joi, octombrie 28, 2021

Drumul european al Georgiei

La treizeci de ani de la declararea celei de a doua independențe, și la treisprezece ani distanță de la războiul ruso – georgian de cinci zile[1] purtat pentru controlul teritoriului separatist Osetia de Sud, Georgia a devenit un stat ferm angrenat pe calea unui proces de asociere cât mai apropiat de Uniunea Europeană. La rândul său Bruxelles ul a lansat o ofertă concretă vecinilor săi din est, ofertă la care aceștia aveau să răspundă diferit[2].

Emergența Politicii Europene de Vecinătate și a Parteneriatului Estic

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) apărută formal în 2004 s-a născut ca un instrument concret prin care Bruxelles a încercat să își proiecteze interesele normative – promovarea păcii și a securității, a drepturilor omului, statului de drept și interesele strategice – protejarea intereselor comerciale, gestionarea migrației sau securitatea energetică în vecinătatea sudică și estică[3]. Statele vizate de această inițiativă urmau să îndeplinească o serie de reforme în domenii precum consolidarea democrației, statul de drept, economia de piață sau drepturile omului în schimbul primirii unor recompense precum ajutor financiar, posibilitatea de a vinde produsele proprii pe piața europeană în cadrul unei zone de liber schimb sau acordarea unui regim de liberalizare a vizelor. Cu toate acestea, lipsea promisiunea unei viitoare integrări europene.  Mai mult, în anul 2009 dimensiunea estică a PEV a fost consolidată prin lansarea inițiativei polono – suedeze numită Parteneriatul Estic adresat Armeniei, Azerbaidjanului, Belarus, Georgiei, Republicii Moldova si Ucrainei[4]. Această inițiativă urmează logica PEV, dar oferă recompense mult mai puternice cum ar fi posibilitatea semnării unui Acord de Asociere si integrarea într-o zonă de liber schimb aprofundată si cuprinzătoare cu UE (ZLSAC)[5], un proces de liberalizare a vizelor, ajutor mai consistent pentru IMM și societatea civilă.

Evenimentele din ultimii zece ani (evenimentele din estul Ucrainei, deciziile individuale ale membrilor PaE, alte crize internaționale precum migrația de la periferia sudică a UE)  au determinat Uniunea Europeană să își schimbe abordarea inscripționată în PEV/PaE, iar acest lucru se poate observa atât lecturând documentele oficiale ale Bruxellesului, dar și urmărind acțiunile UE de la fața locului. Așadar, de la ambiția de a transforma[6] vecinătatea estică (și sudică), Bruxelles ul avea să vorbească despre stabilizarea acestei zone, așa cum este specificat în varianta revizuită a PEV din 2015[7]. Această abordare este mult mai pragmatică și se concentrează pe consolidarea instituțională din statele în cauză prin implementarea unor reforme în domenii precum democrație, stat de drept, economie de piață, drepturile omului sau domenii ca politicile de mediu și digitalizare.

Privind în continuare liniile de acțiune dedicate orizontului post 2020, respectiv agenda ”20 de livrabile pentru 2020”  Bruxelles vorbește despre îmbunătățirea rezilienței statelor PaE: 1) împreună pentru economii reziliente, sustenabile și integrate, 2) împreună pentru instituții responsabile, stat de drept și securitate, 3) împreună către reziliență de mediu și climatică, 4) împreună pentru reziliență și transformare digitală, 5) împreună pentru societăți reziliente, echitabile și inclusive[8].

Georgia și opțiunea europeană

            Sursă: History of War, disponinibil la https://www.historyanswers.co.uk/history-of-war/the-1991-south-ossetian-war/

Din cadrul grupului de state membre ale Parteneriatului Estic, Georgia se distinge ca fiind țara care a păstrat cursul european și încearcă să implementeze reformele cerute în acordurile semnate cu Uniunea Europeană. Țara face parte dintr-o regiune de  o importanță strategică deosebită pentru Europa, deci inclusiv pentru România, fiind zonă de tranzit între Europa si Asia si fiind legată de mai multe proiecte economice, în special din domeniul energiei. Dintre acestea putem aminti TRACECA (Transport Corridor Europe Caucasus Asia), proiect destinat transportului, INNOGATE (Interstate Oil and Gas Transport), oleoductul Baku – Tbilisi – Ceyhan sau (BTC) sau gazoductul South Caucasus Gas Pipeline (SCP), ultimele două extrem de importante pentru securitatea energetică a Uniunii Europene[9].

            Pentru a înțelege politica externă a Georgiei este nevoiă să aruncăm o scurtă privire asupra paradigmelor ce domină peisajul politic intern, jocul strategic al elitelor politice și gradul de permisivitate al unor idei noi în peisajul politic intern.

  1. Scurtă evoluție istorică

La scurt timp după declararea independenței în anul 1918 Georgia, pentru a scăpa de sub influența viitoarei URSS, încearcă să se integreze în comunitatea internațională aplicând pentru Liga Națiunilor[10], însă fără succes. Totodată, la mică distanță după obținerea celei de a doua independențe în aprilie 1991, Georgia este primul stat din Caucazul de Sud care devine membru al Consiliului Europei[11]

Anii 1990 pot fi considerați o perioadă neagră pentru statul din Caucazul de Sud fiind marcați de  conflicte cu cele două teritorii separatiste Abkhazia și Osetia de Sud, o lovitură de stat împotriva primului președinte, o împărțire a puterii între centru și guvernatori locali, instituții slabe, economie subterană și chiar incapacitatea statului de a-și exercita monopolul legitim asupra violenței[12]. Procesul de stabilizare și modernizarea al Georgiei a început sub președinția lui Mikheil Saakashvili (2004 – 2013).  Acesta se definea ca fiind un ”state builder” propunându-și două obiective concrete: reintegrarea teritoriilor separatiste Osetia de Sud, Abkhazia și Adjaria[13] și integrarea Georgiei în NATO și Uniunea Europeană[14].  Saakashvili a fost cel care a dat tonul unor valuri de proteste pașnice la adresa regimului Shevarnadze – un regim hibrid cu instituții slabe dar care a permis și anumite reforme democratice și în consecință abordarea unor idei noi – , cunoscute sub numele de ”revoluția trandafirilor” din 2003.  Evenimentul în sine a avut un impact crucial și pe plan extern. În opinia experților acesta pare a fi evenimentul care a determinat Bruxelles să includă Caucazul de Sud în Politica Europeană de Vecinătate[15].  Tensiunile cu teritoriile separatiste aveau să se reaprindă în 2008 când Georgia a trecut prin așa zisul ”război de 5 zile” pierzând de facto Abkhazia și Osetia de Sud[16]. Erodat de evenimentele din august 2008, dar și de chestiuni interne partidul constituit de Saakahsvili – Mișcarea Națională Unită – va pierde în anul 2012 alegerile parlamentare în favoarea coaliției Visul Georgian, care domină peisajul politic până în prezent. Trebuie menționat că, în ciuda tranziției de putere factorii decizionali de la Tbilisi rămân fideli parcursului european al Georgiei, putându-se chiar vorbi de mai mult pragmatism în gestionarea relațiilor cu anumiți actori internaționali.

(Prima vizită a unui președinte american în Georgia. Întâlnirea dintre G.W. Bush și M. Saakashvili, 2005. Sursă: pagina de facebook a președintelui Saakashvili)

  • Asocierea prezentă dintre Georgia și Uniunea Europeană după lansarea PaE

Revenind la asocierea dintre Georgia și Uniunea Europeană, conform Strategiei Naționale de Securitate, Georgia se definește ca un stat ce aparține spațiului euro – atlantic și care aspiră la a deveni membră în structurile europene și euro atlantice, lucru ce va duce la întărirea securității statului[17].  Rusia este văzută ca principala amenințare la adresa Georgiei, existând un risc real în concepția factorilor decizionali de la Tbilisi pentru o nouă agresiune[18].

Așa cum indică cifrele, Uniunea Europeană ( în cazul în care calculăm ca bloc unitar) este cel mai mare partener econmic al Georgiei, schimburile comerciale dintre cele două părți reprezentând aproximativ 23% din totalul importurilor și exporturilor dintre Georga și diverși parteneri internaționali, fiind urmată de Rusia (12%), Turcia (11,65%) și China (11,6%)[19].  De asemenea, țara a fost inclusă în inițiativa Team Europe prin care UE a acordat suma de 183 milioane de Euro sub formă de granturi pentru a combate efectele pandemiei[20]. Totodată, UE a rămas un susținător al integrității teritoriale a Georgiei în interiorul frontierelor sale recunoscute internațional, iar Reprezentantul Special al UE co prezidează formatul Discuțiilor Internaționale de la Geneva[21], alături de OSCE și ONU dedicat gestionării situației de după războiul din agusut 2008. 

După intrarea în vigoare a Acordului de Asociere dintre Georgia și Uniunea Europeană la data de 1 iulie 2016, rapoarte UE dar și alte măsurători internaționale indică un progres evident al Georgiei în ceea ce privește aproximarea față de standardele europene. Spre exemplu, conform World Bank Doing Business  – Ușurința de a crea o afacere – pe anul 2020 Georgia ocupă locul 7 din 190 de state analizate. Clasificarea este relevantă deoarece topul WB analizează aspecte precum ușurința de a deschide o afacere, protejarea dreptului de proprietate, respectarea contracelor comerciale, comerțul exterior sau accesul la credite[22]. Totuși, această clasificare nu este sinonimă cu potențialul economic al Georgiei. Doar subliniază faptul că barierele birocratice sunt minimale și există condiții propice pentru deschiderea unei afaceri. Într-un ton asemănător,  în topul libertății economice măsurat de Herritage Foundation, Georgia ocupă locul 12 dintr-un total de 178 de state luate în calcul. Uitându-ne pe componentele indexului putem observa scoruri foarte bune în domenii legate de eficiența reglementării (libertatea de a deschide o afacere, libertatea forței de muncă, libertatea monetară), dimensiunea guvernamentală (cheltuielile aparatului guvernamental, povara taxelor, sănătatea fiscaclă) și scoruri mai puțin favorabile în domenii ca statul de drept (dreptul proprietății, integritatea guvernamentală, eficiența sistemului juridic). [23]

Același trend se regăsește și în ultimul ”Raport despre progres” înaintat de Comisia Europeană. UE recunoaștere angajamentul Georgiei în ceea ce privește implementarea AA/ZLSAC, în ciuda provocărilor reprezentate de pandemia COVID 19. Cu toate acestea, este nevoie de mai mult efort în domenii precum reforma judiciară și diminuarea polarizării politice[24]. În ciuda reformelor înregistrate, în special în domeniul economic, documentul subliniază faptul că mai sunt lucruri importante de pus la punct precum: independența și responsabilitatea sistemului judiciar. Pe de altă parte este nevoie și de o economie verde și progres în ceea ce privește digitalizarea și alfabetizarea digitală[25]. Însă una dintre marile probleme politice ale Georgiei, o reprezintă peisajul politic in sine, care este puternic polarizat și separat în principiu în susținătorii ”Visului Georgian” (formațiune constituită de fost premier, magnatul Bidzina Ivanishvili) și ”Mișcarea Națională Unită” (formațiune înființată de fostul președinte Mikheil Saakashvili), ceee ce în viziunea experților poate duce la instabilitate politică, diminuarea responsabilității guvernamentale, divizează societatea în două tabere polarizate și lasă puțin spațiu pentru discuții temperate asupra chestiunilor politice[26]

            În schimb, o presiune asupra politicului în ceea ce privește implementarea cerințelor europene a venit din societatea civilă  care s-a implicat activ în responsabilizarea instituțiilor publice cu privire la implementarea AA/ZLSAC [27]. De asemenea, în contextul pandemiei societatea civilă s-a mobilizat exemplar pentru a-i ajuta pe cei aflați în suferință.  Majoritatea populației susține parcursul european al țării, asa cum indică si recentele sondaje de opinie efectuate în acest sens. Conform unui studiu realizat în 2019, 42% din populația Georgiei are cunstințe despre AA/ZLSAC, iar procentul cunoașterii crește proporțional cu nivelul de educație al respondenților[28]. 81% dintre respondenți consideră că asocierea cu UE va avea un impact pozitiv asupra posibilităților de a vinde mărfurile georgiene în UE si totodată asupra serviciilor sanitare si a politicilor în domeniul educației. Acest trend este confirmat si de măsurătorile efectuate în ultimii zece ani de către  Caucasus Research Resource Center (CRRC).  La întrebarea ” În ce măsură susțineți integrarea Georgiei în Uniunea Europeană?” s-a răspuns în felul următor:

 Nu susținem delocParțial nu susținemSusținem parțialSusținem pe deplinParțial susținem,parțial nu susținemNu știu /refuz
20204332411110
20195428242513
20178628172813
20158824182715
20134431341710
20121234381312
20113230391312

(sursă Civil Georgia, 2.02.2021, disponibil la https://civil.ge/archives/394470 )

După cum se poate observa din primul sondaj, în jur de 73% din populația Georgiei dorește integrarea țării în Uniunea Europeană.

Deși au fost semnalate probleme evidente, raportul Comisiei concluzionează că Georgia rămâne angajată în implementarea obligațiilor din Acordul de Asociere în ciuda provocărilor cauzate de pandemia Covid 19[29].

Relația cu Rusia și teritoriile separatiste

În ceea ce privește relația cu Rusia, la un moment dat s-a încercat o abordare pragmatică de normalizare a  relațiilor cu vecinul din nord, abordare care chiar a avut rezultate concrete. Astfel, avea să fie desemnat un reprezentant special al premierului georgian pentru relația cu Moscova[30], aveau să se intensifice relațiile culturale dintre cele două state[31] și cel mai important în 2013 se vor relua relațiile economice între cele două țări[32]. Relația bilaterală dintre Tbilisi și Moscova va intra pe un trend descendent în contextul scandalului privind mutarea efectivă a graniței dintre Osetia de Sud și Georgia de către soldații ruși din zonă cu statut de forțe de menținere a păcii, aceștia acaparând practic teritoriu georgian[33] și încheierea unor tratate de alianță și integrare între Rusia și Abkhazia, respectiv Osetia de Sud[34].

În ciuda conflictului din 2008, Tbilisi a demarat acțiuni de integrare a teritoriilor separatiste Abkhazia și Osetia de Sud, adoptând o lege cadru prin care se dorea facilitarea oportunităților de negociere de o parte și de alta a liniei de diviziune, îmbunătățirea oportunităților în domeniul educației pentru tinerii din cele două entități teritoriale în Georgia și în străinătate, simplificarea accesului la beneficii integrării în UE (liberalizarea vizelor, comerț liber, etc) [35]. Oferta însă, a fost refuzată. În data de 5 august a.c. adjunctul departamentului de presă al Ministerului de Externe al Rusiei, Alexandr Bikantov a declarat că Moscova este gata să restabilească relațiile cu Tbilisi până la gradul la care  partea georgiană este pregătită[36]. Cu toate acestea, diplomatul a mai adăugat si faptul că “tutorii străini ai Tbilisi ului trebuie să abandoneze direcția fără perspectivă a reintegrării Abkhaziei si Osetiei de Sud în Georgia si să încurajeze în schimb Tbilisi să stabilească si să mențină un dialog (cu entitățile separatiste) bazat pe egalitate si respect mutual”[37]. Asadar, din discursul oficialului rus se poate observa o contradicție clară între politicile Georgiei față de cele două teritorii si abordarea venită de la la Kremlin, ceea ce anunță incertitudine între relațiile dintre cele două părți pe viitor.

Concluzii

Evenimentele istorice, valorile factorilor decizionali, evoluțiile recente, dar și interesele strategice concrete pot explica decizia Georgiei de a rămâne fidelă parcursului european. Așa cum arată datele prezentate, Georgia a realizat progrese evidente în special în domeniul economic, însă reziliența trebuie și poate fi îmbunătățită. Principalele impedimente țin de peisajul politic, de funcționarea justiției sau de amestecul politicului în justiție. UE este văzută atât ca un garant al securității dar și ca un model de dezvoltare. Indiferent  de partidul politic aflat la putere, vectorul european nu a dispărut și ceea ce este mai important, această asociere este susținută atât de factorii de decizie cât și de societatea civilă, în acest moment drumul europea al Georgiei părând ireversibil.  

Așadar în momentul de față comparativ cu vecinii săi din Caucazul de Sud (care și-au exprimat alte opțiuni de politică externă), dar și cu ceilalți membrii ai PaE, Georgia pare de departe performelor acestei inițiative de politică externă europeană.

NOTE___


[1] Civil Georgia, ” Int’l Reactions as Georgia Marks 13 Years Since Russian Invasion”, 7 august 2021, disponibil la https://civil.ge/archives/435733

[2] Georgia, Ucraina și Republica Moldova vor semna Acorduri de Asociere cu UE, Armenia va alege calitatea de membru în Uniunea Eurasiatică, dar va păstra relațiile cu UE semnând un Acord de Asociere Comprehensiv și Îmbunătățit, însă sub ambițiile celor semnate de primul grup menționat, Azerbaidjan încearcă semnarea unui acord decuplat de la anumite obligații privind implementarea unor reforme, în timp ce Belarus este departe de restul grupului în ceea ce privește preferințele în această asocierea

[3] Pentru mai multe detalii asupra distincției dintre cele două tipuri de interese a se vedea Natalie Tocci, Who is a Normative Foreign Policy Actor? The European Union and its Global Partners, Center for European Policy Studies, Bruxelles,  2008, p. 6 respectiv Michael Emerson, ,,The Wider Europe as the European Union’s friendly Monroe Doctrine”, CEPS Policy Briefs Nr. 27, Brussels, 2002, pp. 1-27 . Totodată trebuie să ne aruncăm privirea și asupra Art 3, respectiv 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

[4] Council of the European Union, Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit, Praga, 7 mai 2009, disponibil la https://www.consilium.europa.eu/media/31797/2009_eap_declaration.pdf

[5] Traducerea în limba engleză: Deep Comprehensive Free Trade Area

[6] European Commission, Wider Europe: — Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern

and Southern Neighbours, Brussels 2003, pp. 4-5

[7] European Commission, Review of the European Neighbourhood Policy , Brussels 2015, disponibil la https://eeas.europa.eu/archives/docs/enp/documents/2015/151118_joint-communication_review-of-the-enp_en.pdf , pp. 3-7

[8] European Commission, ” The Eastern Partnership post 2020 priorities” , disponibil la https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/QANDA_21_3381

[9] Evident există și alte proiecte energetice în zonă, legate în special de Azerbaidjan. Putem aminti în acest sens TANAP (Trans Anatolian Natural Gas Pipeline) sau  TAP (Trans Adriatic Gas Pipeline) . Cu toate acestea, articolul a vrut să scoată în evidență importanța strategică a Georgiei în această zonă.

[10] Thomas de Waal, The Caucasus: An Introduction, Oxford, Oxford University Press, 2010, p. 68

[11] Ibidem p. 194

[12] Archil  Gegeshidze,”Georgia’s Political Transformation: Democracy in Zigzag”, in South Caucasus – 20 years of independence, Friedrich Ebert Stiftung, 2011, pp. 25-40

[13] Adjaria, un alt teritoriu cu tendințe separatiste a putut fi ”integrat” de Saakashvili pe cale pașnică, prin susținerea unor proteste locale împotriva lidelurlui din acel moment al regiunii autonome, Aslan Abashidze. În prezent Adjaria are statut de regiune autonomă conform Constituției georgiene.

[14] Thomas de Waal, op.cit, p. 208

[15] Lincoln A Mitchell, ,,Democracy in Georgia Since the Rose Revolution”, Orbis: East European Democratization Vol.50, No.4, p. 670

[16] Pentru o scrută descriere a evenimentelor din august 2008 : CNN, ”Russo Georgian War”, 25 martie 2021, disponibil la https://edition.cnn.com/2014/03/13/world/europe/2008-georgia-russia-conflict/index.html

[17] National Security Concept of Georgia, p. 3disponibil la https://mod.gov.ge/uploads/2018/pdf/NSC-ENG.pdf

[18] Ibidem, p. 7

[19] National Statistic Office of Georgia, ”External Merchandise Trade in Georgia” 2020 https://www.geostat.ge/media/35820/External-Merchandise-Trade-of-Georgia-in-2020.pdf, ., pp. 4-9 Cifrele sunt confirmate și de Comisia Europeană:  https://ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/countries/georgia/

[20] European Commission,  Association Implementation Report on Georgia , Brussels 2021, p.2, disponibil la https://eeas.europa.eu/sites/default/files/2021_association_implementation_report_in_georgia.pdf

[21] Ibidem p.3

[22] World Bank, Ease of Doing Business Rankings, disponibil la  https://www.doingbusiness.org/en/rankings

[23] Herritage Foundation, 2021 Index of Economic Freedom , disponibil la https://www.heritage.org/index/about

[24] European Commission,  Association Implementation Report on Georgia , Brussels 2021, p. 18 https://eeas.europa.eu/sites/default/files/2021_association_implementation_report_in_georgia.pdf ,

[25] Ibidem p. 20

[26] Bertelsmann Transformation Index, BTI Country Repport:  Georgia , 2020, pp.  https://www.bti-project.org/content/en/downloads/reports/country_report_2020_GEO.pdf ,

[27] European Commission,  Association Implementation Report on Georgia , Brussels 2021, p.1, disponibil la https://eeas.europa.eu/sites/default/files/2021_association_implementation_report_in_georgia.pdf

[28] Europe Foundation, “2019 Survey Report: Georgian Public s knowledge of and Attitudes towards the EU in Georgia”, Tbilisi 2019, p. 7-9 disponibil la http://www.epfound.ge/wp-content/uploads/2019/09/EU-2019-Final-ENG.pdf

[29] European Commission,  Association Implementation Report on Georgia , Brussels 2021, p 18, disponibil la https://eeas.europa.eu/sites/default/files/2021_association_implementation_report_in_georgia.pdf

[30] Civil Georgia, ” PM Appoints Special Envoy for Relations with Russia”, Tbilisi 2012, disponibil la http://old.civil.ge/eng/article.php?id=25407

[31] Vasili Rukhadze, ,,Cultural Ties –Russia’s new war tool with Georgia’’, Eurasia Daily Monitor, vol. 10, Nr. 47, 13.03.2013

[32] Stratfor, ” Georgia and Russia Work to Improve Economic Ties”, Februarie 2013, disponibil la https://worldview.stratfor.com/article/georgia-and-russia-work-improve-economic-ties

[33] Cu privire la presiunile exercitate de Rusia în acest sens, există inclusiv o rezoluție a Parlamentului European care condamnă respectivele acțiuni.  https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2018-0266_EN.html

[34] Sinikukka Saari, ” The New Alliance and Integration Treaty between Russia and South Ossetia”, FIIA Nr. 9, 2015 , disponibil la https://www.files.ethz.ch/isn/189653/comment9.pdf

[35] Civil Georgia, ”Does Tbilisi’s Peace Step have a Future?”, 27 aprilie 2018, disponibil la    https://civil.ge/archives/240128

[36] Civil Georgia, ” Russia Says Ready to Restore Relations with Georgia”, 5 august 2021, disponibil la https://civil.ge/archives/435614

[37] Ibidem

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Georgia traverseaza o perioada dificila in invatamant. Seamana cu ceea ce se petrece in Romania.
    Au avut coruptie la admitere, invatamant gratuit care se platea (!), proces redus din PIB pentru invatamant. In 2018 rezultatele la PISA au fost extrem de slabe. Poate ca reforma lor a mai imbunatati ceva, de vazut.

    Ca si in alte cazuri, analiza situatiei Georgiei ignora situatia capitalului uman (ar fi fost si extrem de didificil de realizat, in primul rand din lipsa de date). Uniunea Europeana se preocupa de acest aspect doar tangential, pentru ca educatie este de competenta exclusiva a tarilor membre.

    Este doar un comentariu. Articolul mi se pare foarte informat, profesionist, si ma bucur ca aduce Georgia in atentie.

  2. Exact asta-i lipsește UE, după eșecul integrării unor trai precum Grecia, Ungaria, România si Bulgaria, acum ii trebuie o tara de pastori sălbatici si de mafioți caucazieni, o tara fără frontiere cu UE. UE nu poate integra Moldova si Ucraina, aflate in Europa, integrarea acestei tari eminamente asiatice ar fi o munca de Sisif.

    • Pana acum vreo 7 ani acesta țară era dată va exemplu de elev bun pentru lupta anticorupție. Doamna Mungiu ilustra intr-o carte dedicata subiectului. Dar 7 ani e o perioada lunga in politica (un prim ministru britanic spunea că și o saptamana e mult). De atunci, ca și la noi, lucrurile au involuat, obiceiuri vechi învățate sun turci și ruși, poate și mai vechi, au reieșit la suprafață.

      • In citeva cuvinte: Lume extrem de deceptionata si deprimata. Economie slaba. Era mai bine pe vremea lui Misha. Auzite in mai 2021. Articolul e cam ca cele despre Afghanistan compuse de birocrati americani.

  3. Incepeti cu o afirmatie falsa, stimate domn.
    Georgia ( Gruzia, Iviria ) a fost stat independent incepind cu anul 302 inainte de Hristos, cind Regatul Iberiei localizat in zona estica a actualei Georgii , a fost fondat ca monarhie oficiala de primul rege, Pharnavaz I , care a fondat si prima dinastie , cea a Pharnavazilor.
    Ca orice stat mic, Georgia s-a luptat doua mii de ani cu vecinii mai puternici , a cazut si a renascut, s-a crestinat , iar Regatul Georgiei a supravietuit, cu sincope mai mari sau mai mici, pina la sfirsitul secolului XV.
    Asa ca , in 1918 a fosr declarata cea de a doua si nu prima independenta a Georgiei .

    • Stimate domnule Nicolescu,

      Apreciez comentariul dvs. Ne referim strict la perioada moderna. La data de 26 mai 1918 va lua fiinta prima republica democratica a Georgiei. Nu mi-am propus sub nicio forma o analiza a evolutiei statalitatii din Antichitate si pana in zilele noastre (desi tema este extrem de captivanta prin comparatie cu alte state din zona post sovietica), din motive ce evident tin de limitarea ca intindere si subiect a articolului.

      Cu multumiri,

  4. O tara prinsa intre multiple interese politice si economice straine. Bidzina continua sa fie principalul jucator pe plan intern. Legat de investitii, Batumi are numeroase hoteluri de top, cum nici in Bucuresti nu sunt.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Bogdan Popescu
Mihai-Bogdan Popescu este licențiat în Relații Internaționale si Studii Europene în cadrul Facultății de Istorice, Universitatea din Bucuresti si absolvent al Scolii Doctorale din cadrul SNSPA Bucuresti cu o teză de doctorat pe tema impactului condiționalității Uniunii Europene asupra procesului de consolidare a instituțiilor din Armenia, Azerbaidjan si Georgia.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.