luni, octombrie 25, 2021

Dreptate și neadevăr. Excurs filozofic și bilanț politic 2004-2012

Piatra unghiulară: justiţia

Despre justiția românească se vorbește adesea, într-un limbaj tehnic, de strictă specialitate. Rapoartele europene marca MCV, disputele Curții Constituționale, implicarea societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii, asumarea răspunderii de către magistrați – iată tot atâtea teme ardente, urmărite cu interes de actorii politici, de agenții economici sau de cetățenii informați. Subiectul ne frământă și ține ziarele în priză. De ce? Pentru că o ţară fără dreptate este precum zidul fără mortar sau gardul fără proptea.

Ar fi greșit să credem că justiția se ascunde în pravilă sau buchiseală. Diferența dintre decizia justă și hotărârea proastă o sesizează şi oamenii de ispravă, chiar dacă lipsiţi de studii universitare (vezi instituția juraților). Are intuiția binelui și a răului orice minte ageră, voinţă bine-strunită și inimă educată, nu doar un magistrat cu răspundere (fiscală și morală) limitată.

Ce este dreptatea? Mai mult decât o simplă sentință rostită de un judecător în robă, dreptatea reflectă discernământul omului vertical, iscusit dar fără vicleşug. Dreptatea devine capital social într-o lume care protejează discernământul ca pe preţios dar sufletesc.

Arbitrajul corect între dreptate și nedreptate poate ajuta sau, dimpotrivă, poate uzurpa restituirea proprietăţii, piața liberă, salvarea pădurilor, protejarea imaginii personale, dar și proiectele antreprenoriale, dezvoltarea comunității locale, salvarea clădirilor de patrimoniu sau doar convieţurea urbană.

Dreptatea e, așadar, o virtute sufletească – coroana cumpătării, a curajului şi a înţelepciunii, cum ne confirmă Republica lui Platon. Dreptatea ţâşneşte din judecata unui ochi nepărtinitor, înzestrat cu bun simţ şi experienţă. Justiţia, în ansamblu, e sistemul care asigură eficient exercitarea acestei puteri speciale, separată de braţul executiv şi legislativ al Statului modern.

Modernitatea ne-a oferit instrumentul diviziunii puterilor cu scopul de-a împiedica tirania. E bine ca făuritorii legii să nu fie cei care urmăresc şi aplicarea sau respectarea acesteia. Pentru a proteja orice societate liberă nu e suficient să ai un corp de magistraţi integri ori un Cod penal bine redactat.

Dincolo de jurisprudenţă, dreptatea e o virtute politică. De ce? Pentru că, atunci când există, echitatea se revarsă asupra vieții tuturor cetățenilor. Orice societate responsabilă cere, zilnic, dezpăducherea instituţiilor Statului – cele chemate să vegheze la conservarea binelui comun al cetății.

Într-adevăr: dreptatea a fost şi strigătul din adânc al vechilor profeți ai poporului Israel sau rodul sfinţeniei personale al primilor creştini („nu judecaţi în făţărie”, spune Evanghelia); dreptatea exprimă vilența minții elogiată de tradiția filozofică a Greciei antice – de la Socrate până la ultimii stoici. Dreptatea nu și-a pierdut importanța în zorii modernităţii. De ce? Pentru că Statul de drept (Rechtsstaat) a devenit, în Europa, principalul atribut al ordinii constituționale (rule of law pentru tradiţia anglo-saxonă).

Fără dreptate, presa liberă e otrăvită. Fără justiție, sportul e contaminat de interese meschine. Fără echitate, rezultatele școlare pot fi măsluite. Fără justiție, țara întreagă devine un loc al tuturor fărădelegilor.

Cui revine sarcina de-a denunţa nedreptatea? Nouă, cetățenilor activi şi liberi. Cine să fie pârâşii marilor strâmbătăţi comise în cetate? Noi, ce cei care facem parte, poate şi fără să vrem, din același popor.

Cum denunțăm încălcarea legilor? De multe ori, plângerea către poliție n-are efecte. Un simplu raport către DNA e insuficient. O petiție către parlamentari n-ajută. E nevoie, aşadar, de acțiunea politică fermă și concertată.

La stânga şi la dreapta, se impune alegerea altor lideri ai comunităţilor noastre. De la pilonii morali ai satelor – să ne gândim la fermierii înstăriţi, preoţii curați, dascălii conștiincioși sau medicii veterinari corecți – și până la suflarea vie a micilor și marilor orașe (unde includem învăţătoarea care-și respectă meseria şi medici dedicați, arhitecții sătui de mutilările urbanismului post-comunist sau jurnaliștii cu o conștiință neîmprumutată) – toți cei loviţi de strâmbătăţile lumii româneşti trebuie să caute şi să promoveze alţi ambasadori politici ai dreptăţii.

2004-2012: Dreptate şi minciună

Asta, cu atât mai mult cu cât tranziţia a dat României o alianță politică intitulată, în vara lui 2004, „Dreptate şi adevăr”.

Din speranţele investite atunci de milioane de români s-a ales astăzi praful. După înfrângerea lui Adrian Năstase, oraşe întregi jubilau. România evitase in extremis soarta unei ţări precum Congo. „Dreptatea şi adevărul” redeveneau promisiuni palpabile. Steguleţele roşii începeau să cadă…

„Ce eram acuma câtva timp înainte…? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului!

Dincolo de ironia eternului Caragiale, privim cu mânie şi dezgust spre politicienii care au trădat cauza unei Românii curate. Ne gândim apoi cu tristețe la majoritatea tăcută a celor care refuză astăzi jocul democratic, boicotând partidele, programele electroale și urnele.

Cine i-a transformat pe toți aceşti români din nişte oameni optimişti într-un sobor de felinare cu luminile stinse, firi dezabuzate şi suflete moarte?

Pe umerii oamenilor care au maculat adevărul şi dreptatea atârnă astăzi o grea povară.

S-a întărit justiţia din 2004 încoace? Poate, într-o anumită măsură, mai ales dacă ne gândim la numărul demnitarilor aflaţi sub anchetă. Nu, dacă e să observăm sentimentul impunităţii al celor care, sub spatele banilor sau al imunităţii, dansează, jignesc, spoliază şi apoi te înjură pe tine, om de rând. (Nu trebuie să fii proletar pentru a recita din Eminescu: „Spuneţi-mi ce-i dreptatea? / Cei tari se îngrădiră / Cu-averea şi mărirea / În cercul lor de legi”.)

Va fi mai multă dreptate mâine? Doar dacă foști sau actuali parlamentari vor primi altceva decât sentinţe cu suspendare. Nu, dacă ne gândim la dispariţia Monei Muscă din peisajul public, spre satisfacţia bovină a unui securist longeviv precum Motanul Felix Antenescu…

Dizolvarea alianţei DA n-a însemnat doar începutul unei puternice instabilităţi politice sau naşterea unor cacofonii doctrinare (vezi topirea PNL în PSD şi îngemănarea PDL cu UNPR, pe lângă solidarităţile suspecte de la firul ierbii: PDL şi PNG sau PNL & PC). Mai grav decât metamorfoza ideologică pe malul Dâmboviţei, românii de bună credință au ajuns să dispreţuiască asocierea chiar nominală între politică şi virtute, între adevăr şi dreptate.

Situația e gravă și deschide porțile tuturor populiștilor.

Va trebui deci pedepsit cinismul celor care, din 2004 încoace, au manipulat credinţa oamenilor simpli în dreptate şi adevăr. Cum? Reamintindu-le faptul că România va încheia ciclul tranziției doar pariind pe niște politicieni demni și magistrați integri.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Pentru îndreptarea strâmbătăţilor de care vorbiţi (şi a celor de care nu vorbiţi, dar care se cer în aceeaşi măsură îndreptate) este nevoie în primul rând de nişte minţi clare şi luminate.

    „Despre justiția românească se vorbește adesea, într-un limbaj tehnic, de strictă specialitate.” Cine, domnule Neamţu? Traian Băsescu, Papa, Moş Crăciun?

  2. Imi pare rau sa constat mentinerea pozitiei Dvs, domnule Neamtu, in postura de contemplator/analist si nu intr-o pozitie de actiune. Inca nu inteleg ce propuneti in fapt sa se intimple. De acord cu derapajele tuturor celor listati in articolul Dumneavoastra, de acord cu starea de confuzie, lipsa de repere morale/etice, de acord ca nu e bine.
    M-as fi asteptat ca din mesajul Dvs sa lipseasa apelative de genul Felix/Antenescu. Suna a can-can-uri grotesti in gura unor personaje de care as vrea sa cred ca vom scapa. As fi preferat sa citesc in mesajele Dumneavoastra, in clar, o lista de actiuni pe care doriti, banuiesc ca impreuna cu cei care va sint aproape, sa le puneti in miscare imediat ce veti avea ocazia. Imi cer scuze, dar nu vad nimic din toate astea nici in articolul de fata, nici in interventiile Dvs televizate pe care reusesc uneori sa le surprind.
    Am semnat cu ceva vreme in urma pentru infiintarea miscarii politice pe care o conduceti. Am facut-o nu foarte impacat ca veti reusi sa promovati nu doar idei ci si actiuni. Ma tem, pe zi ce trece, ca am avut dreptate…

  3. propteaua, se pune numai cand gardul e pe duca.
    un gard bun sta fara proptea.

    propteaua este mai utila politicienilor dumbovitzei.

  4. O precizare de natura tehnica privind institutia juratilor: ei nu iau o hotarare in sensul administrarii justitiei decat pe baza instructiei date de judecator. Juratii sunt acolo in primul rand ca sa desparta graul de neghina in ceea ce priveste faptele si dovezile aduse (trier of fact; vezi filmul 12 Oameni Furiosi); de exemplu, acuzatul i-a bagat sau nu cutitul in burta victimei?! a fost sau nu provocat?! etc… Judecatorul ii instruieste apoi care este legea si combinarea faptelor cu legea conduce la verdict: achitare, crima cu premeditare, omor involuntar, etc etc… Daca juratii „si-o iau in cap” ca sa zic asa, si incep sa rescrie legea dupa pofta lor, judecatorul are libertatea sa ii aduca cu picioarele pe pamant: jury nullification, judgment notwithstanding the verdict, etc. Daca verdictul va fi dus in apel de catre acuzat, de cele mai multe ori concluziile juratilor privind faptele nu mai sunt puse in discutie, ci doar aplicarea legii la faptele respective.

  5. Pe bune ca m-a plictisit ! Trebuie sa faci diferenta intre curs predat la facultate si discurs in spatiul public pe o tema data. Cand te adresezi publicului trebuie sa strecori informatii concrete printre divagatii filozofice si moraliste. Asta daca mai ai cumva pretentia sa candidezi, ceea ce nu ar fi rau, dar …. fi mai concret frate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.