joi, martie 28, 2024

Drumul spre un capitalism decent (2) – O viaţa in rate

Pe la sfarsitul anilor ’50 si inceputul anilor 60’, lumea era impartita destul de clar: Occidentul sau lumea libera intr-o parte, asa zisele democratii-populare – de fapt dictaturi comuniste – de cealalta si la mijloc – aspirantii la o existenta mai buna, tarile nedezvoltate, sau cum au fost numite politicos, tarile in dezvoltare.

In filmele vechi si in special in vechile jurnale de stiri americane, nascute inaintea televiziunilor in fiecare casa, produse de vestita Movitone, puteai vedea exercitiile copiilor de scoala impotriva unor atacuri atomice ale capcaunilor rosii. Capul intre maini si ghemuiti sub bancile clasei, patetic! Arata ca masurile anti-criza ale guvernantilor moderni.

Occidentul si-a asigurat bunastarea cu ajutorul posibilitatii date populatiei de ajunge la un nivel de viata ridicat prin creditele pe care le-a acordat omului de rand pentru a trai mai bine sau producatorului pentru a produce mai eficient. Bancile si institutiile financiare au alimentat agregatele sociale cu “combustibilul” necesar dezvoltarii.

Creditul este o unealta necesara pentru dezvoltarea unei societati. Creditul trebuie sa genereze productie si unelte  cu care se poate ajunge la o eficienta economica, creditul trebuie sa dea posibilitatea unor cetateni sa-si procure o bunastare necesara unui trai civilizat.

Creditul nu poate fi in nici un caz obiectul unor manipulari ordinare care au “orbit” o populatie infantila din punct de vedere consumerist. Creditul “cu buletinul” a fost una din cele mai nocive actiuni bancare din toate timpurile. Noi, romanii, am devenit indienii cumparati de primii albi in America cu dulciuri si margele de sticla. Acum platim cu bolile pe care le-au adus acesti “albi de peste hotare”, noua indienilor moderni!

Asadar, impreuna cu conducerile incompetente si rauvoitore din 1989 si pana astazi, ne-am transformat intr-o democratie a bunului plac. De la “capitalismul de cumetrie,” la neo-imperialismul economic, generat cu ajutorul conducerilor corupte ale romanilor, sustinut de marii oameni de afaceri “liberali” (fara legatura cu partidul), care au mituit pe toti cei care puteau fi mituiti si care au cumparat afaceri cu 35 de milioane de USD si le-au vandut cu 2 miliarde de USD sau de marii nomencloturisti (ca sa nu-i numim altfel) care s-au transformat in moguli media,  dezvoltatori imobiliari sau samsari la bursa, am ajuns unde ne aflam astazi.

Uniunea Europeana, care trebuia sa ne ajute sa recuperam deceniile pierdute, ne-a exportat “dreptul la proprietate,” sfant in democratiile liberale, dar care la noi consfinteste coruptia, furtul si jafurile. Jaful asistat, statul asistat ,  protectia averilor ilicite  si creditul cu buletinul ne-au adus pana aici. Situatia este mult mai grea decat cred majoritatea romanilor, pur si simplu am ajuns la ziua decontului si in aceasta zi lipsesc cele 100 de miliarde furate din ‘89 si pana astazi (estimare bazata pe cifre si extrem de conservatoare). Am ajuns la ultimativul proverb romanesc “cine nu munceste nu va manca”; inainte de asta o rafuiala cu cei care ne-au furat atat de mult, atat de mult timp nu ar strica de loc. Ca de obicei, optiunea este intotdeauna a publicului!

Privind prin perspectiva istorica pe care meseria mi-o impune, cred ca intr-un fel sau altul omenirea paseste spre un “ev al valorilor finite”:

  1. Poti sa consumi numai cat produci;
  2. Consumi mai mult, trebuie sa produci mai mult;
  3. Daca nu produci mai mult trebuie sa te imprumuti, imprumutandu-te devii dependent de creditor;
  4. Daca produci mai mult decat consumi poti economisi;
  5. Din ceea ce economisesti poti imprumuta pe altii sau poti sa contribui la o mai buna stare de lucruri a societatii tale;
  6. Cine nu munceste macar cit pentru a acoperi ceea ce consuma, devine dependent de altii, cine produce mai mult decit consuma creaza bunastare societatii lui.

Formulari adevarate ale unui tanar ganditor conservator, @cetatean al modernitatii noastre.

Cand vorbesc de valori finite ma refer in primul rand la valori cuantificabile simplu, prin unitati de masura accesibile fiecaruia si nu pe scheme sofisticate, care s-au dovedit si de aceasta data scheme Ponzi ale unui capitalism degenerativ, vezi schema PIIGS Europeana.

Unul din adevarurile sumbre al Europei din care facem parte este ca,  Euro, ca orice moneda, are nevoie de un spatiu cat mai mare de export al simbolului de referinta (cu ea si a inflatiei). Acesta a fost adevarul profund din spatele extinderii Europei. Din fericire, procesul nu poate continua la nesfirsit pentru ca tarile europene s-au imprumutat intre ele, nu doar in afara zonei euro! S.U.A., ca stat puternic si unitar, poate exporta inflatie catre restul lumii, insa europenii reprezinta mai multe state, care se imprumuta intre ele, in zone euro, sau imprumuta in afara zonei euro! Asa s-a ajuns la “caruselul nebunilor”, in care membrii s-au imprumutat intre ei, convinsi ca investitiile facute in statele nou intrate vor acoperi pina la urma lipsa de productivitate interna.

Europa are o singura sansa de scapare – numai daca elita financiar-politica europeana, reprezentata de birocratia cenusie de la Bruxelles, este pusa la punct  de  cetatenii natiunilor care alcatuesc Uniunea.

Postarea viitoare despre “Regăsirea echilibrelor

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Si cumparaturile zilnice se pot face azi cu plata in rate .
    Cu exact 16 ani in urma , in zona in care traiesc eu , era imposibil sa cumperi un televizor in rate sau un divan . Astazi , cetateanul de rind e bombardat cu publicitati atragatoare in care plata in rate este solutia miraculoasa . Am asistat personal la 20 de ani de capitalism in vest in care puterea de cumparare a scazut mereu . Viata pe datorie e un non sens si acum sinuciderile din motive financiare sint in crestere .
    PS. Am ris bine cind am citit ca un om ma definea un nostalgic al comunismului in care poate am trait bine (pe articolul anterior ). :)

    • Stefane, asta este trebuie sa ne obisnuim. Tu comunist eu nu stiu despre ce vorbesc si copiez din manuale.

      Vox Populi, Vox dei! Din nefericire 99.99% nu cunosc tot citatul:

      Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit.. Adica exact invers de interpretarea data de prosti! prea e bine

  2. Problema la noi este că românii acceptă orice.

    Românii acceptă să fie furaţi de politicieni. N-o să vezi vreodată vreun miting spontan (nu organizat de un partid/sindicat care să spună că vor mai mulţi bani) împotriva corupţiei la nivel înalt.

    Românii acceptă să fie furaţi de bănci. Dobânzile practicate sunt imense, şi le acceptă aşa cu atitudinea „c’est la vie”. Mai bine stau cu chirie decât să plătesc 6-8% + EURIBOR, ştiind că în alte ţări de obicei rata e 2-3% + EURIBOR.

    Românii acceptă să li se aducă alimente (deseori de proastă calitate) din străinătate. M-am mirat când am văzut în sudul Italiei că toate băcăniile, supermarketurile, etc. au alimente aproape exclusiv italiene. Nu e vorba că nu ar vrea comercianţii să vândă marfă străină, ci italienii preferă mâncare italiană. La noi găsim 80% din alimente importate.

    Românii acceptă să nu li se respecte drepturile. La multe multinaţionale e ceva normal să muncească 12 ore şi să fie plătiţi 9 ore. Aşa ceva nu există în Germania, Franţa, etc. Românilor le e frică să-şi înfrunte şefii şi să spună că nu fac ore suplimentare neplătite.

    • Salut @Ionascu,
      Bun poate este adevarat, dar de ce o facem? Care sunt cauzele acestei obidiente sau de ce noua generatie care nu a cunoscut comunismul se comporta la fel ca cele care au trait in comunism?

      • @Theophyle: lucrurile se vor schimba când românii îşi vor dea seama că pot schimba ceva.

        Schimbările au început deja, puţin câte puţin: Oamenii se organizează şi protestează împotriva abuzurilor unor bănci; se organizează într-o acţiune de genul Let’s do it, Romania, etc.

        Tot la capitalul gândire de genul „noi putem” este şi spiritul antreprenorial, care, deşi a avansat considerabil, încă e deficitar la noi; oricum, ăsta se învaţă după mulţi ani în capitalism.

  3. Au mai incercat unii sa justifice sisteme asemanatoare cu cele ale tale si nu prea le-a iesit bine. Ma rog, e doar o perspectiva si bineinteles ca e mult de discutat aici. Din fericire nu de explicatii si reguli ducem lipsa, ci de cunoastere.

    http://en.wikipedia.org/wiki/George_Bernard_Shaw
    You must all know half a dozen people at least who are no use in this world, who are more trouble than they are worth. Just put them there and say Sir, or Madam, now will you be kind enough to justify your existence? If you can’t justify your existence, if you’re not pulling your weight in the social boat, if you’re not producing as much as you consume or perhaps a little more, then, clearly, we cannot use the organizations of our society for the purpose of keeping you alive, because your life does not benefit us and it can’t be of very much use to yourself

    • Voievod salut,
      Eu nu justific nimic! Eu scriu despre niste perceptii individuale bazate pe date pe care le cunosc. Nu am nici sfaturi si nici sugestii reparatorii, cel putin in postarile de ieri si de azi. Simplu, vorbesc de opinii personale. Maine s-ar putea sa am si sugestii mai ferme.

      P.S. Propun sa folositi o adresa de mail valida!

  4. Lipseste punctul 7: daca furi pe unde poti si nici nu produci nimic, degeaba ceri sa ti se dea, cind s-a golit visteria.
    si cind vorbesc de furat, nu ma refer la politicieni, care-or fi ei hoti, dar sint demni reprezentanti ai poporului care-si fura de la gura, crezindu-se smecher.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro