marți, martie 19, 2024

Dreptul internațional, Procesul de Pace din Orientul Mijlociu și predictibilitatea politicii externe a României

Politica externă a României a fost permanent caracterizată prin cel puțin două constante: respectul pentru dreptul internațional și predictibilitatea pozițiilor sale de-a lungul timpului. În același timp, deciziile și pozițiile majore de politică externă au fost, până acum, teme de consens național, cu susținere trans-partinică – și este normal și sănătos să fie așa.

Recent, aceste constante esențiale și apreciate de partenerii noștri externi au fost puse la încercare prin modul în care a fost abordată problema mutării Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim.

O eventuală decizie de relocare a Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim reprezintă o temă de politică externă deosebit de sensibilă și complexă, cu implicații politice și de securitate ample pe plan extern. Pentru că o astfel de decizie depinde de statutul Ierusalimului, care este doar o componentă – este adevărat, centrală – a unui dosar complicat, mult mai amplu, ce face obiectul Procesului de Pace din Orientul Mijlociu. O astfel de decizie nu se poate lua pripit, discreționar, fără un proces riguros de analiză, în care să fie implicate în prealabil toate instituțiile relevante, mai ales Președintele României, care, din punct de vedere constituțional, este factorul care decide liniile directoare ale politicii externe a României.

Este esențial ca poziționarea României, care a fost până acum stabilită în parametri clari, să rămână echilibrată și echidistantă. Încă o dată, vorbim despre o decizie deosebit de sensibilă politic, care nu poate fi luată fără să fie fundamentată solid, în concordanță cu interesele statului român în relațiile cu toți actorii externi implicați.

O eventuală astfel de decizie trebuie să fie în deplină conformitate cu dreptul internațional, anume Carta ONU și rezoluțiile Adunării Generale ONU și ale Consiliului de Securitate ONU, adoptate în perioada 1947-2017. În egală măsură, este utilă și o citire atentă a pozițiilor Uniunii Europene privind Procesul de Pace din Orientul Mijlociu, inclusiv a celor mai recente.

O analiză succintă a acestor rezoluții ale Adunării Generale ONU și ale Consiliului de Securitate ONU ne arată și câte implicații ar putea avea o asemenea decizie din partea României.

(Nefiind scopul prezentei analize, nu mă voi referi aici și la alte efecte, cum ar fi impactul potențial pe care o astfel de decizie l-ar avea asupra unor obiective importante de politică externă, de exemplu asupra eforturilor în curs ale diplomației române pentru a obține un nou mandat de membru nepermanent al Consiliului de Securitate, sau asupra siguranței turiștilor români, a membrilor comunităților românești ori a misiunilor noastre diplomatice în regiune).

Înainte însă de a trece în revistă aceste texte relevante, este important de clarificat de ce nerespectarea rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate echivalează cu încălcarea dreptului internațional. Astfel, potrivit Cartei ONU, Consiliul de Securitate are ”răspunderea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale” (articolul 24), iar membrii ONU ”sunt de acord să accepte și să execute hotărârile Consiliului de Securitate, în conformitate cu prezenta Cartă” (articolul 25). De asemenea, este util de precizat că, în conformitate cu articolul 103 din Cartă, ”în caz de conflict între obligațiile Membrilor Națiunilor Unite decurgând din prezenta Cartă și obligațiile lor decurgând din orice alt acord internațional, vor prevala obligațiile decurgând din prezenta Cartă”. Aceste prevederi trebuie citite, cu privire la România, și în conexiune cu articolul 11 din Constituție, care prevede în aliniatul 1 că ”statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”, adică și din Carta ONU (care potrivit aliniatului 2 al articolului 11 face parte din dreptul intern) – deci și din rezoluțiile Consiliului de Securitate privind  Procesul de Pace din Orientul Mijlociu.

Până acum, poziția de principiu a României a fost de respectare a dreptului internațional în vigoare, inclusiv în ceea ce privește problematica Procesului de Pace din Orientului Mijlociu, şi, pe această bază – dar şi având în vedere contextul politic foarte sensibil şi interesele divergente ale părților, cuplate cu complexitatea deosebită a dosarului – poziția tradițională a României a fost extrem de echilibrată şi atent calibrată.

În 29 noiembrie 1947 Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 181 (II)[i] prin care era recomandată crearea unui stat israelian și a unui stat arab și care prevedea un regim internațional special pentru orașul Ierusalim: ,,Orașul Ierusalim va fi stabilit ca un corpus separatum, sub un regim internațional separat și administrat de Organizația Națiunilor Unite”. Aceasta este baza juridică a statutului Ierusalimului din perspectiva ONU, fiind cunoscută şi ca ,,Planul de partiţie al Palestinei”, cu valoare juridică de recomandare, prevederile acesteia fiind reluate ulterior în rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU în materie. În partea a-II-a a rezoluției sunt propuse frontierele pentru ,,Statul Arab” şi ,,Statul Evreiesc”, iar partea a III-a a rezoluţiei prezintă statutul oraşului Ierusalim, pe următoarele capitole: a) Regimul special, b) Frontierele oraşului, c) Statutul oraşului şi d) Durata regimului special. Implementarea Rezoluției nu a fost însă realizată.

În 1948 Israelul și-a proclamat independența, iar, în cele din urmă, orașul Ierusalim a fost divizat între partea de vest, ocupată de Israel, și partea de est, ocupată de Iordania. Israelul ocupă apoi, în 1967, în urma Războiului de 6 zile, Cisiordania, Gaza şi Ierusalimul de Est.

Ca urmare a acestei situații, Consiliul de Securitate al ONU a cerut, prin Rezoluţia 242[ii] din noiembrie 1967, retragerea trupelor israeliene din teritoriile ocupate (inclusiv, implicit, din Ierusalimul de Est). Elementele Rezoluției 242 au fost reluate după anul 1967 prin următoarele rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU: 252 (1968), 267 (1969), 271 (1969), 298 (1971), 338 (1973), 446 (1979), 465 (1980), 476, 478 (1980), 1397 (2002), 1515 (2003), 1850 (2008) şi 2334 (2016).

Rezoluția CS ONU 252 din 1968[iii] menționează că ,,orice măsuri și acțiuni administrative ale Israelului, inclusiv exproprierea de proprietăți care au alterat sau își propun alterarea caracterului și statutului Orașului Sfânt al Ierusalimului sunt invalide și nu îi pot schimba statutul”. De asemenea, cere de urgență Israelului să se abțină de la orice acțiuni care au ca obiectiv schimbarea statutului Ierusalimului.

De asemenea, Rezoluția CS ONU 476 din 1980[iv] reia faptul că ,,orice măsuri și acțiuni legislative și administrative ale Israelului, puterea ocupantă, care își propun alterarea caracterului și statutului Orașului Sfânt al Ierusalimului, nu sunt valabile din punct de vedere legal și constituie o încălcare flagrantă a Convenției de la Geneva privind protecția civililor pe timp de conflict armat și, de asemenea, constituie o obstrucționare gravă în calea obținerii unei soluții de pace comprehensive, juste și de durată în Orientul Mijlociu”.

Foarte important, Rezoluţia CS ONU 478[v] din 1980 solicită „acelor state care au stabilit misiuni diplomatice la Ierusalim să retragă aceste misiuni din Oraşul Sfânt” (paragraful 5 lit. b). Textul Rezoluției 478/1980 a CS ONU nu face distincția între misiunile diplomatice aflate în Ierusalimul de Est și cele aflate în Ierusalimul de Vest, incluzând o referire generală la Ierusalim. Așadar, nu ar conta în care dintre părți România și-ar stabili Ambasada, consecințele în raport cu dreptul internațional fiind aceleași.

Rezoluţia CS ONU 2334[vi] din 2016 condamnă orice măsuri vizând modificarea compoziţiei demografice, caracterului şi statutului teritoriilor palestiniene ocupate din 1967, inclusiv a Ierusalimului de Est. Totodată, în paragraful operativ 3 al acestui document, Consiliul de Securitate al ONU subliniază că acordă prioritate unei soluţii agreate direct de către părţile implicate, deși nu recunoaște nicio schimbare în privința liniilor de demarcaţie stabilite la 4 iunie 1967, inclusiv cu privire la Ierusalim, altele decât cele agreate de părţi prin negocieri. În plus, în paragraful operativ 5 solicită statelor să ,,facă distincția în relaționările lor relevante între teritoriul Statului Israel și teritoriile ocupate după 1967”.

Ce mai recentă rezoluție a Adunării Generale a ONU (A/RES/ES-10/19)[vii] privind statutul Ierusalimului a fost adoptată în 21 decembrie 2017. Rezoluția afirmă la paragraful 1 că ,,orice decizii și acțiuni care modifică caracterul, statutul sau compoziția demografică a Orașului Sfânt al Ierusalimului nu au niciun efect juridic, sunt nule și neavenite și trebuie anulate în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate și, în acest caz, face apel la toate statele să se abțină de la stabilirea de misiuni diplomatice în Orașul Sfânt al Ierusalimului, în conformitate cu Rezoluția 478 (1980) a Consiliului de Securitate”. Aceeași rezoluție solicită tuturor statelor să acționeze numai în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate privind Orașul Sfânt și să nu recunoască nicio acțiune sau măsură contrară acestor rezoluții.

Trebuie reamintit că la adoptarea acestei rezoluţii, la care România s-a abţinut, statul român a reluat – în explicaţia de vot – poziţia tradiţională a României.

Ulterior convorbirii telefonice a Preşedintelui României cu Premierul israelian, la 5 ianuarie 2018, comunicatul de presă[viii] aferent al Administrației Prezidențiale arată că, potrivit acestei poziții (aprobate de Președintele României anterior votului, pe baza propunerii argumentate, în scris, a Ministerului român al Afacerilor Externe), Ierusalimul reprezintă o temă centrală în cadrul negocierilor de pace, iar statutul acestuia ar trebui stabilit în urma încheierii unui acord direct între părți. Se mai arată că România a subliniat, în cadrul explicației de vot, și necesitatea rezolvării juste și de durată a conflictului israeliano-palestinian, prin implementarea „soluției celor două state”, Israel și Palestina, care să coexiste în pace și securitate, ca unică variantă viabilă și capabilă să garanteze îndeplinirea aspirațiilor părților. De asemenea, s-a arătat cu acel prilej că poziția țării noastre față de statutul orașului Ierusalim rămâne conformă cu cea stabilită prin rezoluțiile Consiliului de Securitate ONU și Adunării Generale ONU în materie. Totodată, în poziția exprimată cu prilejul explicației de vot, România a făcut apel la calm, a încurajat părțile să reia dialogul direct pentru deblocarea Procesului de Pace și a arătat că, în prezent, este necesară reînnoirea eforturilor internaționale pentru relansarea acestuia.

Comunicatul citat concluziona, în mod clar, că „o eventuală decizie în sensul mutării Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim poate fi luată doar pe baza parametrilor menționați, cu luarea în considerare a evoluțiilor viitoare privind Procesul de Pace în Orientul Mijlociu, iar, în cadrul acestuia, privind problema statutului Ierusalimului.”

Aceasta exemplifică poziţia constant şi tradiţional urmată de România, care a fost apreciată de toţi actorii implicaţi.

Și pentru că am amintit faptul că poziția tradițional echilibrată și echidistantă a României a fost mereu apreciată, merită subliniat că, după votul de abținere din decembrie, însoțit de explicația de vot arătată mai sus, respectiv după expunerea clară a poziției privind relocarea Ambasadei (a se vedea comunicatul din 5 ianuarie, pre-citat) România a primit mulțumiri atât din partea SUA și Israelului, cât și aprecierile părții palestiniene și statelor arabe.

De asemenea, poziția UE cu privire la Procesul de Pace în Orientul Mijlociu și, în mod specific, cu privire la statutul Ierusalimului, se aliniază la Rezoluțiile Consiliului de Securitate ONU și Adunării Generale ONU și a fost exprimată prin intermediul mai multor documente, inclusiv concluzii ale Consiliului Afaceri Externe (CAE), de exemplu din decembrie 2009, decembrie 2010, mai 2011 sau mai 2012. În concluziile CAE din 2009 se arată explicit că ,,Uniunea Europeană nu va recunoaște nicio modificare a granițelor de dinaintea anului 1967, inclusiv în ceea ce privește Ierusalimul, în afara celor agreate între părți” (paragraful 2)[ix].

Este deosebit de relevantă declarația din 6 decembrie 2017 a Înaltului Reprezentant al UE Federica Mogherini[x], prin care s-a arătat că: ,,UE și statele sale membre vor continua să respecte consensul internațional în privința Ierusalimului, conținut, inter alia, în Rezoluția CS ONU 478, inclusiv privind stabilirea misiunilor diplomatice, până la rezolvarea statutului final al Ierusalimului.” Această declaraţie reconfirmă linia politică urmată în comun de statele membre UE privind nerelocarea misiunilor lor diplomatice la Ierusalim şi acesta este cadrul în care trebuie citită şi concluzia pe tema Ierusalimului adoptată de Consiliul European din 14 decembrie 2017, care a reiterat angajamentul ferm al UE pentru soluția celor două state și care menționează că, în acest context, poziția UE privind Ierusalimul rămâne neschimbată.

Aşadar, o decizie de mutare, în acest moment, a Ambasadei României nu ar reprezenta doar o încălcare a dreptului internațional relevant, definit de rezoluțiile Consiliului de Securitate în materie, ci şi afectarea unității de poziţie a UE în acest dosar. Nu este greu de anticipat modul în care ar fi primită la nivelul Uniunii o astfel de acțiune tocmai din partea unui stat care, anul viitor, va exercita Președinția Consiliului UE, poziție care presupune, prin definiție, responsabilitate și echidistanță.

Față de cele de mai sus, o singură concluzie este posibilă pentru păstrarea predictibilității politicii externe românești, cu respectarea dreptului internațional și cu menținerea credibilității acțiunii noastre diplomatice echilibrate: o decizie de relocare a Ambasadei României la Ierusalim nu poate fi luată decât după finalizarea, prin acordul părților pentru o soluție durabilă, a Procesului de Pace (inclusiv, în cadrul acestuia, privind convenirea statutului Ierusalimului). Care dorim, în modul cel mai sincer, să aibă loc cât mai curând, așa încât reconcilierea israelo-palestiniană să devină realitate palpabilă, iar pacea și securitatea în regiune să fie asigurate pe termen lung.

Bogdan Aurescu este profesor universitar dr. la Facultatea de Drept a Universității din București, membru al Comisiei de Drept Internațional a ONU, fost ministru al afacerilor externe al României (2014-2015) și, în prezent, consilier prezidențial pentru politică externă.

Note________________________


[i] https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/0/7F0AF2BD897689B785256C330061D253

[ii] https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/0/7D35E1F729DF491C85256EE700686136

[iii] https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/0/46F2803D78A0488E852560C3006023A8

[iv] https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/0/6DE6DA8A650B4C3B852560DF00663826

[v] https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/0/DDE590C6FF232007852560DF0065FDDB

[vi] http://www.un.org/webcast/pdfs/SRES2334-2016.pdf

[vii] http://undocs.org/A/RES/ES-10/19

[viii] http://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/convorbirea-telefonica-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-cu-prim-ministrul-statului-israel-domnul-benjamin-netanyahu

[ix] http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/wgme/dv/200/200912/20091216councilcon081209_en.pdf

[x] https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage/36910/statement-hrvp-federica-mogherini-announcement-us-president-trump-jerusalem_en

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Nu sunt convins ca una, sau mai multe rezolutii CS ONU neaparat sunt surse de drept, dar poate sunt eu ignorant. Daca dam la o parte motivatia facila a hamsterului de a capta interes american si israelian, sa fim realisti, Ierusalimul e capitala Regelui David, predateaza toate mamelucismele ulterioare. Care va sa zica, ne miscam catre Europa valorilor morale, dar nu pentru cateii evrei. Dreptul moral al evreilor este sa isi stabileasca o capitala unde vrea muschiul lor, in cazul de fata perfect justificat istoric. Ca vrea EU PCul uzual, sa fie iubiti. In acelasi timp, este perfect adevarat ca o decizie de gen trebuie macar trecuta printr-un proces consultativextern si intern, nu neaparat in ordinea asta. E haios sa notam modul transparent in care Diaconescu ii cere capul lui Ciamba. Btw, daca cineva se indoieste ca creatia lui Mele, adica Ciamba, a facit ceva ce Mele n-ar fi vrut, e umpic far-fetched.

    • Bazandu-ma pe logica dvs daca Ierusalimul a fost timp de 100 ani capitala lui David si Solomon si apoi inca 150 ani capitala Macabeilor ar trebui ca azi comunitatea internationala sa recunoasca Istanbulul drept capitala Greciei. Statul israelian a fost o creatie efemera pe teritorii cu o mare diversitate etnica. In Thora sunt pomenite cel putin 7 grupuri etnice care au locuit alaturi de evrei pe teritoriul de azi al Israelului. Ulterior in epoca elinistica acesata diversitatea a fost si mai mare (Isus alunga demonii turme in porci, ceea ce sugereaza ca existau in Galilea comunitati care mancau acest animal. De exemplu Irod cel Mare era de cultura greaca si pe jumatatea arab.
      Invazia arabilor a dus la asimilarea unuei parti importante a evrreilor care s-au convertit la Islam sub presiune (evitarea taxelor pe vcere le plateau necredinciosii) si din oportunism. Pana si Ben Gurion afirma ca arabii din Palestina sunt evrei convertiti la Islam (asta inainate de razboiul din 1948, ulterior a renuntat sa mai sustina astfel de idei periculoase pentru politica oficiala a noului stat). Cand s-a creat statul Israel Ben Gurion dezbatea cu ceilalti sionisti ce nume sa primeasca noul stat, pentru ca nu exista un singur raspuns.

      • Okay, daca argumentul David nu e suficient (recunosc ca nu sunt destul de erudit ca sa pricep de vine paralela cu Stambulul capitala a Greciei, banuiesc Grecia apare ca principal legatar al Bizantului, sau poate altceva). Chiar si asa, dreptul Israelului este sa is aleaga capitala. Si-au ales-o. Odata ce am recunoscut – spre deosebire de alti cativa – dreptul la existenta a Israelului, ii negam imediat dreptul de a isi determina singuri capitala. Mie personal nu-mi suna logic, indiferent ca vorbim de Israel sau de oricare alt stat, semi-recunoasterea asta e dublu standard.

        • Ma asteptam sa contestati afirmatiile ca Ben Gurion a spus ca arabii de azi din Israel sunt evrei islamizati (cam asa procedeaza 90% din sionistii moderni). Dvs sunteti insa mai inteligent, nu va angrenati pe piste perdante.
          Problema nu este daca evreii au dreptul sa-si declare capitala unde le vor muschii lor (foarte puternici daca-i adagam si pe ai diaporei de peste balta) ci daca evreii islamizati au dreptul de a declara Ierusalimul drept capitala a unui stat evreiesc de religie islamica si limba araba.
          Aici prevad ca nu aveti prea multe argumente.
          Abia astept un raspuns inteligent.

          • Ha, poate ca, nefiind sionist modern ci botezat intru dreapta credinta de care imi aduc aminte numai de Craciun si de Pasti, accept ideea islamisarii unui procent de evrei. Nico n-am cum altfel, am vazut destui musulmani in Bosnia, blonzi si cu trasaturi slave. Ca sa aiba sens teza dvs cand vorbim de capitala, ar trebui ca fie toti muhamezii sa fie testati DNA, si / sau sa accepte ca sunt evrei islamizati. Good luck with that. Mergem mai departe, sa admitem ca se ajunge cumva in situatia respectiva, chiar si asa Ibrahim al-AKM nu se considera cetatean al Israelului. Deci nu e parte a contractului cu statul Israel, deci nu are drept de decizie unde trebuie sa fie capitala statului respectiv. Si sa nu uitam – ne jucam cu premisa ca toti palestinienii sunt evrei islamizati, ori asta practic exclude etnicii iordanieni, sirieni etc., ceea ce e foarte improbabil. Daca iinluam in calcul si pe aia, trebuie stabilit in ce proportie sunt evreii islamizati statistic relevanti in teritoriile ocupate, mergand potential pana la schimbarea identitatii ocupantului etnic vorbind. Oricum e speculativ.

  2. Asta e! Când suntem conduşi de mafioţi proşti suferă un întreg popor. Mafioţii proşti nu au patrie, nu au stat, nu au responsabilitate faţă de propriul popor. Ceea ce a făcut Dragnea este o lovitură aplicată statului român, echivalentă cu ce a făcut Tăriceanu de capul lui când a luat măsuri de retragere a armatei române din Irak fără consultarea partenerilor din NATO. Măi românilor, că votaţi mafioţii, vă înţeleg, dar de ce votaţi proştii, nu vă înţeleg.

    • Nu se pune problema de a lamuri/clarifica aspectele istorice, asa cum face cu multa rabdare si eleganta Dl Aurescu. In cazul de fata este vorba de bun-simt si orice argument civilizat va fi fara raspuns!
      Nu se anunta o asemeea veste la un post de televiziune, chiar daca este Antena 3.
      Aici este vorba de o decizie a statului Roman care are implicatii internationale.
      Atributiile legate de politica externa apartin de Presedentie.
      Se pare ca Senatul Romanie ca de altfel si Presedentia nu un fost instiintate..
      Cine a luat aceasta decizie? Cind? Care foruri si cu ce drept?
      Aceasta actiune, chiar daca este numai o intentie, o tatonare sau o sicana politica trebuie sanctionata imediat si drastic, altfel exista pericolul real ca in viitor un politician oarecare sa afecteze grav Romania sau sa ajunga sa declare razboi in numele tarii noastre. S-a depasit orice limita si s-a ajuns la actiuni nepermise si de-a dreptul periculoase pentru tara, care pun sub semnul intrebarii sanatatea mintala a unora!! Tara nu poate fi la cheremul unor asemenea oameni. Prevederile Constitutiei nu pot fi incalcate indiferent de persoana! Fara sa exageram si chiar cu destula prudenta constatam ca sunt oameni care vor sa dea foc Romaniei !!

        • Prostohoti sau hotoprosti?! Nu cunosc aceste definitii.
          Intrebarea era: intelegeti de ce se voteaza mafioti dar nu de ce se voteaza mafioti prosti, cel putin asa am inteles, atat timp cat sunt votati doar mafioti. Unde apare poporul in comentariul dvs?
          probabil comentariul dvs. este prea complex pentru mintea mea.

  3. Articolul impresionant prin cunostinte de drept international si afisarea lor cronologica (mai putin perioada 49 – 67). Vreau sa adaug ce nu s-a spus. Procesul de pace este blocat de multi ani in ciuda eforturilor de readucerea lui in actualitate prin diverse strategii. Pozitiile neconciliatoare ale partilor se datoreaza si pe nerespectarea pozitiilor anterior acordurilor cit si in timpul lor. Pentru asta nu un articol este suficient. Presedintele Trump a incercat o miscare indrazneata de a reporni tratativele prin relocarea ambasadei SUA. Valul de proteste l-au determinat sa amine decizia. Totusi idea aruncata cauta partizani. Asa cum bine arata dl Aurescu, Romania are o strategie si o istorie in diplomatie pe care trebuie sa si-o respecte si sa nu permita unui venetic de teleorman sa tradeze o tara pentru avantajul lui iluzoriu, adaug eu.

    • Hamsterul incearca sa se puna bine cu statul Israel, pe principiul „eu am vrut dar nu s-a putut” (adica Iohannis nu o sa accepte oricum relocarea ambasadei). Eventual sa il faca si pe Iohannis sa pice prost in relatia cu acest stat.

      Ce nu stie el este ca evreii nu au mare respect pentru asemenea oameni fara principii.
      Ii folosesc si ii arunca la cos.

      Articolul dlui Aurescu este bun. E evident ca sunt interese ca procesul de pace sa nu fie finalizat curand, si interesul cui este e usor de banuit.

  4. Tov. Dragnea a reușit cu ocazia asta să se facă vazut si auzit în întreaga lume. Cred ca are o criză de personalitate și se crede Trump. Dar dacă are chef de relocare și de probleme, îi propun lui Dragnea să lase America prima sa-si relocheze ambasada. „America first!”, nu uitati domnule Dragnea!

  5. Nimeni nu vede ca Iranul, si poate si RUSIA, este sursa discordiilor in Orientul Mijlociu?
    Tot asa cum China intretine tensiunea intre cele doua Korei.
    Pana cineva cu sange in instalatie nu pune piciorul in prag nu se va face ordine. Iar UE este departe de a fi un mediator calificat.

  6. Remarcabil articol.
    Problema Romaniei este una singura : prostii nu sunt la locul lor, ci in fruntea tarii!
    Or, cum se stie ca prostul autentic este, neaparat, si fudul, acum ne mai stie si toata lumea ca suntem condusi de o banda de amatori!
    Interventia Presedintelui Iohannis, indispensabila, nu stiu cat a reusit sa convinga ca nu era vorba decat de o gafa suplimentara, si astfel sa distraga atentia de la fondul problemei, ignorat cu mandrie si suveranitate de Dragnea&co! Mesajul transmis lumii, in cazul de fata, nici nu este vreo tentativa de modificare a viziunii din politica noastra externa, ci prostia crasa si netarmurita a guvernantilor romani!
    Desigur, dupa ceea ce afirma unii dintre cei mai „valorosi” dintre ei, la Bruxelles, la Pitesti sau la Antena 3, pe ai „nostrii ca brazii” nu-i mai baga nimeni in seama, nu ii consulta chiar niciun alt partener strain, pentru simplul motiv ca opinia le este, dovedit, irelevanta, dar asta nu inseamna ca situatia nou creata nu este foarte penibila pentru noi!
    La fel ca haotica reforma fiscala, ca salarizarea buimaca sau infrastructura medievala, de care sufera „numai” poporul, la fel si efectele acestei „diplomatii”, absolut iresponsabile : tot oamenii de rand le vor suporta…

  7. Uzurpare de functie,document secret al guvernului dezvaluit de catre cineva,care nu avea dreptul,anularea comunicatiilor pentru trei ore intre presedinte si primul ministru periclitarea intereselor Romaniei in tarile arabe rusinea mesajelor de la UE si din partea Frantei,alimentarea cu motive pentru initierea unor actiuni teroriste impotriva Romaniei.Actiunile acestor oameni reprezinta deja un potential pericol.
    Unde sunt anticorpii?Institutiile ,care trebuie ,sa emita anticorpi sunt atacate la baza.Cetateanul roman pe cine se poate baza?

  8. Din articolul domnului Aurescu este creionat un Israel vinovat! Nicaieri nu spune dl. profesor de drept care a fost contextul din 1967: in a patra zi a razboiului de sase zile, Iordania ataca Israelul si Ierusalimul este bombardat din partea de Est detinuta de Iordania. Personal m-am saturat sa vad ca ni se vinde tot politica pro araba a lui Ceausescu, ca si cum palestinenienii ar fi avut vreo contributie la cultura romana sau si-ar fi dat singele in WWI pentru Romania Mare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Aurescu
Bogdan Aurescu
Bogdan Aurescu a fost Ministrul Afacerilor Externe. Pe 4 februarie 2009 a fost numit secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor Externe. În perioada august 2010 – februarie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri europene, coordonând, de asemenea, Direcţia Politici de Securitate. În perioada martie – iunie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri globale. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice. Are gradul diplomatic de ambasador. În perioada 2003-2004 a deţinut, în cadrul MAE, funcţia de subsecretar de stat – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în intervalul 2004-2005 pe cea de secretar de stat pentru afaceri europene. Începând din septembrie 2004, Bogdan Aurescu a fost Agentul României pentru Curtea Internaţională de Justiţie, coordonând – pe tot parcursul procedurilor – activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internaţională de Justiţie privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009. În perioada 2010-2011 a fost negociator-şef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă şi al Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România şi SUA. Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultăţii de Drept – Universitatea din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro