De ce, frecvent , sondajele din România, din 1990 până azi, nu au dat predicții corecte la alegeri politice sau la referendum?
Aș începe discuția cu o primă concluzie. Este vorba de lipsă de onestitate sau de profesionalism, sau și de una și de alta, din parte institutelor de sondaj care eșuează în procesul de cercetare. În al doilea rând aș adăuga imediat că toleranța foarte mare la neprofesionalism sau la manipularea prin sondaje se realizează prin contribuții esențiale ale beneficiarilor politici și/sau ale canalelor media superpolitizate. Răspunsul pe ani si cazuri de alegeri nu poate fi dat decât prin analize specifice, greu de realizat nu numai ca timp alocat analizei dar si in absența accesului la microdate.
Ce este cu aceste microdate fără de care spuneți că diagnosticul se pune greu?
Microdatele sunt date rezultate direct din sondaj, la nivel de individ, de respondent. Ele reprezintă o trecere a răspunsurilor date la chestionar, în format electronic, în fișiere care constituie baza de analiză. Desigur, este obligatorie și se realizează ca atare anonimizarea răspunsurilor astfel încât utilizatorul datelor de sondaj să nu poată știi cine anume a dar un răspuns sau altul. Expertul în sondaje care are, dacă are, acces la microdate poate spune, cu o anume probabilitate de eroare, desigur – pentru că nici el nu este infailibil – de unde vin distorsiunile. Poate fi vorba de eșantion greșit proiectat la birou sau realizat în teren, întrebări deficitar formulate, operatori care nu au lucrat în teren după regulile meseriei sau, și mai rău, de date care au devenit artificiale pentru că au fost nepermis modificate, după culegere. În acest ultim caz datele nu se mai leagă între ele ”ca la carte”, așa cum știm din cercetări anterioare, devin artificiale, nu mai reflectă realitatea din teren. Din păcate, acești experți în sondaje ajung rar, foarte rar, să fie solicitați. Nimeni nu are nevoie de ei. Este ca la fotbal. Toată lumea știe, se pricepe. De câte ori ați văzut , la televizor, că rezultatele sondajelor sunt comentate și de sociologi care nu sunt ”de-ai casei”? Câte canale media dau un sondaj spre expertizare unui astfel de expert înainte de publicarea rezultatelor? Există o regulă care spune că știrile din media se verifică, înainte de publicare, din mai multe surse. Expertul cu acces la microdate ar putea avea rolul respectiv de verificator astfel încât cititorul să fie asigurat de canalul media care a preluat datele că nu va fi înșelat de sondaj, ca la alegeri. De ce nu se procedează așa?
Înțeleg ce spuneți dar este normal ca firmele de sondaje să nu publice microdatele pentru că ele aparțin beneficiarului, cel care plătește. Este o regulă comercială și trebuie luată ca atare.
Corect. În condițiile în care erorile de predicție a votului au fost atât de frecvente în România în ultimii ani, canalele media ar putea pune o condiție simplă de tipul ”public datele dacă după alegeri firma de sondaj promite că va face și ea publice datele de cercetare”. În felul acesta ar putea interveni în discuție specialiști care pot estima calitatea sondajelor prin examinarea atentă a fișierelor rezultate din cercetarea de opinie. Ați văzut dumneavoastră în România, până acum, vreun canal media care să aibă astfel de solicitări? Eu nu. De ce? Să ne referim la exemple de dată recentă. Câte dintre firmele care și-au văzut infirmate ierarhiile de opțiuni electorale la alegerile din 26 mai anul acesta sau la referendumul pentru familie din octombrie 2018 și-au explicat public eșecul? Câte și-au publicat microdatele pentru a ne convinge de buna lor credință și de profesionalism? Sau câți dintre beneficiarii de sorginte politică au cerut public explicații realizatorilor de sondaj eșuat. Este foarte probabil că funcționează un gen de complicitate de tipul ”eu, ca firmă de sondaj, îți dau în perioada pre-electorală rezultatele pe care le dorești iar tu ca beneficiar nu îmi ceri nici detalii metodologice, nici publicare microdate și nici nu te superi dacă la alegeri iese complet diferit. Iar după alegeri, orice se va întâmpla tot cu mine lucrezi pentru că ne știm”. Și ecuația se poate extinde astfel încât să cuprindă și canalele media aservite politic. În absența unor mecanisme de asigurare a transparenței sondajelor procesul anterior menționat va continua iar cauzele eșecului vor rămâne în ceață. Asociațiile profesionale de sociologie sau de sondare a opiniei publice ar putea avea și ele un rol semnificativ și pozitiv în domeniu, dar….
Tabloul pe care îl conturați este unul care duce la neîncredere în sondaje. Aceasta este morala descrierii?
Sunt sociolog. Cred în sondajele științific realizate și România are și institute foarte bune în domeniu. Experți în sondaje, de asemenea. Intră în discuție tema încrederii în sondaje. Această încredere se construiește nu numai prin acțiuni de genul celor menționate deja – publicare microdate, implicarea experților independenți în sondaje în evaluarea lor, dezbaterea publică a cercetărilor de opinie nu numai cu jurnaliști și sondori de casă ci și cu experți independenți etc.
Una dintre cheile importante ale problemei este educarea publicului și a beneficiarilor de sondaje. Nu este aici și acum cazul să intru în detalii (vezi Sandu 2005). Menționez numai câteva reguli care pot fi de folos în construirea încrederii/neîncrederii în sondaje. Este foarte frecvent modelul sondajelor care nu dau decât ”distribuții de frecvență”, procente ale celor care exprimă o opțiune sau alta. Desigur, simplitatea prezentării este fundamentală pentru buna comunicare. Dacă sistematic firma în discuție evită specificarea rezultatelor de sondaj pe medii rezidențiale (urban/rural), nivel de educație, vârstă, gen, regiune istorică , spre exemplu, avem un semnal că cei care au produs datele vor să ascundă ceva, neprofesionalism sau lipsă de onestitate. Dacă este cazul, aceste detalieri pot fi făcute separat, pot fi puse la un link accesibil celor interesați. Dar trebuie să existe. Altfel cum să mai ai încredere în cel care la referendumul pentru familie ți-a spus că vor fi prezenți cel puțin 30% din alegătorii cu drept de vot sau că în 26 mai 2019 va câștiga cine a pierdut la urne?
Sau, alt criteriu de recunoaștere a bunei calități a sondajului este detalierea metodologică. Pot fi adăugate note de subsol sau anexe care să ne spună cum este cu distribuția din eșantion față de cea din populație, criteriile de ponderare, dacă a fost cazul, proceduri de validare a rezultatelor etc. Ipoteza că cel care citește analize de sondaj trebuie să creadă în sondor ca într-o divinitate este complet neadecvată și contraproductivă.
În seria procedurilor de validare a calității unui sondaj ar mai putea fi adăugat un aspect pentru situațiile în care microdatele sunt publice: dacă principalele date socio-demografice (vârstă, gen , educație, mediu rezidențial, experiență de migrație în străinătate etc.) nu corelează statistic semnificativ între ele, așa cum ar fi de așteptat pe regularități generale sau rezultate din cercetări anterioare, atunci este pusă sub semnul întrebării validitatea întregului sondaj. Undeva, la eșantionare, aplicarea chestionarului în teren sau la analiza datelor nu s-a lucrat cum trebuie. Evident, firmele de sondaj nu sunt interesate să fie verificate prin astfel de proceduri. Cum erorile de predicție în sondaje , pentru alegeri, nu sunt o fatalitate este datoria beneficiarilor de sondaje să solicite aplicarea unor astfel de procedee de validare.
În ecuația de construire a încrederii în sondaje intră și ”ingredientul” cercetări de opinie de referință din spațiul național. Societățile cu tradiție, consolidată în democrație, au și sondaje de reper realizate de structuri academice de cercetare. Cel mai cunoscut, poate, este Sondajul Social General (General Social Survey GSS) din Statele Unite. Datele din astfel de sondaje sunt disponibile public, temele incluse în chestionar reflectă agenda publică, metodologia este perfect transparentă, cititorul primește nu numai tabele și grafice ci și analize efective. În România a existat un echivalent GSS prin Barometrul de Opinie Publică (BOP) finanțat de Fundația pentru o Societate Deschisă (1998-2007, anterior Fundația Soros pentru o Societate Deschisă), realizat efectiv de către un juriu format din universitari de la București, Cluj, Iași, Timișoara (vezi , spre exemplu, volumul Berevoescu et al, 1999, bazat în întregime pe date BOP). Din păcate, modelul BOP a fost abandonat din diferite motive. O tentativă recentă de reluare la Academia Română prin INSCOP-ISPRI a fost primită nu cu aprecierile publice pe care le merita ci cu vechile prejudecăți care maschează de fapt alergia politică la cercetările independente de opinie publică. Cu cât se va reveni în România mai repede la formula BOP ca cercetare de opinie independentă , cu microdate accesibile oricui, cu studii de interpretare a datelor, cu atât mai bine. Prejudecățile nu rezolvă problemele. Dimpotrivă.
Desigur, sfaturi utile. Ce faci, însă, ca institut de sondaje, dacă, din n motive , cei intervievați nu declară deschis operatoriilor de interviu intențiile de vot?
Cu alte cuvinte, alegătorul este de vina! Nu este el de vină, niciodată. Numai proiectantul de chestionar de sondaj care nu își ia măsurile de precauție necesare. Tehnic vorbind, puneți în discuție ce se întâmplă în situațiile în care acționează ”spirale tăcerii” (Elizabeth Noelle Neumann). Din teama de a nu rămâne izolați în societate, de a contrazice ”prestigiosul” canal TV – X sau Y, subiectul nu declară cinstit cu cine va vota ci se ia după cei care sunt cei mai zgomotoși în spațiul public. Problema este veche. Soluția la fel. Nu ai decât ca în seria de sondaje care preced alegerile ,în afara intenției personale de vot, să pui și o întrebare de tipul ”cum credeți că vor vota majoritatea românilor”. În felul acesta măsori și dinamica intențiilor personale de vot și pe cea dată de climatul de opinie. De multe ori, structura votului din climatul de opinie este cea care se impune la urne. Atunci când ai un mediu social puternic marcat de controverse publice, de canale media care vor să facă nu să reflecte opinia dominantă, spirala tăcerii devine de neignorat în predicția electorală.
Ați formulat la început câteva concluzii. Ce ați mai adăuga sau nuanța, totuși, după discuție?
Trei cerințe – transparență, profesionalism și înțelegerea factorilor de reducere sau favorablitate a înțelegerii. Nu este cazul în concluzii să dau detalii. Trimit cititorul de interviu interesat de temă la o succintă analiză mai veche, perfect valabilă și acum (Sandu, 2005). Transparența trebuie să vină de la toți actorii importanți ai producerii (institut de sondare și beneficiar direct) și difuzării cercetării de opinie (canale media, beneficiari, institut de sondaje). Desigur, ”transparență” este un cuvânt uzat de indiferență, superficialitate și interese. Și, totuși , este adecvat și în acest caz. Înseamnă, cel puțin răspunsuri oferite din start , nu la cerere, la întrebările : cine a finanțat cercetarea, cum au fost culese datele, cât de reprezentativ este eșantionul, care au fost întrebările marcate de ambiguitate și artificialitate prin faptul că răspunsurile la ele nu corelează cum spune teoria cu date factuale, cum au fost prelucrate datele (ponderat /neponderat, prin recodificare a valorilor lipsă sau nu etc.) și costurile pentru accesibilitatea datelor ( de la fără costuri la acces imposibil). Știu, sună complicat, ”ca la școală”, astfel de cerințe dar altă cale nu există. Sondajele devin instrumente de manipulare a opiniei publice dacă nu iau în seamă astfel de cerințe elementare.
Referințe bibliografice
Berevoescu, I., Chiribucă, D., Comșa, et al. (1999). Feţele schimbării: românii şi provocările tranziţiei. București: Nemira.
Noelle-Neumann, E. (2001). Spirala tăcerii. Opinia publica-învelișul nostru social, București: Comunicare. ro,.
Sandu, D. (2005). Credibilitatea sondajelor de opinie, Prezentare la dezbaterea Controverse in cercetarea opiniei publice, Konrad Adenauer Stiftung, Bucuresti, Octombrie, DOI:10.13140/RG.2.2.28399.38563
Sandu, Dumitru. (2018),Referendumul pentru familie în spirala nemulțumirii sociale, Contributors.ro , 17 octombrie
Sandu, Dumitru. 2019 Intenții de vot ale românilor la europarlamentarele din 2019: comparații europene și sondaje contradictorii Contributors.ro, 26 mai
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Corect, dar foarte tardiv articol care aduce in discutie despre o situatie dezastruoasa :
” Aș începe discuția cu o primă concluzie. Este vorba de lipsă de onestitate sau de profesionalism, sau și de una și de alta, din parte institutelor de sondaj care eșuează în procesul de cercetare.”
In realitate aici nu este vorba numai despre ” institute de sondaj” , ci despre credibilitatea unui intreg domeniu profesional.
Mai mult decat atat, dupa trei decenii este aproape inutil sa mai vorbesti de existenta si respectarea unui cod deontologic atunci cand este evident ca nici sociologia ( un Vasile Dancu a reusit performanta SF sa amestece politicienii cu intelectualii si invers – http://adevarul.ro/news/politica/sondaj-ires-victor-ponta-mai-apreciat-intelectual-roman-interpreteaza-sociologii-rezultat-1_56f50dc95ab6550cb836bc0c/index.html ) , nici psihologia ( un profesor universitar de psihologie a inventat disciplina de ” psiholog in domeniul securitatii nationale” iar Facultatea de Psihologie din Bucuresti a ajuns sa gazduiasca evaluari psihologice pentru .. permisul de port-arma ) , ca sa nu mai vorbim de situatia de-a dreptul comica din domeniul filozofiei (http://www.contributors.ro/editorial/draci-peste-tot-ii/ ) si de situatia de-a dreptul tragica din domeniul justitiei care a resit performanta uluitoare de a apara nu numai drepturile victimelor, ci si …interesele infractorilor. Daca tragem linie si adunam vinovatul de prima instanta pentru prapastia in care a ajuns tara si societatea este clasa politica , dar nu s-ar fi ajuns aici daca mediul universitar si academic ar fi respectat un minim cod deontologic , iar societatea civila si-ar fi mentinut scopurile , obiectivele si prioritatile din anii `90. Restul e tacere.
Completare
„În al doilea rând aș adăuga imediat că toleranța foarte mare la neprofesionalism sau la manipularea prin sondaje se realizează prin contribuții esențiale ale beneficiarilor politici și/sau ale canalelor media superpolitizate (1). Răspunsul pe ani si cazuri de alegeri nu poate fi dat decât prin analize specifice, greu de realizat nu numai ca timp alocat analizei dar si in absența accesului la microdate(2).”
Prestidigitatie foarte abila asupra raporturilor dintre cauza si efect , dar cu rezultate contrare : .
(1) Cand furnizorul nu respecta o deontologie profesionala vina este in primul rand a lui , nu a beneficiarului .
(2) „Analizele specifice greu de realizat ” si „microdatele” sunt de fapt un eufemism ingenios pentru absenta deontologiei profesionale si in acest caz vina principala este tot a furnizorului care trebuie ( sau ar trebui ) sa raspunda in fata comunitatii profesionale din care face parte ( care la randul ei are obligatia implementarii unui cod deontologic !) si in fata legii pentru incalcarea regulilor domeniului.
P.S. Erata : „…care aduce in discutie o situatie dezastruoasa”
Institute???
Va rog sa le numiti! Va rog, integral numele lor.
Cele ce dau sondaje si exit-poll-uri sunt niste biete SRL-uri cu sedii in niste apartamente.
Am avut curioazitatea acum citiva ani sa le caut ca sedii sociale si altceva. Am aflat atunci ca adresele sunt destul de „ciudate”, in sensul ca sunt niste apartamente in niste cladiri…
Faptul ca se cheama INSTITUT induce in opinia romaneasca impresia de o chestie mare, cu sute de angajati, etc, etc. Ceea ce este fals. Dar de, a spus asta Institutul…
Despre metodologie si modul aleatoriu, iar vorbim de glume bune. Intr-o discutie pe un forum acum citiva ani, cineva afirma ca la sectia unde a votat la 2 alegeri sectia a facut parte din esantionul de sondare si ca de fiecare data a fost intervievata. Mai sa fie! Eu nu cred in coincidente.
Detalii legate de datele de sondaj și instituțiile care le-au produs sunt specificate în cadrul celor două materiale menționate la sfârșitul scurtei liste bibliografice din textul de față.
Articolul mi se pare remarcabil si prin diagnoza, cat si prin felul in care propune solutii practice pentru a ajuta publicul (si media, daca vrea, ceea ce este mai problematic), sa deosebeasca facaturile de sondajele „pe bune”.
În alte țări, unele companii media au început să pună condiții operatorilor de sondaje pentru difuzarea rezultatelor lor – a se vedea de exemplu chestionarul anunțat și implementat de CNN – https://edition.cnn.com/2019/07/09/politics/cnn-polling-standards/index.html
Dincolo de arhitectura celor 16 intrebari din chestionar, asupra validitatii carora este cel mai bine sa se pronunte specialistii (mie ca nespecialist mi se par rezonabile si de bun-simt), voi remarca verdictul clar al CNN:
„When journalists weigh whether to report information shared by a source, one of the most important considerations is how that source knows what they say they know. A journalist must be satisfied that the source’s information is solid before it goes out to the public.
Our evaluation of polls and surveys should meet that same standard, and the initial approach ought to be skeptical: A poll’s existence alone does not make it news, and journalists shouldn’t be any more credulous about numbers than they are about words”.
Mulțumesc pentru apreciere. Foarte utilă informația referitoare la grila de estimare a sondajelor propusă de către CNN. Grila ar putea fi adoptată, cu mici modificări, probabil, și de către presa din România. Este o bună tentativă de evaluare a validității sondajului prin informații rezultate din completarea chestionarului de transparență metodologică la care va răspunde firma de sondaj înainte de publicarea rezultatelor. Cele 16 întrebări ale grilei vin în seria celor utlizate deja de către APOR și Roper Centre (vezi pentru detalii, linkul indicat de către comentator). Problema nu este grila ci voința instituțională de a o adopta pentru aplicare.
Ha, ha, ha…
As fi tare curios sa vad care era procedura pentru sondajele CNN din 2016… Nu de alta da’ am fost unulo din subiectii unui sondaj de al lor. Era undeva prin August sau Septembrie 2016 cand am primit uin telefon de la „Gallup & CNN Polling”. De regula nu prea raspund la ele, dar in dupamaiza aia era intr-o dispozitie mai vesela si mi-am zis „hai sa vedem ce-i de capul lor”. Intrebarile au fost decente si legate de intentia de vot la prezidentiale & Congress (atat Senat cat si Camera). Toate ca toate dar dupa ce le-am spus ca intentionez sa-l votez pe Trump au inceptu intrebari de genul „Stiati ca conform unui grup de profesori universitari ineconomie de la primele 20 de universitati ale lumii + nspe laureati de Noble politicile economice ale lui Trump vor provoca colaspul economiei?” Ma amuzam in continuare raspunzandu-le „Trump”. am aflat apoi ca Trump are de gand sa prabuseasca sistemul medical, sa polueze in mod ireparabil apele si aerul, si sa vanda armata americana la rusi (sigur, ca toate astea spuse mult mai elevat). Ma amuzam raspunzandu-le „Trump” asa ca pana la ujrma legatura telefinica s-a intrerupr si banuiesc ca raspunsurile mele n-au mai fost inregistrate. Nu degeaba i se spunei CNN-ului pravda de Atlanta :) si li s-a prabusit audienta la un niivelul la care trebuei sa faca economie la harie igienica si iluminat :)
Dupa alegeri isi smulgeau parul din cap ca oamenii nu raspund onest la sondaje si uite ce cataclisme se produc… Acum schimba kalimera si baga mare cu sondajele „oneste”. Common! Oare in procedurile pentru sondajele din 2016 afirmau ca sonmfajele CNN sunt inclinate spre un(o) anume candidat(a)?! Nu erau si atunci onestitatea personificata?! Nuj se laudau cas-m mai nepatati ca Sfantu’ Gheorghe?!Sa nu uitam ca oama CNN-ului, Donna Brazile, i-a dat lui Hillary cu cateva ziel in avans intrebarile „supriza” ata pentru confrunatrrea ei TV cu Bernie Sanders din primarele partidului bolsevic cat si in cele de la confruntarea natioanla cu Trump. Sigur ca dupa ce s-a aflat de poveste au dat-o afara pe biata creatura. Insa tare ma indoiesc ca aia a lucrat doar de capul ei…
Ceea ce povestiti despre 2016 este ca dintr-un manual de rele practici. Nu stiu sigur cine v-a telefonat, dar sigur trebuia sa inregistrati convorbirea si sa faceti plangere inca de atunci.
Altfel, va urez succes cu Fox News. Va va confirma toate pre-judecatile pe care le-ati afisat. Cu informatia onesta, mai usurel.
Am verificat numărul de telefon. Era de la Gallup/CNN. De asta au și fost sondajele atât de pe lângă. Sondajul factiva a prezis victoria lui Trump dând rezultate corecte pentru toate statele cu excepția lui Michigan unde Trump a câștigat oricum foarte strâns in interiorul marjei de eroare a sondajleor. Dar el devena ăpreședinte și fără sî câștige în Michigan.
Despre „integritatea” mediei de stânga iată aici ce spune un producător CNN filmat cu camera ascunsă în sediul lor. Iar asta DUPĂ alegerile din 2016….
https://www.realclearpolitics.com/video/2017/06/27/american_pravda_project_veritas_catches_cnn_producer_admitting_russia_story_is_bullshit_about_ratings.html
Nu s-a schimbat acolo și nici nu se va schimba nimic până ce nu dau faliment.
Iata o prtezentare a datelor de baza „Rohdaten” si cele „reprezentative”.
http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2019/04/despre-sondaje-de-opinie-si-statistica.html
dl. sociolog scapa din vedere (voit au ba) motivul numero uno al acestor esecuri din sondaje: falsificarea rezultatelor! degeaba voteaza oamenii asa cum le iese sociologilor din calcule, daca softurile STS „rearanjeaza” datele ca sa iasa „cum trebuie”
Pacat ca ati coborat nivelul discutiilor cu aceleasi si aceleasi „argumente” (evident :)) non-politice)
Sunt de acord cu întreg textul, dar îndrăznesc o observație.
Sondajul de opinie reflectă opinia cetățenilor la un moment dat. Decizia de vot poate fi radical diferită.
Radical, spun, pentru că suntem un popor care optează influențat puternic de factori emoționali. Desigur, manipularea și deciziile emoționale sunt și la alte popoare, iar Brexitul este un elocvent exemplu. Însă chiar acest exemplu devine relevant în contextul în care sondajele de opinie arătau că referendumul britanicilor are șanse relativ reduse de a fi în favoarea „exit-ului”.
Cu atât mai mult în cazul nostru, care suntem ceva mai emoționali, precum am zis, sondajele pot arăta altceva decât se constată la vot, iar asta este dincolo de lipsa de profesionalism a sociologilor, ori subordonarea lor politică.
Mulțumesc, domnule Constantin, pentru comentariu si aprecierile implicite. Sigur, factorii emoționali contează. La români, dar , așa cum spuneți, și la alții. Votul final vine, frecvent,însă, pe linia unui trend – fie de opțiuni individuale, fie pe ”climat de opinie”/spirala tăcerii , adecvat măsurate. Identificarea unor astfel de tendințe se face prin sondaje repetate, comparabile în timp. Pe aceste serii cronologice fluctuațiile emoționale sau conjuncturale se vad mai ușor și firmele de sondaj experimentate și oneste știu să facă predicții ajustate și funcție de astfel de tendințe. Pentru europarlamentarele din mai 2019 am analizat mai multe de serii de date ( inclusiv dintr-un eurobarometru mai vechi, vezi ultima referință din lista bibliografică), produse de institute diferite. Structura voturilor înregistrate la urne a fost predictibilă pentru firmele care și-au publicat seriile cronologice de date de sondaj și au furnizat detalieri metodologice în mai mare măsură. În plus, calitatea datelor rezultă și din consistența lor la analiză. Predicțiile bune se fac cu microdate consistente, puternic corelate între ele, în acord cu regularități teoretice din domeniu, ușor de identificat prin analize cantitative specifice. Este unul dintre principalele motive pentru care firmele care produc sondaje ”bolnave”, în complicitate sau nu cu beneficiarii lor, nu se grăbesc să facă publice datele de sondaj, să dea detalii metodologice, să prezinte rezultate pe categorii socio-demografice specifice.
As mai adăuga câteva specificări de clarificare, nu corectare, la seria mea de răspunsuri:
1. Fenomenul pe care îl semnalez – predicții eronate de sondaj în alegerile politice din România de azi, pentru multe sondaje – este real. Nu am vizat o istorie a lui în perioada postdecembristă dar , pentru perioada recentă , sunt suficiente argumentele date în ultimele două referințe bibliografice ale articolului.
2. Ziarele sau canalele media precum și firmele de sondaje care doresc să fie ”de calitate”, în fapt și nu propagandistic, vor trebui să accepte că modele de transparență de tip CNN sunt necesare și posibile. Chiar și în România. Restul – în linia teoriei conspirației, logicii economiei de piața că numai vânzarea știrii contează – sunt simple ideologii politicianiste sau de mărire artificială a profitului. Cu tehnologia de analiză actuală și cu acces la microdate se poate dovedi clar, nu ușor, cât este lipsă de onestitate , de profesionalism sau de corectitudine în organizarea alegerilor , în eșecul predicțiilor.
3. O soluție miracol la impostură, neprofesionalism și complicitate firmă-beneficiar nu există. Soluțiile sugerate, fără a avea pretenția de completitudine, sunt esențiale. Nu le detaliez. Termenii cheie pentru formularea lor sunt: onestitatea, transparență, NEÎNCREDERE în orice firmă de sondaje care nu prezintă public, pe termen mediu, rapoarte metodologice, baze de microdate, date dezagregate credibile. Toate aceste cerințe devin obligatorii, chiar și post-factum, după alegeri, mai ales pentru firmele care , din indiferent ce motive, au făcut predicții grosolan incorecte.
4. Rezolvarea problemelor menționate trece obligatoriu prin conștiința publică a surselor de eroare în sondajele publice, compararea cu mecanismele din societățile care știu valoarea sondajelor pentru democrație, voința de implicare în soluționare a principialilor actori instituționali relevanți în context (firmelor de sondaje, beneficiarilor de sondaje și asociațiilor profesionale specifice).