joi, martie 28, 2024

Drumul ecologic Transdelta. Partea întâi: diagnosticul

Preambul

– Copii, ce întrebări doriți să adresați dlui Cousteau?

– Dacă ne poate spune când vom primi butelii, răspunse o elevă.”

„Este greu de crezut că mai există aşa ceva în Europa!“, se minuna Cousteau în 1991. Întru totul justificat lua ființă Rezervația Biosferei Delta Dunării. Au trecut 30 de ani și astăzi părerea dominantă a locuitorilor este că stuful trebuie ars regulat, pentru a curăța și regenera delta. Și se întâmplă an de an, pe mii de hectare, cu tot cu insectele, moluștele, mamiferele și păsările care l-au impresionat pe marele Cousteau. Carevasăzică, oamenii cred că este datoria lor să dea o mână de ajutor naturii. Cum s-a ajuns aici și ce înseamnă de fapt această preocupare?

Textul de mai jos este prima parte dintr-un articol de sensibilizare a opiniei publice cu privire la vicisitudinile contemporane ale vieții în Delta Dunării, atât cât pot fi ele înțelese și descrise din punctul de vedere al trăitorului în aceste ținuturi arhaice. Partea a doua prezintă soluția construirii unui drum ecologic care să dea o șansă, singura de altfel, la dezvoltare economică și socială oamenilor deltei. De bună seamă, nici prima și nici a doua parte nu emană pretenții de suficiență, dar nădăjduiesc că ele vor ajuta cititorul să treacă hotarul preconcepțiilor rigide despre protejarea Deltei Dunării. După ce vă veți fi lămurit cum stă treaba cu delta și cu soluția propusă, vă invit să susțineți campania Declic pentru acest proiect.

O floare care se ofilește

Bunele intenții pentru deltă și oamenii ei, au rămas prinse în diverse hârtii denumite regulamentar-birocratic strategii. Ultima astfel de intenție a văzut lumina tiparului pe 13 octombrie 2015 în Monitorul Oficial, Nr. 762 bis și măsoară 380 de pagini. Tinerii însă au văzut lumina, părăsind locurile în care s-au născut și au copilărit. Cu un aparat birocratic osificat politic și în grade de rudenie, administrarea deltei pe baze „sustenabile” cu activități de “monitoring”, este azi doar o glumă proastă și un mimetism nereușit, în care din bunele practici europene, doar rădăcinile cuvintelor sunt preluate și folosite în mod iscusit la tipar; este deci mai mult un efort lingvistic. Rezervația a fost impusă, caligrafic din stilou și peste noapte 15 mii de oameni s-au trezit într-un fel de ghetou al sărăciei, fără granițe fizice, dar rupt de civilizație din cauza celor naturale. Statul s-a eschivat de orice fel de investiție semnificativă în infrastructura locală, chipurile pentru a proteja mediul, nici pe acela bine, în realitate din lipsă de viziune și dezinteres. În cele trei decenii scurse, Statul Român a eșuat să ofere localnicilor șanse egale pentru drepturile fundamentale ale omului: (1) dreptul la liberă circulație, (2) accesul la educație și (3) accesul la asistență medicală, fiind de altfel pasibil de un proces răsunător pe această speță, atunci când oamenii vor fi înțeles îndeajuns de bine că viețile lor au fost trase pe sfoară pur și simplu. Astăzi starea mediului în Delta Dunării este mai precară decât la momentul declarării rezervației, deși populația a scăzut cu 50%! Ceea ce n-au înțeles guvernanții și nici nu aveau cum să înțeleagă, dat fiind că ei și-au deprins aptitudinile de lideri într-o epocă de aur în care mediul și economia liberă nu existau nici măcar la nivel de limbaj uzual, este că nu poți proteja mediul ținând oamenii în sărăcie. Se braconează, se poluează, se dă foc, se distruge, se exploatează, tocmai pe seama lipsei de alternative economice, retardului social și civic, care pleacă de la lipsa cronică a mobilității oamenilor. Acest truism, bine ascuns tipografilor de strategii, se aplică în orice comunitate și cu atât mai mult unei “rezervații” umane închise.    

Cei care aveți copii, imaginați-vă că la trecerea în clasa a cincea trebuie să îi trimiteți la Tulcea, în gazdă pe la vreo mătușă, pentru a face o școală mai bună și a avea un drum în viață, căci nu-i așa la noi nu vin educatori, învățători sau profesori. La ce ar veni în izolarea și mizeria unui salariu didactic fără normă completă? Așadar, vă veți vedea copiii mai rar în timpul anului școlar, căci transportul pe apă fie durează o veșnicie cu navele Navrom, 4 ore pentru 70 de km și are loc o dată la 2 zile, fie este un act de curaj în bărcile rapide care au de înfruntat ceața, întunericul, urgia valurilor sau butucii plutitori. Dunărea înghite anual tributul uman. În perioada februarie-martie, ar fi bine nici să nu vă porniți la drum căci sloiurile închid circulația navală chiar și pentru 2 săptămâni, în așteptarea spărgătorului care patrulează de la Galați spre cele trei brațe ale Dunării. De altfel, un drum de 6-8 ore cu spărgătorul, acolo jos la cală, lângă motoare, v-ar lămuri lesne de beatitudinea vieții în deltă. Dar, problema școlarizării tinde să se rezolve de la sine prin rata ridicată a abandonului școlar în deltă. Mai grav este abandonul copiilor la bunici, de către părinții plecați la muncă. Din aceleași motive, nici ei nu pot reveni prea des acasă.

Omul deltei, se scoală cu noaptea în cap și iese pe mare sau pe fluviu la pescuit, trudește cu sapa în mână și pe la cotețe, adună lemne de foc pe malul Dunării sau mai taie câte o salcie ori o tufă de cătină, merge cu căruța sau trage după el un cărucior cu te miri ce sărăcie în el, bea apă sălcie de baltă, mai jumulește o gâscă sălbatică, își duce gunoiul la gârlă, dar cu toate lipsurile, nu se poate spune că nu își ține familia de la un an la altul, atât cât îl ține pe el sănătatea. Iată o viață cu adevărat sustenabilă și suficientă, dar pentru secolul 19. Referitor la sănătate, Comisia Europeană a Dunării ne-a lăsat un spital zdravăn la Sulina care stă în picioare de 150 de ani. Cu investiții minime se putea transforma în spital al Deltei Dunării pentru zona Crișan – Sf. Gheorghe – Chilia. S-a transformat în schimb actul medical în afacerea ambulanțelor pe apă iar prețul unei singure curse concurează cu salariul unui medic. Așa se face că dacă este să îl lase iminent sănătatea, omul deltei are de ales dacă își dă ultima suflare acasă, ori în ambulanță pe valurile sau sloiurile Dunării. Uneori au de ales alții dacă viața lui face cât costul unei intervenții cu elicopterul și acela aterizând aiurea pe câmp. Altfel, pentru probleme medicale generale, drumurile și cazarea la Tulcea, oraș turistic, costă o mică avere. Dar și problema sănătății se rezolvă de la sine căci speranța de viață este cu câțiva ani mai redusă față de media națională.

Poluarea cu plastic a atins cote inimaginabile și nu doar datorită tursimului care se derulează haotic pe aproape orice canal și lac, ci mai ales din lipsa unui răspuns instituțional pentru ecologizare regulată și sistematică. Între Sulina și Sf. Gheorghe, pe litoral se întind 35 de km de plastic, iar urmele fostei gropi de gunoi se văd încă la Sulina pe malul mării, de fapt pe un istm între Dunăre și mare, care ar fi putut fi un loc magic, mai precis, „cel mai estic punct al României” cu care fiecare primar s-a fălit. Prin birourile de la Tulcea se scriu și se rescriu strategii menite să prevină dispariția numelor în latină a diferitelor specii. În tot acest timp bietele viețuitoare sunt hărțuite de motoare non-euro, cu multe zeci de cai putere, de la est la vest și de la nord la sud. Din confortul comisiilor de la București, delta este o cea mai nestemată și unică floare, bună de pus în ramă pe la târgurile internaționale de turism. Ca descendent din această floare, eu care am lăcrimat văzând de la catedră copii de clasa a cincea care nu știu să socotească și am refuzat curcanul de Crăciun întins de mâna muncită a unui localnic nefericit, i-aș implora, i-aș invita, i-aș desfide pe politicienii din tot felul de comisii și agenții, cu opinii deja formate în materie de protecția mediului, să coboare cu picioarele pe glodul drumurilor din deltă sau să se folosească de o căruță trasă de măgăruș și să colinde satele din strategiile lor, dezvoltate sustenabil în ultimii 30 de ani așa cum au gândit domniile lor. Vor trebui să tragă pe la oameni pe-acasă, să îi asculte și se vor întoarce mai înțelepți. Altfel, vizitele de partid, vara, o dată la patru ani, cu fotograf, ziarist de casă și mare alai de funcționari, direct la primar sau la sediu, nu au nicio valoare. Pardon! Au și ele o valoare care se măsoară în kilogramele de pește și icre cu care se întoarce alaiul mai mult sau mai puțin gurmand. Noi ceilalți, ba am “îndrăznit să credem”, ba „se poate”, ba „faptele ne construiesc viitorul”, dar iată că în urma alaiurilor zumzăitoare, rămâne paguba piscicolă, deznădejdea și eventual un articol cu citate de lemn în presa locală “independentă” și acela facturat din banii noștri. Cititor avizat fiind, am surprins delicatețea frivolă a politicienilor, locali o vară la patru ani, transmisă prin vorbe cu mult mai mari decât sinceritatea lor. „Strălucirea de altădată” a Sulinei stă să fie redată din 2016, iar “mirifica deltă” nu a contat niciodată pentru ei, cu atât mai puțin în 2020. Chiar deunăzi ne-au transmis finuț la panou că „merităm mai mult” iar noi, asemenea dulăului care se întoarce la juvăț, tot pe ei i-am dorit.

Educație nu, sănătate nu, apă și canalizare nu, străzi pavate nu, iluminat nu, mobilitate nu, mizerie cu tonele, poluare cu prisosință și sărăcie cât vezi cu ochii. Bine, dar de frumusețea naturală a deltei se bucură toată România pe timpul verii, iar la produsele ei se dedă dionisiac, tot lanțul trofic al politicii, până hăt departe în inima ministerelor. De plătit, plătește doar omul deltei prin viața mizeră pe care o duce. Miliardul de euro, acordat cu mărinimie de către europeni, special pentru Delta Dunării, sărăcită, jumulită, pustiită și ignorată 30 de ani, tocmai a fost cheltuit pe uscat în proporție de 90-95%. Aflați că Babadagul, Jurilovca și Slava Rusă sunt în deltă. Sulina, Periprava și Crișan nu sunt. Explicația stă în reprezentarea electorală nesemnificativă a Deltei Dunării la nivelul județului. Așadar, nu contează omul sau condiția lui socială ci doar procentul cu care sunt păstrate fotoliile călduțe, iar din ele malaxorul concesiunilor și exploatărilor continuă să distrugă delta.

Într-un ecosistem unic în Europa, cu o valoare incomensurabilă a florei și a faunei, de care suntem atât de mândri pe la diferite simpozioane internaționale, numărând extatic, între două pahare de șampanie, zeci de specii de plante și animale, unele endemice, stuful se reface. Puiul de mistreț sau de căprioară ars în timp ce fuge, se reface? Țestoasa seculară mistuită de flăcări se reface? Pisica sălbatică incinerată pe creangă se reface? Lebăda arsă de vie pe ouă se reface? Atmosfera căptușită anual, cu zeci de mii de tone de gaze cu efect de seră și noxe se mai reface? La nenumăratele mele sesizări adresate la toate nivelurile, am primit, doar răspunsuri tragi-comice tipărite pe hârtie, ștampilate, semnate, scanate și trimise pe email. Denotă o incompetență crasă în materie de protecția mediului, la toate palierele birocrației noastre. A observat adormita “Comisie pentru mediu şi echilibru ecologic” intervențiile dlui Mihai Goțiu pe acest subiect în Parlament? Dar interpelările pe care el le-a trimis ministerelor?

Oare nu vede nimeni legătura dintre miile de hectare de viață arse anual și starea de înapoiere economică și socială în care au fost abandonați oamenii din deltă timp de 30 de ani? Oare nu se simte nimeni vinovat pentru drama celor rămași să trăiască în vetrele satelor natale? Dar pentru a celor dezrădăcinați care își caută un rost prin lume? Dar pentru traumele ireversibile cauzate ecosistemului de unii nefericiți care duc o viață la limita barbariei? Europa ne cere reducerea decalajelor între regiuni, incluziunea socială, diversificarea activităților economice, reducerea presiunii asupra resurselor naturale, accesul neîngrădit la educație și la asistență medicală și dezvoltarea rețelelor de transport ecologic. Cu voioșie ne asumăm doar banii Europei, nu și principiile ei. Iată domnilor politicieni rezultatele dezinteresului vostru. Iată urmarea mult clamatei protecții a deltei, ca pretext pentru exploatarea ei. Sunt trei zeci de ani și nu vă putem ierta!

Povestea lecție pentru validații în diferite fotolii

Pe la 1850 Sulina era doar un cătun de pescari și hamali, terorizați de pirați care se foloseau de faptul că traficul de marfă la gurile Dunării necesita transbordarea între corăbii maritime și fluviale. Ca urmare a Războiului Crimeii, încheiat în 1856 își începe activitatea Comisia Europeană a Dunării (CED) reprezentată de Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. Era primul organism economic, politic și dipomatic de anvergură europeană. Puterea executivă a aparținut englezilor și se cunoaște până în zilele noastre. Charles A. Hartley, inginer victorian, a regularizat Dunărea modificându-i la propriu cursul prin dragări pe scară largă și extinzând-o în mare. Ca urmare a investițiilor, comerțul a înflorit imediat iar satul s-a transformat într-un veritabil oraș, cu arhitectură neoclasică și balcanică deopotrivă.

Statuia inginerului Charles Hartley

Investițiile europenilor au fost masive, bine gândite și trainice. S-a adus lemn de esență tare din Africa pentru casele funcționarilor, a fost construit un palat administrativ pe piloni, Danemarca a contribuit cu o uzină de filtrare a apei, s-a deschis un șantier naval și o uzină electrică. Sulina avea la 1890 cheiuri, telegraf, apă curentă, canalizare, iluminat stradal, iar slujbele la CED atrăgeau dulgheri, tâmplari, zidari, piloți, salahori dar și comis-voiajori și diplomați străini. Așa a fost posibil amestecul diverselor etnii: români, francezi, englezi, ruși, greci, italieni, sași, lipoveni, ucrainieni, armeni și turci, într-o comunitate cu viață incredibil de vibrantă chiar și pentru zilele noastre, cu școală, cazinou, biserici (6 culte), spital, ateliere de meșteșuguri și fotografie, teatru, baluri, gazete și competiții sportive. De bună seamă acei oameni nu foloseau resursele naturale, mai mult decât era nevoie pentru hrană, fiindcă ei își câștigau existența din comerț, cărăușie, munca în ateliere, la construcții, pe nave, prin birouri ca agenți ai firmelor de transport și de asigurări etc.

Cum a fost posibilă o asemenea prosperitate de pe urma căreia sulineanul este și acum mândru? Există un singur răspuns, valabil și azi, pe care guvernanții noștri de până acum nu l-au înțeles pe îndelete: mobilitatea. Englezii au făcut orice pentru a mobiliza grânele pe Dunăre, mutând la propriu munții din loc și au sfârșit prin a mobiliza o cultură urbană de excepție, cu o populație de vreo 10 mii de oameni în mijlocul sălbăticiei naturale, fără să o perturbe prea mult. Le-au trebuit cam 30 de ani. Este aceasta o lecție pentru nepotentații zilelor noastre?

Prezentul la Sulina

Tot 30 de ani ne-au trebuit nouă ca să distrugem bruma de civilizație, resursa umană și patrimoniul arhitectural care mai rămăsese în picioare în 1989. Ce nu a distrus războiul și socialismul, am distrus noi prin indiferență în vreme de pace. Astăzi Sulina este o ruină umană și arhitecturală, o plagă larg deschisă dar nevăzută dincolo de brațele Dunării, un simbol european îngenuncheat, fapt pentru care mâna ce împarte banii europenilor prin județ, ar trebui să fie rușinată. De dincolo de istorie, un farmec aparte al orașului încă mai răzbate, dar ca sulinean, oriunde te uiți te podidesc lacrimile. Pereții bijuteriilor de odinioară, astăzi jilavi și schingiuiți, stau să cadă. Pe străzi nu se mai aud nici caleștile, nici fanfara, ci câinii vagabonzi sau vitele, iar în loc de coloritul flamurilor roșu/alb/albastru ale CED, ni se arată tăciunele burlanelor fumegânde pe cenușiul blocurilor. Dar istoria curge acum de-a-ndărătelea, căci orașul redevine sat, negustorii, meșterii, spițerii și dascălii au plecat de mult, cele șase culte au devenit două, iar pirații au reapărut, luând urma banilor publici.

Cu mai mult de jumătate dintre localnici plecați definitiv sau la muncă și cu o natalitate de 6 copii pe an, în oraș a rămas doar neputința, deznădejdea și desigur statutul de obiectiv de interes naţional, acordat prin Ordonanța nr. 125 din 31 august 2000. Suntem în țara hârtiilor și ne facem mici în spatele lor.

Pe lângă lipsa legăturii terestre cu Tulcea, orașul este ținut captiv și de ambiția Consiliului Județean de a păstra Zona Liberă Sulina, regie de stat, sinecură politică, gaură neagră, blocând cele mai valoroase 190 de hectare din intravilanul orașului nostru, ba chiar fentând legea pentru ele și neplătind impozitul aferent. Aceste zone libere au rolul de a stoca marfa în afara jurisdicției naționale, până când este direcționată pe diferite rute maritime, dar la Sulina de 30 de ani nu a mai descărcat nicio navă. S-a găsit totuși o macara a cărei închiriere sporadică, justifică longevitatea regiei. La rândul ei ARBDD ține în litigiu plaja orașului de 12 ani astfel încât orașul nu poate încasa venituri din urma ei. O parte a fostul șantier naval al CED, astăzi în ruine, este și el al Consiliului Județean. Ordonanța 57 din 2019 decretează la Art. 85 că raporturile dintre autoritățile locale și cele județene se bazează pe principiile cooperării, solidarității, egalității de tratament și responsabilității și că nu există raporturi de subordonare ci doar de colaborare, de trei zeci de ani!

_______________________________

PETITIE

Către: Consiliul Județean Tulcea, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ADI ITI Delta Dunării

Transdelta – Drumul ecologic Nufăru-Sulina

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. bine scris. sa traversezi dunarea cu bac ul pe la braila sau galati e o aventura, ca sa nu mai vorbim de „strapungerea” carpatilor cu trenul sau masina. mai bine ti cumperi avion. marii investitori in delta incepind cu sov (vintu) au ars stuful sa nu li se mpotmoleasca salupa, apoi au construit hoteluri cu dejectie directa / rapida n dunare, de au speriat salaul si pastruga. de acum inainte se vor servi mititei cu mustar si arici de mare la protap.

  2. am semnat petitia, am inca o propunere:
    – o regata anuala Tulcea-Sulina, in 2 zile (un weekend) pe categorii
    – caiac (4+1, 8+1 etc), canoe,
    – ambarcatiuni cu vele
    – propulsie electrica
    bineinteles drumul propus pentru construire este necesar

  3. Poate ca sunt crud, dar de ce mai stau oamenii in astfel de localitati?
    Nu ar fi mai simplu sa relocam pe cine doreste la Tulcea, Braila, Galati?

    Stiu ca vor sari multi in sus, spunand ca s-au nascut acolo. Dar acesta nu este un motiv sa te complaci intr-o situatie dramatica.

    Eu as inchide Delta pentru orice investitie si as da subventii cui vrea sa plece. Delta poate ramane cu cateva centre de studiu si atat.

    S-au cheltuit sute de milioane pe Delta Dunarii. Cu rezultate nule. Ca s-a furat, ca nu au fost folosite chibzuit, nu stiu. Dar rezultatul tot zero este.

    Sa fim realisti – ca si oamenii, orasele se nasc, traiesc si mor.

    ===

    O alta mare problema, admitand ca argumentul meu de mai sus este respins, este legat de resursa umana. Este usor sa scrii o lista de dorinte si este relativ usor sa faci rost de bani pentru ele.

    Dar cine sa aplice masurile necesare? Tot mai multi romani de abia stiu sa se semneze. Unii nu inteleg nimic iar altii nu sunt in stare sa se exprime coerent. Cu cine sa aplici masuri de revitalizare a Delta Dunarii?

    Ce specialisti avem? Cei facuti de fabricile de diplome, dupa ce au fost indobitociti prin licee? Cine sa gandeasca – dupa ce ii tampim pe toti prin scoli – care e mai cu motz pleaca din tara, mai nou chiar din timpul liceului? Cine sa infiinteze o fabrica sau sa lucreze in ea, cand toti invata doar „comentarii” si probleme super-imbarligate?

    Romania nu mai e atractiva nici pentru capitalul strain, din cauza fortei de munca slab pregatite si scumpe. Africa vine puternic din urma si atrage astfel de investitii. Cine si de ce sa investeasca in Delta?

    Sa facem un drum printr-o zona care nu e promitatoare nici pentru cetateni si nici pentru investitii? Doar pentru hoteluri, si acelea de fapt mai mult case de vacanta sau cu circuit inchis?

    Ce sa transportam prin Delta? Branza de la Bacau, tuica de la Vaslui si televizoare chiezesti de la Bucursti?

    ===

    Intreaga tara e la pamant, nu vad cum s-ar putea revitaliza doar o bucatica din ea.

  4. Felicitari pentru aceasta atenta documentatie. Cunosc bine Delta Dunarii din postura de masterand, cercetator, turist. Delta acest mirific tinut nu a fost dupa 1948 si pana azi al localnicilor. Dupa 1990 a fost a primarilor, politicienilor,, diversilor afaceristi care si au facut case de vacanta, pensiuni, complexe hoteliere care nu au nicio treaba cu nevoile locuitorilor, ori cu viata satelor. In aceste sate ale deltei, mai mari sau mai mici era nevoie de drumuri locale, transport local pe apa, alim.apa potabila si canalizare, evacuarea gunoaielor, scoli primare gimnazii si licee cu internat. Casele localnicilor trebuiau sa devina gazde pentru turisti,cu arhitectura lor tradtionala, cu ateliere artizanale, cu barci cu vasle, cu ghizi si animatori locali. Ce avem acum este un kitch si un turism de specula, cu interes pentru asa zisi investitori veniti de aiurea si nu unul pentru comunitatea locala. Nici Cons.judetean, primariile si nici ARBDelta Dunarii nu si au inteles ce insemna rezervatie UNESCO, rostul si menirea de a face un turism simplu, durabil si ocrotitor fata de ce ne a daruit cu generozitate Dunarea. Strategiile, multe la numar si de toate felurile, in fapt niste hartoage care nu au crescut calitatea vietii in satele deltei.

    • O viitura de cativa metri inaltime ar „rezolva” multe probleme iar Delta redata naturii.
      Oamenii Deltei actuali sunt de fapt refugiati si deportati de tot felul in urma cu sute de ani, cine ii mai cunoaste si stie de lipoveni ? lipovenii adevarati fiind pe cale de disparitie.
      Cu 30 – 40 dea ni in urma in Delta se vorbea lipoveneste, un grai rusesc/ucrainean, romana nefiind cunoscuta mai de loc. Astazi aproape nimeni in afara celor cativa varstinici mai vorbrsc ruseste.
      Intre timp populatia bastinasa a fost inlocuita de tot felul de aciuti prin Delta pt care pastrarea naturii nu este in primplan, eu nu vor altceva decat sa exploateze la maxim resursele Deltei, daca se poate ilegal pt niste castiguri temporare distrugand tot ce se poate.
      De la varsta de 5 ani cunosc Delta si am vazut transformarile, in tinerete umblam ca barcile cu vasle astazi ele fiind inlocuite cu cele cu motor, barci cu care te poti deplasa pana in cel mai indepartat cotlon Deltei.
      Am vazut branconieri, am gasit plase ilegale lungi de sute de metri, a vazut vanatori care trageau dupa pasari ca dupa talere, am vazut mizerie cat muntele si tot felul de indivizi care stateau cu lunile la pescuit facand dintr-un sport distractiv o mica afacere prin vanzarea pestului prins.
      Astazi abia mai gasesti un caras, pestele care cu ani in urma colcaia prin toate baltile, crapul este prohibitat, crapul, pestele de baza, de sturioni nici vorba si uite asa pana si rosioarele nu sunt lasate sa se inmulteasca.
      Pe vremea comunistilor existau ferme piscicole mari care deversau in fiecare an tone de puiet de peste de tot felul in Delta, astazi ele stau abandonate, distruse de nepasare si indolenta.
      Fiecare incerca sa fure si ciupeasca cat se poate mai mult, de fapt Delta ar trebui inchisa pt cel putin 10 ani pt orice activitate si oamenii evacuati si lasata in plata Domnului, natura are resurse de regenerare imense daca este lasata.

      • Mare dreptate aveti, Marele Baloo! Am vazut cum se produce treptat degradarea acestui minunat colt de natura! Este minunant sa stai cu orele pe un mal de canal secundar, mai izolat, sa vezi pelicanii creti cum isi ingrijesc puii, din cand in cand un grup mic de nurci ori vidre care se joaca in apa, sa admiri mersul elegant a unei egrete, iar prin apa limpede sa vezi niste broaste care cauta o frunza de unde sa cante de zor!

  5. In primul rand delta este un spatiu natural in care pastrera naturii intacte ar trebui sa fie de prim rang si mai putin locul activitatilor economice cu exceptia turismului ecologic.
    Delta ar inca o capacitate imensa de regenerare daca este lasata in pace, renaturarea partii de nord vest intre bratul Sulina si Chilia transformat in teren agricol pe vrema preaimpuscatului ar trebui sa devina o sarcina de baza.
    Spargera digurilor si inundarea terenuilor respective ar reda Deltei si i s-a luat cu forta, mii de hectare de teren reintegrate in circuitul natural.
    Orice incercare de construire a unor drumuri si sosele in in interiorul Deltei ar fi o catastrofa ecologica si ar permite „inundarea” Deltei cu mii de turisti care n-au ce cauta acolo.
    Delta trebuie redata naturii, animalelor, pasarilor si a pestilor ar oameni pe cat se poate determinati sa se retraga din zonele respective catre margini si mai departe.
    Sulina a fost candva un port si oras prosper, vremurile s-au schimbat si nu exista nici o justificare ca in Sulina in afara activitatilor turistice sa reapara activitati industriale.
    In primul rand este necesara o ecoligizare masiva in intregii zone, curata de plastic si orice ramasite a unor activitati industriale, vezi fabrica de nisip de pe grindul Caraorman, ruinele din portul Sulina etc.etc.
    Este nevoie de o singura entitate de control, acum exista parca 5 si toate corupte.
    Interzicerea pescuitului industrial de orice fel in afara celui de agrement si nevoi personale.
    Infiintarea unor ferme piscicole pt reproducerea exclusiva a puietului care sa fie revarsat in Delta.
    Un control strict al tuturor activitatilor turistice, precum interzicerea circulatiei cu barici cu motoare de mare capacitate pe canalele si lacurile din Delta.
    Este nevoie de Interzicerea vanatorii de toate felurile doar pescuitul sportiv reglementat ramand singura activitate sportiva daca o putem numi astfel.
    Trebuie garantat ca litoraul Deltei sa ramana intact fara nici un fel de constructii sau alte activitati decat in zone delimitate la Sulina si Sf.Gheorghe.
    Delta trebuie redata naturii in care oamenii sa fie doar pasageri, vizitatori. atat.

    • Autorul acestui material ar fi bine sa se documenteze despre alte delte din Europa si sa citeasca ce au facut guvernele acelor tari dar si comunitatile locale pentru a gestion aceste minunate peisaje si locuri incarcate de biodiversitate. La noi guvernatorii, numiti politic nu au reusit sa ofere a.ternative economice deltei. Toti presedintii de cons. judetean Tulcea, primarii daca ar fi luati la puricat atent la averi, ar fi greu de dovedit. La fel si asa zisi investitori in turism, dar in plus si pentru evaziune fiscala, caci aici controlul ajunge mai greu sau deloc.

      • Nu exista nicaieri in Europain afara de Wolga, o delta precum cea din Romania, deltele precum cele ale fluviului Rhone, Rhin, Ebro, Po au fost facute praf din dorinta „civilizatorica” a omului aspupra lor.
        Delta poate fi mentinuta numai daca omul nu intervine prin nici un fel de masuri in habitatul ei iar cei care mai traiesc pe acolo trebuie evacuati respectiv numarul rastrans pe cat se poate.

        • Daca analizati cu atentie Delta Camargue si Delta Volga exista niste limite clare de exploatare resurse. In Deltw Dunarii aceste limite exista doar pe hartie. Densitatea populatiei in Delta Dunarii este de 2 loc/kmp, si nu localnicii sunt cauza ci veneticii veniti de aiurea sa faca tot felul de afaceri si coruptia adm. publice judetene si locale dar si a celor din Adm Rezervatiei.

    • Perfect de acord.

      Acum opereaza mai multe institutii locale si ale statului pe teritoriul Deltei, dar fondurile alocate sunt in realitate doar pentru consumul acestor institutii.

      De nevoile reale ale oamenilor din Delta nu se ocupa nimeni, tocmai pentru ca asa ceva ar fi nerentabil pentru aceste institutii. Ele isi justifica doar existenta prin productia de hartoage fara noima.

      Spiritul antreprenorial din zona, nevoia de servicii ale statului de toate felurile (educatie, sanatate etc.) sunt constant neglijate sau mai bine zis acoperite sub tot felul de programe si proiecte fara nicio noima. Si aici nu doar statul joaca un rol nefast, ci si sectorul de afaceri.

  6. Mare păcat de potențialul natural al zonei și de povestea fascinantă a Sulinei! Acest drum pe care îl propuneți poate fi o soluție, alături de alte măsuri necesare, pentru a revitaliza zona pe un model de dezvoltare ecologică, care să protejeze rezervația naturală dar să permită și locuitorilor Deltei să prospere.

    • Nu stiu in ce masura ajuta un drum.

      Insa pana la o solutie cuprinzatoare si pe termen lung, ar fi cazul ca si oamenii Deltei sa fie in mod real sprijiniti.

      Insa pentru asa ceva e nevoie de fapt nu doar de bani, stimulente etc. Ci si de ceva mult mai rar: buna credinta, dublata de un spirit practic.

      • Eu vorbesc despre „Oamenii Deltei” dar, sincer, nu stiu care este proportia acestora in total populatie ce se afla mai mult sau mai putin temporar in Delta.

        Dupa mine, orice masura de moment s-ar aplica ar trebui sa deosebeasca localnicul „autentic” (cu ale sale bune si rele) de noul-venit. Mi-e teama ca ar fi foarte dificil.

  7. Da, Sulina s-a dezvoltat mult după apariția Comisiei Europene a Dunarii, dar imaginea prezentată aici este un pic idilica. Mai realista este cea din Europolis de Jean Bart.
    Gand guvernatorii Rezervației sunt numiți cu sprijinul unor „investitori” de tip Sorin Vântu (vezi cazul jurnalistului Liviu Mihaiu de la Catavencu) nici nu se putea ajunge decât la situația de azi. Ca interesele sunt mari o dovedește mita de un milion de euro oferita de SV lui Bogdan Olteanu, fost deputat PNL si președintele Camerei, pentru a sprijini aceasta numire.

    • Bogdan Olteanu a ajuns apoi viceguvernator al Băncii Naționale a României. Nici nu se putea un om mai potrivit, pentru un nepot de ilegalist (al lui Ghizela Vass) si fin al lui Tăriceanu.

    • Pentru completare Sulina a avut in anul 2000 o foarte buna si detaliata strategie de dezvoltare realizata cu Banca Mondiala. Cu solutii foarte bune, imagini su schite, am citit acest material, din pacate nu s-a pus nimic in practica. De intrebat toti guvernatorii Admin.Rezerv. Biosferei Delta Dunarii alaturi de toti presedintii de cons.jud si primarii orasului Sulina, Au fost cumva trasi cumva raspundere, nici vorba, isi papa bine mersi pensiile generoase si se bucura de averile stranse!

      • Pana in 2007 a BM si USAID actionau in Romania. Dupa aceea, UE a preluat stafeta.

        Insa in 2007 Romania nu indeplinea criteriile de aderare. Nu le indeplineste nici acum.

        Asta inseamna ca BM si USAID nu mai sunt, iar sprijinul UE nu se potriveste – sau mai bine zis face mai mult rau decat bine.

        Cred ca Romania, ca si alte state de prin Est ar trebui „incubata”, adica revenit la un sprijin de tip PHARE. Este insa foarte dificil, pentru ca indicatorii macroeconomici ai Romaniei arata rezonabil.
        ===
        Cum sunt multi de parere, cam pana in 1995, poate 2000, Romania a avut un curs ascendent, inversat insa dupa aceea. Urmarile nefaste sunt ascunse de efectele imprumuturilor masive.

        Aceasta situatie se transpune si la nivelul Deltei, ramasa de fapt singura, prada bunului plac, intr-un stat slab (SOV: „Intariti-va statul!” :-)).

      • Banca mondiala nu tine de cont nici de mediul inconjurator si nici de ecologie, pt ei dezvoltaree inseamna profit iar Delta nu trebuie sa urmeze acesta logica.

        • Intr-un fel. Profitul din DD nu vine din exploatarea sa turistica, ci din valorificarea resursei genetice, spre pilda. Profit trebui sa existe in orice, si aici BM are dreptate. Cum se face, asta e alta poveste.

        • Daca nu ati citit acest studiu referitor la orasul Sulina, nu faceti afirmatii gratuite. Tocmai ca Banca Mondiala a pus accent pe pastrarea biodiversitatii naturale si micilor sate deltaice. Multe le am strabatut pe jos si cunosc foartr bine acest spatiu deltaic. Una sa mergi ca turist in trecere si alta sa locuiesti cateva luni, realitatea se simte altfel.

  8. Acest articol, scris cu competență și înțelepciune, e un strigăt de disperare într-o țară în care populația e sechestrata cu un calus virtual la gură.

  9. Citești, parcă un scenariu de film horror, parcă descrierea unui lagăr de exterminare sistematică a ultimelor urme de civilizație umană. S-a confectionat, bine concepută, prin hârțoage cu iz oficial, adică ordine de ministru, directive europene, hotărâri legiuitoare date prin parlament etc, pâlnia cu gâtul larg, prin care se scurg in multe buzunare șuvoaie de parale, că euro, că lei-tramvai, al căror zornăit doar ajunge pe la urechile băștinașilor, atâția câți mai sunt.
    Dacă vreți sa plângeți cu lacrimi reale, treceți prin Caraorman. Imaginile, realitatea și suferința umană nu se pot descrie, musai trebuie văzute, ca să-ți poți imagina până unde duce latura criminală a speciei umane.
    Totul pe acele locuri geme, plânge, scrâșnește, tăcut, surd, neputincios, fără ca cineva sa vadă sau să audă cu ochi sau urechi „oficiale”.
    Delta Dunării reală, a rămas doar în Wikipedia sau prin ceva documentare pe YouTube, în memoria colectivă.
    In rest, nu uită șmecherii care au acaparat terenuri cu firfică, pe care si-au plantat pensiuni cu aer de ilustrate de epocă, să-și plătească reclame prin gura escăi, să-ți arate ce bine se mănâncă, se doarme la ei și cât de mirifică e delta, dar doar în fotomontaje atent croite. La sfârșit ți se mai spune că un sejur este accesibil la „doar” o nimica toată, de câteva mii de lei. Oare localnicii care deservesc pe acolo pot aduna ceva să-și cumpere pentru iarnă niscaiva provizii de supraviețuire ?
    Sunt imens de multe de spus, dar cui ? Aude cineva ? Schimba cineva, ceva ? Câinele latră, caravana se duce…

    • Asa oameni, asa civilizatie, asa Delta. Nu putem avea ceva care sa ne depaseasca ca valoare si care doar sa ne pice de-a gata. Tendinta unor realitati cum e Delta e sa coboare la nivelul nostru ca societate.

  10. Curse navale de mic tradic către Vilcovo, Izmail, Cetatea Albă, Odesa, sau pe coasta Mării negre, ce frumos ar fi…

  11. Cred ca mai traieste pe undeva prin Brussel, pitit dupa fustele sotiei Crin Antonescu.
    Dansu-i de fel din Tulcea.
    Oare nu-i crapa obrazul de rusine ca nu a fost capabil sa lase macar un „lucru bine facut ” pentru tara lui, in raiul dumnezeiesc in care a venit pe lume?
    Dar de fapt, normal era sa le pese tuturor istoricilor care au stat ani de-a randul cu ochii pe vestigiile de la Argamum coordonati de Zoe Petre, alt reprezentant important al puterii politice post iliescoromaniote.

  12. am o veste proasta, daca se doreste prezervarea Deltei nu e decit o solutie, retragerea oamenilor de acolo. Orice drum „ecologic”, ma apuca risu cind aud de asa ceva, ca tocmai am mincat o friptura ecologica, in singe, orice constructie e un cui in cosciugul Deltei.
    Singura lucrare folositoare, pe care ar putea s-o faca omul, ar fi firltrarea gunoaielor care vin din aval.
    Si singurul turism, cit de cit, ecologic ar putea fi doar tursimul cu slepuri plutitoare, dormitor de cinci stele, adica sa fie atit de scumpe incit sa nu poata patrunde prea multi.

    Stiu ca nu e democratic, dar Delta nu stie ce e aia democratie.

    • O astfel de politica de restrangere a turismului prin preturi si autorizatii o practica Namibia (din cate stiu). Cu bune rezultate.

  13. Un articol din ciclul „Pământul e rotund”, care nu spune nimic nou, dar mai stoarce o lacrimă pe tastatură.
    Știm de multă vreme că Delta e sugrumată economic, că oamenii Deltei sunt din ce în ce mai puțin și că o duc greu, în timp ce mafioții aciuați cu diverse afaceri (imobiliare, piscicole etc) o duc minunat. Mai știm și că corupția oficialilor de la Tulcea și București nu e întrecută decât de festivismul cu care aceștia se produc pe la diverse „eventuri” cu icre de știucă. Și că, în aceste condiții, situația ecosistemelor deltaice se deteriorează de la an la an. Bun, nimic nou.
    Și totuși, care e soluția pe care autorul o propune ? Păi, un drum de la Nufăru la Sulina și înapoi. Acuma nu zic că nu ar fi util, în special pentru oamenii Deltei. Dar prima grijă a autorilor genialei idei e să precizeze că drumul va fi „dedicat exclusiv automobilelor cu un nivel de poluare foarte scăzut sau chiar zero (automobile electrice)”, ca și când deadea Timofei ar avea Tesla parcată în șopron… Dar nu, că drumul nu e pentru deadea Timofei, e pentru cocalarul de București cu Porsche hibrid, care s-ar plictisi să facă câteva ore de la Tulcea la Sulina pe apă (după cum se poate vedea chiar în comentariile unora care au semnat petiția !), și trebuie să ajungă la capătul țării cu cașcarabeta proprietate personală. Bine, nu mi-e clar deloc în ce fel a permite accesul doar autovehiculelor nepoluante ar limita cantitatea de gunoaie, mirosul de grătar, decibelii de manele și stuful culcat la pământ lăsate în urmă de „turiști”, dar probabil că sunt eu prea greu de cap.
    Aș semna bucuros orice petiție inițiată de cineva care are nu doar talent literar, dar și ceva idei practice despre cum poți împăca capra dezvoltării comunitare cu varza protecției mediului. Din păcate, „declicii” nu par să se numere printre aceștia.

    • Omul e specialist in acceleratoare de paticule indoctrinat verde in Suedia . Cosmopolit asa cum ii sade bine oricarui propagandist neobolsevic. Ocupatia lor este sa traga semnale de alarma ca Vasile Roaita si sa-si adauge articole la CV. Curat valoare adaugata, curat specialist in urbanism si ecologie. Multe limbi de lemn verde si mult batut apa deltei in piua.

    • @Tescovin, ați tabarit cu grosolanie pe autorul articolului pentru că și-a permis să informeze, cînd de fapt toată lumea ar trebui să aibă bunul simț să-l intrebe pe binecunoscutul Tescovin, că numai el știe.
      P.S. Observați că eu îmi semnez întotdeauna comentariile cu numele adevărat, spre deosebire…

      • – Vă rog să-mi arătați în textul meu unde am fost grosolan ! Am înjurat ? Am fost neam prost ? Am folosit cuvinte obscene ? Nu am nimic cu autorul, nu îl cunosc, nu mă cunoaște. Am expus câteva opinii care se referă strict la articol și la ideea de la baza lui. Dacă opiniile mele sunt divergente cu ale autorului și cu ale dvs., se cheamă că sunt grosolan ? Dacă sunteți adeptul „unității de monolit”, cred că ați greșit adresa. Contributors e o platformă unde oamenii dezbat liber (încă…)
        – Cu ce vă împiedică faptul că nu-mi expun identitatea personală pe o pagină publică în a discuta ideile pe care le prezint ? Dvs. dezbateți omul sau ideea ?

    • Inteleg ca naduful tescovinean e in principal pe „cocalarul de București cu Porsche hibrid”, nu pe autor sau pe solutia practica de a construi un drum in zona, adica un inceput de infrastructutra fara de care pretentia de civilizatie tescovineana e la fel de ipocrita precum susmentionatii hibrizi.
      In filonul asta ma astept ca naduful tescovinean sa propuna ceva in genul folosirii cailor salbatici de la Letea pentru tractare auto-artizanala (evident dupa cateva sedinte de teambuilding cu imblanzitorii locali).
      Autorul a anuntat insa si partea doua la articol, deci rabdare inainte de a aplica critica devastatoare cu cuvinte neiertatoare menita sa faca pe creier vezici usturatoare.
      Ca exemplu in completare la un drum de 30 milioane euro ar fi autobuze electrice (6 autobuze x 300.000 euro, sau 6×400.000 cu tot cu spaga), sau macar credite pentru solutii electrice individuale (5000/lei vehicul) vandute la Brasov
      https://www.moveeco.ro/
      sau
      https://www.remorciromania.ro/produse/vehicule-electrice.html

  14. Superfelicitări pentru articol!Ați punctat,ca nimeni altul,o stare de lucruri în care băltim(cu acordul majorității) de mulți ani.La ora actuală,ecologismul este doar motiv de campanie electorală și așa cum este el abordat la nivelul actual,se concretizează în a cita papagalicește enunțuri formulate de alții,fără o analiză a modului în care acestea se pot aplica benefic pentru toți, în Romania.Acum ne aflăm,părerea mea, încă în etapa formelor fără fond chiar dacă ne (auto)numim ecologiști,iubitori de mediu,etc.Dar cu fondul problemei,cum rămâne?
    Aș dori să comunic mai îndeaproape cu dvs.,am o oarecare experiență practică în domeniu.

  15. Soarta Sulinei e legată de Galați si de redeschiderea unor vechi rute comerciale spre marea Baltică.
    Drumurile ecologice si toata poliția țin de Guvernatorul Deltei, care probabil are nevoie de puteri sporite si de un buget mai consistent…
    Aveți nevoieprobabil si de un prinț Charles/… o vedetă, un Leon ardo Di Capra!

    • Eu cred ca Patzaichin stie mai multe despre nevoile oamenilor de acolo decat printii si actorii de aiurea. E un mare caracter cu recunoastere nationala si internationala.
      Este implicat direct, de multi ani in proiecte de imbunatatire a vietii celor din Delta.

      • Da adevarat stie f.multe, are si asociatie. A demarat multe actiuni pozitive. Dar traficul de influenta si coruptia de aici sunt mai tari decat pagaia sportivului. Prin un recent program dr finantare UE DD a avut la dispozitie 1 miliard de euro pentru comunitatile locale de care au profitat veneticii.

        • Eu cred ca și aia din Sulina erau tot venetici!
          Nu inteleg de ce nu cereti si demolarea Sighișoarei, ca nici o autostrada sa nu treaca muntii disturband habitatul țânțarului cu coada neagra, carcalacului pamantiu si parshului auriu, daca tot vreti astuparea canalului Sulina si alungarea locuitorilor Deltei. Poate ar trebui alungati si locuitorii Transilvaniei despădurite, cel putin de pe linga padurile virgine si parcurile nationale!

  16. Domnule. Problemele semnalate de dvs. in acest articol sunt exacte si necesita o rezolvare. Numai ca aceasta nu va veni niciodata pe calea unei sosele construite in mijlocul unei delte si asa distrusa de multele-i mutilari la care a fost supusa. O sosea nu ar face decat sa o polueze si mai mult, infinitul sir de masini ce-ar veni aici nu ar face decat sa ingreuneze colectarea gunoaielor, caci, haideti sa privim vaile muntilor, a dealurilor noastre din aceasta tara si vom vedea, cu extrem de putina imaginatie, ce va urma. Munti de gunoaie, o multime de turisti veniti sa vada minunea….Nu , sub nici o forma , o sosea nu va face ordine in problemele deltei ci le va amplifica. Nu mai amintim decat ca o constructie atat de compicata este extrem de futurista si va provoca un deranj urias peste tot unde se va construi. Priviti cat de greu se face faleza si aici avem tot ce trebuie.
    NU stiu care va sunt interesele, vad un asalt furibund asupra oamenilor cu o petitie, dar va spunem, noi, organizatiile de protectia pasarilor ne vom opune cat vom putea de mult impotriva construirii acestei prost gandite iluzii aducatoare de bani frumosi prin ceva buzunare.

    • @baciu mihai
      domle mai bine sa nu punem etichete gen „o constructie atat de compicata este extrem de futurista” la o cale de acces pe uscat de 60 km, pentru care sunt destule rezolvari ecologice. Nu este nici complicat si cu atat mai putin futurist – in SUA astfel de lucruri s-au facut in urma cu peste 100 ani (Florida Keys, pe apa, sau pe uscat drumuri prin marile rezervatii Yellowstone, etc etc)
      In fine, o petitie poate fi „asalt furibund” doar daca folosim pixul pentru a injunghia oponentul, iar interese sigur aveti si dvs, dincolo de sorele pasari

      • Drumurile de mers auto in marile parcuri nationale americane si canadiene sunt marginale, prin psrcuri nu sunt decat poteci pedestre ori ecvestre. Ori mergi pe jos ori calare.

        • in ce filme ati vazut asta (poteci „ecvestre” …asta poate prin 1860?) daca chiar mergeati acolo vedeati altceva (inclusiv lipsa gunoaielor aruncate din masina).
          In plus nu stiu vreun caz in care „dispare” un miliard de dolari in „investitii” intr-un parc din SUA, lucru pe care din pacate il vedem aici.

          • Va invit sa va docunentati pe site-urile in lb engleza a marilor parcuri nationale si naturale. Acestea au trei zone, zona stricta de protectie, zona tampon si zona asa zisa economica. Mici investitii in infrastructura si turism sunt posibile doar in zona economica, in rest sunt interzise. Va rog, inainte ds a da cu tifla, cititi mai mult si mai temeinic!

            • textele sunt interpretabile (tifla e o „pedeapsa” rezonabila pentru cei care citesc dar nu pricep), de-aia am propus sa mergeti acolo, sa vedeti si sa intelegeti inainte de a scrie ca nu exista drumuri pavate in marile parcuri si rezervatii americane,
              Dar sa fiu mai clar: mizeria cea mai mare nu e cea adusa de infrastructura, ci de coruptie, atat la figurat cat si la propriu. Traficul si curatenia/poluarea intr-o zona pot fi controlate foarte clar si eficient (sau temeinic) in absenta coruptiei, insa pare imposibil intr-un loc unde a „disparut” miliardu fara urme

  17. Trebuie foarte bine cumpanit intre turismul de masa si cel ecologic. Delta nu este o zona pentru resorturi de lux, acvaparcuri, piscine si ski nautic si sute de nave rapide. Singura ei valenta si principalul punct de atractie este un turism ecologic, specializat, pentru cei interesati de observarea naturii, a pasarilor, pescuit (cu eliberarea tuturor capturilor). Eventual se pot identifica cateva zone deja degradate de turismul prost inteles cu hoteluri de statiuni montane si restaurante pentru petreceri, unde sa se dezvolate astfel de infrastructura. Restul Deltei trebuie protejata cu implicarea si spre beneficiul locuitorilor, incurajarea ocupatiilor traditionale, subventii pentru mentinerea acestora si turism restrans specializat in casele localnicilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Bonțoiu
Cristian Bonțoiu
Are originile naturale la Sulina și Maliuc, în Delta Dunării. A absolvit Facultatea de Fizică la Universitatea Babeș-Bolyai și un master în fizică cuantică la Institutul Regal de Tehnologie (KTH) din Stockholm. A lucrat în domeniul proiectării acceleratoarelor de particule la Sincrotrone Trieste în Italia, Imperial College în Londra și la Universitatea din Huelva în Spania, având contribuții la proiectele Fermi FEL și Neutrino Factory. Este în prezent doctorand în fizica interacțiunilor laser-plasmă la Universitatea din Liverpool.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro