vineri, martie 29, 2024

Israel: Dreapta extremistă-ultrareligioasă – apariţie de vedetă la balul electoral

Aproape că ne întrebam de ce tace „vedeta” rândurilor care urmează, uitând probabil ceea ce se spunea în urmă cu atâta amar de ani, privitor la vreo petrecere-ceremonie în cercurile sociale din vârful piramidei, aşa-numita „crême de la crême” a societăţii, anume că lumea bună vine târziu! Cei fără de care se spune că nu poate exista coaliţie guvernamentală în Israel (şi din nefericire, pe bună dreptate), au lăsat să se adune la marele bal mare al campaniei electorale, anunţate şi prezentate de maeştrii de ceremonii-consilieri de campanie, partidele şi blocurile electorale precum Likud-Beiteinu cu liderii lor, primul-ministru Beniamin Netaniahu şi Avigdor Liberman, precum şi cam fragilul bloc de stânga-centru, alcătuit din triada Yehimovici-Lapid-Livni, cu propriile suite (pardon, partide). Doar când durata balului pare să fi depăşit jumătatea, a apărut şi „marea vedetă”, aşteptată în fapt de întreaga adunare: partidul Shas, cu liderul ei Eli Ishai şi cu al său „numărul doi”, proaspăt-reabilitatul-revenit-în-politică Arie Deri, în acelaşi timp preşedinte al campaniei electorale a fracţiunii.

Ca într-un soi de marş triumfal precedându-le intrarea unde alămurile şi instrumentele de percuţie au creat fondul muzical al momentului, cei trei conducători ai Shas-ului, Eli Ishai, Arie Deri şi Ariel Athias, i-au cerut (citeşte pretins) lui Beniamin Netaniahu, încă de-acum vreo zece zile, să semneze un soi de „convenţie”, prin care se angajează la salvgardarea caracterului iudaic al Statului Israel, explicând electoratului orientarea viitorului guvern. După cum s-au grăbit, deocamdată, să-i şi declare lui Netaniahu dintru început, cei trei promotori (care se consideră şi vârful de lance) ai acestui caracter iudaic al statului, „noi suntem parteneri în prezenta coaliţie şi tot noi te vom propune în vederea celei viitoare, împreună cu sutele de mii de cetăţeni israelieni care te-au votat prin tradiţie şi facem un apel să trasezi calea strict-iudaică a viitoarei coaliţii”.

„Trio-ul” conducător al Shas-ului a expus două motive principale ale iniţierii acestei convenţii: atât asocierea cu mişcarea Israel Beiteinu, căreia îi atribuie „o scară de valori la antipodul celor tradiţionale ale Likudului”, cât şi „ultimele dezvoltări politice, adică formarea blocului de centru-stânga, în care Likudul ar fi dirijat de cuplul Lapid-Livni”.

Convenţia s-a vrut întemeiată pe patru principii centrale, de natură să alcătuiască „baza tradiţiei evreieşti, condiţie sine qua nou a continuării existenţei statului nostru ca stat evreiesc”. Cele patru principii ar fi: păstrarea status quo în chestiuni de religie şi stat, aşa cum s-a procedat până astăzi; evitarea legiferării „convertirilor-fulger” la iudaism, respectându-se cu stricteţe spiritul halahic; evitarea unui aranjament cu valoare de lege în privinţa căsătoriilor civile care vor permite căsătoriile mixte ale evreilor cu neevrei”; renunţarea la intenţia funcţionării transportului public în ziua de Shabat”.

După această „intrare forte” în campania electorală, fracţiunea Shas s-a şi grăbit să o concretizeze printr-un element al acestei campanii, de natură să scandalizeze nu numai complexul politic, dar şi o mare parte din cetăţenii votanţi: clip-ul de campanie „formaţi la telefon steluţă-convertire şi veţi primi (pe loc) certificatul”, clip în are o mireasă neevreică formează un număr de fax şi primeşte instant certificatul de evreică-casher. Desigur, mai există, inclusiv în justiţie, destule persoane cu drept de decizie tefere la minte, în speţă cei din Comisia electorală, prezidată de judecătorul de la Tribunalul suprem, Eliakim Rubinstein, care a obţinut eliminarea clip-ului din strategia electorală a Shas-ului. Cu un rudiment de bun-simţ, acesta nici n-a mai avut posibilitata să se „tocmească” prea mult şi s-a supus deciziei înaltului for. Dar asta, nu înainte de reacţia vehementă a fracţiunii Israel Beiteinu, în fapt principala vizată de acest filmuleţ publicitar după care „Shas-ul şi-a ieşit din minţi, derapând spre o instigare rasistă contra unor comunităţi întregi ale poporului israelian”, adăugând că în acest context, nu este vorba de proslăvirea Divinităţii (de către promotorii shasnici), ci dimpotrivă, de profanarea numelui Său”. Liberman a precizat în continuare că spre deosebire de Shas, Israel Beiteinu a promovat dintotdeauna un iudaism străin de activism, un iudaism „netto”, fără activişti intermediari, care au transformat iudaismul într-o sursă de putere şi de mijloace de existenţă”.

Ceva mai drastic – cât mai încape – şi pe bună dreptate, comentatorul în chestiuni de politică economică, Nehamia Stressler, a considerat – şi chiar a subliniat – că acest element de campanie al Shas-ului denotă un rasism de „cel mai pur caracter nazist”, precizând că nu întâmplător „a fost adus Arie Deri care, aşa cum a făcut şi este pe cale să facă din patru în patru ani, este iarăşi pe cale să elibereze din sticlă demonul comunitar”.

Dar după cum s-a dovedit la sfârşitul săptămânii trecute, un incident nefericit, în fapt, a fost transformat de liderii-promotori ai campaniei într-o adevărată artilerie grea a continuării acesteia: incontestabilul şi necontestatul mentor spiritual al fracţiunii Shas, rabinul Ovadia Iosef, a suferit un uşor accident cerebral, intens mediatizat – şi utilizat – de purtătorii de cuvânt ai campaniei. Spitalizat şi ţinut sub observaţie timp de două zile, rabinul Ovadia Iosef, la venerabila sa vârstă de 92 de ani (şi o spun fără urmă de ironie), a fost transformat într-un adevărat erou-martir al ultimelor intenţii ale actualului şi cu mari şanse de a fi şi viitorul guvern, anume de a aplica legea Tahl modificată, ce prevede încorporarea în armată – sau în serviciile de interes obştesc – a elevilor de ieshiva. Adunările cu un număr imens de participanţi, în vederea unei rugăciuni colective, pentru salvarea vieţii şi însănătoşirea rabinului Ovadia Iosef, au constituit un prilej pentru discursuri de acuzare furibundă directă a susţinătorilor acestei legislaţii, pentru nefericita problemă de sănătate a acestuia.

Fiul rabinului Ovadia Iosef, rabinul Yakov Iosef, a declarat că principala cauză care a declanşat această serioasă problemă de sănătate au fost neliniştea şi teribilele emoţii încercate de tatăl său, la vederea conturării tot mai pregnante a intenţiei recrutării elevilor de ieshiva, subliniind că din nenorocire, promotorii acestei direcţii „nu înţeleg amploarea adevăratului dezastru care s-ar putea abate supra fiilor lui Israel, prin aplicarea respectivei legislaţii”. Alţi veneraţi conducători al fracţiunii, rabinul kabalist David Batzri, ca şi fostul prim-rabin sefard al Israelului, Eliahu Bakshi-Doron, şi-au asumat partitura de solişti în acest cor al lamentaţiilor, subliniind că sănătatea şi chiar viaţa marlui mentor au fost expuse unui grav pericol, dat fiind că acesta a fost afectat până la răvăşire de pericolul recrutării în armată a celor care văd în studiul Torei menirea propriei existenţe şi că certitudinea acestui pericol „îi va sfâşia sufletul şi inima”.

De astă dată, cred că a venit vremea să-mi întemeiez deseori exprimatul respect pentru forţa şi sinceritatea credinţei unei persoane religioase: în ultima vreme, cel puţin, am avut impresia că rabinul Ovadia Iosef a fost realmente manevrat de către adevăraţii creatori de opinie shasnici, care i-au sugerat puternic afirmaţiile din ultimii ani. Pe măsură ce înainta în vârstă, omul acesta era, cred, din ce în ce mai uşor de convins că ideile induse, sugerate, ar fi izvorât din propria d-sale conştiinţă şi credinţă. De aceea, m-am simţit sincer afectată la aflarea ştirii privitoare la problema sa de sănătate. Dar asta nu m-a împiedicat să cred cu o similară fermitate că adevăraţii răspunzători pentru cele petrecute nu sunt promotorii legii recrutării, ci înşişi cei din anturajul familial şi spiritual al domniei-sale. Pentru a spune lucrurilor pe nume, aceştia au făcut dintr-un incident dramatic din viaţa acestui om un întreg eşafodaj de argumentaţie în vederea promovării intereselor proprii, nu neapărat, sau poate chiar departe de a fi spirituale şi evlavioase!

Articol aparut pe Acum.tv

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. „rabinul Ovadia Iosef a fost realmente manevrat de către adevăraţii creatori de opinie shasnici”.
    Nimic nou sub soare; o alta persoana manevrata, la o virsta venerabila, este regele Mihai.

  2. … si eu care credeam ca politica romaneasca e cea mai greu de inteles din lume… se pare ca cea israeliana o bate prin KO in prima runda.

    • @Vlad
      Nu stiu daca politica israeliana sau romaneasca sint atit de ininteligibile, fie in parte fie chiar si prin comparatie, insa va asigur ca dificultatea de intelegere se datoreaza textului de mai sus.
      Inutil de precizat ca textul nu este „politica” la care se refera ci un comentariu al ei. Iar in speta, in comentariul de fata, este extrem de pregnanta dorinta de a deborda in informatii si detalii ingurgitate din presa, voit delicioase, voit experte.Textul nu este nici explicatie, nici analiza nici punct de vedere. Un spectacol de familiaritate sprintara cu informatii razlete si incongruente, o poezioara scolareasca debitata cu nesat pe nerasuflate. Dovada ca in virtutea acestui text pina si Regele Mihai isi poate gasi in ochii cititorului un numitor comun cu Rabinul Ovadia ….
      As adauga totusi ca ceea ce ii face venerabili pe cei doi numiti nu este numai virsta ci si personalitatea care le este venerabila: Regele Mihai nu stiu sa fi scris texte de politica spre difuzare publica iar Rabinul Ovadia a scris si inca mult, dar numai in stricta lui specialitate. A ajunge la o virsta venerabila fara o tinuta venerabila este o jenanta napasta pentru autoarea noastra.

  3. Dreapta extremista? Exista si dreapta neextremista? Cum arata? Dar stinga extremista exista? Ca lipseste cu desavirsire de prin titlurile ziarelor, in timp ce extrema dreapta pare a fi pericolul mortal care pindeste dupa fiecare colt in tot Occidentul (dupa cum scriu ziarele) desi partidele de stinga au fost mereu la putere de la razboi incoace – cit timp erau bani de pomeni – si lasau dreapta sa guverneze doar atit cit sa puna ordine in finantele publice jefuite de ei.

    Ai putea crede ca extremismul e specific dreptei, ca in partea aia se aduna toti nebunii, in timp ce in stinga e un fel de paradis corect politic, multicultural, cu lapte si miere, egalitate, fratie si dreptate, mai muncesc doar masinile, banii de pensii nu se termina niciodata, iar din difuzoare se aud coruri de ingeri-atei fruntasi in productie, acompaniati de orchestre de sfinti homosexuali, ecologisti in pielea goala, feministe cu barba si alti ne-extremisti fara Dumnezeu. Viitorul de aur al intregii omeniri, cum zicea Ceausescu. Ai putea crede asa ceva daca te-ai fi nascut acum 15-20 de ani si nu intr-o tara gata bolsevizata, daca nu ai fi mincat pe piine, jumatate din viata, rahatul ideologic si saracia extensiva, frigul, foamea si teroarea produse de extrema stinga. Adica de marxisti, de neomarxisti, de comunisti, de socialisti, ca sa le spunem pe nume.

    Cine masoara extremismul (al dreptei, ca la stinga nu avem asa ceva, am convenit) si cu ce unitati de masura si aparatura? De unde incolo incepe extremismul? Extremismul e legal? E ilegal? Daca e legal, de ce mai facem gura? Daca e ilegal, de ce nu ii impuscam pe extremisti? Cum recunosc un extremist pe strada? Dar dupa fapte, vorba, accent, zimbet, mimica, marimea urechilor, forma nasului? In ce fel trebuie sa ripostez? Cit de violent?

    Sensul intrebarilor mele e urmatorul: de etichetele stingii s-a cam saturat lumea si, de abuzate si abuzive ce sint, vor deveni in curind blazoane, nu chestii de rusine. O sa-si confectioneze oamenii insigne cu extremist, rasist, bigot etc. si o sa le poarte cu mindrie. Am mai vazut asta o data in Piata Universitatii, cind cuvintul GOLAN a devenit, brusc, marca de noblete atunci cind un magar comunist a insultat milioane de oameni pentru ca nu mai voiau sa se lase calcati in picioare de dictatura comunista.

    P.S.
    Cum sa fac sa nu devin si eu un extremist cind imi iese in fata un comunist, ori un text propagandistic scris de un comunist care arunca cu etichete gen „extremist-ultrareligios” si alte insulte gratuite in cei ca mine?

    • Pentru „T. St.”

      N-ai inteles nimic din analiza de mai sus, bati campii. In democratiile care au un grad decent de maturitate curentele dominante sunt stanga si dreapta. Ambele pot avea variatii considerate extremiste.

      Tari precum SUA si Israel tind, in mod traditional, spre dreapta. Astfel spus, acolo stanga este de fapt centrul ceea ce inseamna ca dreapta are uneori tendinta sa cada spre extremism (in Israel, o parte din blocul condus de Netaniahu, in SUA tea-party).

      Motivul pentru care auzi mai mult de extremismul de dreapta este ca partidele acestea pot ajunge prin vot liber la putere, mai ales in perioade de crize economice si tulburari sociale, deoarece fac apel la instincte primare (protejarea valorilor traditionale si religiei, reticenta fata de minoritati/imigranti etc). De aici si pana la transformarea unui regim democratic intr-unul autoritar nu mai sunt decat cativa pasi, asa cum a demonstrat in repetate randuri istoria.

      De partea cealalta, extremismul de stanga, sub forma comunismului, nu s-a manifestat niciodata in urma unor alegeri libere. Intotdeauna acesta a fost precedat de revolutii/razboaie (Rusia, China, Europa de Est) care au dus direct la instalarea regimului autoritar.

      Asadar, pana nu incep homosexualii, feministele, ecologistii si ateii revolutii socialiste, pericolul principal pentru democratie vine de la extrema dreapta.

      Acum ai inteles?

      • Pentru T.St.: Jos palaria! In cateva randuri ati descris perfect ipocrizia care domina presa momentului.

        Pentru klz: Nu faceti decat sa confirmati / intariti cele spuse de T.St.

      • Nu opreste trenul intrebarilor mele in halta ta, klz-istule.
        Alea de mai sus erau retorice si adresate altora, nu kolhoznicilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rodica Grindea
Rodica Grindea
Rodica Grindea este ziaristă la publicațiile de limbă română din Israel, unde lucrează din anul 1984. A publicat numeroase articole de critică literară și dramatică, precum și articole de atitudine, referitoare la România și la Israel, pe teme politice și sociale. Originară din Iași, România, a studiat limba și literatura franceză (absolvind în 1968) și filosofia (absolvind în 1981), S-a stabilit în Israel în anul 1982.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro