vineri, martie 29, 2024

Dreapta reformistă după 2012

Aceasta este partea a treia a unei postări cu privire la destinul dreptei din 1992 şi până acum (părţile anterioare, a căror lectură nu este necesară pentru înţelegerea textului de mai jos, se află aici şi aici).

Încheiam partea a doua afirmând că alianţa PDL+ICCD+NR+PNŢ are o libertate redusă de acţiune la alegerile din toamnă. Mai important este că dreapta reformistă se confruntă cu probleme considerabile în perspectiva scrutinelor viitoare. De exemplu, ea are forţa de a propulsa candidatul său în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2014 dar nu are capacitatea de a atrage votanţii adiţionali cu ajutorul cărora acest candidat să obţină victoria. Alegerile prezidenţiale s-au câştigat întotdeauna cu cel puţin 5 milioane de voturi, o cifră stratosferică pentru situaţia actuală a dreptei reformiste din România. Chiar şi o guvernare eşuată a USL în anii următori nu garantează că votanţii dezamăgiţi ar veni pur şi simplu alături de ICCD/PDL/NR sau candidatul unei asemenea alianţe. Piaţa opţiunilor nu constă doar din USL şi alianţa de dreapta: absenteismul, de exemplu, este rege.

În plus, dreapta reformistă se confruntă cu un set special de circumstanţe, care fac ca situaţia să fie mult mai dificilă decât în momentele similare din trecut:

– tinerii şi în special studenţimea nu mai sunt de dreapta;
– din perspectiva majorităţii votanţilor, guvernarea Boc a decredibilizat dreapta reformistă atunci când vine vorba de soluţii economice;
– datorită antagonizării bugetarilor şi nu numai, cei mai mulţi români cu studii superioare sunt anti-PDL şi anti-alianţă;
– imaginea liderilor dreptei este asociată cu lipsa de empatie faţă de românii care nu sunt nici bogaţi şi nici intelectuali de calibru;
– dreapta reformistă nu mai luptă împotriva unei figuri centrale care mobilizează puternice energii sociale şi electorale împotriva sa (= Ion Iliescu), ci este asociată cu şi susţinută de o astfel de persoană (= Traian Băsescu);
– oamenii cu vârsta cuprinsă între 55 şi 75 de ani sunt români care au trăit cea mai mare parte a vieţii în comunism şi care, în marea lor majoritate, s-au format ca adulţi în epoca de relativă prosperitate a anilor ’70. Din punct de vedere economic, pentru majoritatea acestora, anii ’80 şi tot ce a urmat după aceea au fost un coşmar neîntrerupt. Iar aceşti oameni vin la vot într-o măsură mai mare decât cei din alte categorii de vârstă;
– proletariatul a dispărut, fiind înlocuit de un număr considerabil de persoane asistate social care sunt şi mai greu de atras de către formula actuală a opoziţiei;
– urbanul a fost în mare parte pierdut, iar ruralul nu a fost câştigat;
– situaţia dreptei reformiste în rândul electoratului bucureştean (= 10% din totalul votanţilor) este catastrofală.

Ce soluţii există? Să ne uităm la mecanismele punctuale utilizate de dreapta în trecut pentru a câştiga alegeri:

A. Cooptarea votanţilor asistenţiali prin intermediul unui lider carismatic. Discursul dreptei este croit acum, fără ezitare, pe demonizarea acestui grup. Dreapta reformistă ar avea nevoie de un Traian Băsescu de-dinainte-de-criză, care să poată reuni grupuri sociale antagonice cu un zâmbet şi o poantă. Nu îl are.

B. Furia. Dacă USL va guverna în anii următori şi dacă va guverna corupt, dreapta reformistă ar putea avea un culoar. Am asista practic la o re-editare a situaţiei din 2004, dar:

– dreapta reformistă ar fi în competiţie cu alţi actori de pe scena politică – de altfel şi în 2004 ADA şi Traian Băsescu au dus o luptă foarte puţin vizibilă cu PRM şi Corneliu Vadim Tudor pentru voturile „furioşilor”;
– materialul uman al comunicatorilor este deficitar. Stolojan nu a fost suficient sau potrivit acum opt ani – a fost nevoie de Traian Băsescu pentru ca potenţialul electoral al furiei justiţiare să fie utilizat la maxim. Alianţa PDL+ICCD+NR pare să nu posede în clipa de faţă comunicatori de forţă care să îi poată convinge pe cei cu o educaţie sensibil mai limitată decât a lor;
– evident, dacă alianţa dreptei va guverna după 2012, furia anti-corupţie nu va exista sau va fi îndreptată împotriva sa.
C. Specularea fragmentării stângii. Nu există o astfel de situaţie, iar dreapta reformistă nu o poate provoca. Mai mult, românii care se auto-identifică ca fiind de dreapta sunt divizaţi în principal datorită modului în care îl evaluează pe Traian Băsescu.

D. Susţinerea etnicilor maghiari în turul doi al prezidenţialelor. Utilă şi, probabil, va avea loc, dar impactul acestui grup este în scădere. În turul doi al alegerilor din 1992 sau 1996, Emil Constantinescu obţinea în HarCov 320 de mii de voturi. Traian Băsescu a primit în 2004 şi 2009 de patru ori mai puţine voturi în aceleaşi judeţe.

… Parcă lipseşte cheia de la lacăt.

Calea reală spre succes la prezidenţialele din 2014 şi parlamentarele din 2016 constă în alcătuirea unui proiect sau viziuni cu privire la viitorul României care, precum în 1996 sau 2004 sau 2009 dar poate pe alte coordonate, să atragă de partea dreptei reformiste votanţi care nu se asociază cu aceasta în clipa de faţă. O astfel de formulă va îndeplini următoarele criterii:

1. Menţinerea identităţii fundamentale a platformei şi valorilor reformiste. Degeaba atragi un milion de votanţi noi dacă pierzi 1,5 milioane de persoane care te-au susţinut de-a lungul ultimilor ani.

2. O suprascriere a temei „Traian Băsescu”. Atâta timp cât România rămâne împărţită între susţinători şi oponenţi ai lui Traian Băsescu, dreapta pro-Băsescu va pierde scrutin după scrutin. Dacă în 2014 Traian Băsescu va fi în continuare o temă de discuţie publică în coordonatele de azi, candidatul prezidenţial al dreptei reformiste va pierde prin asociere. Acest criteriu nu implică abandonarea lui Traian Băsescu, ci deplasarea discuţiei de la un om politic la altceva – şi nu la nivel formal, de imagine, ci de substanţă.

3. Adaptarea proiectului la comunicatorii care trebuie să-l implementeze. Captarea votanţilor din mediul rural prin utilizarea unui discurs creştin arată bine în Powerpoint, dar dacă nu ai absolut niciun lider dispus sau capabil să comunice cu aceşti oameni… degeaba.

4. Să reprezinte o adăugire majoră la capitalul electoral al dreptei reformiste. Exemple:

CDR, 1992, parlamentare: 2,2 milioane voturiCDR, 1996, parlamentare: 3,7 milioane voturi (+68%)
Emil Constantinescu, 1992, turul doi al prezidenţialelor: 4,6 milioane voturiEmil Constantinescu, 1996, turul doi al prezidenţialelor: 7,0 milioane voturi (+52%)
Voturi PNL + voturi PD + voturi CDR, 2000: 2,1 milioane voturiVoturi ADA, 2004: 3,2 milioane voturi (+52%)

Categoria/categoriile sociale ţintite trebuie să fie vaste din punct de vedere numeric. Ţinte mici, de tipul „nord-vestul Transilvaniei” sau „bucureştenii cu educaţie superioară” sau „votanţii de dreapta care n-au mai votat din 2000” fărâmiţează efortul şi aduc beneficii limitate.

5. Să marcheze o evoluţie faţă de trecut, învăţându-se din greşelile proiectelor anterioare. Mesajul CDR/Emil Constantinescu din 1996 a fost prea larg şi a atras grupuri cu aspiraţii sociale mult prea variate, în patru ani ajungându-se la a-i dezamăgi aproape pe toţi. Proiectele ADA/PDL au devenit dependente de carisma unui om politic, un mare succes pe termen scurt şi mediu dar o idee nefericită pe termen lung, popularitatea oricui putându-se topi în câteva ore cu efecte care se întind pe ani de zile.

6. Un proiect pe termen lung. Până acum, dreapta a trebuit să se reconstruiască la fiecare câţiva ani, aproape de la zero, cu lideri şi consultanţi noi, cu partide noi, de obicei în perspectiva unui scrutin extrem de apropiat, de obicei după o erodare profundă a credibilităţii sale. Acest model de funcţionare este ineficient şi periculos. Dreapta reformistă trebuie să elaboreze o analiză strategică care să includă până şi predicţii demografice pentru a permite o identificare consistentă a grupurilor care o vor vota şi după scrutinul viitor.

7. Simplitatea mesajului. Cum arată România pe care o propune dreapta reformistă? Un activist din orice judeţ, trezit din somn în mijlocul nopţii, ar trebui să poată explica acest lucru în maxim trei propoziţii pe care să le înţeleagă în întregime un auditoriu compus din membrii grupului sau grupurilor-ţintă ale proiectului.
Ce a propus CDR în 1996? Schimbare.
Ce a propus ADA în 2004? Dreptate („ţepele din Piaţa Victoriei”) şi prosperitate („să trăiţi bine”).

8. O analiză realistă a situaţiei dreptei reformiste după guvernarea din perioada 2010-2012. Teze precum „românii sunt spălaţi pe creier de Antena 3” sunt alibiuri care au efectul de a îngheţa orice analiză. Dreapta este blocată acum în auto-victimizări neproductive, datorate atenţiei acordate unor obstacole false (efectele sunt luate drept cauze, iar cauzele sunt trecute sub tăcere sau nesesizate). Puterea politică se câştigă prin voturi, care trebuie obţinute pe baza unor soluţii, care la rândul lor necesită o înţelegere a situaţiei de faţă şi a motivelor reale pentru care reforma nu mai este la fel de populară precum în 2004, 2008 sau 2009. A da din umeri şi a ridica braţele în aer a disperare nu este o atitudine constructivă.

Discuţia cu privire la proiectul menţionat mai sus va avea loc cu adevărat după parlamentare, la care dreapta reformistă va obţine un rezultat bun, poate chiar unul care va părea (în mod iluzoriu) liniştitor şi dătător de speranţe. Anul 2013 va fi decisiv, atunci dreapta trebuind atât să-şi formuleze strategia cât şi să înceapă implementarea ei.

Clarificare de final: rândurile de mai sus nu reprezintă o propunere inovativă, o idee personală sau o sugestie. Proiectul va fi alcătuit, mai devreme sau mai târziu, mai bine sau mai prost, respectând toate criteriile de mai sus sau – în cel mai rău caz – doar pe câteva. Existenţa proiectului e previzibilă: din punct de vedere demografic şi social, România nu permite unei drepte „pure” să reprezinte mai mult decât o minoritate vocală şi influentă. În mod evident, acest lucru este prea puţin pentru aspiraţiile dreptei reformiste care, ca de obicei, se va adapta la situaţie, îşi va lărgi mesajul şi va câştiga sau va fi aproape de victorie. Am încredere că, precum în ocaziile anterioare, proiectul despre care am vorbit mai sus va fi caracterizat de naturaleţe, el urmând să fie perfect integrat în discursul dreptei reformiste şi în perspectiva votanţilor actuali.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Dupa ce am vazut numele alaturate lui MRU in recentul Partid Forta Civica(toti fosti PSDisti sau PNListi sau PDListi sau PRMisti sau PNGisti, mai lipsea un UDMRisti si traseismul era complet, noroc ca UDMRistii nu migreaza decat spre partidele maghiare!!) in frunte cu inegalabilul Talmacean(cum de l-or fi gasit?!) mai astept sa-l vad pe SIDA(sotul Elenei Basescu) care se vrea Europarlamentar la Brusselles si nu m-ar mira deloc sa-l vad pe lista ICCD sau independent(ca EBA) sustinut in fapt de ICCD!!!
    Cu asta dreapta reformista pe care o asteptam dupa 20 si ceva de ani de fauna politica romaneasca m-a lamurit ca-n celebra vorba romaneasca: „la vremuri noi, tot noi” !!!
    Adica, o adunatura de nume cunoscute si cele mai multe „patate” dupa trecerile prin diferitele partide….
    Care sa fie liderul ala carismatic(de care vorbiti Dvs) in jurul caruia sa vedem formata dreapta mult asteptata ?!
    Ca eu la inceput am salutat triumfal numirea lui MRU ca Prim Ministru, pana la dezvaluirea povestii cetoase a celor 170 000 Euro primiti de Dna MRU de la OMV-Petromed si a declaratiilor contradictorii ale lui MRU cu privire la aceasta suma.
    Dupa povestea asta eu nu-l mai vad pe MRU in postura de lider credibil care sa reformeze dreapta romaneasca, desi-l recunosc ca pe un om educat, instruit, care stie sa vorbeasca(desi nu multa lume il intelege, cei carora li se adreseaza nu sunt in majoritate), numai ca ADEVARUL si ONESTITATEA nu-l caracterizeaza, din acest pdv este la fel ca orice alt politician, iar adunatura pe care o are acum la PFC si ICCD(cam asa avea si-n Guvernul pe care l-a condus, mi-amintesc de Dna Boghicevici cu 3 Masterate si 2 Doctorate plus Licenta, TOATE luate la ID, adica la Invatamant la Distanta, pentru ca muncea in toti acei ani, ori noua ne tot spunea MRU ce Guvern super competent si scolit are !!) este ceea ce am vazut in toti anii astia pe scena politica, nimic nou!!
    In opinia mea ne asteapta inca muuulta balaceala politica romanesca, adica muulti ani Romania se va scalda in apele tulburi ale politicii dambovitene plina de politicieni corupti, manati numai de propriile interese, fara PROIECTE care sa vizeze viitorul Romaniei si soarta milioanelor de romani care-i aleg si-i trimit sa guverneze.
    Singurele proiecte reusite ale Romaniei in astia 20 de ani au fost cele pe care partenerii europeni ni le-au propus, adica aderarea la UE si NATO.
    NU a existat nici un alt PROIECT propus de cei care conduc Romania.
    Nici unul.

  2. Gasca de hoti a lui T.Basescu se vopseste si promite si ar vrea iar sa fure tot ce misca.Intersant ca multi securisti strecurati in media tot incearca sa scape hotii si pe iei de furia poporului.Dar de ce ti-e scris cum sa scapi?Hai sa vedem la toamna cum stam si ce cred oamenii…repet oamenii nu hotii condusi de mafiotul sef.

  3. Analiza, in mare, corecta. Sa mai adaugam cateva consideratii :
    – Alegerile din decembrie nu se arata prea favorabile „dreptei” (folosesc cu retinere acest termen de care, zic eu, se abuzeaza) Bine ar fi ca macar figurile proeminente, cu charisma, energie si vocatie sa patrunda in parlament, avand astfel posibilitatea sa-si faca mesajul cunoscut si sa-si castige notorietate;
    – Candidatul la presedintie trebuie ales cu grija. El, dupa cum bine spuneti, urmeaza a fi un lider charismatic, disociabil in mentalul colectiv de Basescu, cu un discurs inteligibil si convingator. Regret, nu mi-l inchipui pe Dl.Ungureanu in postura asta. Dar poate o fi dansul un”iepure”, candidatul real aparand mai tarziu ?
    – Chiar daca „dreapta” reuseste sa dea un presedinte, posibilitatile lui de manevra, in fata unui parlament ostil, vor fi limitate. Ca sa nu mai spun ca in lipsa unei revizuiri a constitutiei USL se va juca in continuare de-a suspendare-demitere, blocand orice posibilitate de consens si de proiect politic de viitor;
    – Daca politica economica se impune sa fie de „dreapta”, in problemele sociale inspiratia ar trebui sa fie democrat-crestina. Ce pacat ca PNTCD nu mai are lideri capabili sa transmita aceste idei romanilor in general si politicienilor in special. Dar, cine stie …
    – Justitia se impune sa fie in continuare consolidata ! Nu o banuiesc de rea credinta pe Dna Pivniceru, poate de slabiciune si de asta va incerca sa profite USL. Presa n-ar trebui sa insiste atata pe schimbarea conducerii parchetului ; oamenii si-au indeplinit mandatul, bine, zice toata lumea, mai au si altceva de facut in viata, alte proiecte personale,poate. Important este ca noii veniti sa se mentina la acelas nivel si, dece nu ?, sa faca si mai bine.;
    – Ultimele „revelatii” asupra desfasurarii referendumului au surprins pe multi. Nu si pe cei in tema, care stiu ca S-A FURAT LA ABSOLUT TOATE ALEGERILE ! Doar PSD a avut aceasta forta, cu precadere in mediul rural, dar nu numai ! Se vor mai potoli dupa pataniile lui Dragnea ?

  4. Foarte clara si corecta analiza dvs.
    Am un singur comentariu. In ce priveste alegerea presedintelui, romanii sunt sensibili mai putin la orientarea politica a candidatului si mai mult la carisma lui.

  5. Ce spuneti dvs. aici sunt sofisticarii traduse in perceptia populara prin baroniada PSD a fost inlocuita cu sifonariada PDL a ultimilor ani. Cu alte cuvinte, in timp ce populatia e pusa la postit, smenarii (baietii destepti) sunt pusi pe ingrasat. Oamenii vad toate astea si firesc sa se indrepte spre asa-zisa stanga care le arunca si lor firimiturile de la masa bogatilor-evident inainte de criza, nu stim daca o vor mai face si acum. E natural sa fii preocupat de supravietuire, oamenii nu mananca ideologie, asta vine dupa ce ai asigurat un nivel acceptabil, daca n-ai ce manca si cu ce-ti plati facturile, altele iti sunt prioritatile. Asa-zisa dreapta romaneasca, preocupata sa-i ajunga din urma la categoriile putere si avere pe PSD-isti, au ignorat aceasta necesitate elementara.
    Si-apoi, chiar de ai un nivel rezonabil, cum sa nu te infurii cand vezi ca au plecat coruptii si-au venit coruptii, si incompetenti pe deasupra. Basescu este asociat cu PDL-ul la acest capitol, nu toata lumea este la curent cu activitatea DNA, ANI, schimbarile din justitie etc, si-n plus si-a arogat masurile de austeritate.
    Cat despre proiecte pe termen lung, sa fim seriosi! Cati politicieni sunt intr-adevar preocupati de viitorul si prosperitatea natiei? Cativa, si aia sunt marginalizati de propriile partide. Majoritatea sunt asa cum ii percepe poporul, niste invartiti care vor privilegii si acces, prin diferite mijloace, la banii statului.

  6. cam multe sofisme.
    studii de impact formale.
    ce mi s.a parut corect : „Alianţa PDL+ICCD+NR pare să nu posede în clipa de faţă comunicatori de forţă care să îi poată convinge pe cei cu o educaţie sensibil mai limitată decât a lor”.
    Poate.ar merge (proiectul) si cu „neconvinsi”…

    – Nu e vorba despre „educatia (evident) limitata” a maselor, nu spuneti nimic nou, (diacronic si anacronic, „educatie” s.a desemantizat!). Sa intelegi ce e bine si ce e rau nici macar nu tine de „educatie”.

    Dar, probabil, exista o probabilitate mai mare ca romanii sa fi inteles masluirea recenta…
    (e un punct de plecare)

    • Cred ca populatia care are tendinta de a vota dreapta trebuie educata. Tinerii mai ales trebuie sa fie pusi in contat cu idei de dreapta.

      Eu as recomanda seria de documentare ale lui Milton Friedman „Free to choose”. Se gasesc pe youtube, dar cred merita sa se difuzeze si la TV. Poate se gandesc cei de la B1 la asa ceva. Cred ca ar ajuta mai mult dreapta o dezbatere de idei serioasa decat actualele emisiuni care practic sunt replica celor de la Antena 3.

  7. Analiza stufoasa,greu digerabila pentru omul mediu cultivat si fara relevanta la nivel general. Studiul acesta este prea „stiintifig” si ignora realitatea. Realitatea este simpla si clara. USL-ul are in jur de 5 milioane de votanti aceiasi care l-au votat pe Geoana in 2009. La recentul referendum pentru demiterea lui Basescu se poate usor constata ca numarul votantilor impotriva lui Basescu,trebuie diminuat cu cel putin 1,5 milioane,voturi furate de Dragnea. Parerea mea este ca sunt cel putin 2 milioane,ceea ce ne duce la maximum 5,5milioane de voturi anti -Basescu. Din 5,5 milioane anti -Basescu,trebuie scazuti cei care nu sunt decat atat,anti-Basescu dar nu pro-usl. Nu stiu cati sunt acestia ,dar cifra va scadea vertiginos,situandu-se undeva pe la 4 milioane. Daca la alegerile parlamentare vor vota 12 milioane de oameni,cat reprezinta 4 milioane ? 48 %.Iata procentajul maxim pe care-l poate obtine useleul la alegerile parlamentarea.Parerea mea este ca acest procentaj este extrem de optimist si ca el va fi mult mai mic. Unde va merge diferenta de 52 de procente ,nu mai conteaza.Useleul nu va ma forma guvernul,Ponta nu va mai fi prim-ministru si mai mult ca sigur,MRU va fi numit in aceasta functie de catre Traian Basescu. Asta e !

    • Dumitru, analiza nu este adresată „omului mediu cultivat”. „Relevanţa la nivel general” a unei analize politice *de orice fel* este extrem de redusă.

      Articolul nu are ca subiect câţi au votat „DA”, ci câţi ar fi votat „NU” dacă cvorumul n-ar fi existat. Observaţiile tale sunt interesante, dar pe alt subiect.

  8. Un articol bun, din pacate construit pe o premisa gresita: ca pdl si aliantele sale ar intruchipa dreapta reformista. In realitate, inca de la aparitia PD si de la metamorfozarea ulterioara in PDL, aceasta formatiune politica a incorporat elemente ideologice ce stau la baza statului socialist multipartinic in care traim. Doctrina PDL este de centru-stanga, nu de dreapta, iar comportamentul guvernamental este si mai de stanga decat rezulta din platforma politica oficiala, iar membri de vaza ai partidului, in special parlamentarii, sint intr’atat de versatili incit oricind pot migra in cealalta tabara a stangii asa cum au dovedit’o recent. Nu aderenta la principiile dreptei [liberale, conservatoare, libertariene] defineste aceste organizatii, ci lipsa de substanta ideologica. Haideti sa vedem cum se re-interpreteaza acum punctele „viziunii” asa cum le atingeti dumneavoastra:
    „1. Menţinerea identităţii fundamentale a platformei şi valorilor reformiste.” Identitatea „fundamentala” nu exista -PDL a luat nastere nu pe baza unor deziderate ideologice comune, ci din ratiuni strict politice ale momentului [care intre timp au disparut]. Nu e nimic de mentinut, din fericire as zice pentru ultima Alianta. Valorile reformiste sint reale dar dintr’o perspectiva de stanga, si valabile doar pentru un segment firav din membrii PDL, atat de putini si inconsistenti incat au fost incapabili sa formeze o „aripa”. Ce inseamna reformismul pedelist? o tentativa de a eficientiza activitatea institutiilor statului socialist cu mecanisme vechi si oameni noi, „profesionisti”, „manageri privati”, „independenti”. Exemplu: piata serviciilor de educatie – monopolizata in actualul regim socialist – in care reforma reala de dreapta presupunea desfiintarea acestui monopol [cel putin pentru invatamantul universitar si liceal]; reforma de stanga a adus la varf oameni scoliti in occidentul socialist pentru a inaspri conditiile de examinare si a transformat profesorii in gardieni punindu’i sa’si supravegheze elevii prin intermediul camerelor. Alt exemplu: monopolul partial al TVR -reforma de dreapta presupunea desfiintarea acestei companii de stat, aflata in situatie falimentara, sau macar restructurarea sa drastica insotita de eliminarea obligativitatii abonamentului [prevedere legala de tip totalitar, in raspar radical cu orice forma de liberalism]; reforma pedelista s’a remarcat prin figurile noi la nivel de management [noi, dar incapabile] si la nivel de editori si realizatori de emisiune; rezultatul: tinerii jurnalisti angajati astfel la stat se transforma in bugetari si sint contaminati de morbul socialist, dreapta pierzindu’si citiva comunicatori promitatori.
    2 si „3. Adaptarea proiectului la comunicatorii care trebuie să-l implementeze. ” Asta s’a intimplat in continuu, in principal pentru ca autorii proiectului se identifica cu comunicatorii. Singurul comunicator de real succes a inregistrat niste derapaje nepermise de la programul de centru-stanga al partidului si a fost pedepsit prin 2 suspendari [petrecute cu aportul nucleului dur de socialisti din pdl care au incurajat traseismul de conjunctura]; Basescu este si singurul lider al stangii care a reprezentat un mare pericol pentru toate factiunile socialiste prin adoptarea, sub impactul crizei, a unui discurs cu crampeie de liberalism. Modificarea „proiectului” dupa profilul comunicatorului este un fenomen periculos pentru democratie, dar nu intr’atat de grav precum adaptarea sistematica si demagogica a proiectului politic dupa sentimentele si resentimentele propriului electorat distrus mental de propaganda intensa. Asta ar fi diferenta de metoda intre stanga centrista si cea extremista. Pantomima dreptei prestata de actorii pedeleului se apropie de sfarsit: spectatorii s’au prins ca ideile reprezentate prin gesticulatie nu au nicio acoperire in realitatea guvernamentala. Regizorii pedelisti nu au inteles ca nu poti sa joci pantomima cind te afli la guvernare: e grotesc sa pui ministri socialisti pana’n maduva oaselor sa declare ritos ca’s de dreapta in timp ce discuta in sedintele executivului proiecte de renationalizarea caselor nationalizate de bolsevici. Scalambaiala asta de dreapta nu are cum sa mai prinda la cetatenii educati, mai ales la milioanele de autodidacti ce au descoperit informatia politica neviciata cu ajutorul internetului.
    „4.Să reprezinte o adăugire majoră la capitalul electoral al dreptei reformiste.” Pai, capitalul electoral al dreptei reformiste a fost uzurpat ani de zile, iar acum polul de centru-stanga descopera ca n’au nicio parghie propagandistica pentru a’l putea retine, poate doar sa atenueze furia electoratului de dreapta ce traieste tradarea alesilor sai. Ultima lor sansa a fost irosita si nu uitam cit om avea zile: materializarea vointei cetatenesti exprimate la referendumul din 2009 intr’un proiect de modificare a constitutiei si a legilor electorale in sensul acordarii lor cu dorinta expresa de reformare si reducere drastica a Parlamentului. iata: o posibila reforma, cit se poate de legitima, pe care asa-zisa dreapta a esuat si sa o puna in discutie, darmite sa o legifereze. Ce ar putea sa mai propuna acum pedelistii ca sa ne convinga ca’s de dreapta? nimic! si’au pierdut orice credibilitate si o distrug si pe a altora, prin aliante aberante [noua republica a formulat un program cu elemente doctrinare deopotriva liberale si conservatoare care ar fi putut fi punctul de plecare pentru un viitor proiect de dreapta veritabil insa a cedat in fata dracului crezind ca puntea parlamentara este singura valabila pentru a’si atinge scopil politic; constructia la „firul ierbii” a fost rasa si inlocuita cu o mezalianta incropita pe betoane, la o miuta cu ratatii dreptei]
    6. Proiectul pe termen lung: asta ar fi putut nazui Noua Republica, iara nu nomenklaturistii socialisti din pdl, cei incremeniti in mentalitatea si sistemul asistentiale.
    8. „O analiză realistă a situaţiei dreptei reformiste după guvernarea din perioada 2010-2012.” Este imposibila evaluarea dreptei cu o stanga paralitica, d’aia s’au si repezit sa o imbratiseze in loc sa o mai mimeze prin prestatiile proprii. Actorii falsei drepte au scos din reportoriu -fortati fiind de procesul natural de erodare a minciunii- fiecare tema doctrinara caracteristica dreptei: contractualismul si libertatea economica, nationalismul [si posibilitatea protectionismului economic], ocrotirea proprietatii private, credinta, de-birocratizarea, incurajarea initiativei private, euroscepticismul*, suveranitatea nationala si chiar legalismul si statul de drept [prin aceea ca o mare parte din pedelisti au sustinut tacit sau activ puciul uslas si prin ignorarea sistematica a vointei cetatenesti de reducere a numarului de parlamentari]. In schimb exista deja evaluari dinspre dreapta reformista, necoagulata partinic, asupra guvernarii de centru stanga prestate de pdl si satelitii sai [unii dintre ei de extrema stanga, precum unpr, intorsi intre timp la matca]. Exista si analize, in medii independente, asupra starii precare, dpdv al organizarii, a dreptei cu valente reformiste reale. Dreapta veritabila se remarca in primul rind prin capacitatea de a scruta adevarul, oricit de dureros ar fi. Iar conservatorii si libertarienii autohtoni sint intr’adevar lipsiti de putere si parghii politice, relativ izolati, fragmentati, dar, asta’i stirea cea buna: mult mai numerosi decit in urma cu 4 ani. Si asta doar prin efortul personal al celor cu convingeri puternice de dreapta, iar propaganda noastra are avantajul necontaminarii cu partidele corupte si rau famate ale socialismului. In timp ce propaganda desfasurata personal si direct isi propune doar sa deschida ochii si nu sa cistige adepti, propaganda socialista are drept obiectiv impartirea electoratului intre diferitele factiuni de stanga si tinerea in captivitate a alegatorilor, de unde si succesul nostru, relativ invizibil [dar boicoarea recentei mascarade spune altceva]. Sectarismului colectivist socialist noi ii opunem luciditatea libertatii individuale, inregimentarii si obedientei partinice ii opunem liberul arbitru si libertatea de constiinta si miscare, relatiei de tip sclavagist stapan politruc -sluga bugetara ii opunem relatia contractualista, in special in privinta mandatului [pe care il vrem reformat din radacini].

    *despre confiscarea discursului eurosceptic a se urmarii comentariile la articolul recent al domnului Stanomir.

    • Spui ca: “doctrina PDL este de centru-stanga, nu de dreapta, iar comportamentul guvernamental este si mai de stanga decat rezulta din platforma politica oficiala”.

      Pentru moment, singura solutie pentru fortele politice responsabile este menajarea (pe viitor) a celor multi si inculti in cazurile in care nu exista un castig economic semnificativ (de exemplu, nu trebuia ca PDL – Basescu sa se atinga de pensi (dupa recorelare) deoarece nu a adus un castig economic care sa justifice antagonizarea a milioane de votanti). Chiar si fortele politice “de dreapta” trebuie sa aiba o politica adaptata Romaniei, unde jumatate din populatie traieste in mediul rural si in care venitul mediu net este de 350 Euro pe luna. In afara de o patura foarte subtire a clasei mijlocii (care in Romania este reprezentata doar de cei cu veniturile cele mai mari), “dreapta” nu va putea sa atraga alte voturi decat atunci cand va sti sa se adreseze si alegatorilor saraci (majoritatea populatiei). “Dreapta” din Romania va trebui sa porneasca de la “centru” si sa migreze spre “dreapta” odata cu cresterea nivelului de trai al majoritatii romanilor.

      Riscul neadaptarii “dreptei” la conditiile socio-economice din Romania este un stat controlat de corupti si infractori (in cel mai bun caz) sau intoarcerea la dictatura (in cazul cel mai rau).

      • @Cetatean. Sint de acord cu alegatia dumneavoastra:
        „Riscul neadaptarii “dreptei” la conditiile socio-economice din Romania este un stat controlat de corupti si infractori (in cel mai bun caz) sau intoarcerea la dictatura (in cazul cel mai rau).”
        Dar definim diferit termenii: „adaptare” pentru mine nu inseamna ascunderea adevarului si perpetuarea unui sistem falimentar care sugruma initiativa privata si, pe termen lung [dar care se apropie] ameninta insasi proprietatea privata a tuturor cetatenilor. Adaptare inseamna gradualizare in actiunea reformista atunci cind se afla la guvernare, respectiv cautarea unui registru eufemistic al comunicarii in situatia in care dreapta se constitutie ca o opozitie partinica la socialism. De pilda, in loc de sistemul piramidal al asigurarilor sociale de stat -falimentar prin natura sa- se poate vorbi de fonduri de asigurare prost structurate, prost manageriate de catre agentiile statului, corupte si politizate, si de necesitatea reformarii insotita de despagubirea esalonata a contributorilor si beneficiarilor de polite. Nu’i nevoie sa sperii si mai rau electoratul de stanga [care nu’i chiar atat de inconstient si de inept precum se pretinde] cu falimentul iminent al asigurarilor, ci doar sa’i anunti ca, pe masura ce se trece la un sistem privat de asigurari, ei vor fi beneficiarii unor masuri reparatorii. Ca nu fi luat de mincinos reparatiile banesti trebuie sa fie reale, cu plati efectuate rapid. Pentru asta e nevoie ca statul sa se imprumute. Un aspect nu tocmai fericit pentru o dreapta aflata la guvernare. Dar exact asta s’a intimplat si in timpul guvernarii pedeliste: s’au imprumutat enorm, iar efectul pentru economie a fost nul pentru ca niciun din marile gauri negre socialiste nu a fost inchisa, iar contribuabilii sint in continuare obligati sa fie solidari cu parazitii lor institutionali. Daca era de dreapta, guvernul pdl s’ar fi imprumutat pentru a finanta anihilarea lenta, in etape, a agentiilor, institutiilor, regiilor si companiilor de stat care pun efectiv economia nationala pe butuci. Si nu vorbesc de mita electorala oferita electoratului de stanga ci de masuri reparatorii ce rezulta din obligatiile asumate de acest stat, deocamdata socialist, catre cetatenii sai, firesti in rezilierea oricarui contract. Nu poti fi de dreapta si sa nu respecti un contract chiar daca nu’ti mai convin in prezent clauzele initiale. Daca esti de dreapta anunti frumos partenerii tai -cetatenii ce si’au cedat capitalul timp de decenii- ca a sosit timpul ca acel contract sa inceteze si oferi despagubiri pentru rezilierea unilaterala. Dar pentru asta trebuie sa recunosti intai smerit ca statul tau e incapabil sa functioneze ca o corporatie profitabila, ba chiar ca nu este onest ca finalitatea unei guvernari sa fie profitul in contul statului si pe seama cetatenilor devalizati. Desigur, apare intrebarea: si din ce o sa’si plateasca statul ratele la imprumuturile gigantice contractate? deocamdata statul raspunde astfel: din prada rezultata din continuarea jefuirii sistematice a cetatenilor. Cum ar raspunde dreapta? Platim ratele la credit cu bani rezultati din vanzarea treptata a tuturor bogatiilor tarii ce zac neexpoatate in prezent. Este imoral -pentru ca in loc s’o redam cetatenilor o punem la dispozitia unor corporatii straine dispuse sa investeasca aici, dar nu exista alta solutie. Este ne-ecologic pentru ca mutarea muntilor din loc presupune nori de praf si baltoace acide, dar bani scosi din piatra seaca fara s’o spargi sint imposibil de obtinut, iar alternativa ar fi sa murim si infometati si poluati de ruinele industriei socialiste. Binenteles, un astfel de program de guvernare nu are cum sa fie atragator pentru niciun partid interesat mai degraba de numarul de locuri in parlament decit de reinsanatosirea economiei si recastigarea libertatilor cetatenesti. Si, pentru ca nu au fost dispusi sa’si asume niciun risc inerent reformei de dreapta, pentru ca nu s’au adaptat in niciun fel la „conditiile socio-economice”, pdl se face vinovat de crearea circumstantelor favorabile acapararii statului de catre corupti si infractori si chiar intoarcerii la dictatura. Exact asta se intampla acum.

  9. Spui ca: „doctrina PDL este de centru-stanga, nu de dreapta, iar comportamentul guvernamental este si mai de stanga decat rezulta din platforma politica oficiala”.

    Pentru moment, singura solutie pentru fortele politice responsabile este menajarea (pe viitor) a celor multi si inculti in cazurile in care nu exista un castig economic semnificativ (de exemplu, nu trebuia ca PDL – Basescu sa se atinga de pensi (dupa recorelare) deoarece nu a adus un castig economic care sa justifice antagonizarea a milioane de votanti). Chiar si fortele politice „de dreapta” trebuie sa aiba o politica adaptata Romaniei, unde jumatate din populatie traieste in mediul rural si in care venitul mediu net este de 350 Euro pe luna. In afara de o patura foarte subtire a clasei mijlocii (care in Romania este reprezentata doar de cei cu veniturile cele mai mari), „dreapta” nu va putea sa atraga alte voturi decat atunci cand va sti sa se adreseze si alegatorilor saraci (majoritatea populatiei). „Dreapta” din Romania va trebui sa porneasca de la „centru” si sa migreze spre „dreapta” odata cu cresterea nivelului de trai al majoritatii romanilor.

    Riscul neadaptarii „dreptei” la conditiile socio-economice din Romania este un stat controlat de corupti si infractori (in cel mai bun caz) sau intoarcerea la dictatura (in cazul cel mai rau).

  10. o radiografie corecta.
    probabil ca rezultatul diferitelor sondaje va dau si un raspuns.
    e frustrant sa vrei si sa nu poti, dar e rusinos sa promiti ceea ce nu poti pentru a obtine ceea ce vrei.
    corneliu coposu stia ca n o sa i poata schimba peste noapte pe vizionarii cu lampase. peste multi ani regii huilei ii dau dreptate.
    mesajul simplu ? schimbare si prosperitate ? vedem rezultatul.
    cind principala preocupare e sa furi pentru a te imbogati, apoi te imprumuti sa platesti clientela de partid, despre ce ideologii sa vorbim ?
    fortat de institutiile finaciare sa reduci cheltuielile bugetare (pentru ca tu neavind nici o strategie n ai produs decit matreata) te numesti de „dreapta” ?!
    marind pensiile si salariile (cu bani pe care nu i ai) te numesti de „stinga” ?!
    mesajul simplu : adevarul. n ar fi cel mai bun ?

  11. Buna si larga aceasta analiza. Sa speram ca exista lideri politici de dreapta care au capacitatea, dorinta si stiinta sa articuleze o astfel de constructie politica.

  12. PDL este de centru-stanga iar Usl este de stanga.
    Tragand linie printre ele, normal ca PDL e in dreapta, dar asta nu inseamna ca e de
    dreapta ( si nici nu as sustine eu un partid de dreapta).
    Multi dintre noi ( contemporani ai vremilor dinainte de 89) am auzit (sau/) si am gandit
    expresii care spuneau ca „comunismul, in teoria lui, ar fi bun, dar, (ca si Romania de
    azi) pacat ca e populat (adica ca trebuie aplicat de oameni, si omul, om e si el, si
    daca tot umbla cu borcanul cu miere tot mai scapa si el degetul (pana la cot, pana la umar,
    …) in borcan.
    Daca am socoti Viata ca pe un munte Olimp, cu versanti cate forme de organizare
    cunoscuram pana azi, apoi ar trebui sa numim (spre a ne dumiri) platforma de sus de tot
    (cea unde stateau zeii) Democratie, iar fiecare din versantii Hymalayei asteia ( de care
    fauritorii legendelor Olimpului, inca nu auzisera), dupa gust: un versant = calea pe care au
    incercat sa ajunga sus (pe rand) sclavagismul, apoi si-a incercat puterile feudalismul,
    apoi capitalismul si comunismul fiecare pe cate un versant incercand sa ajunga sa puna
    steagul (romanesc) pe crancena reduta.
    Ca in orice chestie din asta cu pioleti, cu corzi, cu rapel, cu fel si fel de „hornuri”, cu trante
    cat cuprinde, cu piedici de toate culorile, nu e vorba doar sa vrei, ci sa si stii, si sa si poti.
    Ce cautam noi acolo ? Pai, e mai cald, e mai soare, aerul e mai respirabil, fetele mai
    frumoase, barurile tin deschis mai mult ca la Ivan Turbinca, sacul fiecaruia e mai plin,
    iar distanta dintre cei mai inalti si cei mai pitici se reduce pana la aceea ca toti devin
    oameni ca toti oamenii ( adica normali).
    Azi avem pe piata, doi actori. Unii ne imbie spre in sus (PDL-ul) iar altii ne imping cu
    ai lor bocanci, spre poalele muntelui ( cam cum ar fi spre Katerini, si mai in jos spre Paralia).
    Acu, noi astia care stim ca de cateva mii de ani, tot ce e in spate n-a cam fript la deste,
    cautam calea spre in sus (desi e al naibii de greu de suit, si intr-o clipita poti lua o
    tranta care, ca orice tranta, e mai a naibii daca o iei de la partea de sus a putului din care
    te tot chinui sa iesi si alta e sa cazi de la numai un metru-doi de fundul putului.
    De cand tot patinam pe costisa asta, nici nu trecuram de poale in sus.
    Am sta noi, toti jos, ca nu suie nimeni doar asa ca sa se afle in treaba, numai ca salvarea
    noastra, a fiecaruia dintre noi (pe rand) si a tuturora e sa iesim din putul asta, sus, pe
    pajistea de deasupra.
    Batalia se da azi intre progresisti si retrograzi.
    Depinde cum privesti lucrurile. Daca le vezi prin ochelarii lui Ponta, progres e daca mergi
    spre Paralia. Nu numai progres, ci chiar avant, ca orice coasta pe care o cobori cu mult
    mai multa usurinta decat cei ce se lupta sa urce pe pereti (de stanca, nu pe cei ai casei)..

  13. Nu poate exista dreapta veritabila atat timp cat nu exista traditie si sectiuni ale societatii care sa o reprezinte cum se cuvine. Impartirea dreapta-stanga este arbitrarain Romania de azi. Aristocratia inter-belica a fost in intregime eliminata sau marginalizata la sfasitul anilor ’40 si inceputul anilor ’50. Nu a avut urmasi sau daca acestia au existat au locuit in diaspora in mare parte. Influenta lor este redusa catre non-existenta. Nu exista suport social pentru o astfel de miscare deoarece clasa medie este inca in proces de formare. Economia Romanie este in continuare dominata de sectorul de stat. Sectorul privat este plapand si descurajat de politicile falimentare ale administratiilor de la Bucuresti. In plus, generatii intregi de romani au fost educate pe vremea regimului comunist, prefera statul asistential, cauta mai degraba o siguranta in viata de zi cu zi care este de altimteri utopica.
    Politicienii care se declara astazi „de dreapta” au decridibilizat liberalismul si conservatorismul clasic tarandu-le -prin amatorismul si imoralitatea de care au dat si dau inca dovada- prin mocirla banditismului balcanic. Sunt necesare decade intregi de evolutie profunda pentru ca Romania sa se bucure de un climat politic normal.

  14. Ramane cum am mai spus si alta data . Cu lideri de carton ca mru nu poti sa vii cu mari sperante. Acest mru fost activist utc, Mai este sau nu membru pnl n-am inteles ? si daca nu mai este tot un tradator este fiindca ca a pactizat cu dusmanii si atunci care sant mai buni tradatorii lor sau alor celoralti , .Mai cu speranta era Neamtu care trebuia promovat dar si pdl-ul umba cu cioara vopsita crede ca in spatele aceste constructii politice se vor putea ascunde si sa mai amageasca inca odata populatia , cum de altfel toti politicienii au practicat din 1989 incoace , Toate aceste mutatii si aranjamente sant aschii din fsn. pdl-ul mai bine ar proceda barbateste si sa-si recunoasca greselile mai mult ar avea de castigat decat sa se ascunda in spatele nustiu caror fuste. Sa nu se creada ca sunt adeptul comunistilor de la putere am zis la timpul lui , cand prin manareli si aranjamente de culise au luat puterea ca am scapat de dracul dar am dat de mama-sa si totul s-a confirmat. Dar nici adeptul papgalului de diaconescu nu sant , care promite marea cu sarea findca nu il doare gura. Pentru a se face schimbari in bine in tara noastra nu este suficent sa alegem tot intre vechii politicieni , daca am fi putini mai destepti si ne-am cunoaste interesul , noi alegatorii ar trebuii sa trimitem la groapa de gunoi a istoriei pe totoata clasa politica din 1989 incoace care au facut mai mult rau decat bine, ca tot mai multi oameni au ajuns sa le para rau dupa comunistm si ce poate fi mai grav decat atata . Pentru o noua viata si speranta tebuiesc alesi oameni noi cu reguli noi. 1.Depolitizarea tuturor institutilor si ocuparea locurilor prin concurs in afara de guvern si parlament care trebuiesc sa fie politice .2.Maxim doua mandate pentru toti de la ultimul consilier locar pana la presedinte . 3 Interzicerea migratiei intre partide ,decat fara funcite , daca ai plecat dupa un loc eligibil sa vina urmatorul de pe lista nu ca acum antonescu si gise au castigat dupa locul trei , halal democratie si noi atunci ce am ales.

  15. stimabile domn mateescu,

    recunosc ca analiza dumneavoastra este foarte corecta si pertinenta in ceea ce priveste posibilitatile acestui pol politic alcatuit din pdl-pnt-nr-iccd.

    as dori insa sa ma dumiriti in privinta incadrarii acestei formatiuni politice in „dreapta” ideologica in primul rand, si apoi sa ma mai dumiriti prin ce aceasta mai capata si aspecte „reformiste”.

    eu pana una alta nu am reusit sa descopar nimic nou din ceea ce s-a tot clamat de catre politicieni in ultimii 15-20 de ani, asadar am o mare problema cu tendinta „reformista”, ca sa nu zic de incadrarea la „dreapta” a unor personaje care prin lipsa de viziune economica au distrus si bruma de clasa antreprenoriala ce exista in romania, dar mai ales cei care au introdus „prezumtia de vinovatie”, mai ales in aspectele fiscale ale relatiei cetatenilor cu statul.

    • Întrucât nu sunt ideolog, mă refer strict la reducerea aparatului de stat, reducerea rolului asistenţei sociale şi în genere îndreptarea înspre direcţia statului minimal (evident fără ca acest obiectiv să fie atins).

      Cuvântul „reformă” are o conotaţie pozitivă în România, dar nu toate reformele sunt pe placul tuturor sau pentru binele tuturor, pe termen scurt sau lung.

      • stimabile domn mateescu,

        reducerea aparatului de stat precum si reducerea rolului asistentei sociale sunt desigur de dreapta, dar nu au fost practicate de pd-l decat declarativ!, asadar prezumtiva dreapta reformista este vaduvita (nu vadita!) din start de o majoritate inauntrul sau.

        referitor la statul minimal, un deziderat de fapt liberal, deci de dreapta, nicidecum unul de centru-dreapta!, crestin democrat si astfel „popular-european”, acesta cred ca prin recentele virtejuri economice mondiale trebuie redefinit. deregularizarea a inceput in anii 80 sub reagan, deja de atunci flancata de fapt de masuri de stanga – este momentul in care deficit spending a fost introdus si in agenda republicana (continuata de bush) si nu s-a mai oprit nici pana astazi.
        nu vreau sa-mi imaginez cum ar arata romania daca am putea investi fondurile de pensii in instrumente financiare fara acoperire (a se vedea lectia americana!). norocul nostru este ca la noi, avand in vedere nivelul scazut de salarizare, nu se aduna FOARTE multi bani, dar pentru populatie, deci daca privim relativ cifrele si nu absolut, ponderea este foarte importanta. avand in vedere ca in cifre absolute nu am reprezentat o PIATA interesanta pana acum, am reusit sa scapam de acest flagel – sa speram ca nu doar temporar!

        in ceea ce priveste reforma – desigur, orice schimbare este o reforma. conotatia pozitiva pe care o remarcati este general valabila, caci prin reforma se doreste ab initio ridicarea la un nou nivel, caci doar de aceea se apuca cineva sa „remodeleze”, sa „re-formeze” ceva. daca ii iese sau nu este altceva. si sovietele au reprezentat o reforma a statului, tarist pana atunci, asadar, reforma in principiu este o schimbare. doar istoria ne spune, ulterior evident, care au fost rezultatele acestor reforme.
        eu repet insa ce am spus in interventia anterioara – nu vad nici un element nou, „reformist” in programul acestei noi drepte, fata de cele care s-au clamat extensiv pana acum in ultimii 15-20 de ani. incep sa cred ca sloganul corect este: o sa facem reforma, daca o sa avem chef cand ne-om aduce aminte.

  16. Nu contest calitatea analizei, dar sunt cateva lucruri care imi ridica semne de intrebare, daca ati fi amabil sa le lamuriti ar fi excelent.

    „- din perspectiva majorităţii votanţilor, guvernarea Boc a decredibilizat dreapta reformistă atunci când vine vorba de soluţii economice;”
    Din punct de vedere al masurilor luate de guvernarea Boc, parerea mea este ca au fost mai spre centru stanga: sa munceasca toata lumea, dar sa castige mai putin. Masurile au fost bune, nu ne-am scufundat, economia nu s-a blocat, nu am avut problemele altor tari. Sigur, nu numai datorita masurilor, dar au contribuit si ele.
    Prin masurile luate, as spune ca PDL a pierdut electoratul pe care oricum nu-l avea. Oricum, cum explicati afirmatia de mai sus?

    „- datorită antagonizării bugetarilor şi nu numai, cei mai mulţi români cu studii superioare sunt anti-PDL şi anti-alianţă;”

    Afirmatia este bazata pe un studiu/sondaj?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Barbu Mateescu
Barbu Mateescu
Sociolog, Barbu Mateescu a absolvit in 2005 University of Pennsylvania

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro