A diviza, a pune în conflict, a despărți, a segrega, a isteriza etc. aceste atribute încep să se substituie rolului pacificator al presei, îndemnată în toate documentele fondatoare să nu incite la ură, la discriminare, la agresiune sau discordie socială. Fenomenul ”Brexit” n-a încetat să producă energii negative transmise prin mass-media. Cu puține zile în urmă, Înalta Curte de Justiție a Marii Britanii a decis că guvernul nu poate activa fără votul Parlamentului art.50 din Tratatul de la Lisabona, pentru începerea negocierilor de părăsire a Uniunii Europene. Un val de nemulțumire s-a propagat dinspre susținătorii ”leave”, iar presa a oferit scena acestei noi controverse. Pagina de gardă a cotidianului Daily Mail din 4 noiembrie 2016 titra sub imaginile celor trei judecători care au semnat decizia un titlu șocant: Enemies of the people, adică Dușmanii poporului. Cu dezgustul adecvat, analistul politic James Slack comentează decizia ca pe o încălcare a voinței celor 17,4 milioane de britanici care au votat ieșirea din UE. Chiar dacă tabloidul britanic conservator, cu o circulație de peste 1,5 milioane tiraj zilnic, al doilea după The Sun, a susținut tabăra Brexit, totuși titlurile și textele revanșarde împotriva autorității justiției sunt rare în presa britanică. Tradiția și democrația au păzit până acum instituția, consolidând încrederea cetățenilor. Printre cei trei judecători, Lordul Thomas se bucură de un înalt prestigiu, ca fondator al European Law Institute.
Atacul n-a rămas fără reacție. Primii au reacționat cititorii, care au intervenit online și au corectat, uneori în cheie ironică, titlul, au criticat îndemnul la răfuială subiacent și au trimis sesizări. A reacționat și breasla. În aceeași seară, canalul BBC Two a programat un talk-show pe subiect. Invitați: Stephen Grover, redactorul-șef al ziarului și Stella Creasy, membră laburistă a Parlamentului britanic, iar în fundal incriminanta pagină întâi. Discuția, bine condusă de moderatoare, a accentuat necesitatea eticii, respectarea unor limite în exprimare, pentru a nu produce manipulare și segregări inutile. Grover a ieșit șifonat din emisiune. Adam Bienkov de la politics.co.uk se întreba tot atunci pe Twitter ce s-a întâmplat cu țara sa, unde, în mai puțin de șase luni de la asasinarea deputatei Jo Cox de către un ins care striga”Moarte trădătorilor!” pe tema Brexit, presa multiplicată pe rețelele sociale instigă din nou:”Este una dintre cele mai iresponsabile și primejdioase pagini de gardă publicate vreodată în Marea Britanie. Este o deliberată intimidare a celor care cer aplicarea legii. Și aceasta are déjà un efect periculos. În orele de după apariția publicației, suporterii Brexit au lansat un apel pe rețelele sociale de execuție publică pentru cei trei judecători”, scrie jurnalistul. A reacționat și corpul juriștilor. James Turner a detaliat de ce sentința nu blochează ieșirea Marii Britanii din UE și de ce e nevoie de ratificarea Parlamentului. Dar așteptările avocatului privind mass-media au rămas scăzute: presa nu va face efortul de a explica fiindcă scandalul, în cazul tabloidelor, este mai profitabil.
Site-ul fullfact.org face apel la memorie, punând în paralel Daily Mail cu un ziar nazist. Similitudinile cu Illustrierter Beobachter din 1933, ziar oficial al Partidului Nazist, care numea ”dușmani” și ”trădători” ai poporului 33 de magistrați, politicieni, jurnaliști, sugerează că istoria se uită prea ușor. În zilele noastre Turcia lui Erdogan este scena epurărilor în masă, iar magistrații, universitarii, ofițerii, jurnaliștii înfundă închisorile acuzați ca ”dușmani ai poporului”. România concentraționară are o întreagă istorie a identificării de inamici ai neamului. Legile comuniste au consfințit categoria de ”dușman al poporului”, listele ”trădătorilor” erau publicate în Scânteia, organ al PCR, iar arhivele consemnează peste 134 000 de procese politice între 1949 și 1960, cu peste șase sute de mii de condamnări.
Discordia guvernează azi comunitățile Statelor Unite ale Americii în jurul alegerilor prezidențiale. Tonul l-au dat candidații, cu deosebire Donald Trump, care n-au ezitat să folosească limbajul urii și al discriminării. „Uneori, fac comentarii scandaloase și le dau ceea ce ei așteaptă, telespectatori și cititori”, recunoștea Trump, citat de EvZ. Iar presei i-a priit, pentru audiență și tiraj. Le-a priit și netizen-ilor, care și-au vărsat frustrările pe rețele. Poate democrația să producă echilibrul necesar pentru o conviețuire normală? Vedem, însă există îndoieli justificate.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Din ciclul „Love Trumps Hate”, va prezentam Noam Chomski si idiotii sai utili.
http://www.ecowatch.com/noam-chomsky-trump-2093271018.html
https://www.youtube.com/watch?v=G5TpVK42w8U
Libertatea cuvântului nu e niciodată periculoasă. Periculoasă e doar suprimarea acestei libertăți fundamnetale – definită eufemistic drept corectitudine politică”. Concept născocit de marele democrat si amic fidel al popoarelor – Mao Țedun :D .
Nimeni nu se opune aplicării unei decizii a justiției (nu e vorba de nici o lege aici) chiar și atunci când judecătorii sunt părtinitori si cred ca gărăgunii lor sunt mai presus de voința națiunii. Decizia lor a fost oricum atacată de guvernul britanic prin apel. Chiar dacă se ajunge la un vot în parlament coana Theresa de la 10 are opțiunea legală a lansării alegerilor anticipate care să-i aducă majoritatea necesară votului în parlament. Popularitatea guvernului ei crește constant mai ales acum când victoria Trumpului și deschidera acestuia (comparrtiv cu mojicia fudulă a lui Obama cu:„UK va trebui să stea la coada la Casa Albă după Brexit”) spre legături cât mai strânse cu Regatul Unit generează imens optimism economic și nu numai. E însă o chestie de principiu: E cel puțin insultător la adresa națiunii să supui decizia ei lipsită de echivoc cenzurii parlamentare. Nu-i așa?
Personal, chiar aș dori să se ajungă la anticipate și la un vot parlamentar în favoarea Brexit-ului. Sunt tare curios dacă cei trei „dușmani ai poporului” vor avea apoi minima demnitate să demisioneze. Am convingerea că vor rămâne însă lipiți de scaunele lor ca mucegaiul. Demnitatea n-a fost nicodată punctul forte al progresiștilor.
„Poate democrația să producă echilibrul necesar pentru o conviețuire normală?” Definiti „normala” , „democratie” si „echilibru”.
Cred ca ar trebui definite si „necesar” si „convietuire” :P
Plus definitia pentru „definiti” ;)
Nu contest cele spuse de dna Brandusa Armanca in articol; „spiritele” se incing intotdeauna cind cei de stinga pierd. Vor doar sa cistige :P
Doar ca fapt divers: sintem protocronisti vechi, domnule!
Pe Dambovita s-a scris acum citeva luni „judecatorii CCR sint ticalosi”.
E mai putin socanta formularea dimboviteana decit „Dusmanii poporului”brit?
Listele lui Vadim le-aţi uitat?
Cred ca merita analizate cu mai multa atentie vorbele lui Trump: ”Uneori, fac comentarii scandaloase și LE DAU CEEA CE EI ASTEAPTA, telespectatori și cititori” *** Este , in general , si strategia de comunicare utilizata si de Basescu – pe ale carui prestatii s-a dezvoltat atat de spectaculos mushciul (mucegaiul?) mediatic romanesc . *** Mass media de la noi si de peste tot vietuieste din ce in ce mai ieftin , in sensul ca panglicile galbene de la baza ecranelor (acolo unde ze scurg BREAKING NEW surile derizorii ) devin tot mai late. A se vedea zilele astea de exemplu CNN – care dupa infrangerea mascotei lor clintoniene da din colt in colt precum Antena 3 dupa ce a pierdut Ponta !*** Aici se intalnesc Basescu si Trump – in atelierul de fabricat vorbe goale dar sciipicioase , numai bune de citat pe pagina 1 sau pe pangica galbena.Amandoi ofera IN VORBE ceea ce publicul – litist de facebok – isi doreste, *** Exista totusi si deosebiri. Media romane sunt mai pragmatice , au simtit de unde le vine materie prima din belsug si ca urmare 10 ani s-au aliniat in proportie de 95% alaiului lui Traian**** In schimb ziarele si televiziunile americane au jucat pana acum cartea indignarii. Abia de acum incolo vor incepe sa realizeze ce mina de aur li s-a deschis prin iminenta plecare a plicticosului de Obama si venirea pe scena a noului star . Peste 4 ani iubirea va fi mai ceva ca la Evz fata de Elena Udrea*** Si mai este o desosebire majora care ma face sa fiu optimist, nu pesmist cat priveste viitorul Americii si al lumii: Din momentul anuntarii victoriei Donald Trump s-a transformat intr-un non Trump. E dragalas, conformist, si incearca din rasputeri sa mipace, nu sa dea cu batul prin grd.. Autoarea articolului, si dansa ziarista , nu se oboseste sa aminteasca aceasta schimbare. Face la fel ca mai toti jurnalistii lumii, covarsiti de chixul mondial pe care l-au dat cu Tanti Hillary, si care sunt infinit mai excitati de grupurle de manifestanti suparati ca vacarul pe sat si care defileaza cu slogane ant Trump, al caror nivel de inteligentza aproape ca egaleaza celeba creatie omaneasca CINE NU SARE / NU VREA SCHIMBARE !**** Ei bine , aici s-ar putea sa fie diferentza dintre Trump si Basescu. Basescu cand castiga (de regula doar in Alaska si Wiskonsin, de restul ocupandu-se ”Videanu cu ecranu”, STS ul si turcestii) , nu scapa ocazia sa se concilieze cu mine i spunandu-mi ca m-a ciuruit. Vad ca Trump nu face asa, poate si pentru ca nu si-a format cultura generala la filmele lui Sergiu Nicolaescu.
:P liru-liru si deliru ;)
Soarta ingrata a celor impartiali (ca tot romanul): nici in caruta, nici in teleguta :D
Cind se rupe teleguta, de vina e caruta; nereusitele in viata sint din cauza altora. Care, iti spun io, nu sint perfecti ,si au omiesiosuta de pacate.
Vai de ei!
NB,
ce mult poate fi urit cineva care a condamnat comunismul si laudati prin omisiune, cei ce au facut legaturile cu Felix, colaboratorul de la manastirea Secu :P