vineri, martie 29, 2024

Drepturile Omului în Biserica Ortodoxă: Un rabat de la dogmă?

Dezbaterile teologice actuale pe agenda Drepturilor Omului (D.O.) în spațiul creștin-ortodox sunt axate pe două niveluri de abordare: În primul rând, nivelul „oficial” al manifestării Bisericii în spațiul public concretizat prin semnarea și publicarea de documente sub autoritatea Sfântului Sinod al unei Biserici Ortodoxe locale. Acesta este cazul unic al ortodoxiei rusești care a publicat în anul 2008 documentul „Bazele învățăturii Bisericii Ortodoxe Ruse despre demnitate, libertate și Drepturile Omului”[1], în care se prezintă deschis consensul Bisericii locale în evaluarea tematicii referitoare la Drepturile Omului și a problemelor care decurg din aceasta. În al doilea rând, se discută intens la nivelul teologiei de școală ortodoxă între teologi care văd Drepturile Omului ca un rabat de la dogma cea adevărată (Christos Yannaras) și între cei care care văd în Drepturile Omului un fruct al tradiției creștine europene bimilenare.

Plecând de la categoria celor care resping acceptarea Drepturilor Omului în Ortodoxie ca fiind cea mai numeroasă, îmi propun o scurtă trecere în revistă a principalelor argumente, în special a celor de natură etică și teologică, cu care teologii sceptici la asumarea declarației drepturilor fundamentale își justifică poziția lor. Voi opta în acest sens pentru o expunere directă, poate uneori cu tentă simplistă, însă metodologică, din dorința ca cititorul să înțeleagă bine esența argumentelor împotriva Drepturilor Omului, urmând ca în paragraful ulterior să fac o critică a criticii formulate[2].

Argumentul 1: Geneza occidentală a Drepturilor Omului și statul secular.

Drepturile Omului au luat ființă în Occident și reprezintă cea mai importantă achiziție politică a statului secular. Ele sunt adânc înrădăcinate în istoria Europei de Vest, depind de aceasta, și, ca atare, nu trebuie să pretindă caracter universal de validitate. Ca produs al secularizării, al iluminismului și al modernității, aria de validitate a Drepturilor Omului trebuie limitată la locul lor de origine.

Critica 1: Un argument de genul maschează pe lângă o atitudine anti-occidentală o serie de confuzii ce trebuie lămurite:

1. Confuzia dintre nașterea Drepturilor Omului și locul lor concret de validitate îndreaptă atenția mea spre aspectul particularității și al universalității unei idei. Toate lucrurile și ideile cu care oamenii operează sunt eminamente particulare, datorită faptului că nivelul uman de existență se desfășoară la nivel particular. Pentru a realiza  trecerea de la particularul unei idei la universalul ei este nevoie ca plecând de la o bază considerată adevărată, prin abstractizare, să formulăm ideea la un nivel superior, universal. De pildă, pasajul din Facerea 1,26-27[3], conform căruia omul a fost creat după „chipul lui Dumnezeu”, servește ca bază validă în vederea recunoașterii universalității demnității umane, din optica teologiei. De asemenea, un rol important în dezvoltarea discursului despre D.O. îl joacă cartea Ieșirea, unde rezistența poporului lui Dumnezeu împotriva nedreptăților politice și a exploatării întreprinse de egipteni a contribuit esențial la dezvoltarea sistemului Drepturilor Omului, după cea de-a doua conflagrație mondială;

2. Rădăcinile Drepturilor Omului nu pot fi localizate doar în Vestul Europei. Specialiștii enumeră, spre exemplu, contribuția Stoicilor din Grecia Antică, precum și izvoarele americane (ex. Virginia Declaration of the Rights din 1776), ca elemente istorice și politice care au ajutat enorm la apariția „Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului” din 1789;

3. Scopul Drepturilor Omului nu reprezintă în niciun caz o oarecare formă de colonialism sau vreun mijloc de diluare a culturilor indigene. Drepturile Omului sunt un sistem de protecție instituțional a oamenilor în fața abuzurilor statului, constituit la nivel internațional. Acest sistem de protecție a luat istoric naștere în Vestul Europei, însă caracterul său de validitate se extinde la întreaga umanitate, în măsura în care toți oamenii sunt egali față de lege, precum și față de Dumnezeu, și nu pot fi subiecți ale abuzurilor de niciun fel.

Argumentul 2: Antropocentrismul vestului și teocentrismul estului.

În timp ce spiritualitatea ortodoxă accentuează dimensiunea teocentrică a credinței creștine, cea occidentală este orientată antropocentric, punându-l pe om în centrul preocupărilor sale. Ca atare, Drepturile Omului sunt axate la rândul lor antropocentric, ceea ce le face incompatibil cu idealul teocentric al ortodocșilor. În același timp, moștenirea bizantină accentuează relația directă a omului cu Dumnezeu față de tradiția filosofiei juridice din Vestul Europei care îl tratează pe om din perspectiva condiției sale ca subiect (individual) al dreptului. Întrebarea este, în esență, dacă omul sau Dumnezeu este în punctul central al existenței?

Critica 2: Întâi de toate, genul acesta de clasificare este unul superficial pentru că un regim total teocrat nu există. Chiar și în Vechiul Testament, când Dumnezeu a condus poporul lui Israel, nu a făcut-o stric în manieră personală, ci prin profeți și regi, unși de către El și chemați să-I slujească. Astfel, chiar și în teocentrism există o anumită finalitate a actului politic realizat prin mijlocirea oamenilor. Problema care într-adevăr creează o dezbatere interesantă este cea terminologică. Conceptul grecesc de „persoană” este unul folosit în controversele trinitare, iar cel latinesc de „individ” este într-adevăr folosit doar în cadru antropologic. O remarcă pragmatică la problema terminologică este ca, pe de o parte, atât termenul „persoană” cât și cel de „individ” îl desemnează în definitiv tot pe om, iar, pe de altă parte, teologii ortodocși nu ar trebui să judece activitatea ONU strict după maniera terminologiei, pentru că reușesc decât să-i atribuie unei organizații internaționale un pretins caracter teologic pe care nu-l are.

Argumentul 3: Individualismul Drepturilor Omului.

Individualismul este consecința directă a faptului că sistemul vestic este unul antropocentric ce afectează modul de socializare al oamenilor într-un mod eminamente negativ, concentrându-l intenționat numai asupra individului. Oamenii devin astfel din ce în ce mai egoiști și asta conduce la egocentrism. Astfel că, Drepturile Omului împărtășesc o ideologie individualistă, după cum și teologul Christos Yannaras scrie: „Paradigma modernității a fost așezată pe egocentrism și pe Drepturile Omului”[4].

Critica 3: După cum spuneam mai sus, teologii ortodocși îl desemnează pe om în mod tradițional prin termenul de „persoană”, provenit din grecescul „πρόσωπον“, dar care uneori l-a tradus și pe „ὑπόστᾰσις”. În decursul desfășurării disputelor trinitare din secolul al IV-lea, termenul de „persoană” devenise deja un Terminus technicus, comportând următoarele trei înțelesuri: 1. Persoana ca raționalitate pe baza conlucrării a Sfintei Treimi, adică Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; 2. Persoana ca loc de unire a celor două naturi ale lui Iisus Hristos[5]; Persoană ca tensiune între monadă și triadă oglindită în revelația dumnezeiască[6]. Conceptul preferat de vestici, după cum spuneam, este cel de „individ”. Preluat din filosofia antică târzie, termenul înglobează înțelesul de „indivizibilitate”, a ceea ce nu poate fi despărțit. Individualismul este prin urmare un produs al liberalismului politic (Thomas Hobbes, John Locke și Emanuel Kant) dar și al teoriei economice liberale (Adam Smith) și caracterizează sistemul filosofico-juridic și cel socio-politic modern al Occidentului, care la rândul său se nutrește tot din teologie și etică. Este important așadar de subliniat faptul că nu există contradicție de fond între „individ” și Evanghelie. De pildă, în tabloul judecății finale din Matei 25 oamenii sunt tratați din perspectiva individualității lor, a ceea ce au făcut ei ca subiecți autonomi în timpul în care le-a fost dat să trăiască. Prin urmare, conflictul terminologic dintre „persoană” – concept trinitar și „individ” – concept uman este deja departe de spectrul agendei Drepturilor Omului.

Argumentul 4: Primatul drepturilor în fața obligațiilor.

Drepturile Omului subordonează obligațiile drepturilor, iar relația dintre drepturi și obligații este considerată una „asimetrică”. Altfel spus, Drepturile Omului oferă drepturi însă nu pretinde obligații, ceea ce ridică din nou acuza „injectării” unei doze masive de individualism în constructul social, ca urmare a preluării Drepturilor Omului.

Critica 4: Relația asimetrică dintre drepturi și obligații este un rezultat istoric bine cunoscut care are la bază recunoașterea omului ca subiect individual al dreptului, fapt rezultat în urma proclamării statului secular. Poate cea mai importantă schimbare pe care a adus-o statul secular constă în faptul că ordinea socială nu mai este legitimată de Biserică, ci este fundamentată pe baza libertății de conștiință a cetățenilor, la nivel instituțional, prin vot. De aceea, trebuie făcută distincția dintre nivelul moral și cel juridic de existență a oamenilor în statul secular ca nemaifiind contopite. Conform moralei, obligațiile primează în fața drepturilor, întrucât manifestarea oamenilor stă sub semnul evitării răului și alegerea binelui. Din optica juridică, drepturile primează în fața obligațiilor, deoarece drepturile fundamentale ale oamenilor sunt înnăscute. De pildă, un copil care se naște beneficiază numai de drepturi, fără a i se imputa nicio obligație. Astfel că despărțirea dreptului de morală, esențială statului secular nu-și propune să legitimeze un comportament moral sau imoral, ci să ofere un cadru legal care să permită oamenilor să se manifeste în libertate și să nu fie abuzați de către stat. Omul este cu adevărat liber doar atunci când poate alege între a face o faptă bună și o faptă rea, nu când alegerea faptei îi este deja de către stat impusă. Asta face ca Drepturile Omului să fie un sistem juridic, distinct de morala unui stat, dar aflat în permanentă legătura cu acesta. Pe lângă aceasta, drepturile omului înglobează în sine un caracter de obligativitate și reciprocitate, elemente care trebuie acceptate pentru aplicarea „de facto” a pachetului de drepturi fundamentale. În timp ce demnitatea omului este o chestiune ce ține de morală, recunoașterea acestui fapt la nivelul întregii umanități este o obligație juridică. Astfel că atât morala, cât și obligațiile sunt două dimensiuni constitutive și reciproce ale Drepturilor Omului, care nu pot fi despărțite, și pe care se bazează afirmarea drepturilor fundamentale.

În cele câteva rânduri formulate am căutat să prezint o critică a principalelor puncte de dezbatere care stau încă împotriva  unei promovări a Drepturilor Omului de către Biserica Ortodoxă. Nu spun că aceasta ar trebui să se întâmple de pe o zi pe alta, pentru că romano-catolicii au făcut-o abia în 1965, în documentul „Dignitatis humanae”. Ceea ce urmăresc însă este depășirea tendinței de „trivializare” (Heiner Bielefeldt) a Drepturilor Omului prin dezbateri publice legate doar de drepturile minorităților sexuale sau etnice, de scoatere a crucii din sălile de clasă sau a religiei din școală. Drepturile Omului sunt mult mai complexe decât atât, sunt născute din tradiția creștină a Europei, anvergura lor privește întreaga umanitate, nu doar minoritățile, iar gradul lor de implementare politică, juridică și socială este indicele de civilizație al unui stat democrat. Drepturile Omului pot fi aprig discutate, criticate, dar nu pot fi considerate un rabat de la dogmă, tocmai pentru ca sunt un produs târziu al dogmelor creștine. În cele din urmă, poate Biserica Ortodoxă din România să facă față unei asemenea provocări de a dialoga cu statul secular?


[1]Documentul este accesibil în format electronic, în limba germană, la adresa: http://www.kas.de/wf/doc/kas_15307-1522-1-30.pdf?110922161853 ,accesat 3.8.2015.

[2] Pentru articolul de față am folosit mai cu seamă lucrările editate de Univ.-Prof. Ingeborg Gabriel: Politik und Theologie in Europa, Matthias-Grünewald-Verlag, Ostfildern, 2008, 425 și pe cea a lui Alfons Brüning, Evert van der Zweerde, Orthodox Christianity and Human Rights, Peeters, Leuven – Paris – Walpole, 2012, 399. Structura articolului am preluat-o din: Univ.-Prof. Ingeborg Gabriel, Menschenrechte und Religionen: Kann der Brückenschlag gelingen? Theologische Stolpersteine und Ressourcen, in: Brigitte Schinkele / René Kuppe / Stefan Schima / Eva M. Synek / Jürgen Wallner / Wolfgang Wieshaider (Hg.): Recht – Religion – Kultur. Festschrift für Richard Potz zum 70. Geburtstag, Wien 2014, 87-101.

[3] „Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ! Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut.”

[4] Christos Yannaras, Human Rights and the Orthodox Church, in: Emmanuel Clapsis (Hg.), The Orthodox churches in a pluralistic world. An ecumenical conversation, Geneva, Brookline, Mass. 2004, 83–89.

[5] Mike Higston, „Hypostasis”, in: Ian A. McFarland (Hg.), The Cambridge Dictionary of Christian Theology, Cambridge, New York 2011, 229–230.

[6] Alfred Rinnerthaler, „Person”, „Personalität”, in: Walter Kasper / Konrad Baumgartner (Hg.), Lexikon für Theologie und Kirche, 3. Aufl., Bd. 8, Freiburg im Breslau 1999, 46-50.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. În cele din urmă, poate Biserica Ortodoxă din România să facă față unei asemenea provocări de a dialoga cu statul secular?

    Nu.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Betteridge%27s_law_of_headlines

    Știu, la dvs. e un end-line, nu un headline, dar cred că se aplică foarte bine. Eventual cu o mică virgulă: nu, dacă BOR nu va avea o modificare de esență atât de radicală încât nu ar mai fi BOR. Iar prin BOR-care-nu-mai-e-BOR nu înțeleg nu-știu-ce dorință de new-atheism, ci dorința-cumva-durere de a se aduce pe sine la un discurs și o practică într-adevăr Hristocenică, contraparte (și sursă de întregire) a anthropocenului.

  2. Folositoare deschidere de discuție.

    Ortodoxia, totuși, nu e teocentrică, ci antropoteocentrică, ba chiar are abordări ecoantropoteocentrice avant la lettre, creația ca dar (Dumitru Stăniloaie, 1976) convergente cu demersurile instituționale ale patriarhilor ecumenici cu privire la problemele de mediu și, mai recent, cu argumentele teologice din Enciclica Laudatio Si (lăsând la o parte aspectele pur ideologice din acest text recent):

    http://www.biblioteca-ortodoxa.ro/carte/Creatia%20ca%20dar%20si%20Tainele%20Bisericii%20(1)(Dumitru%20Staniloae).pdf

    Ca o idee, dacă drepturile omului sunt sau nu un rabat de la dogmă depinde de modul de folosire și de atitudinea asociată lor.

    Altfel spus trebuie văzut în ce fel de proiecte existențiale sunt utilzate de jure și de facto regulile „drepturile omului” pentru a le putea evalua.

    gânduri bune,

  3. Teoria ca teoria, practica ne omoara. Atata timp cat „drepturile omului” nu sunt definite riguros si sunt prezentate „en-gros”, indivizibil, nu poate exista un dialog real cu Ortodoxia, Pana acum, cum spune si autorul, ceea ce percepem este „trivializarea” aia cu minoritatile de tot felul pe care incearca sa ne-o bage pe gat, precum untura de peshte copiilor altadata, poltical-corectzia.

    • Mi-ati luat vorba din gura. Fara o definitie extensionala, de unde sa stiu daca sunt sau nu de acord cu Drepturile Omului?
      Si chiar cu o astfel de defintie extensionala, termeni al caror continut am crezut ca il intelegem se redefinesc continuu sub imperiul acestei notiuni vagi, dar in continua expansiune, a Drepturilor Omului. Cui i-ar fi trecut prin minte ca sub titlul de „egalitate in fata legii”, element prezent in constitutia americana, ca si romana, se ascunde un drept la casatorie intre persoane de acelasi sex?

      • Motto:
        Cuvintul „rasism”, de exemplu, este in intregime un construct social, adica nu are o anume semnificatie in sine. Acesta e motivul pentru care vedem tot timpul grupari diverse luptindu-se unele cu altele ca sa il defineasca. In ultimii vreo 50-60 de ani definitia acestui cuvint s-a lățit cu voracitatea unei tumori maligne. Azi, tot ce e alb e rasist. Chiar si sa spui acest lucru e rasism. Si e rasism din partea mea sa fac bascalie de faptul ca spunind acest lucru e rasism. Si fiecare cuvint pe care il voi mai spune din acest moment va fi rasist.
        („Nonwhites Can’t Be Racist Cuz My Teacher Told Me So” by Jim Goad)

        Da. „The ability to define words is the root of cultural power.” (Abilitatea de a defini cuvintele e baza/sursa/radacina puterii culturale.)

        Cei care controleaza limbajul, controleaza naratiunea.

        Odata cu ridicarea mareei „progressive newspeak”-ului, notiunea ca unele cuvinte ca “civility”, sau “divisive”, sau „diversity”, sau „tolerance” (le las in limba lor… „materna”, pentru ca limba romana nu a fost inca total contaminata de gunoaiele astea toxice) au definitii precise e sub atacul universitarilor relativisti moral, care isi aroga dreptul sa contorsioneze cuvintele astfel incit acestea sa insemne orice le e de ajutor in lupta lor pentru putere.

        Asa functioneaza creierul stingistului: daca adevarul e indezirabil, schimba definitia adevarului; daca Constitutia e un obstacol, schimba definitia cuvintelor pina cind ajung sa insemne contrarul.

        Nu exista oameni mai intoleranti decit cei care propovaduiesc toleranta. Indrazneste sa te opui demagogiei stingii, indrazneste sa te opui consensurilor stingistilor actuali si esti un „denier”, un bigot, un homofob, un sexist, un „hater”,… un dusman al poporului!

        (Am asistat la un dialog comic pe internet, cind un tinar roman extrem de progresist, evoluat etc. i-a replicat, sufocat de indignare, unuia mai putin evoluat: „hatere!”. Ce era sa faca agitatul progresist adapat la izvoarele neomarxismului anglofon daca inca nu a inventat nimeni un termen romanesc pentru „hater”?!)

        Stingistii se inchipuie deasupra tuturor: vor sa faca legi pentru noi, prostimea; vor sa ne culturalizeze cu forta; vor sa ne schimbe in ceva ce noi nu sintem, in ceva ce va accepta decaderea lor morala si lipsa lor de coloana vertebrala.

        Dar vad ca stinga a intrat deja intr-o noua faza a agitatiei ideologice: nu mai incearca sa cistige dezbaterea, ci sa o opreasca complet, interzicind orice opozitie in discursul public.

          • Domnule IosiP,

            Mai cititi odata textul.

            Cred ca numai libertarian nu este.

            Definitia a ceea ce inseamna stanga e foarte confuza si relativa.

            Libertarianismul are componente care sunt considerate atat de stanga, cat si de dreapta.

            Cele considerate de stanga sunt libertatile sociale la care conservatorii se incrunta (drepturile femeilor, ale LGBT, etc).

            Cele de dreapta sunt economice.

            Ar trebui sa intrebati comentatorul la care raspundeti ce intelege el prin „stanga”.

            Poate ati fi surprins sa aflati ca de fapt e un conservator religios care va ataca pozitiile sociale pe care le aparati.

            Eu unul citesc comentariul lui in felul asta.

          • e un specialist in neurostiinta si detinatorul adevarului absolut,ca toti libertarienii dealtfel:”Asa functioneaza creierul stangistului….”.Incearca sa controleze naratiunea ,dar ii lipseste abilitatea.

  4. E foarte trist daca e nevoie sa justificam drepturile omului din prisma teologica. Ce urmeaza, sa luam fiecare religie la rand si sa vedem daca sunt acceptabile? Apoi intrebam cavalerii Jedi daca drepturile omului sunt admisibile? Pe Mos Craciun?

    • Cred ca ati inteles gresit. Nimeni nu va cere dumneavoastra sa faceti asta, daca nu sunteti aderent la ambele miscari (cavalerii Jedi si drepturile omului). Compatibilitatea este o potentiala problema doar pentru cei ce vor sa adere la ambele.

  5. Dovediti doar o uriasa neintelegere. Persoana si individ nu sunt intersanjabili. Persoana in traditia occidentala a fost inteleasa ca centru de constiinta. Or asta e ceea ce Rasaritul descrie ca individ via esentialismul augustinian si aristotelic. Drepturile omului sunt drepturile individului. Persoana in Rasarit dimpotriva e un fapt eminamente eclesial. Nu poti vorbi de antropologie in afara eclesiologiei. Persoana e participare la trupul lui Hristos, iar comuniunea o categorie ontologica. Biserica trebuie sa ramana critica in acest punct, nu sa faca ce ii spuneti dvs. Individul e natura, fragmentare si izolare de Dumnezeu, adica expresia caderii. Persoana nu e o esenta, ratiune etc, ci un mod de existenta, comuniune etc. Termenii oricum nu sunt intersanjabili, nici macar aproximabili.
    La Yannaras se vad foarte bine aceste lucruri, ca la orice alt filosof si teolog neopatristic altminteri. Intreaga lui antropologie e relationala, adica eros, hypostasis, ekstasis, mod de existenta, apofasis etc sunt toti termeni relationali si apartin unui univers eminamente al participarii, unde identitatea si adevarul sunt inseparabile de comuniune. Si oricum nu egoismul per se il intereseaza in ceea ce citati. Mai curand omul inteles ca natura si evident, autosuficienta unei astfel de fiinte.
    Iar in catolicism, dupa Vatican II, conceptul de comuniune a devenit via eclesiologia euharistica rasariteana si curentul neopatristic din ce in ce mai important. Cu drepturile omului nu poti fi decat critic. Sunt teologi ca Rahner sau Barth care nici macar cuvantul persoana nu agreeaza in conceptiile lor asupra Trinitatii tocmai datorita individualismului constitutiv.
    Doua referinte, de ex Douglas Knight, cap. 12, si Milbank, adica o critica a modernitatii inclusiv (pe langa o instructiva discutie invidid/ persoana) si evident cam ce ar putea inseama o ordine politica bazata pe o intelegere nominalista si voluntarista a drepturilor (subiectiva), adica cam ce spuneti dvs aici: https://books.google.ro/books?id=s0EhMmbRUdQC&pg=PT283&lpg=PT283&dq=douglas+knight,+The+Spirit+and+Persons+in+the+Liturgy&source=bl&ots=4kCKdD0pxc&sig=5CmcGDvlcgozzZtFhbCt-ecSh9Q&hl=ro&sa=X&ved=0CD8Q6AEwBGoVChMI9rv3vpeUxwIVpzTbCh3vbQ2S#v=onepage&q=douglas%20knight%2C%20The%20Spirit%20and%20Persons%20in%20the%20Liturgy&f=false
    http://www.theologyphilosophycentre.co.uk/papers/Milbank_AgainstHumanRights.pdf
    Cele bune

    • „Nu poti vorbi de antropologie in afara eclesiologiei. ” ?
      Ca anthropolog, va asigur ca se poate!
      Trebuie, insa, adoptata o atitudine cu adevarat modesta, mai bine spus umila, mai trebuie renuntat la prejudecati dogmatice si evident, debarasat de tentatia judecarii valorii omenesti dupa criterii arbitrare, „deja repertoriate”.
      Cum se face ca ortodoxii romani au inteles ca „a se ocupa de cele sfinte” se rezuma la „corpul” bisericii? Cum isi permit sa decida ei, niste popi pacatosi, ca noi toti (!), de cine are dreptul sa intre in biserica Domnului, si cine nu? Cum au ajuns ei la concluzia ca Dumnezeu nu-i iubeste decat pe unii dintre fiii Sai si, ca sa fie pe placul Celui de sus, Ii dau o mana de ajutor in distribuirea drepturilor dupa merit, in varianta umana…???? Nu-i absurd?

    • Pentru Domnul Constantin Balasoiu: M-aș fi bucurat dacă m-ați fi credidat cu ceva mai multă capacitate de a înțelege problema. Poate că dialogul ar fi fost astfel ceva mai constructiv. Trei remarci:
      1. Nu am scris niciunde ca persoana si individ sunt „intersanjabili”. Teoria vă aparține în totalitate. Eu am spus, din contră, că sunt diferiți, provind din tradiții teologice și filosofice diferite, dar în cele din urmă îl desemnează tot pe om. Nu cred ca atunci când se spune „individ” sau „persoana” se gandeste cineva la altceva decât la un om, cu vulnerabilitățile și caracteristicile lui. Latura aceasta mă interesează când vine vorba să caut un argument prin care să asigur tuturor oamenilor dreptul de a nu putea fi abuzați de nimeni.
      2. Drepturile Omului nu sunt perfecte! Nu există legi perfecte, sisteme perfecte, teorii perfecte. Da, ele comportă cu sine o doză de individualism, dar un sistem internațional mai bun decât D.O. în moment nu există. Ar fi bine să fim noi, esticii, românii, persoane așa cum terminologia spune că ar trebui să fim: persoane eclesiale, teocentrici, antropoteocentrici. Individualismul există în toate societățile, iar românii nu duc nici ei lipsa de aceasta.
      3. In teologia premodernă, aveți dreptate, nu se poate discuta de antropologie in afara eclosiologiei. De aici și luptele și războiele religioase. Ești din Biserică, esti bun, nu faci parte din Biserica, afară din imperiu (cuius regio eius religio). In teologia modernă încercăm să scoatem în evidență că omul se naște cu „chipul lui Dumnezeu” în el și indiferent de opțiunea religioasă nu poate fi nedreptățit, sau lipsit de aceasta sămânța divină. Nu ne impiedică nimeni pe cei care vrem să mergem la Biserică să o facem. Sau nu impiedică nimeni Biserica să facă misiune și să catehizeze oamenii pe problema libertății. Problema e că într-un stat ce respectă D.O. antropologia nu mai e vârâtă politic, cu forța, în antropologie, ci Biserica trebuie să facă misiune eficientă astfel încât să încorporeze antropologia, atât cât poate. Asta deranjează foarte tare.

      • De teologie premoderna n-am auzit, iar dvs ganditi ca un filosof secular mediocru, nu ca un teolog serios. Biografia dvs induce in eroare, asta-i tot. Nu poti separa antropologia crestina de dimensiunea comunala a credintei fara sa te descalifici ca teolog. Daca nu vedeti in teologie un fel de ontologie, s-ar putea ca intreaga dvs vocatie sa fie in chestiune. Si evident, nu poti trata teologia ca ontologie fara sa-ti pui problema depasirii omenescului si a intelegerii lui din perspectiva lui Dumnezeu, nu a omului. Lex orandi statuat legem credendi, asta e regula unui teolog, chiar si atunci cand se aventureaza dincolo de granitele teologiei. Biserica trebuie sa ramana critica cu orice antropologie si ontologie seculara, indiferent cat de nobila o gasiti la un moment dat. Chiar, lucrurile cu drepturile sunt mai complicate, dvs impartasiti o versiune naiv-sentimentala: http://beta.ier.ro/documente/rjea_vol_11_no_3/RJEA_2011__Vol_11_No_3_MOVING_BORDERS_EUROPEAN_IMMIGRATION_POLICY.pdf
        Persoana este un fapt eclesial in Rasarit. Asta e. Persoana nu e definita prin natura sau constiinta sau ratiune, exact asta e sensul termenului hypostasis cand a fost separat de Sf Parinti de substanta secunda sau ousia si identificat cu prosopon: natura nu poseda in ea telosul fiintei, ca in filosofia greaca, dar isi poate regasi adevarul si identitatea prin participarea la ceva mai inalt decat ea, devenind persoana via trupul lui Hristos (aici si acum, epiclectic si eshatologic). Persoana e eclesialitate cu alte cuvinte; in afara bisericii nu poate fi decat individ, fragmentare si moarte, inclusiv atunci cand o aveti in vedere dialogic, sub raportul cu un Tu sau responsabila infinit fata de Celalalt: nu se poate sustrage pacatului si finitudinii prin mijloacele ei. Adevarul si identitatea nu sunt o problema de adecvare cu si coincidenta cu sine, asa cum implica o intelegere ca a dvs a omului sau cum preupune o filosofie a drepturilor, ci o chestiune de comuniune, adica omul isi afla sensul, adevarul si destinul prin participarea la viata divina, in sensul irineic al cuvantului, nu in afara ei. Adevarul si identitatea sunt fundamental comunale in sens eclesial, nu individuale. Nu exista teologie premoderna in Rasarit, ci doar semidocti, care pretind ca pot face antropologie crestina separat de viata si ontologia bisericii. Nu puteti transforma legalismul si individualismul Vestului in antropologie crestina sau altceva asemantor. Punct. Tot ce dovediti in aceste conditii e ca nu v-ati inteles teologia; si nu-i intelegeti nici pe ceilalti cand pretindeti sa-i impacati.
        Va sugerez, daca imi permiteti, intreg vol coord de Douglas Knight (v-as sugera in primul rand textul lui Colin Gunton), plus inca doua texte: https://www.scribd.com/doc/230909668/GUROIAN-Vigen-Liturgy-and-the-Lost-Eschatological-Vision-of-Christian-Ethics-2000
        https://www.scribd.com/doc/256354486/John-Zizioulas-Towards-an-Eschatological-Ontology
        Regret nespus ca nu ne intelegem.

        • Se pare ca exista un Google Translate pentru multe limbi, dar nu pentru limbile date de teologia ortodoxa post-moderna, Scoala Tanacu. Voi indeplini eu oficiile de traducator, asadar. Sint specializat in simptomele nevidecabile ale ortodoxitei cronice.

          „De teologie premoderna n-am auzit, iar dvs ganditi ca un filosof secular mediocru, nu ca un teolog serios.”

          Ce n-am auzit eu nu exista si nu gindesti ca mine deci esti mediocru si neserios.

          „Biografia dvs induce in eroare, asta-i tot. Nu poti separa antropologia crestina de dimensiunea comunala a credintei fara sa te descalifici ca teolog. Daca nu vedeti in teologie un fel de ontologie, s-ar putea ca intreaga dvs vocatie sa fie in chestiune.”

          Am decis in numele Adevaratei Teologii ca te descalifici si iti sugerez crestineste sa te duci naibii de aici (-:

          „Si evident, nu poti trata teologia ca ontologie fara sa-ti pui problema depasirii omenescului si a intelegerii lui din perspectiva lui Dumnezeu, nu a omului.”

          Io teologu’ adevarat si nemediocru depasesc nimicurile omenesti si cind iti vorbesc eu e ca si cum ti-ar porunci Alah… pardon, Dumnezeu insusi.

          „Biserica trebuie sa ramana critica cu orice antropologie si ontologie seculara, indiferent cat de nobila o gasiti la un moment dat.”

          BOR nu isi poate permite sa se lase influentata de orice idee post-medievala care i-ar pune in discutie monopolul pe „adevar”, autoritate si mai ales pe Sfintul Bistar, trupul si singele Ortodoxiei daco-traco-romanesti.

          „Persoana este un fapt eclesial in Rasarit. Asta e.”

          Individu’ traieste prin si pentru BOR, BOR-ul nu exista pentru oameni. Daca nu ma crezi pierde vremea pe Internet frunzarind niste texte la fel de arogante, inutile si imbicsite precum intreaga escrocherie ortodoxa organizata. Da-ti seama ca atunci cind adaug un „asta e” am adaugat un argument inexpugnabil expunerii mele.

          „Regret nespus ca nu ne intelegem.”

          Pina nu aderi la Mine nu pricepi nimic. Eu sint BOR, BOR e Dumnezeu, asa ca prin Mine si numai prin Mine Dumnezeu Insusi iti vorbeste. Exista un singur Dumnezeu, pre numele sau Orto, si eu sint Profetul Sau.

          Eu sint *Calea* catre incremenirea in primitivism, *Adevarul* rigid al unei sleahte criminale ahtiate dupa avutii si *Viata* amara si prapadita pe care ai avea-o daca imi iei self-proclamata „competenta teologica” in serios.

    • Haideti sa incercam sa gandim, sau mai bine zis sa simtim putin si cu inima noastra.
      Poate fi conceputa persoana fara constiinta de sine personala? Nu.
      Poate exista o constiinta de sine fundamental diferita de ceea ce intelegem noi prin ea, adica sentimentul propriei existente si al alteritatii personale? Nu.
      Asa stand lucrurile, oricat de nesfarsita ar fi distanta intre Dumnezeu si om, o analogie tot exista, analogie in virtutea careia si spunem ca omul este dupa chipul Creatorului.
      Persoana nu poate exista fara a sti ca exista, fara constiinta propriei existente, deoarece in acest caz nu ar mai fi persoana. Acest lucru il arata lamurit parintele Staniloae.
      Apoi, in ceea ce priveste opozitia individ-persoana, aceasta opozitie e valabila numai ca mod de existenta, respectiv individul traieste egoist si se reduce la biologic, pe cand persoana traieste in comuniune si dragoste si are parte de viata supra-biologica din Imparatia lui Dumnezeu. Dar numai in acest sens este valabila opozitia. In nici un caz persoana NU se opune naturii sau firii, asa cum pare ca sustineti dvs. As dori un citat din sfintii parinti, macar unul, care sa sustina ceea ce invatati dvs., anume ca persoana e opusa naturii. Dar sa fie citat din sfintii parinti, nu din Zizioulas, Yannaras, Lossky, Schmemann sau mai stiu eu ce teolog „neo-patristic” modern. Intentionat am pus in ghilimele „neo-patristic”.
      Ca sa recapitulam, persoana fara constiinta propriei existente si fara constiinta alteritatii sale NU se poate concepe. Si NU se poate concepe nici o constiinta care sa fie fundamental diferita de ceea ce se intelege prin ea, anume ce am spus mai sus. Tot asa cum NU se poate concepe persoana fara atributul de „ireductibilitate” sau „irepetabilitate” sau „unicitate”, spuneti-i cum vreti. Fara aceste atribute NU exista persoana si nu putem vorbi de persoana.
      In consecinta, afirmatia dvs ca persoana nu are nici o legatura cu constiinta de sine este, in opinia mea, profund gresita.

        • Ca o completare la ce am spus si ca sa fiu mai clar as adauga ca: a fi persoana inseamna a iubi o alta persoana. Dar nu poti iubi fara sa ai constiinta faptului ca iubesti si ca esti iubit de un altul.
          Aceasta este constiinta alteritatii. De aceea, a disocia persoana de constiinta este o mare gresala fiindca e ca si cum ai disocia iubirea de constiinta acestei iubiri.

      • Multumesc ptr reply. Fiinta omului in gandirea patristica e heteronoma si teonoma. Ce iese din acest cadru tine de registrul caderii si al disolutiei. Ereziile si in genere filosofia greaca au opus unul multiplului, au individualizat fiinta, ptr ei telosul si semnificatia oricarei fiinte sunt circumscrise eidosului sau formei ei.
        Si nu cred ca l-ati inteles pe Staniloae, subiectul lui cu intentionalitate spre comuniune (presupun ca la ideile lui de tinerete va ganditi), nu e ceva care va lasa sa alegeti intr-o fiinta si alta, autonome si heteronomie. Subiectul lui e o fiinta a carei semnificatie, alteritate si adevar sau mantuire e inseparabila de comuniune, vezi http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/fisiere/carti/sfanta-treime-sau-la-inceput-a-fost-iubirea.pdf.
        Intre Ziziuolas sau Yannaras si Staniloare nu sunt diferente aici, poate doar in modul cum concep monarhia si rolul Tatalui in Treime.
        Va las un text, daca imi permiteti, dezv mai bine ideea de care v-ati legat: http://www.sacru.ro/etica-seculara-si-etica-religioasa-intr-o-lume-etica
        Cele bune

  6. „În cele din urmă, poate Biserica Ortodoxă din România să facă față unei asemenea provocări de a dialoga cu statul secular?”

    Nu, nu poate si a demonstrat-o cu prisosinta in numeroase cazuri! BOR nu poate supravietui in afara unui sistem etatizat de subventii, facilitati si toleranta extrema a ilegalitatilor comise. Deci intrebarea dumneavoastra – desi binevenita – este retorica.

    Dar ca veni vorba, ce anume este BOR? Cand intru pe situl unei firme, al unui ONG sau pur si simplu al unei persoane private gasesc toate informatiile necesare: CUI, statutul economic al proprietarului etc. Va rog sa-mi spuneti ce gasesc pe situl BOR: dumneavoastra ati reusit cumva sa aflati ce „hram” legal are BOR… ca eu unul u m-am lamurit?

  7. Articolul este strabatut de la un capat la altul de un complex de inferioritate al teologului ortodox in raport cu asa numitul CULT AL DREPTURILOR OMULUI. Din ceasta cauza autoul scapa din vedere ca se refera la doua sisteme ideologice care AMBELE sun in declin. CULTUL DREPTURILO OMULUI a fot la mare voga doar ata timp cat a ost util in subminarea si prabusirea comunimului. In prezent aces cult se dlueaza vazând ochii din considerente superioare cum ar fi lupta antiterorista ori – mai familiara noua – lupta anticoruptie. Campania contra incalzirii globale relansata spectaculos recent este si ea anti individualista , deci va aduce noi restrangeri al libertatilor.

  8. Excelent articol si foarte bune argumente. De fapt drepturile omului sint o descoperire facuta de americani cu ocazia Boston Tea Party.

  9. In timp ce dv. incercati foarte doct sa sugerati liniile posibile ale unei reforme in prafuita, corupta, de multe ori criminala organizatie BOR, aceasta mafie incapusata nu cunoaste nici o alta „spiritualitate” decit Adorarea Banului. Sfinta Treime, in teologia ortodoxa tipica, este Dolarul, Euroiul si Sfintul Leu Nou.

    Banul este singura forta cu adevarat centrala in BOR. Restul – spiritualitate, teologie, sfinti, conservatism vs modernism, drepturile omului? Din perspectiva BOR sint toate fleacuri, flecareli, mofturi. Bistarul dicteaza.

    Incercati sa faceti din drepturile omului un „sacrament” administrat contra cost de grupul criminal organizat BOR si, sa vedeti minunea minunilor, drepturile omului vor fi brusc acceptate de mafia BOR. Ba vor mai gasi si vreun citat vetust din Antim Ivireanu sau alta pacoste de martir ratat care sa le gireze „inovatia”.

  10. Nu neg importanta informatiei prezentate in articol, insa cred ca dialogul intre biserica si un stat secular poate fi o pierdere de vreme.

    Nu se poate discuta despre „drepturile omului” cu biserica pentru ca biserica nu recunoaste decat unele drepturi. Cand e vorba de altele, biserica e total opaca sau chiar impotriva lor.

    Biserica nu e o organizatie democratica, ba chiar se dovedeste totalitara. Ori totul e conform perceptelor ei, ori e amenintarea iadului sau anatema. Ba mai mult, niciodata nu o sa reziste tentatiei de a-si impune propria agenda legislativa in care sa isi promoveze interesele sau perceptele. Se vede cu ochiul liber asta in SUA, unde conservatorii au pornit un razboi intreg la eliminarea sau in cel mai bun caz la restrangerea dreptului la intrerupere de sarcina, fie ea si pe cale administrativa daca nu pot face altfel, ridicand bariere comerciale atat de ridicate pentru centrele de planificare familiala incat nu pot decat sa iasa de pe piata. Ce sa mai vorbesc de drepturile femeii in general, drepturle LGBT si altele…

    Nu se poate face un dialog civilizat in privinta asta.

    Se poate doar atinge agremente pe notiuni punctuale cu biserica, si cam atat.

    • Pedeapsa bisericii pentru pacat e amenintarea iadului sau anatema in viata de apoi; pedeapsa statului sunt amezile si inchisoarea in viata de acum. Biserica sustine ca exista un adevar absolut si un judecator infailibil si impartial; statul sustine ca nu exista un adevar absolut, dar in numele adevarului sau relativ imparte pedepse foarte absolute si tangibile.
      Statele occidentale au devenit o teocratie a caror dogma centrala e vinovatia majoritatii fata de minoritati, fie ca e vorba de minoritati etnice, rasiale, LGBT, imigranti, cele 50% (femeile) sau cei 99% („saracii”). Oricine are dreptul de a striga in gura mare ca se simte ofensat, ca opiniile altora il agreseaza psihic si ca e victima unor „hate crimes”, mai putin minoritatea de „christian straight white males”, sau oricare dintre aceste atribute luate separat. Intereseaza pe cineva daca cineva din aceasta minoritate se simte ofensat?
      Iar daca sunteti un asa de convins libertarian, aparator al drepturilor individuale, puteti sa imi explicati de ce trebuie sa particip cu taxele mele la zdrobirea de corpuri omenesti nenascute si la traficul de organe umane intreprins de Planned Parenthood?

      „Tell me anything but this, liberals: Tell me that you aren’t just pro-choice but pro-abortion, tell me that abortion is morally necessary and praiseworthy, tell me that it’s as morally neutral as snuffing out a rabbit, tell me that a fetus is just a clump of cells and that pro-lifers are all unhinged zealots. Those arguments, as much as I disagree with them, have a real consistency, a moral logic that actually makes sense and actually justifies the continued funding of Planned Parenthood.
      But to concede that pro-lifers might be somewhat right to be troubled by abortion, to shudder along with us just a little bit at the crushing of the unborn human body, and then turn around and still demand the funding of an institution that actually does the quease-inducing killing on the grounds that what’s being funded will help stop that organization from having to crush quite so often, kill quite so prolifically – no, spare me. Spare me. Tell the allegedly “pro-life” institution you support to set down the forceps, put away the vacuum, and then we’ll talk about what kind of family planning programs deserve funding. But don’t bring your worldview’s bloody hands to me and demand my dollars to pay for soap enough to maybe wash a few flecks off.” – Ross Douthat, NY Times

      http://douthat.blogs.nytimes.com/2015/08/05/there-is-no-pro-life-case-for-planned-parenthood

  11. Dialogul intre stat si BOR nu poate avea loc decat intr-un singur sens: si anume pentru stat sa evalueze daca BOR (care in ochii statuui nu este decat o organizatie ca oricare alta) respecta sau nu drepturile omului; de exemplu, de ce nu putem avea o femeie Patriarh?

  12. Deci cine (sau ce) este BOR? De ce ar avea pretentia de a influenta legislatia unui stat? De ce mi-ar pasa mai mult de opinia BOR decat, de exemplu, a ONG-ului „Phier Photen”?
    Ia intrebati-l pe Dorel din Cocarlatii de vale (declarat ortodox la recensamant) daca este de acord sa finantaze catedrala mistuirii neamului? Ia intrebati locuitorii unui cartier daca sunt de acord cu „clopotirea” matinala si cu predica transmisa in difuzoare, in deplina incalcare a legilor?
    Deci unii cred in doamne-doamne iar asta da dreptul „organizatiei” care, nu-i asa, il reprezinta pe respectivul sa actioneze discretionar pe teritoriul unui stat. Avem o explicatie juridica? Si daca da, care ar fi aceea – ca majoritatea „crede” – pai atata timp cat nu exista o certitudine (problema pe care talibanii religiosi o ocolesc cu grija) – nu ved de ce viata mea ar fi ghidata de parerile unora care cred in basme.

    P.S. Nu obisnuiesc sa dau citate, prefer ca discutia sa se poarte pe baza opiniei personale a fiecaruia. De data aceasta insa fac o exceptie trimitandu-va la Steven Hawking. Vedeti acolo cat de necesar si de util este Dumnezeu….

  13. Buna ziua.

    Apreciez deosebita dvs grija pentru respectarea drepturilor omului de catre Biserica Ortodoxa, dar am o mica nedumerire : cum se face ca nu va deranjeaza deloc faptul ca Biserica Catolica incalca drepturile omului in raport cu proprii preoti? Interzicerea dreptului de a intemeia o familie (un drept elementar al omului), interdictie cu care se confrunta toti preotii catolici, de ce nu va determina sa intrebati cand anume va respecta Biserica Catolica drepturile omului in raport cu proprii preoti? In virtutea corectitudinii profesionale astept cu mare interes un articol scris de catre dvs in care sa dezbateti aceasta incalcare a drepturilor omului de catre Biserica Catolica.

    • Apreciez si eu deosebita dvs grija pentru respectarea drepturilor omului de catre Biserica Catolica, dar am o mica nedumerire : cum se face ca nu va deranjeaza deloc faptul ca Biserica Ortodoxa incalca drepturile omului in raport cu proprii calugari si episcopi? Interzicerea dreptului de a intemeia o familie (un drept elementar al omului), interdictie cu care se confrunta toti calugarii si episcopii ortodocsi, de ce nu va determina sa intrebati cand anume va respecta Biserica Ortodoxa drepturile omului etc
      Astept cu interes raspunsul dumneavoastra si la problema domnului Emil Stoica: de ce nu pot ortodocsii avea o femeie patriarh?

      • Extrem de interesant dialog intre George si AT.

        Eu zic ca sa fim echidistanti si corecti – intre BOR si Biserica Catolica e remiza.

        Biserica Catolica a mai facut si cite ceva pentru oamenii saraci si bonavi, in vreme ce organizatia BOR nu se minjeste cu „actiunea”, precum Isus, ci se dedica exclusive „spiritului” – adica minarelilor, luxului clerului si jafului sistematic.

        La pedofilie Biserica Catolica cistiga trofeul deocamdata, cel putin pina cind este cercetata mai in adincime si La Moasta Nostra ortodoxa.

        La misoginie e chiar remiza. La inapoiere mentala, meschinarie patologica, primitivism medieval si uritenie morala BOR cistiga fara discutie, ba chiar este campioana mondiala, daca nu e sa luam si ISIS in consideratie pentru Marele Trofeu.

          • Prefer sa citesc un raspuns concis, nu sa frunzaresc o multime de linkuri adunate la intimplare.

            Realitatea este ca pedofilia sistematica si intristator de raspindita (nu a spus nimeni ca *toti* preotii ar fi participat, asta ar fi nedrept) din biserica catolica a fost dezvaluita in pofida obstructiilor Vaticanului, nu datorita Vaticanului.

            Nu e vorba, daca s-ar sapa ceva mai adinc in pivnitele mafiei BOR s-ar gasi multe schelete – si reale si metaforice – si acolo.

        • Daca tot santem ca la meci, poate pregateste lumea ceva floricele de porumb si pune bauturi carbogazoase la frigider.

          Contrar la ce spune domnul AT despre mine, nu il consider nici dusman, nici neinformat, nici alte cele. Ba chiar sunt puncte la care agreez cu el.

          Insa agreez numai in conditia sa se tina de ele pentru el insusi. Odata ce incearca sa mi le legifereze mie sau altora care nu sunt de acord cu conceptiile domniei sale, e razboi acolo.

          Deocamdata partida domnului AT este in pierdere. Insa nu se stie, peste alti 50-100 de ani, se schimba roata. Insa roata se invarte intr-o singura directie de vreo 200 de ani deja, si nu in directia pe care o vrea domnia sa.

          In caz ca isi pierde speranta, sunt ceva comunitati prin statele estice americane, numite Amish, care traiesc perceptele specifice secolului al XIX-a si nu accepta nici un fel de modernitate. Probabil ca ar fi bine-venit in comnitatile respective daca se indura sa renunte la electricitate, masini, medicamente si alte inventii dracesti moderne. Sunt crestini ultra-conservatori.

          Daca face asta, abia atunci ar invata ce inseamna sa fii conservator si sa vada ca sunt unii mai conservatori chiar decat domnia sa.

          • Termenul de doublethink inventat de George Orwell e foarte util pentru a descrie contradictia cap-coada care este gandirea stangist-progresista. Sunt convins ca cei mai multi din aceasta tabara chiar nu realizeaza ca standardele pe care si le aplica lor si cele pe care le aplica adversarilor de opinie se bat cap in cap. Intrebarea devastatoare care ar trebui sa-i reduca la tacere pe conservatori este „cu ce te afecteaza?”, dupa care cu o inocenta angelica dau ei chiar raspunsul: daca nu-ti convine, fa-te amish.

            Alta platidunine fara nici o substanta este: nu-mi baga pe gat ideile tale. Sigur ca ei nu vad nici o problema in a-si baga pe gatul altora ideile lor, si chiar cu a interzice ideile altora sub titlul de „hate speech’. Termeni care suna minunat, toleranta, diversitate, incluziune, devin vorbe goale cand vine vorba de idei care nu convin si grupurile care le avanseaza. Exemplele care se pot da la acest capitol sunt nenumarate, o sa revin mai jos.

            O alta pretentie este ca secularismul ar reprezenta un teren neutru. Secularistii se fac ca nu stiu ca intreaga noastra civilizatie se intemeiaza pe moralitatea crestina, si ca in consecinta secularismul devine terenul neutru doar prin evacuarea si marginalizarea crestinismului, fenomen la care crestinii ar trebui sa priveasca resemnati si chiar aprobator. Multi ganditori au observat asta.

            Horia Roman Patapievici vorbeste de „legitimarea anti-crestinismului prin mutarea centrului” http://inliniedreapta.net/dereferinta/horia-roman-patapievici-legitimarea-anticrestinismului-prin-redefinirea-centrului/ .

            Peter Hitchens spune: „Equality, in these terms, means amongst other things equality of religion, which means that christianity is equal in the consideration which it can expect from a public body, from the health service, fom a school, to islam , to jainism, to buddhism, to hiduism. Instead of having the privileged position of being effectively the church on whose beliefs, bible and prayer book the whole of the state and law exist it’s just another body. But actually of course even this isn’t true, because everybody being afraid of islam and nobody being afraid of the church of england that equality is somewhat theoretical when it comes to any dispues among the two. By being granted equality, christianity has lost its primacy.”

            Edward L Rubin afirma ca o noua moralitate o inlocuieste pe cea veche: “To say morality is declining is not correct. It’s changing. This moral transformation, which has occurred over the course of the past 200 years, is organically linked to the simultaneous rise of the administrative state.” http://news.vanderbilt.edu/2015/04/expert-stop-complaining-about-the-moral-decline-of-western-society/ .

            Sigur ca problema este ca moralitatea exista pentru a reglementa comportamentul individului in raport cu societatea mai larga din jurul lui si pentru a-l chema la o aspiratie mai inalta decat interesul imediat, la virtute, aspecte ignorate de noua moralitate individualista. Jonathan Haidt a si explicat reductionismul acestei moralitati individualiste. https://www.youtube.com/watch?v=8SOQduoLgRw

            Reluand o idee deja expusa, sub pretentia secularismului se ascunde o moralitate la fel de absoluta ca moralitatea crestinului, functionand la fel ca o religie. Aceasta este religia vinovatiei majoritatii fata de minoritate. Elementul comun, care vine din crestinism, este pacatul originar, vinovatia. Diferenta fata de religia traditionala este subtila, dar poate fi fatala. Diferenta este aceasta: religia traditionala se bazeaza pe vinovatia individuala si universala, pe cand cea moderna pe vinovatia colectiva si particulara: doar anumite grupuri sunt vinovate. Aceasta vinovatie colectiva sta la baza tuturor ororilor si totalitarismelor modernitatii. Sansa noastra este ca in zilele noastre vinovatia colectiva este autoreferentiala, adica indreaptata asupra noastra insine, dar cine stie ce se poate intampla daca majoritatile devin minoritati? In cel mai bun caz vor fi reduse la statutul de amish.

            Este o idee avansata si de unii conservatori ca cea mai buna optiune: Rod Dreher o numeste optiunea Benedict. http://www.theamericanconservative.com/articles/benedict-option/

          • Tocmai citesc ca o strada din Reykyavik a fost vopsita in culorile curcubeului pentru gay pride. http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-20346368-strada-din-reykjavik-fost-vopsita-culorile-curcubeului-pentru-parada-gay-pride.htm Credeti ca dupa parada va fi readusa la culori neutre? Am vazut cu ochii mei in Boston ca nu e cazul.

            Casa alba a fost colorata in curcubeu pentru a celebra decizia SCOTUS. Aceasi lucru s-a intamplat cu Empire State Building cand statul New York a leglizat SSM.

            In ficare an avem in SUA o luna dedicata oficial miscarii LGBT.

            In Viena, semafoarele au fost modificate pentru a reprezenta cupluri homosexuale http://www.cnn.com/2015/05/12/living/vienna-same-sex-traffic-lights-feat/index.html

            Au devenit notorii cazurile de aducere in instanta a unor mici intreprinzatori care au refuzat sa furnizeze servicii pentru „casatorii homosexuale”. Ce nu se cunoaste e standardul complet diferit care se aplica islamicilor in aceleasi situatii. Anul trecut soferii musulmani din Cleveland au refuzat sa lucreze pe taxiuri care aveau reclame la olimpiada gay. Ce li s-a intamplat? Absolut nimic. http://www.cleveland.com/metro/index.ssf/2014/04/some_cleveland_hopkins_cab_dri.html

            Cand statul Indiana vrea sa introduca o leislatie pentru protejarea libertatii de constiinta e „bagat pe gat moralitatea”, cand se trece legislatie impotriva discriminarii pe criterii de orientare sexuala nu mai e.

            Cazul lui Brendan Eich, presedintele Mozilla, care a fost fortat sa demisionaze pentru ca a donat pentru Prop 8, a devenit si el notoriu. Un caz asemnator este Frank Turek, consultant la Cisco si Bank of America, concediat de ambele pentru ca a scris o carte in care argumenta impotriva casatoriei homosexuale. http://www.christianpost.com/news/christian-consultant-fired-by-bank-of-america-over-gay-marriage-book-55047/ Mai apoi, Frank Turek a avut o dezbatere publica la Universitatea Stony Brook cu militantul ateu Michael Shermer, care a confeentiat si in Romania. Shermer a adus vorba de homosexualitate, la care evident Turek a fost nevoit sa-si apere punctul de vedere, motiv pentu care orgnizatia LGBTista din camus a protestat spunand ca opiniile lui Turek nu pot fi exprimate in spatiul public. https://www.youtube.com/watch?v=pRsNtG–qgU

            A devenit efectiv imposibil sa traiesti in societate fara a apela la serviciile companiilor private angajate in campania LGBTista. Google, Microsoft, Youtube, Firefox, Burger King, McDonalds, Bank of America, sa nu mai zic de Institutiile media ca MSNBC si CNN, la care se adauga univeritatile, toate iti baga pe gat efectiv propaganda LGBTista, pentru ca, cu putine exceptii, nu exista alternativa. Profetiile despre bestia apocalipsei parca s-au adeverit.

            Deci intreb si eu, in epoca in care oricine are dreptul de a nu fi ofensat: in ii pasa cuiva daca cineva este ofensat de aceste evenimente?

            • Domnule AT,

              Daca credeti ca businessurile care se pun de-a curmezisul si asa zis din convingerile lor resping servicii altora cu care chipurile nu sunt ei de acord, pot sa vin eu sa va dau exemplu de ipocrizie pura.

              Mai daunazi Hobby Lobby a deschis un proces rasunator cu care chipurile nu sunt de acord sa acorde acoperire pentru angajatii lor in cadrul politei de asigurare pentru mijloace de contraceptie.

              Insa aceiasi patroni ultraconservatori crestini de la Hobby Lobby nu au avut nici un fel de dubiu moral de a investi in industria farmaceutica, inclusiv in aceea care produce aceleasi mijloace contraceptive pe care le resping angajatilor nor. Nu de alta, insa banul e ochiul dracului, nu-i asa?

              Mai asa pe la mijlocul americii patronul lui Chick-a-Fil s-a dovedit mare conservator si a interzis accesul LGBT in restaurantele lui. Masura s-a dovedit buna pentru business, pentru ca toata publicitatea facuta in jurul scandalului a adunat toti conservatorii din Midwest in restaurantele lui si i-au umplut buzunarele pentru ca s-a dovedit mare sprijinitor al valorilor conservatoare, foarte populare in MidWest unde isi are restaurantele. Daca isi avea restaurantele mai pe coasta, cred ca renunta repede la conservatorism.

              Si ca sa ajung la subiectul Dv preferat, un patron care a respins serviciile pentru LGBT intr-o mica patiserie privata care produce torturi pentru nunti a reusit sa adune 135 000 de dolari ca donatii de sprijin pentru businessul respectiv. Nici intr-un an de zile nu reusea un astfel de profit daca lucra cu patiseria la capacitate.

              De unde trag concluzia ca in unele state americane da bine la business sa lupti impotriva LGBT. Pierzi o mana de clienti (LGBT) insa aduni cohortele care urasc LGBT in businessul tau.

              Cand auzi astfel de manifestari, nu stii daca patronii respectivi le fac din convingerile lor sau cauta o publicitate gratuita aducand bani frumosi la tescherea.

              Un subiect de gandit. Cred ca in mediul conservator exista o gramada de conservatori de mucava pusi pe profit si mai putin manati de credinta. Apar destul de des dovezile ipocriziei.

            • Hobby Lobby: o fi, nu stiu, n-am verificat in ce isi investeste Hobby Lobby banii. Ramane principiul interferentei statului in libertatea de constiinta a unor cetateni, ca ar fi ei ipocriti sau nu. Toata problema porneste de la asimilarea contraceptiei in medicina si Healthcare.

              Cick-Fil-a: Sa fi interzis accesul persoanelor LGBT in toate restaurantele lui mi se pare de-a dreptul o minciuna. Ce se stie e ca patronul a donat unor fundatii care sprijina casatoria traditionala, motiv pentru care a fost supus unui boicot si unei campanii de defaimare fara precedent. Universitati si orase intregi i-au interzis restaurantele. Dar si aici as putea sa va dau dreptate ca a fost un ipocrit, pentru ca toata afacerea s-a incheiat cu cerut scuze si anuntat ca nu mai face. Deci, din ce si-a umplut buzunarele, din buzunarele conservatorilor sau a LGBTisitilor? Iar daca dumneavoastra stiti cifrele de profit, dati-ni-le pe fata, cu surse, altfel nu va cred. Dupa criteriile dumneavoastra orice ar face omul nu poate iesi basma curata: ori este impins la faliment, sa se invete minte, ori daca castiga aprobarea clientilor este vinovat ca a inscenat totul sa faca bani.

              Sweet Cakes by Melissa: Ce sa zic, foarte bine o duce patiseria, ca a fost inchisa. Au niste donatii in urma unei campanii de strangere de fonduri pe un sait, GoFundMe, care a fost tratat cu multa toleranta de LGBTisti, motiv pentru care saitul i-a dat afara pe patroni. Banii obtinuti sunt veniturile unei familii pe un an. Deci sa multumim activistilor ca i-au pus cu botul pe labe pe fascistii aia cu prajiturile lor cu tot.

      • @AT

        In primul rand scuze pentru intarzierea acestui raspuns, dar am ales ca in weekend sa nu mai deschid laptopul.

        As dori sa subliniez un mic amanunt : mesajul meu era adresat dl Ungureanu, dar probabil ca domnia sa considera ca „nu se face” sa discuti cu „muritorii de rand”. E si aceasta o alegere care spune destul de multe despre cat de responsabil se simte autorul acestui articol fata de ceea ce el insusi a scris.

        Totusi, am avut placuta surpriza sa descopar ca dvs, AT, v-ati erijat intr-un purtator de cuvant al autorului si mi-ati raspuns la comentariu.

        Legat de comentariul dvs, oricine observa ca nu ati oferit nici un raspuns la intrebarea adresata de mine, ati „omis” pur si simplu acest lucru.

        Afirmati dvs ca Biserica Ortodoxa incalca drepturile omului in raport cu proprii calugari si episcopi”. Legat de aceasta afirmatie, iimi permit sa va atrag atentia ca, desi dvs vorbiti despre 2 categorii de clerici care ar fi „afectati” de cerinta celibatului, de fapt este vorba despre o singura categorie : mohanii. In caz ca nu stiati, episcopii sunt alesi doar din cinul monahal.

        Mergand mai departe pe firul celor scrise de catre dvs, va rog sa stam stramb si sa judecam drept (si nu invers). In cadrul Bisericii Catolice, daca un catolic vrea sa slujeasca ca preot lui Dumnezeu atunci el nu are de ales si trebuie sa isi asume celibatul impus de catre Biserica Catolica.

        Spre deosebire de Biserica Catolica, daca un ortodox vrea sa slujeasca lui Dumnezeu in calitate de cleric al Bisericii Ortodoxe atunci el are de ales : poate sa slujeasca in calitate de preot de mir (si, in acest caz, isi poate intemeia o familie fara nici un fel de opreliste din partea Bisericii) sau, daca isi doreste acest lucru, poate alege calea calugariei (ceea ce inseamna ca va respecta si regula celibatului). In plus, in caz ca nu stiati, calugarii depun un juramant prin care se leapada de lume si de cele ale lumii.

        In acest caz, este de neinteles cum de va puteti gandi la posibilitatea ca membrii cinului monahal sa isi intemeieze familii din moment ce ei aleg calugaria tocmai pentru a se retrage din lume. Daca un cleric ortodox nu doreste sa se retraga din lume si sa-i slujeasca lui Dumnezeu in mijlocul oamenilor, atunci el poate face acest lucru in calitate de preot de mir.

        Nu reusesc sa inteleg cum de nu e clara si pentru dvs aceasta mare diferenta : la catolici nu ai nici o posibilitate de alegere (si esti obligat sa iti asumi celibatul) daca vrei sa slujesti lui Dumnezeu intrand in randul clericilor, pe cand la ortodocsi poti sa-i slujesti lui Dumnezeu fara sa fii obligat (ca la catolici) sa iti asumi celibatul. In Ortodoxie exista posibilitatea alegerii (preot de mir sau calugar) pentru cei care vor sa-i slujeasca lui Dumnezeu, pe cand la catolici nu exista aceasta posibilitate de a alege.

        Dar ce conteaza libertatea de alegere, nu-i asa?

        Legat de intrebarea dvs si a dl Stoica („de ce nu pot ortodocsii avea o femeie patriarh”), ce sa mai spun? In Biserica Anglicana a fost numita, acum ceva ani, prima femeie episcop. Recent, lucrurile au „evoluat” si a fost numita episcop prima lesbiana.

        Tinand cont de acest trend, nu ma indoiesc ca in curand se va pune problema numirii unui animal (probabil a unui cal, tinand cont de faptul ca in istorie caii au mai detinut si alte demnitati- de ex un cal a fost in trecut senator al Republicii Romane) in functia de episcop.

        Intrebarea dvs este total lipsita de onestitate atata vreme cat stiti foarte bine ca fundamentele teologice ale ortodoxiei sunt cele care dau esenta lui. Altfel spus, putem numi o femeie episcop, dar in acest caz nu mai vorbim despre ortodoxie ci despre orice altceva in afara de ortodoxie.

        In incheiere imi permit sa va mai adresez si eu o intrebare : de ce nu pot catolicii sa aiba o femeie Papa?

        • Stimate Domnule George,

          Îmi face plăcere să citesc comentariile cititorilor mei și vă mulțumesc pentru că v-ați luat din timpul dumneavoastră pentru a citi cele câteva rânduri scrise de mine. Faptul că mă abțin de a răspunde la unele întrebări nu trebuie interpretat sub nicio formă cu nu m-aș coborî la o discuta cu comentatorii, ci la faptul că anumite întrebări mă depășesc, nu am toate răspunsurile la toate întrebările din spectrul Drepturilor Omului. Alte întrebări sunt mult prea complexe pentru a putea fi clarificate într-un comentariu, ori altele sunt în afara obiectului articolului publicat de mine. Legat de întrebarea dumneavoastră aș spune doar un lucru: dacă o femeie care ar vrea să ajungă patriarh poate demonstra că nu a ajuns din cauză că a fost discriminată de Biserică, poate atunci ar fi o problemă și s-ar putea discuta despre Drepturile Omului. În rest, Biserica pe baza tradiției ei canonice, liturgice și dogmatice și-a creat propriile regulmente de funcționare și de procedură, recunoscute de către stat și care până acum, cel puțin, nu au fost dovedite discriminatorii. În ceea ce ține de încălcare Drepturilor Omului de către Biserica Romano-Catolică a se vedea acele ONG-uri care se preocupă cu așa ceva. Ele sunt cele mai în măsură să spune ce și cum referitor la întrebarea dumneavoastră. Pe mine ma pasionează mai mult baza teoretică care stă la baza dialogului dintre Biserica Ortodoxă și D.O.

          • Stimate Domnule Cezar Marksteiner-Ungureanu,

            In primul rand va multumesc pentru amabilitatea de a imi acorda din timpul dvs.

            Legat de ceea ce spuneti dvs („dacă o femeie care ar vrea să ajungă patriarh poate demonstra că nu a ajuns din cauză că a fost discriminată de Biserică, poate atunci ar fi o problemă și s-ar putea discuta despre Drepturile Omului”), va rog (daca nu va cer prea mult) sa clarificati urmatorul aspect : daca o femeie care ar vrea sa ajunga Papa sau Rabin sau Muftiu poate demonstra ca nu a ajuns din cauza ca a fost discriminata de Biserica Catolica sau de Biserica Mozaica sau de „Biserica” Musulmana, atunci ar fi o problema si s-ar putea sau nu s-ar putea discuta despre Drepturile Omului in cadrul fiecareia dintre aceste culte religioase?

            Sau dvs considerati cumva ca aceasta „discriminare” a femeii exista si reprezinta o problema doar in cazul cultului ortodox, pe cand in cazul altor mari culte religioase aceasta „discriminare” nu exista si nu reprezinta o problema? Sa nu-mi spuneti, va rog frumos, ca pe dvs va intereseaza doar „discriminarea” femeii in cadrul cultului religios ortodox si nu va intereseaza ca femeia este supusa unei „discriminari” de o intensitate cel putin egala si in cadrul altor mari culte religioase.

            De ce v-am adresat aceste intrebari? Deoarece in articolul dvs ati afirmati ca „in cele câteva rânduri formulate am căutat să prezint o critică a principalelor puncte de dezbatere care stau încă împotriva unei promovări a Drepturilor Omului de către Biserica Ortodoxă” (deci ati emis in mod clar sentinta cf careia Biserica Ortodoxa nu ar promova Drepturile Omului) si ati „uitat” complet sa analizati cu aceeasi intransigenta situatia Drepturilor Omului in cadrul altor mari culte religioase (de ex cultul catolic, mozaic, musulman, etc) si sa ne spuneti care este sentinta dvs si in cazul acestor mari culte religioase.

            Va rog sa aveti amabilitatea de a analiza cu aceeasi daruire si situatia existenta cel putin in cadrul acestor 3 culte religioase mentionate mai sus si s-ar putea sa descoperiti ca nu doar Biserica Ortodoxa are o „problema” cu promovarea Drepturilor Omului ci si alte mari culte religioase, unele dintre acestea avand probleme mult mai mari cu promovarea Drepturilor Omului decat are Biserica Ortodoxa. Dar asta nu prea conteaza, nu-i asa?

            Important este ca cititorii dvs sa ramana in minte cu sentinta dvs (cf careia Biserica Ortodoxa nu promoveaza Drepturile Omului) fara ca aceiasi cititori sa fie cel putin indemnati de catre dvs sa analizeze care este situatia respectarii Drepturilor Omului si in cazul altor mari culte religioase.

            Nu mi-as fi permis sa va deranjez cu nici un comentariu daca ati fi binevoit sa dati dovada de o mai mare corectitudine si daca ati fi binevoit sa specificati ca nu doar Biserica Ortodoxa are aceste „probleme” identificate de catre dvs in ceea ce priveste Drepturile Omului. Asa insa, ati „omis” acest „mic” amanunt si ati lasat impresia ca doar Biserica Ortodoxa are acest tip de „probleme” (conform principiului „daca o problema nu este adusa in spatiul public atunci ea nu exista”).

            Astept cu mare interes din partea dvs cel putin un alt articol in care sa prezentati „in oglinda” modul in care sunt respectate Drepturile Omului (inclusiv „dreptul” unei femei de a sluji in Biserica sau de a ajunge cap al Bisericii) in cadrul cultelor ortodox, catolic, mozaic si musulman.

            Sunt curios daca veti binevoi sa realizati un asemenea mini-studiu pe care sa-l prezentati public. Ma indoiesc insa ca o veti face deoarece, daca ati da dovada de corectitudine si ati analiza „in oglinda” cel putin aceste 4 mari culte religioase, s-ar putea ca cititorii dvs sa ajunga la concluzia ca Biserica Ortodoxa este departe de a fi „oaia neagra a familiei” (asa cum in mod total eronat se poate deduce din actualul dvs articol) in ceea ce priveste promovarea si respectarea Drepturilor Omului.

            Va multumesc!

            • Temele pe care le accentuați dumneavoastră sunt extrem de interesante, le cunosc parțial și intenționez să mă dedic lor, pe viitor. Problema este ca fiecare domeniu pe care l-ați enunțat e atât de vast ca problematică și există o literatură atât de bogată, încât e aproape imposibil ca în scurt timp să poți trece în revistă Drepturile Omului în toate religiile. M-aș bucura să scrie un musulman despre Drepturile Omului în islam, un evreu despre Drepturile Omului în iudaism s.a.m.d, iar apoi să comparăm abordările și să vedem unde sunt punctele de discuție. Aici intervine familiarizarea autorului cu fiecare religie în parte, cu probleme ei, cu sensibilitățile (ceea ce e foarte greu), cerință care e absolut obligatorie pentru a nu ajunge la simplificări și confuzii grave. Ar fi, cred, mai realist și mai pertinent. Vă dați seamă cum ar fi să apară un autor din afara creștinismului care să scrie despre receptarea DO in creștinism și începe să-i amestece pe ortodocși, catolici, protestanți, neoprotestanți etc. fără să distingă nimic între ei și să conchidă la urmă ceva despre DO in Ortodoxie, sau asa ceva (am văzut cazuri de genul și e destul de amuzat). Ceea ce aș putea pe scurt recomanda este pentru D.O. in Islam, neapărat, Declarația Drepturilor Omului de la Cairo (aici: http://www.arabhumanrights.org/publications/regional/islamic/cairo-declaration-islam-93e.pdf). Să vedeți cât de departe sunt musulmanii între ce stă în declarație și ce e în realitate. Pentru Biserica Romano-Catolică găsiți informațiile necesare în Gaudium et Spes și Dignitatis Humanae (Dignitatis: http://www.magisteriu.ro/dignitatis-humanae-1965/ și Gaudium et Spes: http://www.magisteriu.ro/gaudium-et-spes-1965/).
              PS1. Legat de intrebarea despre discriminare. Cel mai în măsură să vă răspundă e un jurist, dar încerc un răspuns intuitiv. Se poate vorbi despre discriminarea unui cetățean cred că în toate tările, indiferent de religie. Dar nu se pot lua măsuri interne decât acolo unde statul e membru al conveției D.O. Gânditi-vă la Coreea de Nord. Acolo nu există în mod clar libertate religioasă, dar ce se poate face? În mod concret?
              PS2. Nu se pune problema de „oaia neagră”. Eu nu fac studii de impact și nici nu arunc cu verdicte cine și unde discriminează. Studiile de impact le fac sociologii, iar verdictele le dau tribunalele. Eu am analizat din punct de vedere social-teologic comportamentul instituțional al Bisericii în contextul dat. Nimic mai mult.
              Cu alese doriri de bine,
              Cezar

        • Cred ca ati inteles gresit atat intentia mea cat si a autorului.
          Il criticati pe autor pentru ca considerati articolul un atac la adresa bisericii ortodoxe, ori el tocmai asta demonstreaza, ca in opinia lui ortodoxia este compatibila cu drepturile omului.
          Apoi ma criticati pe mine pentru ca la fel percepeti interventia mea ca pe un atac la adresa bisericii ortodoxe.
          Tot ce vreau eu sa spun este ca un secularist va gasi tot atatea motive de a ataca biserica ortodoxa cat pe cea catolica. Aceeasi logica a „restrangerii drepturilor” pe care o aplicati dumneavoastra in cazul preotilor catolici poate fi aplicata in cazul episcopilor ortodocsi, sau a preotilor necasatoriti. Ori cred ca amandoi stim ca preotia sau episcopia, casatoria sau calugaria, nu sunt drepturi, ci chemari, asa cum a fost si apostolia

          • @AT

            Va cer scuze daca am inteles gresit intentia dvs.

            In ceea ce-l priveste pe dl Cezar Marksteiner-Ungureanu, va rog sa-mi permiteti sa va reamintesc un scrut paragraf din articolul domniei sale : „in cele câteva rânduri formulate am căutat să prezint o critică a principalelor puncte de dezbatere care stau încă împotriva unei promovări a Drepturilor Omului de către Biserica Ortodoxă”.

            Orice om de buna credinta care citeste aceste randuri descopera cu uimire ca dl Ungureanu emite in mod clar o sentinta : Biserica Ortodoxa nu promoveaza Drepturile Omului. Sunt convins ca si dvs, fiind de buna credinta, veti recunoaste ca autorul acestui articol emite fara echivoc o asemenea sentinta.

            Nu as fi intervenit cu nici un comentariu daca dl Ungureanu nu ar fi emis cu atata usurinta o sentinta care prezinta Biserica Otodoxa ca fiind „oaia neagra” a cultelor religioase care nu promoveaza Drepturile Omului, „uitand” cu desavarsire domnia sa sa isi plece privirea si asupra altor mari culte religioase (de ex cultul catolic, mozaic sau islamic) si sa analizeze, cu aceeasi intransigenta, modul in care aceste culte religioase promoveaza Drepturile Omului.

            Banuiesc ca stiti si dvs ca exista diverse metode de manipulare a opiniei publice, una dintre aceste metode implicand prezentarea cuiva ca fiind „oaia neagra a familiei” si „omiterea” analizarii celorlalti membrii ai „familiei”. Altfel spus, pentru dl Ungureanu problematica promovarii Drepturilor Omului exista si merita expusa public, pe cand problematica respectarii Drepturilor Omului in cazul altor culte religioase ori nu exista ori nu merita expusa public.

            Oricum am privi lucrurile, rezultatul obtinut de catre dl Ungureanu consta in inocularea ideii cf careia Biserica Ortodoxa nu ar respecta Drepturile Omului si in „eludarea” completa a situatiei promovarii si respectarii Drepturilor Omului si in cazul altor mari culte religioase.

            Cu tot respectul, consider ca o asemenea atitudine intra la categoria „incercare de manipulare a opiniei publice” prin eludarea completa a informatiilor legate de alte mari culte religioase si prin emiterea de catre autor, fara echivoc, a sentintei cf careia Biserica Ortodoxa nu ar promova Drepturile Omului.

            Ce mai conteaza pentru autor, intr-un asemenea cadru, daca alte culte religioase promoveaza (asa cum isi doreste dl Ungureanu) Drepturile Omului? Se pare ca pt autorul acestui articol important este ca cititorii sa ramana doar cu ideea cf careia Biserica Ortodoxa nu promoveaza Drepturile Omului, fara ca aceiasi cititori sa fie macar indemnati sa analizeze situatia promovarii si respectarii Drepturilor Omului si in cadrul altor culte religioase.

            Cine stie, daca ar analiza situatia promovarii si respectarii Drepturilor Omului si in cazul altor mari culte religioase, cititorii ar putea descoperi ca Biserica Ortodoxa este departe de a fi „oaia neagra a familiei”. Iar o asemenea descoperire ar putea anula, cel putin partial, sentinta emisa cu atata usurinta de catre autorul acestui articol.

  14. La Biserica nu se pune problema drepturilor omului; acolo se pune problema mantuirii omului. Omul care merge la Biserica invata de la Dumnezeu procedura, drumul spre aceasta mantuire. Nu intereseaza nici ierarhia bisericeasca, nici problemele filozofice, nici daca injuri BOR – ul. Nu intereseaza daca esti destept sau tampit, nici daca ai talent literar sau nu. Nu intereseaza nici macar marii filozofi care au scris cate ceva, pro sau contra despre Biserica sau despre credinta crestina. Nu intereseaza daca preotii platesc sau nu impozit la stat. Si multe altele. Pe Dumnezeu il intereseaza daca omul si-a insusit calea, adevarul si viata, adica daca merge spre mantuire.Atat! Altfel poti merge fericit la dracu, pe care nu-l cunosti, facand orice altceva!

    • Iata-l pe unul care stie exact ce anume il intereseaza pe Dumnezeu!
      Pai poate pe Dumnezeu nu-l intereseaza daca BOR plateste taxe si impozite numai ca pe mine pacatosul ma intereseaza, ca doar e finantata si din banii mei – deci pan’la Dumnezeu, draga @Carstea, te mananc eu si altii de la care fura popii (nu Dumnezeu, asa cum incerci sa insinuezi).

      Cat despre mersul la dracu, vezi ca ai metrou direct pana la Bagdazar-Arsenie: am auzit ca sociopatia habotnica cedeaza la doze mari de Xanax :P

  15. Discuţiile de mai sus, aşa cum „sunt purtate”, ne arată cît de diferiţi putem fi, situaţie pentru care cred că dezbaterile teoretice privind organizarea societăţii, trebuie să asigure ca orice comportament individual şi politici publice, urmăresc respectarea „drepturilor naturale” pentru orice fiinţă umană

  16. Un text binevenit, se adreseaza acelor fundamentalisti ai dogmei crestin-ortodoxe care ridica o spranceana cand aud de … „inventii occidentale” ca drepturile omului. Se incearca in text o sensibilizare a acestor „talibani ortodocsi” printr-o critica/dezbatere relaxata, in stilul incurajat de contributors.ro.

    Valabilitatea drepturilor omului (un ante-comentator atragea atentia ca deja drepturile nu mai sunt aplicate cand vine vorba de amenintari teroriste sau la securitatea statului) este o problema separata, nu cred ca autorul a avut intentia s-o atinga macar.

    Am inteles textul ca o invitatie la toleranta si acceptare fata de aproapele! Din cate am citit in trecut, am observat ca ortodoxismul (poate ortodoxismul romanesc in special?) are o reala problema in a accepta orice-i este exterior (credinta religioasa non-BOR, orientari sexuale non-hetero, drepturi de tot felul, samd).

    E de inteles scepticismul unora cu privire la capacitatea BOR de-a se schimba, tin insa sa atrag atentia ca biserica-sora catolica (specifica societatilor vestice) a suferit schimbari majore in perceptia fata de lumea non-catolica. Nu e important aici ca abia in secolul 20 s-au produs multe astfel de schimbari, e important ca modelul civilizational se propaga de la Vest spre Est, deci cred ca e doar o chestiune de timp pentru esticul ortodoxism.

    Repet, un text binevenit: daca BOR ar avea „atitudinea” acestui text, lumea ar fi alta. :)

    PS: Meciurile din comentarii – credinta vs ateism, biserica vs secularism, teologie vs … non-teologie – tot timpul delicioase! Imi cer scuze pentru simplitatea limbajului …

    • @cititor_atent

      Este regretabila folosirea de catre dvs, cu atata usurinta, a unor termeni cu o puternica incarcatura informationala negativa precum „talibani ortodocsi”. Regretabil si de neinteles acest limbaj utilizat de catre dvs.

      Puteti, va rog frumos, sa aveti amabilitatea de a justifica folosirea unor asemenea termeni la adresa unor crestini ortodocsi? Argumente, nu vorbe goale, va rog. De asemenea puteti specifica cat la suta dintre romani intra (in opinia dvs) in categoria „talibani ortodocsi”? Iar in spiritul corectitudinii puteti specifica cat la suta dintre catolici sau evrei sau islamici intra (in opinia dvs) in categoria „talibanilor religiosi”? Sau pe dvs nu va intereseaza care este situatia altor culte religioase si va intereseaza doar sa prezentati propria dvs viziune legata strict de crestinii ortodocsi?

      De asemenea, sunteti atat de amabil sa ne explicati si noua cum i-ati considera dvs pe crestinii ortodocsi si pe ierarhii Bisericii Ortodoxe daca incepand de maine ar pretinde cu totii ca Patriarhul este „infailibil”? Judecand dupa termenii folositi de catre dvs cu atata larghete banuiesc ca i-ati cataloga pe toti ca fiind „talibani religiosi extremisti” sau ati folosi alti termeni cu o mare incarcatura informationala negativa.

      Se pare insa ca nu aveti nici o problema cu faptul ca dogma catolica, adoptata si respectata de catre crestinii catolici, impune drept adevar absolut teza „infailibilitatii” Papei.

      Este cat se poate de firesc sa afirmi cu tarie ca un om este infailibil si nu esti „taliban religios”, dar esti „taliban ortodox” chiar daca nu ai pretentia de a sustine teza cf careia un om este „infailibil”? Cat de actuala este povestea ocalei mari si a ocalei mici in ceea ce priveste mentalitatea multora dintre noi. Ortodoxia o judecam cu ocaua mare, pe cand alte culte religioase le judecam cu ocaua mica. Cum ar spune Caragiale, „curat-murdar coane Fanica”.

      Mi se pare halucinanta afirmatia dvs cf careia „ortodoxismul (poate ortodoxismul romanesc in special?) are o reala problema in a accepta orice-i este exterior”.

      Stimate domn, puteti avea minimul bun simt de a analiza in ce masura alte culte religioase extrem de importante (de ex mozaismul sau islamismul) accepta orice-i este exterior?

      Va rog, inainte de a mai arunca cu sentinte atat de halucinante puteti avea acest minim bun simt?

      Care este problema dvs? Ca nu sunt „acceptati” LGBT-istii? Analizati, va rog, situatia „acceptarii” LGBT-istilor in cazul cultului catolic, mozaic sau islamic.

      In plus, stiti ce anume va demonteaza cu usurinta teza „talibanilor ortodocsi” pe care o promovati cu atata „larghete” fara sa aduceti nici un argument valid? Ultimele alegeri prezidentiale din Romania, stimate domn.

      Ca sa intelegeti pe deplin ce vreau sa spun voi folosi un limbaj neacademic. Stimate domn, ultimele alegeri prezidentiale au demonstrat pentru orice om de buna credinta ca pe noi romanii ne doare in cot de faptul ca dl Iohannis nu este de religie ortodoxa. Pricepeti acest lucru? Noi romanii l-am votat fara nici o ezitare pe dl Iohannis in calitate de Presedinte al Romaniei fara sa ne intereseze din ce cult religios face parte. L-am votat Presedinte al Romaniei in dauna unui contracandidat crestin-ortodox deoarece, repet, nu ne-a interesat religia celor care au candidat ci ne-a interesat calitatea Omului pe care l-am votat.

      Daca luam in calcul fie si doar acest lucru reiese, pentru oricine are un minim bun simt si este corect, ca romanii nu sunt nici „sovini” (asa cum incearca sa ne acuze altii) si nu sunt nici „talibanoi ortodocsi”, asa cum in mod rau-voitor ne catalogheaza tot felul de neprieteni.

      Dvs insa puteti continua sa ignorati realitatea si sa perorati pe tema faptului ca romanii (sau o parte a romanilor) ar fi „talibani ortodocsi”, insa nu va mai asculta decat cei care sunt cointeresati (din diverse motive) in promovarea unei asemenea minciuni.

      Discutati si cu oameni de bun simt din afara Romaniei si veti descoperi singur daca ceea ce v-am spus eu este sau nu este adevarat. Ultimele alegeri prezidentiale au demontat total tezele mincininoase promovate de tot felul de neprieteni, teze cf carora romanii ar fi „sovini” sau „talibani religiosi”.

      Nimeni nu neaga ca o minoritate nesemnificativa dintre noi ar putea merita asemenea epitete, dar la nivelul Romanei asemenea oameni sunt nesemnificativi. Orice popor are in cadrul lui oameni carora li se poate aplica si asemenea epitete, dar asta nu inseamna ca tot poporul respectiv merita denigrat (scuze pentru divagatie).

      O seara placuta va doresc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cezar Marksteiner-Ungureanu
Cezar Marksteiner-Ungureanu
A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, precum și un Masterat în Doctrină și Hermeneutică creștin-ortodoxă în cadrul aceleiași instituții de învățământ. Momentan este doctorand în etică socială al Facultății de Teologie Romano-Catolică, Universitatea Viena, sub îndrumarea O. Prof.-Univ. Dr. Ingeborg Gabriel si asistent universitar la Institutul de Teologie sistematică si Etică / Etică Socială al aceleiași facultăți. În decursul anilor de studiu a participat la numeroase conferințe, simpozionane și scoli de vară internaționale în Viena, Zagreb, Ljubljana și Altenburg. Este membru în Asociația Eticienilor Sociali din Europa Centrală și în Asociația Bioeticienilor din Europa Centrală. Adresă de contact: [email protected]

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro