCU E CALIFICAT AUTOMAT DREPT ”COMUNIST” ”BOLSEVIC” ”KAGHEBIST”
    Ma rog in curand stapanii dumitale se vor tira de la putere,iar mata vei avea destul timp sa faci noi teorii la adresa ”stangii”,bineinteles dupa doleantele noilor dumitale stapani

    • Deci USL pentru dumneata e o miscare onesta cu un palmares economic convingator??? Ti-ai pierdut minitile sau esti unul dintre cei care le serveste cauza. Da USL este o formatiune politica comunista responsabila in modul cel mai direct de toate nenorocirile politice, economice si culturale din Romania. Insa chiar daca vor veni la putere vor actiona tot ca dreapta altfel Romania zboara din UE.

  37. Un articol bun. Felicitari pentru discutiile de dupa. Insa, am impresia cand va citesc articolele ca va vaicariti domnule Aligica. Simt asa o inclinare catre compatimire. Si la dumneavoastra si la domnul Tismaneanu. Cu bine.

  38. Domnule Aligica,

    Sunt perfect de acord cu observatiile dumneavoastra referitoare la „discursul” stangist in general si in special cu cel practicat in Romania. Deasemenea, sunt de acord cu propunerea dumneavoastra „sa fim insa foarte transanti si duri pe trei paliere, care reprezinta cele trei caracteristici majore ale retoricii stangiste actuale”. Unde cred eu ca gresti este modul sau tactica dumneavoastra de a incerca sa aveti un dialog cu stanga. De exemplu, neglijati complet ce inteleg adeptii stangismului din Romania prin a fi de dreapta. In opinia mea, majoritatea covarsitoare a lor considera dreapta ca fiind extrema dreapta folosind expresii marxistoide („capitalism salbatic,” atitudini fascistoide, rasism, elitism, etc.). Pentru acesti indivizi ideea de dialog cu un adept al dreptei este de neconceput din principiu, oricare ar fi argumentele prezentate. Dreapta este raul absolut, punct. Din ceea ce am citit scris de dumneavoastra pana in prezent nu reiese, dupa opinia mea, ca sunteti un adept al dreptei extreme si nici macar al dreptei in general. Ca aveti multe afinitati cu valorile promovate de liberalism este o cu totul alta poveste insa acest fapt nu va incadreaza a fi un ideolog. Daca ati fi fost un ideolog (de dreapta in cazul de fata), analizele dumneavoastra politice si sociale nu ar fi atat de lucide. In concluzie, eu cred ca stangistii romani trebuie in primul rand educati sau informati despre ce inseamna liberalismul si ideologia de dreapta inainte de a incerca un dialog. Din aceasta lacuna in formarea lor intelectuala pornesc reactiile lor de multe ori isterice.
    Am o ultima observatie referotoare la articolul dumneavoastra. Spuneti in primul paragraf „Cei ce urmaresc atenti tonul si dinamica dezbaterii publice din Occident remarca imediat un lucru fara precedent: Disperarea acuta a ideologilor si purtatorilor de cuvant ai stangii. Este de inteles: Baza lor sociala de putere politica se clatina. Mai mult, pierd pe zi ce trece pozitiile de autoritate morala si intelectuala (inclusiv capacitatea de a domina si dicta parametrii dezbaterii publice si fluxului mass-media). Sunt pozitii pe care le controleaza autoritar de decenii si despre care ajunsesera sa creada ca sunt un monopol de drept divin. Mai important insa este faptul ca un intreg univers doctrinar, intreaga lor lume mentala, cu miturile, fobiile si iluziile ei, se prabuseste. Confuzia, dezorientarea, panica sunt palpabile de sus pana jos.” Opinia mea este total opusa de a dumneavoastra. Eu cred ca, din contra, stanga nu numai ca este departe de a intra in declin dar domina covarsitor atat societatea civila cat si mediul academic (educatia in general). Vociferarile exasperate ale stangii pe care corect le-ati observat nu vin din strigatul de lebada al ideilor marxiste ci din conjunctura crizei financiare din ultimii trei ani. Necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare (protectie sociala, sanatate, locuri de munca in administratie si guvern, etc.) au inebunit pur si simplu stanga pentru simplul motiv ca acestea erau principalele promisiuni electorale cu priza la public. Acest lucru este din pacate trecator. Cand criza financiara se va sfarsi , stanga va reveni si din pacate nu vom scapa asa de usor de acest defectuos si criminal (comunismul) mod de a vedea societatea umana. Solutia sta intr-o reforma radicala a invatamantului incepand cu cel primar si terminand cu cel universitar.

    Cu stima,

    Adrian Merfu

    • Spuneti:
      „Eu cred ca, din contra, stanga nu numai ca este departe de a intra in declin dar domina covarsitor atat societatea civila cat si mediul academic (educatia in general).”
      Este corect. Dar ceva se schimba. Urmariti ce se va intampla cu universitatile occidentale in anii ce vin. De aici panica si spaima. Lumea se schimba in moduri in care stanga nu le-a prevazut…

      • Sunteti mult prea optimist, domnule Aligica. Daca lucrurile continua in ritmul si felul de acum, de exemplu, eu vad filozofia sau teoria politica exclusa in maximum o generatie (30 de ani) din departamentul de stiinte politice si trimisa probabil la filozofie sau stiinte umaniste. Nu ca acest lucru ar fi rau (sa nu uitam ca pana prin anii ’50 stiintele politice apartineau de departamentul de filozofie) dar motivele ce stau la baza opiniei ca filozofia politica este „futile and obsolete” in stiintele politice sunt impartasite de o majoritate covarstitoare de profesori universitari; sa nu mai vorbesc de studenti…Aceasta pozitie este determinata de atitudinea si formatia marxista a acestor profesori cat si a actualilor studenti. Studentii vin deja in facultate indoctrinati de ideile marxiste si acest fapt ii face mult mai receptivi la indoctrinare. Este de-a dreptul trist sa vezi studenti exceptional de inteligenti sustinand cu indarjire ca solutia „justitiei sociale” este statul socialist. Aici nu vorbesc numai de studenti in primul ciclu universitar (undergraduate) dar si de cei la master si doctorat.
        Totusi, sa dea Dumnezeu sa aveti dreptate si eu sa gresesc.

  39. Fara a avea pretentia ca ma pricep la nunatele spectrului ideologiilor politice…am 2 remarci, cred eu, logice.
    1) Nu aplicarea unei ideologii de stanga sau dreapta garanteaza succesul/insuccesul unei societati ci felul in care oamenii o aplica. Exista o zicala: „Unde exista morala, legea este inutila. Unde nu exista morala, legea este inutila”.
    Nota: extremele (comuniste, fasciste) ies din discutie.
    2) Norvegia, atat cat ma duce pe mine capul, este construita pe model socialist (la fel toata societatea scandinava). Corporatiile si monopolurile sunt puternic reglementate.Rezultatul? Pe o planeta cu guverne inglodate in datorii, Norvegia are excedent bugetar, servicii publice de prima mana (la care SUA nu au visat niciodata in toata istoria lor) si o calitate a vietii de invidiat. Deci cum ramane cu stanga-dreapta?…Cred ca raspusnul trebuie cautat la punctul 1.
    Nota: cazul Anders Behring Breivik ar fi bine sa fie tratat ca o exceptie. Putem discuta si despre el, dar nu cred ca este un efect al „stangii” care sa poate fi adus ca argument intr-o astfel de dezbatere.

    • Suedia este un exemplu perfect de crestere economica solida inainte de „wellfare state”, stagnare si criza in timpul „welfare state”-ului, urmat de revenire dupa ce au sutuit „welfare state”-ul in anii recenti.

      Motivele succesului sunt cele univerale: drepturile de proprietate puternic aparate de stat, piata libera (inclusiv cea a muncii), o justitie performanta, un sistem bancar privat solid. Nu statul acasa pe asistenta sociala, asa cum poate credeti dvs.

      Va recomand sa cautati pe youtube un clip care se numeste „Economics 101: Learning From Sweden’s Free Market Renaissance”, unde o suedeza simpatica va explica cum stau lucrurile.

      Daca sunteti puternic de stanga insa va recomand preemtiv comprese cu gheata, acolo unde incepe sa explice de „school vouchers” si „private choice”.

      Ati adus discutia la sistemul de sanatate din Norvegia: nu e asa de grozav. Mergeti la http://www.healthpowerhouse.com si cautati raportul EHCI. Pe primul loc de ani buni e Olanda cu sistemul sau de sanatate privat. Germania, care probabil are cel mai „free market health system” e tot in top. Si Elvetia.

      Remarcabil ca NHS-ul din UK, care e sistemul socialist pur-sange, adica centralizat si gratuit pentru toti, este pe o pozitie umilitoare pentru o tara atat de bogata.

    • Aterizez si eu tarziu in discutie (si, in plus, nu sunt deloc o persoana care sa emita pareri avizate pe tema acestei discutii, precum multe din persoanele de mai sus, asadar ce postez acum este un comentariu, sa-i zicem, impresionistic si cam pe langa), dar intotdeauna cand vine vorba de tarile nordice si cat de avansate sunt ele, nu ma pot abtine sa nu fac o anume remarca. Nu am timp sa elaborez (nici la figurat – pentru ca „am pierdut trenul”, observ ca discutia s-a si incheiat deja -, si nici la propriu – pentru ca stau sa pierd… avionul) – asadar imi permit sa ma autocitez (din alte postari) fara sa mai traduc. Imi cer scuze.

      Remarca este: aproape toate aceste tari nordice avansate sunt monarhii constitutionale. Replica pe care o primesc de fiecare data este ca: aa, monarhia nu mai e nimic azi, este pur simbolica, ele sunt monarhii care functioneaza pe principii socialiste. Mmm. Dar: monarchies mean tradition and much more. Europe now is denying its own traditions. No nation is born overnight, by a change of regime or by a click of fingers. If Nordic European countries are what they are now, that is due to the centuries of their history up until today, the heritage they carry (including Christian heritage – care e vitala).
      Obviously I am talking about monarchies today as a symbol (they are constitutional monarchies – and it is by no way without meaning that the most advanced European countries are as such; not to mention Japan having an emperor) and that is the whole point: a symbol. And a symbol, by definition, is a very powerful thing. And: the monarch is apolitical.
      The fight for power that goes on eternally in countries between 2 or at the most 3 parties, the society always split (left/right or something in between), and now these confusing hybrids: socialist doesn’t mean „socialist” anymore, there are communist countries with capitalist markets, there are capitalist countries that function on pure socialist principles (or better, they don’t function precisely because of that) etc. All these confusing hybrids cleared up when I read an interview with a Russian dissident that managed to copy Gorbachev archive and publish it, one can thus understand what was/still is going on in Europe: http://english.hotnews.ro/stiri-top_news-6209804-russian-dissident-who-copied-the-gorbachev-foundations-archive-mitterrand-and-gorbachev-wanted-the-european-socialist-union-thatcher-opposed-germanys-reunification.htm. A quotation from it:
      „That element was what Gorbachev called Common European Home. And Francois Mitterrand called it European Confederation. It was based on the old Cold War idea of ‘convergence’: that is to say, Soviet Union and East Europe were to become more and more democratic, while West Europe would be more and more socialist. And when it finally merged, it would result in a kind of moderate socialist utopia.
      The United Socialist Europe, that’s basically what it was. Gorbachev and Mitterrand were talking all the time of how to make their Common Socialist European Home. The transformation of the European Community went wrong because, of course, the Soviet Union collapsed and Russia never entered the European integration. But the plan has a lot of impact even on today’s Europe, because basically, the EU is a moderately socialist structure of this kind.”
      Deci, iata in ce suntem „integrati”, la ce am „aderat”: „a moderate socialist utopia”. But there is no escape from the eternal dichotomy: left/right. Daca Adam-ul creat de Dumnezeu sigur era conservator, maimuta lui Darwin sigur e socialista. Personal, prefer stramosul adamic.

      I can’t think of any one brilliant socialist/communist/capitalist/labour/liberal-democrat/left wing/right wing/middle or crisscrossed etc leader that ever had the impact of… Queen Elizabeth I, for instance – where would England be now without her? Or how would have modern Romania (before the communists) looked like without Queen Mary? Or Spain without King Juan Carlos famous speech in 1981 when there was an attempted coup d’etat – and that speech put together the whole country and basically saved democracy in Spain?
      His speech said: „The Crown, symbol of permanence and unity of the motherland, can not in any way tolerate actions or attitudes that attempt to disrupt by force the democratic process established by the Constitution, voted for by the Spanish people through Referendum.” For me, this speech says it all about what a monarchy is.
      No political party can say that they are „the symbol of the permanence and unity” of a nation.
      But there is no time for silly ucronia now.
      (to spare speculations: I did not put conservatives on my list: Churchill was a great leader, Thatcher was a great leader.)

      Asta ar fi, m-am saturat de partide politice. In tari ca a noastra, la o privire mai atenta, parca nu mai e nimic in spatele lor (da, oare ce e cu adevarat in spatele lor?) si pare ca natiunea insasi e scindata iremediabil. Si nici macar n-avem (si oare am avut vreodata?) un partid de talia celui conservator din UK. Sau o veche si puternica traditie monarhica.
      Dar, fireste, eu nu sunt decat un diletant intr-ale politicii, visand o tara condusa de creiere, nu de partide. Sau macar de un partid nou. Asta astept: un partid nou, fara mosteniri toxice. M-am saturat de reincarnari si liftinguri de partide, incrucisari aberante, hilare si triste (ex: asa-zisul partid conservator de la noi), hibrizi nefunctionali, care, de fapt, sunt toate (sau toti) „de stanga”. La noi cred ca exista doar „voci” razlete de dreapta (mai exact: conservatoare, in sensul european, nu romanesc al cuvantului).
      … sa nu ma intrebati daca am mai prins avionul….

      PS Am vazut, in fuga, un nou articol postat cam tot pe tema asta (stanga/dreapta), tot in Contributors, scris de domnul Vlaston. Si, ca sa ma deruteze totul si mai mult, dl Vlaston spune: „Cine a calatorit in tari din UE a vazut nivelul de civilizatie si bunastare care domneste acolo. Si nu din politici de stanga.” Deci, acuma tarile nordice (care intra clar in „tarile avansate din Europa”) nu mai sunt monarhii constitutionale cu guverne socialiste, ci ele sunt de dreapta. Ceea ce pot spune este ca, da, bazele lor sunt puse de conservatori. Ceea ce vedem acum in tarile avansate a fost „creat” de conservatori. Dar de prin anii ’50 a inceput infiltrarea socialista. Numai asa mi se pare ca are sens afirmatia domnului Vlaston.

      Asadar: domnule Cristi (caci la comentariul dvs am postat sarada asta), Norvegia functioneaza, la ora actuala, asa cum spuneti: „pe model socialist” (adica guvernul e majoritar socialist), dar, mai exact, „the Kingdom of Norway, is a unitary constitutional monarchy with a parliamentary system of government, wherein the King of Norway is the head of state and the Prime Minister is the head of government. Power is separated between the legislative, executive and judicial branches of government, as defined by the Constitution, which serves as the country’s supreme legal document.
      The Monarch officially retains executive power, however, following the introduction of a parliamentary system of government, the duties of the Monarch have since become strictly representative and ceremonial, such as the formal appointment and dismissal of the Prime Minister and other ministers in the executive government. Accordingly, the Monarch is commander-in-chief of the Norwegian armed forces, supreme authority in the Church of Norway, and serves as chief diplomatic official abroad and a symbol of unity.” Asadar, un simbol. Care, dupa cum spuneam mai sus ………

      • Mi-e teama ca nu prea m-am facut inteles…
        Nu sunt nici de stanga, nici de dreapta, nici monarhist nici antimonarhist (desi consider Casa Regala a Romaniei cea mai benefica institutie din istoria romanilor).
        Nu cred in absolutizarea vreunei ideologii. A crede ca o ideologie reprezinta Calea, insemna doar a intra in sabloane si a ignora deliberat posibile cai de salvare. Avem nevoie de iesirea din sabloane pt. a putea raspunde rapid si flexibil problemelor deosebit de complexe ale societatii actuale.
        Cred de asemenea ca fascimsul si comunismul, ca si forme extreme de ideologie trebuie starpite fara mila; mai ales cu comunismul am o problema personala, intrucat familia mea (si din partea mamei si din partea tatalui) a avut de suferit din cauza acestei „oranduiri”.
        Cel mai important, cred ca nu ideologia ci niste principii de bun-simt, pot preveni colapsul iminent ce pandeste societatea:
        – legi dure, aplicate rapid si fara discriminare, mergand pana la exluderea din societate a recidivistilor (indiferent ca lucreaza cu bata sau cu pixul);
        – asumarea riscurilor si implicit a pierderilor potentiale ce decurg din asta; aici este de fapt piatra de incercare pt. dubioaselor increngaturi politico-financiare de pretutindeni;
        – asigurarea de sanse egale tuturor celor ce respecta legea;
        – limitarea drastica a monopolurilor si cartelurilor;
        – corolar la punctul anterior: incurajarea la revenirea de comunitati mici, flexibile si transparente, indiferent ca e vorba de afaceri sau asezari umane. in acest fel indivizii ce compun respectiva comunitate vor fi responsabilizati, dat fiind ca au acces mult mai usor la deciziile ce-i afecteaza.
        @Laura,
        O ultima chestiune: spui ca te-ai saturat de partide. Cum altfel poti sa promovezi principiile corecte ce ar scoate societatea din colaps? Nici mie, nu imi plac, dar nu stiu inca o solutie mai buna. Codreanu a venit cu o solutie partiala: elitele tarii sa preia conducerea si cat timp sunt la conducere sa pregateasca o noua generatie de elite, care sa preia mai departe fraiele. In felul acesta, valoarea s-ar perpetua pe ea insasi. Ramane intrebarea la care nici Codreanu nu a dat un raspuns clar: cum ajunge prima generatie de elite sa conduca tara? Faptul ca a fost asasinat in incercarea lui de reformare a societatii, dovedeste ca incercarea de a scapa de partide fara a apela la pusca, nu este o intreprindere usoara.

  40. „Stanga” nici nu trebuie sa se oboseasca sa va raspunda domnule Aligica – e destul sa cititi editorialul scris de Warren Buffet din NY Times de astazi ca sa se vada cat de transparente sunt argumentele pe care le aduceti.

    • As fi si eu curios sa stiu de ce editorialul unui sustinator notoriu al lui Obama care s-a expus si ilustrat de nenumarate ori ca atare are implicatii asupra argumentlor mele intr-un articol despre dezbaterea dreapta vs. stanga in Romania si retorica ei? Poate cineva sa elaboreze? De ce v-ati fixat tocmai pe acest editorial?

    • Da vedem cifrele si rezultatele teoriilor economice implementate de adminstratia Obama. Dvs trebuie sa intelegeti ca exista o diferenta fundamentala intre apologetii stangii Obama, economistii care-l inconjoara si ei tot de stanga (i.e Stiglitz) etc si cei care nu sunt de acord. Dealtfel exista foarte multi economisti tot de Nobel care nu sunt de acord cu Obama. In cel priveste pe Obama vedeti ce scrie Wall Street Journal. Daca sunteti un adept al socialismului contemporan atunci votati Obama sau PSD in Romania, daca nu cautati altceva. Insa imi este imposibil sa cred ca socialismul functioneaza.

    • Inca un aspect, ce ar fi daca oin loc sa aruncati cu nume, mai ales ca NYT este o publicatie socialista, ati face un efort sa intelegeti daca socialismul de tip Obama, functioneaza cu adevarat pe termen lung pentru toata lumea. Va dau un indiciu, ca cineva care locuieste la NY de multa vreme: cum explicati ca atat statul NY, CA care sunt socialiste, taxe imense etc, au ajuns in halul acesta? Cum explicati falimentul institutiilor publice din aceste state si biasul ideologic absolut discriminatoriu pe care apologetii socialismului american, dealtfel imprumutat din Europa si ea la randu-i in faliment total, il impun peste tot? Daca socialismul in versiunea occidentala ar fi functionat nu am fi avut „staglatia” europeana/. Socialismul european si cel american se impusca singur, toate economiile de stat in acest moment sunt in stare falimentara. Dar cei de stanga nu vor sa recunoasca, ei bine ii vom forta sa admita prin viitoarele alegeri si taieri de taxe. Daca doriti socialism, va rog pe banii dvs, nu pe bani publcii devreme ce nu dorim socialism cu totii.

  41. Daca ati avea si putin umor domnule Aligica ati fi mare. Este valabil si pentru domnul profesor Vladimir Tismaneanu.

    Daca ati avea putin umor poate ca nici n-ati mai scrie asemenea retete de combatere a ‘stangismului’ in trei pasi. Pentru ca v-ati da seama ca nu merita. Vorbind despre ‘stangism”, formula usor peiorativa, simt eu – din cauza acestui ism de la sfarsit, este clar ca va supara ceva la ei, va nelinisteste, va zgandareste, ceva va este nesuferit, nu va da pace. Merita? „Stangismul” nostru in afara de doi sau trei profesori – care nici macar nu se identifica ca fiind de stanga, (aici ma gandesc la o doamna profesoara onorabila) este de tot rasul. Despre dreapta ce sa zic. Domnul VAleriu Stoica tace chitic de ceva vreme intr-un partid care mai intai a facut parte din intr socialista iar acum este la populari (sic!).

    Oricum, toate ismele, fie ca sunt de dreapta sau fie ca sunt de stanga ies serios sifonate, pana la depresiune, din aceasta criza.

  42. O invitatie la dezbatere facuta de pe o pozitie fatis partizana, care ia in deridere, persifleaza sau infiereaza cu manie divina pozitiile opuse este de fapt o non-invitatie. Intr-o lume in care numarul celor ce creeaza cererea de produse este in scadere iar capitalurile se concentreaza in din ce in ce mai putine maini ceea ce face extrem de problematic felul in care motoarele economiei vor fi repornite; intr-o lume care isi regindeste valorile sociale, o lume in care foarte putini au banii si foarte multi au puterea votului, intr-o astfel de lume, dezbaterea asupra felului in care va trebui construit viitorul ( cu banii celor putini si cu cererea de produse a clor multi) nu poate fi decit o initiativa inteleapta. Din pacate autorul acestui material (cu un aer elitist demn de o cauza mai buna) refuza acest drum al dialogului si se concentreaza asupra deconspirarii napircilor stingiste jubilind victorios atunci cind gaseste una.

    Nici nu pot sa-mi imaginez ce replici ar fi primit autorul acestui articol daca si-ar fi postat ideile in Franta, de exemplu. Dar asa este simplu sa te dai glorios de dreapta intr-o tara in care a te declara „de stinga” creeaza angoase nevindecate dupa zeci de ani de totalitarism. Angoase inca si mai tare intretinute de domnul de fata, probabil democrat convins dar care nu stie sensul cuvintelor :”voi lupta pina la moarte ca tu sa ai dreptul sa nu fi de acord cu mine”.

    • Worker, mi-am dedicat o zi intreaga unui experiment. Sa vedem (si eu si cititorii mei) cum este daca as incerca, pe cat pot, sa raspund cititorilor stangisti. Cred ca e clar documentat experimentul. Sa-mi veniti acum cu cliseul cu „refuzul dialogului”, e prea mult. Uitati-va la cate intrebari si interpelari am raspuns. O singura persona. Si uitati-va cati mi-au raspuns la intrebarile puse de mine in reactie la interventia lor.

      Inteleg insa ca veti lupta pana la moarte pentru dreptul meu la libera expresie. Atunci luptati, va rog, ca sa sa inceteze jocul etichetarii ca rasist si extremist aplicat oricui spune ceva ce nu convine colegilor dv de stanga. Nu e nevoie sa luptati pana la moarte. Luptati macar pana saptamana ce vine.

      • Domnu Aligica, cred ca cei care v-au etichetat drept rasist au exagerat, va-nteleg sa fiti nervos pe chestia asta. Ati face bine sa renuntati si d-voastra la etichete, nu toti care va contrazic sunt stingaci, de altfel stg. sau dr. din Ge, de ex. e cu totu altfel decit cea din USA sau Ro. Poate d-aia nici nu ne-ntelegem, fiecare vorbim de altceva.

        • Da diferenta dintre stanga din SUA si aia din Romania e mare; comunistii americani poseda in plus o ura rasiala de moarte fata de albi, iar la noi nu. Diferenta e mare…

      • Exista un principiu foarte important in cercetare: designul experimentului trebuie sa fie adecvat intrebarii de studiu. Ca dumneavoastra ati vrut sa faceti un experiment asta e clar. Ca sunteti declarat de dreapta – e dreptul dumneavoastra. Ca in dezbaterea dreapta contra stinga va asumati simultan si rolul de parte si rolul de moderator – asta nu mai are nici o legatura cu experiementul si, daca imi dati voie, ii cam anuleaza rezultatele. Asa incit, eu va promit ca pina saptamina viitoare sa lupt cu cei pe care ii vad, astfel incit sa-i determin sa nu mai puna repede stampile. Dar, in contrapartida si dumneavoastra trebuie sa-mi explicati pe baza caror argumente, dupa numai 8-10 rinduri scrise de mine, ati putut sa-mi puneti, fara sa va grabiti, stampila de „stangist”. Sau, daca este prea greu sau sub nivelul dumneavoastra, va astept sa scrieti un material pe tema: Dreptul moderatorului la partizanat. Va promit ca il voi cauta si citi cu mare atentie. Toate cele bune!

  43. Cateva mentiuni:

    1. Mi se pare trist ca intelectualii din Romania se impart in clanuri, dupa criterii ideologice sau oportuniste, producandu-se fenomenul legitimarii circulare (dvs. il laudati pe dl. Tapalaga, dl. Tapalaga pe dl. Tismaneanu si dl. Tismaneanu pe dvs), pe fondul unei ignorari complete a opiniilor adverse, creand iluzia unei dezbateri, in care va bateti cu umbre (niciodata numite, sau atunci cand sunt numite se utilizeaza etichete, lucru pe care il reprosati celorlalti) si desigur ca ii invingeti. Acelasi lucru se poate spune si despre CriticAtac, unde Ernu, Rogozanu, Petrovici etc se citeaza/apara intre ei. Un plus pentru CA pentru ca mai gazduiesc din cand in cand si scriitori de cealalta parte a barierei.

    2. „Criza morala” mi se pare un termen gol, fara sustinere teoretica sau empirica (la fel ca „manelizare”, „imbecilizare” sau alte asemenea). Pe ce va bazati cand vorbiti de o criza morala? Sociologii cei mai relevanti in acest moment (ex. Beck, Giddens, Urry, Inglehart) vorbesc despre modernitatea tarzie/reflexiva, in care ideile iluministe sunt in sfarsit puse in practica. Institutiile traditionale (statul, biserica) isi pierd din relevanta, creste individualizarea, munca devine mai flexibila, relatiile umane se lichefiaza, oamenii sunt mai mobili si mai toleranti, predomina preocupari postmaterialiste etc. De acord, valorile sunt in schimbare, de aici si o oarecare instabilitate, dar de aici pana la „criza morala” este un drum lung.

    3. Multiculturalismul si corectitudinea politica nu sunt idei imbratisate de intreg spectrul stangii. Sunt niste solutii de avarie aparute in urma catastrofelor totalitare din sec. XX (sa fim seriosi, comunismul numai multicultural nu era). Daca le abolim, problema este ce punem in loc. Acelasi discurs in care ne justificam pozitia dominanta prin dezumanizarea celuilalt, sau o deschidere sincera fata de nou, dublata de o toleranta redusa la abuzuri.

  44. „Sunt dezamagitori in incapacitatea de a discerne de la cine, ce si cum trebuie sa preia cand este vorba despre temele si argumentele produse spre beneficiul lor de catre centrala de idei si mediatica a elitelor occidentale stangiste.” de la cine si cum ar trebui sa preia domnule Aligica? puteti imagina acest program? multumesc!

    • Multumesc pentru intrebare. Sigur, ar fi fost frumos daca vreunul din preopinentii mei atat de grabiti sa ma eticheteze ar fi pus acesta intrebare intai. Ziua ar fi aratat altfel.
      Am dat in mod ironic un exemplu chiar in dechiderea articolului: Mark Blyth. Un politolog exceptional. Un om de la care se poate invata ceva. (Spun „ironic” pentru ca am pariat cu mine insumi ca nu vor avea nici macar curiozitatea sa verifice cine este persoana citata si sa intoarca aceasta referinta impotriva mea …)
      Am dat exemple in alte articole. Am atras atentia asupra marxismului analitic, asupra contractarianismului social-democrat, asupra post-keynesienilor, asupra teoreticienilor socialismului de piata…
      Vladimir Tismaneanu face mereu referinte generoase la autori din partea opusa a spectrului ideologic…

      • domnule, trebuie sa spun ca aici sunteti de rea credinta. s’a intamplat de multe ori sa evitati discutii pe subiectele pe care le enumerati… si chiar multe altele. iar unele din ele au fost postate drept comentarii chiar la articolele dumneavoastra. in fine, poate pacaliti pe cineva, dar nu pe cei cara va urmaresc constant.

        apropo despre ce enumerati acolo. pe platforma ignoranta CA gasiti discutii despre actiune colectiva (inclusiv comentarii venite din parte analitica, cu trimiteri la Elster), externalitati, dezvoltare economica, saracie (cu trimiteri la o multime de neo keynesieni dar si din alte scoli la Ha Joon Chang, Peter Collier).

        in fine, ce spuneti dumneavoastra aici despre teama stangii, stiti bine ca nu e adevarat. cine e speriata e elita de dreapta din RO. isi pierde monopolul. colegii dvoastra din RO isi dau seama ca tinerii din univ. de acum nu mai inghit gogoasa. nashpa!

        • Unde sunt domnule referintele astea? Unde sunt? Nu le vad pe forum azi. Nu le-am vazut la articolul meu de saptamana trecuta despre economisti si predictie. Nu le-am vazut in dezbaterea din 22… La capitolul „reactii inalte” vad tot felul de ecouri ale propagandei obamiste, referiri la Bush, promovarea ultimei manevre de propaganda a Casei Albe prin W. Buffett…..Poate ca sunt si comentariile alea pe undeva, nu neg. Am spus chiar in textul de mai sus ca sunt cativa tineri de stanga care fac eforturi respectabile. Dar in dezbaterea de sapamana asta de la care am pornit articolul, nu le vad…
          V-am dat o cheie : Mark Blyth… Nici macar nu ati stiut ce se intampla in propozitie…
          PS
          Neo-keynesian nu e tot una cu post-keynesian. Dar facand astfel de precizari imi atrag acuze de elitism si aroganta, asa ca ma opresc aici…

  45. „Multiculturalismul si corectitudinea politica nu sunt idei imbratisate de intreg spectrul stangii. Sunt niste solutii de avarie aparute in urma catastrofelor totalitare din sec. XX ” Dumneata esti foarte sigur de ceea ce spui? In urma carui totalitaritarism anume a aparut multiculturalismul si politica corecta??? Mullticulturalismul este „solutia” de a integra o populatie islamul pe care de fapt nu o intereseaza nicio integrare ci simplul trait pe fonduri europene, americane asa cum face Romania ca stat. Politic corecta a fost introdusa impotriva discriminarii rasiale (lucru bun) in anii 60, insa a devenit cu totul si cu totul altceva in prezent. Dumneata ai nevoie sa recitesti Thomas Nagel (despre equal oportunity).
    In rest chestia cu toleranta fata de altii e rupta din desenele animate cu Mihaela. Singurii intoleranti sunt tocami cei care se auto-proclama toleranti.
    Funny, nu stiam ca europenii si americani au pus la dispozitie fonduri de integrare pentru romanii afectati de comunism.. Asta chiar e nou.
    Domnule de unde veniti, ce naiba studiati si in ce lume traiti de rostiti asemene aberatii???

  46. Eu am fost bland.Raspunsul domunului Aligica a fost de serviciu. Nu se poate ajunge la o finalitate folosind cumsecadeniile. Romania are probleme mari. Nu-i corect sa acceptam ca cineva, in cazul de fata domnul Aligica, sa se joace de-a analiza inventand tinte; stanga – dreapta.
    Se legitimeaza a fi un sprijinitor al Regimului Basescu care in absenta unor proiecte initiaza discutii colaterale, cum ar fi reaimpartirea administrativa a Romaniei, si in general reforma statului. Faptul ca este coerent si respira aer american nu-l pune la adapost. Tot un carcotas ramane. Am vrut sa spun un fanariot. Ce vrea acest slujbas al stapanirii? Sa spuna ca Romania are niste probleme mari – stanga si dreapta – iar cele curente sunt fleacuri. Tocmai ceea ce vrea Basescu. Ii dau o veste proasta acesui baiat care-si cauta un loc sub soare sub forma de „smecher”. N-are nici o sansa. Romania a mai trecut prin incercari grele. Va trece si peste ce-a de acum. Nu pentru ca vor fi eroi. Doar pentru ca are sens.
    Este de inteles ca tinerii Romaniei nu au unde se duce, ca se agata de vrejurile de pe cursul apei, dar aceasta ratacire se va termina.

  47. Poate ar trebui adaugate la dezbateri, comentarii, polemici o serie de reguli. Si acceptat numai acelea care se desfasoara dupa aceste reguli.
    Am scris mai sus un link, il adaug si aici pentru vizibilitate, precum si regulile polemici civilizate stabilite de Universitatea din Oxford în 1890:

    „În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică,
    discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai
    la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.

    Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie
    teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt
    relevante în ceea ce priveşte problema discutată.

    Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul,
    temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea
    nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe
    care le susţine.
    …………….
    http://www.generatiaeuropeana.ro/home/article/ro/conduita/CARE_SUNT_REGULILE_DEZBATERII.html

  48. Evident ca dezbaterea e importanta.

    Dar un discurs civilizat, in care se dezbat idei, e cam dificil daca nu vorbim aceeasi limba. Din comentariile de mai sus (si de la alte articole asemanatoare) observ ca argumentele multora reflecta o intelegere a termenilor pusi in discutie INCA ASA cum sint ei prezentati publicului de catre MSM (mainstream media, de-aici si de-aiurea, a carei etichetare si definire a “Tea Party”-ului, de ex., o intilnesc mereu pe multe bloguri respectabile).
    Chiar ieri am auzit un tinar academician roman – referindu-se la politica externa a Americii – folosind o expresie mult indragita de geniul impuscat al Carpatilor: “imperialismul american”… blah-blah-blah. (with one son at Annapolis and a second one at West Point, believe, me I felt pretty offended).

    E posibil, d-le Aligica, ca inainte de a ne avinta in aceste dezbateri, sa se gasesca niscaiva “contributori” mai destepti, si cu timp la dispozitie, care sa alcatuiasca un Dictionar mai modern de “isme” ( rasism, stangism, imperialism, capitalism, nazism, socialism, liberalism, etc.) sau macar un website ce explica acesti termeni si pe unde eventualii comentatatori vor fi rugati sa treaca pentru a se scoli inainte de a se alatura discutiilor, pentru a fi siguri ca vorbim toti aceesi limba?

    Cita vreme tot stinga e cea care defineste termenii discutiei, dezbaterea va continua sa fie frustranta si anevoioasa.
    Sau, vorba bietei mele mame, “ne-om intelege ca gisca cu porcul” :).

    • „…with one son at Annapolis and a second one at West Point …”
      Aveti de ce sa fiti mandru…Felicitari!

      • Thanks. I really appreciate it.
        Mai ales stiind cum am ajuns aici, dupa trei ani prin Popa Sapca, Jilava si Galati: un nimeni sarac, dar plin de visuri…
        Dar in America, chiar si acum, inca se pot realiza multe lucruri, cu nitel efort, munca si disciplina.
        Oricine va citeste CV-ul isi poate da seama de acest adevar.

    • Nu „stinga e cea care defineste termenii discutiei”. Stinga romaneasca e definitiv si irevocabil compromisa asa ca nu merita timpul pierdut cu o discutie. Cu o stinga europeana poate…atunci cind o sa apara. Din pacate dreapta e o mina de publicisti inimosi ca DPA, M. Neamtu dar si de o gramada de activisti prea disperati pt gustul meu. Drepta organizata politic e tot un fel de stinga (PNL&PD au crescut cheltuieliile din 2004 incoace ).

      Problema e ca de data asta situatia e mult prea seriosa, si aici ma refer la un colaps total al economiei mondiale, cu consecinte grave.
      Noi care nu avem copii la West Point nu vrem sa ne lasam inselati si de data asta de conflictul asta dintre mere si pere.
      Am sugerat si eu, pt d Tismaneanu, o „Drepta pt dummies” dar baietii astia supercititi nu vor sa scrie pt pulime.

  49. Mai încerc odată…
    Nu împărtăşesc lema postulată de dl. Aligică, anume că „Tripla criza -economica, politica si cultural-morala- a Americii si Europei Occidentale este mai presus de orice criza unui intreg sistem institutional si de politici publice izvorat din idei. Ideile stangiste”. Aş zice că e vorba de un amalgam de crize, generate de ambele tipuri de idei. Dar, ca să poată avansa în vreun fel discuţia, să presupunem că are dreptate. Ce mă interesează pe mine e ce facem ACUM. Pot să înţeleg împărţirea oarecum simplificatoare a statului între productivi şi neproductivi. Pot să înţeleg că productivii nu au chef să împartă roadele muncii lor cu cei neproductivi. Doar că din varii motive masa celor din urmă devine tot mai mare, cea a primilor tot mai mică. Să ne uităm la Londra: stînga zice că avem de-a face cu o insurecţie împotriva bogaţilor, dreapta că e vorba de eşecul integraţionismului (cred că e un termen mai bun decît multiculturalism, care exprimă mai mult o stare). Din nou, simplificînd, probabil că e de fapt o combinaţie. Cert e că dacă ţii lîngă tine o masă de neproductivi sărăciţi, mai devreme sau mai tîrziu se ajunge la situaţii de tipul riots. Şi atunci productivii au în mare 2 soluţii (dacă excludem exterminarea fizică şi alte aberaţii pe modele propuse de Mihai Giurgea http://capitalismpepaine.wordpress.com/2011/07/15/ungaria-lagare-de-munca-pentru-asistatii-social-2/): ori se izolează (cartiere păzite, poliţie omniprezentă, camere, tot tacîmul) ori îi plătesc pe neproductivi ca să stea cuminţi. Oricum o dau, tot îi costă. Eu parcă aş merge pe a doua variantă. Mi se pare ceva mai ieftină. E, dacă vreţi, o poziţie de stîngă pragmatică: nu le dau bani din vreun altruism prost înţeles, ci din pur egoism – ca să dorm liniştit. Cred că am diagnosticat destul societatea (de la noi şi aiurea). Aş vrea să aud propuneri concrete de tratament.

  50. Dle. Aligica, mi-a placut articolul, poate ce a putin cam lung dar, plecand de la premisele de la care plecati Dvs, are sens.
    Nu cred insa ca dreapta politica are mai multe solutii decat stanga.

    Parerea mea, bazata pe cat am citit in ultima perioada din L.v.Mises si alti mari exponenti ai teoriei austriece, e ca aceasta criza nu are cum sa se rezolve politic, adica din interior. Trebuie regandit intreg mecanismul de functionare al societatii, trebuie ca statul, asa cum este el acum, cu toate pleiadele de monopoluri pe care le imparte si le gestioneaza la unii si la altii, sa „dispara”, sa fie reformat din temelii.

    Rolul statului in viata individului trebuie sa fie complet regandit, si anume redus la protectia individului si a proprietatii private. Statul trebuie exclus complet din economie, din invatamant, din sanatate etc, din orice domeniu in care implicarea sa – dupa cum bine aratati in articol – nu a produs nimic bun, ci dimpotriva.
    Din pacate nu vad cum se poate realiza acest lucru prin mecanisme politice. Mi-e tare frica, sincer ma gandesc cu groaza, ca singurul deznodamant la criza fundamentala pe care o traieste azi tot globul, este o cumplita baie de foc si sange.

    • Aveti dreptate – protectia individului e una din putinele sarcini care revin statului (sau comunitatii). Ar mai fi drumurile. O intrebare care se pune e – ce vom folosi pe post de bani?

      Am citit ca emiterea de moneda e in mod necesar legata de politica fiscala … Si politica fiscala e facuta de alesii poporului … Nu cumva ce se intampla in economia mondiala e un fel de „paine si circ”? Eu personal simt nevoia sa inteleg mai bine ce votez. Ma poate ajuta cineva?

      „Stanga” sau „dreapta”, ca si „fascisti” sau „comunisti”, nu sunt, din pacate, cuvinte care ma ajuta. Am nevoie de o intelegere a fenomenelor cu care ma confrunt. Oare cine are asa ceva?

      Multumesc,
      Mircea

  51. Intervenţia lui Norbert Petrovici este nu doar nedreaptă, ci şi perversă.
    Căci pune iniţial acuzaţia de rasism în seama colegilor de la „22”.
    Aşa interpretează el articolele respective, ce n-are dreptu’ ăsta?.
    Adică, „vedeţi, nu eu vă fac rasist, ci chiar amicii dvs.”. Acuzaţia, capătă astfel, o aură de obiectivitate.

  52. Dragi cititori,

    Impreuna am dedicat un intreg ciclu media de 24 de ore unui experiment. Am incercat sa vedem cum arata o dezbatere in care un autor, autodeclarat de dreapta, incearca, dupa puteri si in limita constrangerilor date de prejudecatile si slabiciunile sale intelectuale si morale, sa raspunda la cat mai multe intampinari aduse de criticii sai de stanga. Rezultatul il aveti in fata ochilor. Este un document pe care fiecare il va judeca dupa cum crede. El este public si reprezinta –aidoma experimentului similar facut pe pagina Revistei 22 – daca nu o radiografie, cel putin o mostra reprezentativa a starii actuale a dezbaterii publice stanga vs. dreapta la noi, azi. Sa tragem deci fiecare ce concluzii dorim.

    Vreau sa cer scuze tuturor cititorilor de buna credinta carora nu le-am raspuns sau daca le-am raspuns, reactia mea nu a fost la inaltimea calitatii sau entuziasmului mesajului domniilor lor. De asemenea imi cer scuze si cititorilor de rea credinta daca uneori am fost un pic mai taios decat ar fi meritat-o (Chiar si in polemici cred ca trebuie sa respectam un principiu al proportionalitatii si poate ca uneori am raspuns unui bobarnac cu o palma. Imi pare sincer rau.)

    In continuare voi lua o pauza de la publicistica romaneasca. Cred ca momentan am realizat obiectivul de etapa. Am dovedit (mie si cititorilor mei) ca atunci cand am hotarat sa intru in publicistica romaneasca, nu am intrat ca sa merg pe coate si pe burta. Ca practic ceea ce predic, ca imi asum identitatea ideologica si intelectuala fara sa ma ascund dupa etichete false si piruete retorice, ca nu sunt intimidabil. Ca pot sa duc povara propriilor opinii chiar si cand nu sunt foarte prizate de public si ca nu dramuiesc efortul necesar pentru a-mi castiga increderea si respectul cititorilor mei fideli.

    Dupa ziua de azi voi lua o pauza mai lunga. Vreau sa ma detasez putin si sa evaluez ce am facut bine si ce am facut rau in publicistica mea in ultimii ani. Vreau sa reconsider locul meu in diviziunea muncii din publicistica romaneasca. Vreau sa inteleg mai bine unde si cum pot contribui, alaturi de colegii mei, la dezbaterea noastra publica.

    Nu vreau sa inchei fara sa multumesc in cel mai sincer mod cu putinta cititorilor mei fideli. Am spus si o repet: Sunt privilegiat sa am cititori ca dumneavostra.

  53. Si noi va multumim. Chiar daca nu suntem de acord cu dvs, efortul pe care il faceti
    pentru ridicarea nivelului dezbaterii e de apreciat. Va asteptam cu interes intoarcerea in publicistica romaneasca si anticipam cu nerabdare schimburile, sa le zicem, intense
    pe care le avem cu dvs (pina atunci, poate mai citim si noi cite ceva, ne mai ascutim argumentele…). Succes in noul an universitar!

  54. In primul rind, sa va raspund la intrebare: stinga nu poate avea o strategie in acest moment, nu una viabila cel putin, in afara temperarii exceselor dreptei pe care cu atita mindrie o reprezentati.

    Pentru a simplifica, cred intr-o lege a feedback-ului social; o societate sanatoasa are nevoie permanenta de provocari si de feedback in urma rezolvarii provocarilor respective, si daca printr-o intimplare raspunsul la provocarile actuale poate fi de dreapta (cum si trebuie sa fie in acest moment), nu inseamna ca raspunsul viitor la anumite provocari nu va fi de stinga.

    Consider ca ideile de stinga sau dreapta trebuie sa treaca intii de filtrul realitatii.

    Sa va dau citeva exemple:
    1) D-voastra propuneti sa de-institutionalizati mila (v-ati suparat la un moment dat pe un neica-nimeni care cerea o masa calda, „restul e vrajeala”, parca asa spunea). Va aduc aminte ca mila a fost neinstitutionalizata, cu rezultate nu tocmai placute. Unde trebuie trasata granita intre a da si a nu da ? D-voastra spuneti: e o problema de responsabilitate personala. Cei de stinga spun: este o problema a societatii. In fapt, reactionind numai printr-un mecanism (fie exercitarea responsabilitatii personale, fie nu stiu ce program de intrajutorare a societatii) rezolvarea este inexistenta.
    2) Solutia problemei crizei economice va fi, pina la urma, cresterea taxelor (sau/si inflatie si altele). O corectie a perioadei de cheltuieli fara cap trebuie la un moment dat facuta (acum?aici?). Ah, da, sint masuri de dreapta, dar nu cumva vedeti numai maximul local?
    3) Nu ma pot opri sa nu remarc atitudinea d-lui Neamtu care se declara de dreapta, si vrea sa interzica avortul (ce facem cu libertatea individuala? – facem pp pe ea fiindca baga la inaintare ideea aia cu crestinismul, care nu are nevoie de logica), vrea ca statul sa reglementeze anumite chestii care tin de sfera privatului [[ex: citat „publicul larg (și eventual inocent) trebuie protejat de violența viciilor individuale” – cum s-ar putea rezolva asta? doar prin supra-reglementare, fiindca prin responsabilizare individuala clar nu merge ]]. Pe el il deranjeaza „zona gri a judecăților morale” si ar vrea o societate care sa se adapteze nevoilor lui, el sa nu se adapteze societatii, or transferul de la individ la societate este continuu si bidirectinal iar nu intermitent si unidirectional asa cum ar vrea el.
    4) Ce sa mai spunde individul ala care cerea politia privatizata aici pe contributors? Sau indivizii care vor sa ‘privatizeze’ delta Dunarii ? Mi se par probleme care deja nu mai tin de discutia stinga-dreapta ci de prostie.

    Am dat exemple de pe partea dreapta, dar critica mea se indreapta in egala masura si pe partea de stinga, care vine cu zeci si sute de aberatii, de parca nu ne-au ajuns anii comunismului.

    Sa termin aici acest comentariu spunindu-va ca este mai usor de aparat un punct de vedere radical (al dumneavoasta, sau al domnului Neamtu, care nu mai are nevoie nici de logica, sau al socialistilor). decit un punct de vedere in care trebuie sa faci intotdeauna echilibristica intre una si alta, intre privat si public, intre ‘sine’ si ‘noi’.

    Distractie placuta in a ma demola si categorisi cu atributele ‘prost’, ‘infantil’, ‘de stinga’, ‘imbecil’, ‘incult’, etc.

    • Un comentariu reprezentativ pentru majoritatea comentariilor, cel putin cei aparent bineintentionati, de pe acest fir. O confuzie totala si nihilista fata de ce e stinga si ce e dreapta, fata de ce reprezinta ele. Nu este locul aici sa incerc sa vorbesc despre ce sint ele, dar confuzia in privinta diferentelor dintre cele doua e simptomatica. Dl Aligica ne vorbea de mitul ‘comentatorului obiectiv’, care de fapt e un stingaci deghizat. Cred ca mai trist decit el e insul confuz deghizat in ‘comentator obiectiv’, care neintelegind despre ce vorbeste se crede deasupra dihotomiei stinga-dreapta. Acesta va apara ideile stingii de pe pozitii sincer pretins-obiective, chiar daca se va simti ca fiind un om de dreapta (v. cazul Andrei Cornea).

      In descrierea lui HR Patapievici (pe care o gasesc foarte potrivita) dreapta (liberal-conservatoare, in termenii lui Steinhardt) reprezinta ‘centrul’, sustine valorile centrale ale civilizatiei occidentale, iar stinga reprezinta alteritatea, ce se opune partial sau in totalitate elementelor constituente ale culturii occidentale.
      Dihotomia stinga-dreapta nu doar continua sa existe, dar este esentiala intr-o intr-un occident ce se uraste cu pasiune. Extrema stinga si extrema dreapta nu sint diamentral opuse, ci se confunda. Dezbaterea initiata de Dl. Aligica este binevenita si foarte necesra si sa speram ca va continua si la nivele mai apropiate de clasa politica.

      Dl. Aligica, si eu am avut din primele ore de la aflarea crimelor revoltatoare ale lui Breivik acelasi sentiment, ca o schimbare de paradigma va avea loc f. curind. imprevizibililitatea evolutiei discursului politic (schimbarea paradigmei inspre hegemonia definitiva a stingii, sau din contra, cum intuiti Dvs) mi se parea de nepatruns, dar sint mult mai pesimist. Cred ca Breivik a dat lovitura de gratie purtatorilor discursului rezonabil (cel numit extremist de CA si multi derutati sau rauvoitori de pe acest fir).
      Sper totusi sa ma insel si va urez succes.

      • Deci :
        „dreapta (liberal-conservatoare, in termenii lui Steinhardt) reprezinta ‘centrul’, sustine valorile centrale ale civilizatiei occidentale, iar stinga reprezinta alteritatea, ce se opune partial sau in totalitate elementelor constituente ale culturii occidentale”
        – este o axioma.
        In acest caz nici nu cred ca mai este necesara vreo dezbatere, indiferent ce va face „dreapta” sau „stanga”….

  55. Dialog contradictoriu intre ideologiile de dreapta si stinga nu ar trebui sa existe decit la interfata sociala dreapta-stinga. Mai toate referirile din articol se refera la extrema stinga de mentalitate comunista, care trebuie eliminata din discutie.
    Daca acceptam drept caracteristica de baza a realitatati sociale segregatia sarac-bogat, stinga si dreapta trebuie sa coexiste, obiectivul dialogului ideologic fiind definirea centrului pentru balanta etica a societati.
    Dialogul ideologic este pentru educarea alegatorului, drept care, dincolo de limbajul elevat academic, discursul accesibil omului de rind trebuie considerat.

  56. Domnule Aligica,

    Puteti sa raspundeti la o simpla intrebare si atunci voi fi de acord cu discursul dumneavoastra …daca nu, totul este o ipocrizie bine ornata si o lipsa crasa de onestitate si cinste:

    Mai este (a fost vreodata) Basescu si ai lui pdl-isti (boci, igasi, udre, etc.) exemplificarea ideii politice a dreptei autentice din Romania ?

    • Am sa-ti raspund eu fie si numai pentru a te directiona catre un raspuns mai competent si anume articolul lui Tarko, „Teoria alegatorului median…” (tot pe contributors). Recomand a citi articolul in urmatoarea cheie: Desi autenticitatea dreptei exemplificata de Base, PDL et co. este discutabila (si o interpretare personala pana la urma), relativ la toate celelalte oferte viabile de pe piata ei sunt cei mai la dreapta.
      Daca insa te asteptai sa auzi de la DPA o glorificare sau, din contra, o dezicere de Base si ai lui ai de asteptat.

    • Sunteti de acord daca raspunde pur si simplu sau daca are un anumit raspuns? (banuiesc ca cel care va multumeste). Cred ca domnul Ursu a avut un raspuns corect care acopera realitatea din Romania-din pacate asta este situatia la ora actuala.

  57. Singura problema a capitalismului este ca apar prea multi homeless-i si apar afaceri frauduloase din care statul pierde enorm …aici statul ar trebui sa intervina….pentru ca o societate este formata din toti locuitorii unei tari si trebuie integrati in societate.

    Problema comunismului este grava,cu metode ca la Auschwitz , ,,boierii” au fost goliti de proprietati,iar copiii lor pusi sa se imperecheze cu tigani in cel mai fericit caz,unii au ajuns in Baragan,altii in Siberia ….fiecare dupa noroc.

  58. Domnule Aligica,
    felicitari pentru initiativa, e o bucurie sa vezi ca in Romania lui Ponta (inca nu e a lui, dar sansele cresc, din pacate) si Vanghelie, se discuta decent o asa tema.
    Poate ca vin cam tarziu la petrecere, insa un lucru din capul locului, imi pare usor fortat: ideile neo-liberale inca nu triumfa, dupa cum atitudinea, daca nu vorbele dumneavoastra, dau de inteles. Si aici vin cu un exemplu concret: in ultimul numar din die Zeit a aparut un interviu cu Joseph Vogl, profesor la Uni. Humboldt, Berlin in legatura cu ultima sa carte, „Das Gespenst des Kapitals”.

    Die Zeit are o orientare „usor” de stanga, se stie, eu, ca cel care va vorbi despre articolul respectiv, dimpotriva. Din pacate nu am citit cartea, discut doar despre interviu.

    Atitudinea articolului, seamana uluitor de mult cu a dumneavoastra, cu alte cuvinte, „sa ne bucuram, am invins!”. Numai ca de pe partea cealalta a frontului ideologic. Acolo unde „stanga” isi declara suprematia, aratand demonstrativ efectele „catastrofale” ale neo-liberalismului.

    Dl. Vogl isi centreaza argumentatia pe ideea ca negotul nu poate fi ridicat la rang de lege suprema si ca idolul pietei care se autoregleaza a murit, laolalta cu multi dintre piticii sai, cum ar fi ideea cresterii economice vesnice si ideea sfarsitului istoriei. Mai mult decat atat, „asa numitul liberalism nu este doar o apologie a pietei. Er presupune ca societatile insesi pot fi mai bine guvernate prin mecanismele de piata.” Cu alte cuvinte, dl Vogl spune ca desi o idee de afaceri poate fi buna, chiar geniala si extrem de profitabila, asta nu este totusi suficient pentru a fi transformata in program social. In plus, ca efecte aberante ale „idolului Pietei” ar fi aparitia unor actori ne-statali da care dau sentinte is forteaza state si guverne la supunere in numele adevarului absolut al „Legii Pietei” pe care doar niste „initiati” il poseda: agentiile de rating, bursele, administratorii de hedge-fonds etc Care a fost prima recomandare a Standard&Poor`s dupa scarederea ratingului SUA: ar trebui sa se renunte la programele sociale. Samd.

    Divaghez. Pe scurt: e prematura declararea unei victorii, ori a unui invins. Insa dezbaterea e fascinanta. Pacat ca nu asa multi politicieni pot sa-l si savureze. Nu doar in Romania. Ma bucur ca ea se desfasoara asa de curajos pe Contributors. Felicitari!

    Toate cele bune!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro