vineri, martie 29, 2024

Dubioasa filosofie culturala a profesorului Marga: Despre noul obscurantism

Epistola programatica a profesorului Marga privitoare la identitatea si obiectivele ICR este de natura sa te lase cu gura cascata. Te intrebi de unde i-o fi venit ideea de a asterne pe hartie aceste teze ce suna, prin tonul apodictic si amenintator, aproape ca acelea ale lui Nicolae Ceausescu din iulie 1971. Este un text opus, in litera si spirit, directiei lovinesciene din cultura romana. O directie ilustrata deopotriva de E. Lovinescu si de Monica Lovinescu. „Sincronismul” propus de profesorul Marga este antipodic situat celui preconizat de autorul „Istoriei civilizatiei romane moderne” si de autoarea „Eticii neuitarii”.

http://ziuadecj.realitatea.net/editorial/sincronizarea-institutului-cultural-roman–98353.html

Vrea profesorul Marga sa fie un fel de strateg al unei noi revolutii culturale? Nu ne-au ajuns cele de pomina din trecut? De ce sa modifici fundamental ceva care merge bine, s-ar intreba orice om cu scaun la cap. Este ICR o institutie problematica? Daca da, pentru cine si de ce? Cine are interesul de a reveni la un sociologism primitiv, la un ideologism asfixiant care a facut ravagii in viata spirituala din Romania? Vrea dl Marga ca ICR sa devina un fel de Institut Roman pentru Relatiile Culturale cu Strainatatea (IRRCS), o jalnica oficina propagandistica, precum pe vremea lui Gheorghiu-Dej si Ceausescu? Ii este dor de ode, panegirice si osanale?

Primul lucru care te frapeaza este ca dl Marga pare sa nu aiba habar de ceea ce-a facut ICR in acesti ultimi opt ani. Aceasta ignorare (reala ori mimata) este jignitoare pentru eforturile validate pe plan mondial al unei institutii cu performante extraordinare. Este jignitoare pentru sutele de intelectuali romani care au protestat impotriva infamei „Ordonante” a lui Ponta. Declara ritos profesorul Marga: „În fapt, ICR ar trebui să aibă că scop major producerea de noi valori de cultură şi civilizaţie, reprezentarea şi promovarea culturii şi civilizaţiei poporului român în ţară şi în lume, luată în întregime. Deci, accentul se mută pe producerea de valori.”

Marturisesc ca am ametit citind aceste randuri. Adica ICR devine un fel de uniune de creatie de tip stalinist? Mai lipsesc planurile cincinale, critica, autocritica, dosarele de cadre si sedintele festive. Nu este limpede daca dl Marga propune doar o viziune non-moderna despre diplomatia culturala, ori una de-a dreptul anti-moderna, neo-gandirista. Ceea ce constat este ca, in numele zidirii, profesorul Marga este pus pe demolari. Un amic care il stie bine imi scria zilele acestea: „Omul e un buldozer defect, care stie un singur lucru: sa mature din cale totul.”

Ne mai anunta filosoful clujean, stiut pentru contra-performanta buimacitoare din scurtul si funestul timp cat a condus MAE: „Cultura este conştiinţă de sine a unui popor şi, în acelaşi timp, prefigurarea existenţei lui viitoare. În continuitatea şi calitatea dezbaterii culturale se etalează astăzi forţa unui popor. ICR trebuie să-şi asume, să încurajeze şi să întreţină dezbaterea culturală de bună calitate în care cetăţenii României să se exprime şi să-şi regăsească vederile. Contribuţia la elaborarea de proiecte „România 2020″ va trebui să aibă prioritate. Deci accentul se mută pe configurarea alternativelor de evoluţie a României şi articularea proiectelor corespunzătoare, în locul actualei stagnări a dezbaterii.”

Iti trebuie o buna dispozitie cu totul speciala si o remarcabila aplecare hermeneutica spre a pricepe ce vrea sa spuna de fapt noul presedinte al ICR. Deci ICR ar trebui sa devina un stat major al fanteziilor futurologice, un fel de think tank, o combinatie de Rand Corporation, Brookings Institution, Clubul de la Roma. Grandomanie? Fuga de realitate? Nostalgie pentru Comitetul de Stat al Planificarii si Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, condus de savanta de renume mondial?

Marga dixit: „Europa rămâne multilinguală, iar limba română va trebui consolidată ca limbă europeană. Vom cultiva memoria trecutului, vom contribui la rezolvarea problemelor prezentului şi vom prefigura şi pregăti viitorul.” A citit dl Marga rapoartele anuale de activitate ale ICR? Este el la curent cu programele de burse, scoli de vara etc pentru promovarea limbii romane? In rest, cuvinte sforaitoare care nu fac decat sa oculteze absenta unei viziuni riguroase si bine structurate. Poate n-am observat eu, dar n-am notat vreo referinta la colaborarea cu institutele culturale din alte tari, la activitatile EUNIC. Sub masca unei seriozitati posace, programul propus de profesorul Marga este contra-productiv prin iresponsabilitatea sa launtrica.

Ajungem acum la adevarata miza a demersului lui Andrei Marga, care, cum noteaza Alexandru Gabor in articolul de pe „Contributors”, este unul autarhic, nombrilist, potential izolationist prin refuzul de a recunoaste, dincolo de un sirag al vorbelor fara noima, experimentul si inovatia drept premise ale unei veritabile comunicari culturale globale: „În înţelegerea şi practicarea culturii din România, s-a rămas la o concepţie neoromantică ce lasă prea puţin loc ştiinţelor, economiei, dreptului şi tehnologiei în spaţiul culturii şi civilizaţiei. Dacă privim documentele ICR din anii recenţi, suntem izbiţi de această înţelegere restrictivă şi caducă a culturii şi civilizaţiei. Accentul trebuie mutat pe sprijinirea activităţilor generatoare de ipoteze, concepte, desoperiri cognitive, inovaţii tehnologice, înnoiri de viziune şi pe cultivarea şi etalarea ştiinţelor în România. Reglementările şi organizarea ICR vor trebui să reflecte o asemenea privire contemporană asupra culturii şi civilizaţiei.”

Pe cat de virulenta, pe atat de absurda aceasta referinta la o „conceptie neoromantica”. Il stinghereste pe dl Marga sustinerea artelor plastice, a literaturii, a noului val din filmul romanesc? Dl Marga are impresia ca vorbeste direct din ceea ce Parmenide a numit inima calda si rotunda a adevarului. Ne transmite sentinte, le pronunta cu severitatea incruntata a profetului manios.

Ma opresc aici. As putea glosa pe marginea celorlalte enormitati. Nu este nevoie. O spun cu sinceritate si cu regret: textul lui Andrei Marga va ramane in istoria intelectuala romaneasca drept un manifest al reactiunii anti-moderne, al unui nou obscurantism.

Articol aparut in editia online a revistei 22:

http://www.revista22.ro/dubioasa-filosofie-culturala-a-profesorului-marga-despre-noul-obscurantism-17819.html

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. sehr geehrter herr professor!

    se pare ca domnul peter avea dreptate, chiar daca nu era filozof si atunci poate domnul profesor nu a auzit de el. fiind aparent si suficiente trepte ierarhice in acest institut cultural se indeplineste si conditia restrictiva pentru validarea ipotezei.

    nu stiu de ce, dar acest domn profesor nu mi-a fost niciodata simpatic in registrul politic, iar de filozofat nu am apucat cu dansul, eu sunt mai oriental si nu am ajuns inca la marcuse.

    dar herr professor, poate este vorba despre o redefinire a culturii asupra careia ar trebui sa ne aplecam. de ce nu acceptati intrebarea fundamentala daca o descoperire stiintifica nu este si ea un act de cultura. exista si cultura conversatiei si apoi si bacilii care se cresc in laboratoare tot cultura se numesc, deci si institutul cantacuzino se ocupa de cultura. ajungem la interesanta concluzie ca poti fi vaccinat cu cultura si asa am ajuns si in think tank-ul propus de dumneavoastra.

    die quadratur des kreises, ce mai. incep sa am din ce in ce mai multe retineri in legatura cu cei care vin de la cluj, cu toate ca imi placea deosebit de mult koloshvarer kaposta pe care mi-o facea bunica.

  2. Buna ziua ! Am doar 3 intrebari (deocamdata),daca aveti vreodata timp poate le adresati.

    1) in ce sens calificati demersul dlui Marga drept NOMBRILIST ? Narcisistic sau egocentric ?

    2) dl. Marga scrie : „Accentul trebuie mutat pe sprijinirea activităţilor generatoare de ipoteze, concepte, desoperiri cognitive, inovaţii ….înnoiri de viziune …”

    Imediat sub acest citat, dvs. il catalogati drept un „…..manifest al reactiunii anti-moderne, al unui nou obscurantism.”

    Nu credeti ca gresiti aici ?

    3) Tot legat de textul citat mai sus din Marga , dvs. il calificati drept autarhic ,reprosindu-i „…refuzul de a recunoaste, … experimentul si inovatia drept premise ale unei veritabile comunicari culturale globale ”

    Perceptia mea e ca dl. Marga sustine tocmai aceasta (vezi citatul de la 2 ) . Gresesc eu ?

    As fi dorit sa comentez pe larg articolul dvs. dar pentru moment faceti adaugiri , completari (binevenite,desigur) , deci ma abtin. Multumesc.

      • Cred că un sumar examen al reproșurilor care i-au fost aduse (nu neapărat aici în text) e relevant pentru modul în care cineva și-ar putea negocia cu propriul EU condiția de „l’ombelico del mondo”. Andrei Marga a fost un remarcabil dascăl de logică formală și cred că o seamă dintre criticile cu care operează forumismul demoanarhic le poate încadra fără efort în clasa „argumentum ad odium”. Nu știu ce fel de complicități și-ar fi putut orchestra un ins pe al cărui birou găseai cu mult înainte ca în România să devină o modă, operele lui Husserl și Heidegger și nici nu ar fi onest să centrăm în felul acesta o dezbatere de idei. Asta e ceea ce am văzut cu ochii mei și chiar atunci când am luat în mod conștient „alt drum” nu mi-am permis să uit asta.
        Dacă e să intervenim rectificator în cazul gândirii sale (și o putem face cu bune temeiuri, începând dacă vreți cu scrierile despre Marcuse ori Habermas) va trebui să o tratăm ca gândire. Chiar dacă, în ceea ce-l privește pe Boc (i-a dat constant note mari, ați știut asta?) pare să-și fi recunoscut recent erorile…

        • Dle. SB,

          Personal, simpatizez ardelenii si Ardealul si, tot personal, cred ca ardelenii si Ardealul reprezinta, in general, un asset pretios al Romaniei.

          Nu acelas lucru cred, insa, despre dl. Marga, chiar daca ati gasit pe masa dumnealui opera lui Heidegger.

          Dupa prestatiile dumnealui in perioada de dupa 1989 m-as fi asteptat ca tangenta cu Heidegger sa-i aduca banarea predarii in sistemul Educational, si nu numai acolo.

          Ce ati putut gasi de apreciat la Marga? Faptul ca in 2002 a lasat, printr-o rapida miscare de pro-cultura, Filarmonica „Translvania” fara sediu, doar spre a-si asigura culcusul sau „academic” propriu? Sau ca, desi a trecut prin mai toate guvernele de la ’90 incoace, nu numai ca nu a renovat invatamantul romanesc, dar l-a adus in carut de handicapat? Sau, poate talentele sale diplomatice prin care, desi vede necesitatea reformarii invatamantului romanesc pe modelul competitiv vest-european, isi manifesta – printr-o alta miscare de „buci” – marea prietenie fata de Lavrov, Putin si, in general, fata de polul opus culturii vest-europene si nord-atlantice catre care Romania s-a angajat si dedicat viitorul? Poate il vedeti pe dl. Marga promotorul ideal al culturii romanesti, pus in fruntea unui Institut din care toate marile personalitati ce i-au conferit acestui Institut si Romaniei stima lumii, isi dau acum in lant demisia?

          Cred ca, mai bine ati lasa, cel putin pentru moment, lui Aristotel sau Kant fenomenologia si existentialismul, si v-ati apleca mai atent si mai responsabil asupra problemelor cu care se confrunta insasi Statul de Drept si alte Institutii ce par a va fi drage, asupra carora dl. Marga desfasoara, concertat cu usl, un atac dezonorant.

          Avem cestiuni arzatoare la ordinea zilei, stimabile

        • Nu am contestat in niciun fel valoarea de dascal a lui Andrei Marga. M-am referit exclusiv la contra-performantele sale din ultimii ani ca personalitate politica. Din pacate, rolul sau de magistru a ajuns sa se estompeze in favoarea celui de militant al USL.

          Faptul ca a scris si continua sa scrie editoriale la o publicatie online a carei imunditie nu mai trebuie probata (ma refer la ex-cotidianul) este cat se poate de dezolant. Nu doar pentru mine, va asigur, ci pentru multi oameni care il pretuiau si continua sa-l pretuiasca pe profesorul Marga.

          Ma veti crede sau nu, dar eu unul m-am abtinut mult timp sa scriu despre ceea ce mi se pare un grav declin. Acest „manifest”, simplist, reductionist si tendentios, a cam umplut paharul…

          • Mă bucur să citesc asta, domnule profesor. Poate că ar fi interesant să organizăm un eveniment-dezbatere care să recalibreze pragmatic pozițiile unor inși utili nației. Eu sunt gata să mă ocup de organizarea într-un cadru academic adecvat dacă dvs. mobilizați un grup de inițiativă. E interesant de vazut cum s-ar purta oamenii puși față în față, fiindcă pe Internet toți „câinii democrației” au umbră de leu… Din păcate tipii consistenți au nevoie de timp pentru a lucra împreună, doar impostura solidarizează fără greș.

          • D-le Tismaneanu,

            Inteleg eu ca solidaritatea de breasla trebuie sa se exprime cumva, nu cred insa ca e momentul sa bateti in retragere justificandu-va. Lasati lucrurile asa cum le-ati spus, ca le-ati spus bine. In definitiv, prin verticalitatea dvs. (uneori dusa la extrem, trebuie s-o recunosc), ati pierdut multi oameni care v-au fost in preajma intr-un moment sau altul, ce mai conteaza acum inca unul si cortegiul sau de sustinatori ?

            • Va incredintez ca nu bat in retragere. Dar, chiar daca verticalitatea inseamna uneori si ceea ce spuneti, instrainarea unor amici, ea nu implica, cel putin pentru mine, injustitie, inflexibilitate, rigiditate. Ganduri bune.

    • Cred ca este interesata marcarea specifica si insistenta a „prea puţinului loc al ştiinţelor, economiei, dreptului şi tehnologiei în spaţiul culturii şi civilizaţiei. „. Am citit o remarca, din pacate autorul nu mi-a ramas in minte, despre faptul ca teroristii islamici provin exclusiv de la facultati tehnice. Aceasta aplecare obsesiva catre tehnica, catre metoda, te face sa ignori ansamblul, ceea ce facultatile umanistice au de fapt ca tinta. Astfel dezumanizarea capata o ideologie logica, atractiva. Nemaivorbind de logosul gaunos pe care dl. Marga il foloseste, cei care au prins vremurile trecute simt imediat ritmul, rima si cadenta, vorba bufonului: stilul este omul.

      • „….teroristii islamici provin exclusiv de la facultati tehnice.”

        Actele(actiunile) denumite de media drept „teroriste” au mai multe componente :conceptie,design ,planning,execution, manipulare post-factum,etc. De la facultatile tehnice provin doar executantii. Pentru celelalte etape (nivele) resursele umane provin de la sistemul financiar si de la servicii.

  3. In Romania nu apuci sa te plictisesti, desi, la un moment dat in viata, devine plictisitoare aceasta eterna lipsa a plictiselii.
    Cum vad eu treaba, in varianta optimista? Astia de la USL(b) stiu cel mai bine asta: vorbe, trancaneala, bombardele, palavre. S-ar putea ca toata aceasta zornaiala de margele de plastic din mintea(?) lui Marga sa nu insemne nimic pentru ICR, pe termen lung. Adica poate da Dumnezeu sa ramana toate in stadiul in care raman chestiunile, de regula, la USL(b): planuri, clantaneala, cincinale. Si poate Marga, in cat mai scurt timp, din vreun cine stie ce motiv, pleaca in Germania iar :) . Asa vreau eu sa sper… La varianta pesimista nu vreau sa ma gandesc. As vrea sa nu ma mai gandesc deloc, la nicio varianta, o vreme.
    PS: Ma mir ca Marga a uitat de cultura agricola.
    PPS: Elwis inchide maine si TVR Cultural.

  4. de unde sa-i vina domnule Tismaneanu decat din mintea de proletcultist. Este evident ca domnul Marga a facut liceul la seral in perioada comunista, dupa care cu ajutorul partidului a terminat facultatea de filozofie, la Cluj din cate am inteles. Ce poti cere de la un complexat intelectual, este la fel cum ai cere la dracu tamaie! Acest om a avut vreo contributie cat de mica la dezvoltarea omenirii? Dupa cum se comporta eu cred ca nu.

    • Nu proletcultist ci protocronist. Recomand cartea Alexandrei Tomita, „O istorie glorioasa – dosarul protocronismului” si cartea lui M. Nitescu „Sub zodia proletcultismului”. Diferenta e enorma… si esentiala.

  5. Imi este peste poate sa inteleg cum oameni de talia intelectuala scunda a lui Marga sunt reshapati in functii ad infinitum! Scurtul popas la MAE a fost doar cireasa de pe tort. Adevarata mostenire a acestui domn vine dinspre Ministerul Educatiei unde a introdus finantarea universitatilor pe numarul de studenti care a insemnat inceputul sfarsitului institutiilor academice din Romania. Postarea acestei fantome staliniste la varful ICR ii consolideaza doar rolul de Ion Iliescu al culturii.

  6. „In înţelegerea şi practicarea culturii din România, s-a rămas la o concepţie neoromantică ce lasă prea puţin loc ştiinţelor, economiei, dreptului şi tehnologiei în spaţiul culturii şi civilizaţiei.”

    Hahaha, ce idiotenie! Dispune ICR de atitea fonduri incit sa sustina cercetarea in „stiinte, economie sau tehnologie”, substituindu-se astfel universitatilor romanesti pline de plagiatori?

    N-ar trebui bagat in seama Marga, stim foarte bine cit de bine si-a pregatit delegatia romana condusa de el agenda la Bruxelles (nu aveau nici o agenda, se duceau sa caste gura). Si mai stim ce a spus Marga despre plagiatul lui Ponta: e pur si simplu „nod in papura”! Nu ca ar fi avut prea multa credibilitate si inainte, ca doar nu poti cere asa ceva de la un fost comunist, rector pe viata la Babes-Bolyai, un dezastru ca ministru al invatamintului, sau un traseist politic. Ca sa nu mai spun ca pe google scholar nu se vede mai nimic din opera marelui filosof. :D

  7. Daca va uitati la modul in care a condus UBB-ul, veti vedea doua lucruri fundamentale la dnul Marga:
    (a) intre declaratii si fapte este o vaga spre inexistenta potrivire. Programul pentru ICR cred ca a fost scris pur pentru „a suna bine” in urechile pe care si le imagineaza ca il asculta, nu cred ca ar putea fi implementat nici macar in parte in realitate. Si la UBB, apareau numeroase decizii si hotarari, cum ca X trebuie sa faca asa sau pe dincolo, dar niciodata nu erau urmarite daca acestea chiar erau puse in practica sau nu. Iar acest lucru duce la
    (b) dnul Marga este un om care reactioneaza de multe ori (sa spun de cele mai multe ori?) impulsiv, plecand urechea la diverse soapte. Nu cred sa fie capabil de a implementa orice fel de strategie pe termen lung daca nu este constant sustinut de alti partizani ai aceleiasi viziuni. Pacat ca au inceput sa plece lumea din ICR, ca dna Suteu din ICR NY, eu sunt convinsa ca ICR-ul ar fi putut merge mai departe in ciuda conducerii lui Marga.

    Si un ultim lucru: cred ca articolul a pus punctul pe i atunci cand a remarcat cat de putin (sau deloc) cunoaste dnul Marga ce s-a facut pana acum in ICR. Eu as inclina spre deloc.

  8. Aveți dreptate și cu articolul în general, și cu opinia că ați putea glosa pe marginea manifestului lui Marga. Este ocazia cârpe.atac să publice un nou antiraport, de data asta de 10.000 de pagini și corect gramatical…

    Eu nu am avut răbdare să îi citesc toată porcăria lui Marga, m-am oprit unde vorbea despre cum ar trebui ca un institut cultural și structura sa să acomodeze și promovarea textelor filozofice, științifice, tehnice et cetera. Va să zică, obscurantiștii de Patapievici și Mihăieș s-au limitat la definiția restrânsă de literatură și artă a culturii, dar domnul Marga o să prilejuiască traduceri din românian evergreens precum Tehnologia presării la rece, Toleranțe și ajustaje, Diabatul zaharat de tip 2 șamd.

    Altfel spus, de unde aveam ocazia să ascultăm în străinătate Sonata a 3-a a lui Enescu, în interpretarea măiastră a Claudiei Bara (România) și a lui Ilie Gîrneț (Rep. Moldova), acum ar fi bine să ne așteptăm la tăierea dreptului de vot și la ediția magna a operelor lui Andrei Marga. Ăștia ar fi în stare să repete la nesârșit împușcarea lui Iorga și singura remușcare de a doua zi ar fi rânjetul de tâmpit al lui Ponta. Dacă prostia sau penibilul ar durea….

  9. Cred ca in discutia despre profesorul Andrei Marga cititorii platformei contributors.ro ar putea utiliza informatii despre felul in care activitatea sa a fost apreciata in strainatate:

    Herder Prize (Austria-Germania)
    Gold Medal – Universitatea din Tübingen (Germania)
    The Medal of Jerusalem (Israel)
    Doctor Honoris Causa – Universitatea „Corvinus” din Budapesta (Ungaria)
    Ordine della Stella della Solidarietà Italiana in grado di Cavaliere (Președintele Republicii Italiene) 2008
    Doctor Honoris Causa – Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier (Franţa)
    Doctor of Humane Letters – Universitatea Plymouth State, New Hampshire (S.U.A.)
    Medaglia Pontificia. Anno I. Benedictus XVI (Vatican)
    Medaglia Pontificia. Anno XXVI. Joannes Paulus II (Vatican)
    Das Große Verdienstkreuz (Germania)
    Doctor Honoris Causa – Universitatea din Debrecen
    Palmes Académiques – (Franta)
    Grã-Cruz da Ordem National do Merito (Portugalia)
    Grand Officier de l’Ordre National du Mérite (Franta)

  10. ˝Pe cat de virulenta, pe atat de absurda aceasta referinta la o “conceptie neoromantica” vs. ˝Accentul trebuie mutat pe sprijinirea activităţilor generatoare de ipoteze, concepte, desoperiri cognitive, inovaţii tehnologice, înnoiri de viziune şi pe cultivarea şi etalarea ştiinţelor în România˝

    Domnule Tismaneanu, critica e buna atunci cand e si intemeiata.Referitor la cele de mai sus, observ ca A. Marga nu face altceva decat sa preia unele obiective dintr-un un program enuntat – printre altii mai vechi – si de catre mai noul si insusi domnul H.R. Patapievici.
    Si am sa va dau cateva citate din eseul lui H.R.P ˝Despre cultura generala˝ din culegerea numita ˝Discernamantul modernizarii˝.Cu indemnul, bineinteles, de a citi sau reciti intregul eseu in discutie.

    Asadar, din H.R.P.:˝Cultura romaneasca este o cultura fundamental construita dupa modelul culturii generale.[…] Sunt admirati nu specialistii marilor performante tehnice, ci oamenii care se dovedesc in stare sa manuiasca in mod elegant ideile generale ala catorva discipline umaniste canonice-literatura, istorie, folozofie, istoria religiilor-.La noi, admirat este scriitorul, nu savantul.[…]
    ˝In Romania, in momentul de fata, exista eminenti specialisti in diferite domenii.Ei nu ajung sa fie cunoscuti in spatiul public decat daca dovedesc o anumita excelenta in campul umanistic al culturii generale.Eu v-am expus aceasta situatie de fapt, pe care, pana acum, m-am straduit sa nu o judec.A venit insa momentul sa o facem, deoarece teza mea era aceea ca civilizatia a carei cultura este doar cultura generala este una imatura si condamnata sa fie una de mana a doua˝.
    ˝Inutil sa pledez in fata Dvs. in favoarea necesitatii de a forma culturi de specialitate˝

    Precum se vede, H.R.P enunta programatic cam acelasi lucru ca A. Marga (si de fapt ca si altii inaintea lor):necesitatea de a dezvolta culturi de specialitate si de a promova, pe langa umanioarele supra-reprezentate, si excelente stiintifice si tehnice.Cum ar fi de exemplu matematicieni, fizicieni, chimisti, medici, ingineri de toata mana, de la aero-spatiali pana la electronisti si agronomi, informaticieni, arhitecti.
    Nici nu-l apar pe Marga (ci cel mult cateva printipuri valabile, indiferent de emitent) si nici nu-l acuz pe H.R.P. pentru ca nu am date sa judec in ce masura, din fosta inalta pozitie, a urmat cele enuntate programatic in propriul sau eseu.
    Insa daca Marga merita eticheta de neo-gandirist pentru partea de program in speta, atunci si H.R.P. merita aceeasi eticheta, pentru ca a sustinut (mai sustine? le-a aplicat?) aceleasi idei.

    • Va multumesc pentru comentariu. Cred insa ca faceti o confuzie intre un remarcabil eseu al unui autor care isi exprima pozitiile personale si un program al unui presedinte de institutie al carui rol este tocmiai sa lase valorile sa-si gaseasca afirmarea peste hotarele tarii in consonanta cu tendintele globale. Unul dintre marile merite ale d-lui Patapievici ca lider al ICR a fost tocmai faptul ca a refuzat sa-si impuna prorpiile optiuni filosofice si propriile gusturi, lasand juriile de specialitate sa decida ce este si ce nu este valoare. In plus, obiectia mea principala, daca vreti, este ca profesorul Marga pare sa nu fie la curent cu ceea ce a facut ICR in acesti ani si ca propune o abordare „radicala” opusa unei sperietori nascocita pentru scopuri strict politice, „conceptia neo-romantica”. ICR nu este nici Ministerul Culturii, nici Academia Romana. Daca dl Marga va continua strategiile conducerii Patapievici-Mihaies-Tania Radu, voi fi primul care sa recunosc acest lucru. „Manifestul” recent nu pare sa promita acest lucru. Chiar dimpotriva. Sa nu uitam ca „Ordonanta” pe baza careia s-au petrecut aceste schimbari este una menita sa schimbe fundamental filosofia, obiectivele si metodele de actiune ale ICR.

      Demisia in semn de protest a conducerii ICR nu a fost motivata doar de absurdele reduceri bugetare, ci, mai ales, de aceasta redefinire a institutiei in directia a ceea ce eu numesc noul obscurantism. Este vorba de un institut mutilat financiar si desfigurat ca vocatie.

      • Multumesc pentru explicatii.Totusi, sunt nelamurit cu privire la un aspect:cand enunta ideile in discutie, H.R.P. era protocronist, neo-gandirist, retrograd tehno-cronist sau fascist ? (nu ca n-ar fi fost etichetat si asa).
        Pe de alta parte, vorbind despre valori si omologare, este adevarat ca excelentele tehnice si stiintifice n-au nevoie in general sa fie omologate de ICR.De-un singur exemplu, cateva zeci de fizicieni si ingineri romani lucreaza la CERN, dintre care doi chiar in staff-ul Organizatiei Europene de Cercetari Nucleare.
        Intrebarea ramane:respectivii de la CERN, alaturi de alte excelente tehnice si stiintifice pe care le gasim in universitati si multinationale din toata lumea, de la MIT si Purdue Univ. pana la Sorbona, de la Boeing si Intel pana la Siemens, se circumscriu ei in perimetrul culturii?

        Stiinta este cultura sau nu? H.R. Patapievici inclina ca da.Ceea ce iata, ar putea ameninta sa-l trimita direct in sertarul cu protocronisti si neo-gandiristi.

        • Cred ca avem o problema de comunicare. N-am spus ca includerea stiintelor exacte in cultura trimite la izolationism ori autohotonism. M-am referit la modul cum priveste dl Marga experimentul, modernitatea, deschiderea spre inovatie estetica. La faptul ca ICR ar trebui sa promoveze lucruri de-acum validate intern etc La doctrina sa culturala, esential diferita de aceea a predecesorului sau in fruntea ICR. Detectez, asadar, un fel de neo-jdanovism care, in anumite privinte, cum cred ca stiti, nu este departe de protocronism.

  11. Recomand cartea Alexandrei Tomita, „O istorie glorioasa – dosarul protocronismului” si cartea lui M. Nitescu „Sub zodia proletcultismului”. O limpezire. Abia acum inteleg ce am fost obligat sa invat in scoala si de ce, si pentru ce: pentru ca Marga sa ajunga la ICR, fireste :)

  12. Draga d-le Tismaneanu, va previn ca eu nu sunt Santoro ,as dori sa-mi explicati cum de a ajuns acest om sa-mi faca rau la modul personal.

    Consider ca aceasta personalitate, D-ul Marga, este o nulitate stralucitoare, aproape Zen. Niciodata nu inteleg ce exact vrea sa spuna, sare ca o caprita dintr-o categorie a logicii intr-alta,e mereu gardat de termeni care in cel mai bun caz sunt nepotriviti,e greoi cind trebuie sa fie simplu,e strident cind trebuie sa fie suplu si perfect neinspirat cind vrea sa fie plin de umor,pe scurt, un tip fara charisma,muncitor si cu care innebunesti sa calatoresti intre Ploiesti si Snagov.

    I-am citit manifestul ICR,si, sincer, printre lacrimi de ris, m-am gindit ca tipul asta are umor,ride de tot si toate, dar cu un ris dintre acelea ce zguduie lumea din temelii, un ris suprarealist pentru un text nosocomial demn de revista avangardista „Muci” sau „P..a”. Stiu, nu e cazul de hlizeli infantile, dar nefiind o structura meontica imi permit sa afirm ca situatia a devenit comica tocmai pentru ca e excesiv de tragica, si da ,rezolvarea, tot in bucatica aia mica,conica si de otel, sta.

    Si acum problema: Am ajuns sa ma cert cu citiva dintre cei mai buni prieteni pe subiectul Marga. Va precizez ca acesti prieteni nu sunt niste imbecili, nu au in grila de programe Antena 3, fiecare a citit in viata lui peste 100 de carti valoroase(ex:The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia), au relatii stabile si sunt credinciosi, cu toate astea, vad in d-ul Marga un om de o inestimabila valoare.Ce-i de facut pentru ca-i iubesc pe acesti oameni si nu vreau sa-i pierd? Sa le spun ca, de fapt, eu sint Santoro?

    Indiferent de raspuns… va multumesc pentru intelegere!

    P.S. Aceiasi prieteni mai cred ca: Dinu Patriciu e un mare om de afaceri, SOV a schimbat fata televiziunii in Romania, Andreea Esca a intrat in istoria Romaniei, iar America e mai mult rea decit buna .

    • Multumesc pentru mesaj. Umorul profesorului Marga este un subiect de sine statator, revendicand, la randul sau, aplecare hermeneutica si o mare doza de empatie :)

      Sinceritatea cu prietenii este cat se poate de utila, deci, why not, spuneti-le ca de fapt chiar sunteti Santoro:)

      Now, ar fi cate ceva de comentat pe tema omului de carte, a profesorului de filosofie si a politicianului AM. Cand a devenit presedintele PNT-CD, am scris un articol laudativ in „22”. Mi se parea ca era vorba de acea implicare responsabila a intelectualului in sfera publica atat de necesara in Romania si in atatea alte locuri. Stim cu totii cum s-a terminat acel episod, passons.

      Am colaborat cu AM de-a lungul anilor. In apartamentul sau din Cluj–era, cred, in 1991–s-a nascut ideea unei facultati de stiinte politice la UBB (era acolo impreuna cu, daca nu ma inseala memoria, Aurel Codoban, Marian Papahagi si Dan Pavel). L-am intalnit in timpul sederilor sale la Washington. Am si scris scrisori de recomandare. Nu sunt singurul care nu intelege involutia lui AM din acesti ultimi ani, dar, fireste, vorbesc doar in numele meu. Un om cultivat, un spirit european, a ajuns sa scrie editoriale la pestilentiul lui Nistorescu. Nu mai vorbesc despre bazaconiile pe care le scrie de atatea ori.

      Sincer, cred ca omul a fost cotropit, anihilat sufleteste de ura. O ura neagra, mistuitoare, devoranta. Ura pentru Basescu pentru ca nu l-a numit in fruntea Comisiei Prezidentiale pentru analiza educatiei (a fost preferat Mircea Miclea). Ura ca n-a fost pus ministru al educatiei. Ura pentru Funeriu din cauza legii care l-a obligat sa se pensioneze. Ura si dispret pentru atati colegi din UBB pe care ii judeca extrem de aspuru pentru pozitiile lor, fara sa se intrebe macar o secunda daca nu au si acesti oameni doza lor de dreptate. Ura pentru paltiniseni pentru succesul lor eclatant. O trasatura care nu trebuie uitata, pentru a intregi acest grabit portret: stie sa fie generos. Revista „Verso” n-ar fi aparut fara sprijinul sau. Scrie adeseori recenzii calduroase pentru oameni pe care ii sustine din ratiuni intelectuale. Din nefericire, aventura politica din ultimii ani i-a cam sfaramat prestigiul. Pacat.

      La ICR este total inadecvat, din n motive, va gafa poate chiar mai grav decat la MAE. Va sparge multe portelanuri. Din nou, pacat.

  13. Andrei Marga e un ins deviat, e cineva prost amplasat față de sine, față de prioritățile locului, față de provocările veacului. E simplu: în loc să cultive – discret și tenace – o catedră, își alăptează obscen veleitățile politice; în loc să sprijine cuminte detenta ICR, dânsul anticipează o patrie de vitrină, în care convieţuiesc tandru clisa, iţarii, Eminescu, Techirghiolul, primii români pe Marte, cădelniţa şi fiul lui Scorilo… În fine, în loc să articuleze speranțe ori insomnii europene, Marga suspină admirativ către Est și îl adulmecă transparent și idolatru pe Putin. Un dezaxat, pesemne. Adică cineva care și-a ratat echilibrul și sănătatea opțiunilor.

    • E simptomatic faptul că cineva în stare să producă o asemenea „operă de artă” (comparabilă cu portretele lui Pleșu la Gâdea & comp.) nu și-a găsit locul în peisajul intelectual și academic din România. Nu e nevoie să fim de acord cu fiecare cuvânt de aici pentru a realiza pe loc cât pierde școala românească atunci când trimite voci cu atâta forță să-și caute norocul și să facă mai deștepți pruncii altora…
      Amăgiti de o Frăție a vorbelor, mulți au căzut la pace cu un înțeles profitabil al loialității. Sper să putem dovedi că nu toți.

      • Domnule Borza,

        Înțeleg că țineți morțiș să reabilitați isprăvile de aulă ale profesorului Marga. Aveți nostalgii: masa de lucru mustind a fenomenologie, amorul aspru pentru lumea silogismelor, incursiunile riguroase în filozofia veacului 20. Dar cine a umblat cu dinamită la soclul academic al lui Andrei Marga? Aici e împricinat chipul politic al clujeanului, nu pedagogul, nu cărturarul.

        [Într-o discuție mai veche, îl întrebam pe Cristian Tudor Popescu cum vede problema încadrării intelectualului autohton în detaşamentele politice româneşti. Redau aici o parte din răspuns, fiindcă acoperă optim și cazul lui Andrei Marga:

        După părerea mea, intelectualul român care vrea să facă politică nu trebuie să-şi păstreze puntea de retragere sprijinită pe meritele sale intelectuale ante politice: “Poate-am greşit că am venit cu legea aia, dar cum puteţi să mă faceţi incompetent, chiar bou, doar eu sunt un mare poet (prozator, critic, filosof, profesor, am doctoratul cu un laureat Nobel, etc.)?” Pentru ce faci în politică răspunzi ca politician. Hic Rhodos, hic salta. ]

        Prin urmare, sunt oricând dispus să acumulez informație savuroasă și utilă (despre Adorno, Marcuse, Habermas, Karl-Otto Apel ș.a.) în preajma universitarului Marga. Însă angajamentele sale politice – din prezent și de odinioară – miros a șobolan.

        Duminică plăcută.

        Vali

      • Domnule Borza,

        Din cate stiu eu, d-l Marga are varsta la care ar trebui sa se afle la pensie. In universitatile altora (e vorba de universitati renumite din tarile occidentale), oameni de varsta d-lui si-au incheiat activitatea profesionala. Pot cel mult sa mai fie invitati punctual la vreun congres sau conferinta, dar nici intr-un caz nu mai au un contact regulat cu „pruncii” dornici de invatatura. Pot ei sa vrea mult si bine sa-si caute norocul, dar nu mai au unde. Sincer, tinand seama de ceea ce se intampla in mod concret prin alte universitati din Europa in special, chiar ca nu reusesc sa va inteleg argumentele. Dvs. chiar credeti ca d-l Marga poate obtine la varsta d-lui o bursa de cercetator in strainatate?

    • @Vali
      Toata existenta noastra, tot ce se intampla in psihismul nostru e dominat de caracterul angajarii si libertatii.
      „Suspinul admirativ” catre Est este structura lui intelectiva, textura lui sufleteasca se regaseste in Sinele slav, in tristetea mintii atat de caracteristica slavilor, in suferinta nelocalizata, difuza dar existentiala – imprevizibilitatea este axul psihismului slav.
      Paliere pierdute in scara de valori, involburare haotica – comportament autodistructiv – el nu mai este descifrabil, valabil. Unde incepe si unde se termina „normalul” in comportamentul prof. Marga? Sufleteste acest om este bolnav, tensiunea lui intrapsihica a dus la alunecarea in patologic, trist!
      „Sumarul reprosurilor”, cum spune tanarul @SB – pe buna dreptate – este in sarcina constiintei noastre, in ea isi poate oglindi drama prof. Marga.
      Parafrazez titlul unui sensibil si deosebit articol scris de domnul prof. Tismaneanu, Lectia lui Andrei Marga.

  14. Manevra de care sa folosit USL-ul,de a trece ICR in subordinea parlamentului,denota ca neo-bolsevicii incearca,ca si in alte cazuri,sa indeparteze tara de valorile ocidentului democratic si de UE,nemultumiti fiind de monitorizarea acestora care perecliteaza actiunile lor. Cat despre numirea bolsevicului turnator de Marga,acesta nu este decat o matura cu coada(tarn),manevrat de superiorii sai dintotdeauna pe care i-a slujit cu sfintenie de 40 de ani.Cat va fi Marga la conducere..adio ICR !

  15. ant.3 si puciul usl sunt hartii de turnesol care ne-au impartit prietenii si rudele ,unii aratand fara sa stie si fara sa recunoasca ca-s pro comunisti, iar altii s-au pricopsit cu adevarul despre ceilalti (incomod si penibil ) dar care creaza totusi un ascendent moral binemeritat.

  16. In stinta avem cateva domenii (f putine: laser in fizica, teoria operatorilor in matematici, etc) unde suntem (destul de putin) cunoscuti, si putem vorbi international. In umanioare putem face valuri, chiar foarte mari. Oamenii sunt interesati de comunism, tigani, tzarani, si destinul de a fi intre imperii, deci avem ce spune. In mod natural ICR vinde ce are mai multa cerere, asta a facut pana acum, si chiar am auzit numai de bine de ICR si cand am fost in State si acum cand sunt in Suedia.

    In cercetare, unde lucrez eu, nu se aude nimic din Romania, nu vine nimeni la conferinte, unde vine te ia rushinea. Comparat cu ungurii de pilda suntem .. incomparabili. Sa nu uitam ca ungurii nu si-au stirbit bugetul de cercetare nici in cea mai intunecata criza, pe cand noi am inceput taierile cu cercetarea.. Probabil ca dl Marga a observat problema si a semanat putina disensiune, intre umanisti si realisti .. asha ..propagandistic.

    Nu ma pricep cum sa il calific pe dl Marga, dar am inteles ca e de parere ca Ponta nu a plagiat, iar eu am verificat personal lucrarea (pura curiozitate). Deci il calific drept mincinos. Eu nu as minti 20 de milioane de amaratzi, dar sunt un umil cercetator, si probabil ca mi-ar trebui mult mai multi draci ca sa ajung rector sau ministru al culturii.. cum nu posed acesti draci optez sa nu ma intorc in tara niciodata. Nu ascund ca urasc acesti domni cu burtica din organisme cu trei majuscule.. PCR, FSN, PSD, PDL, PNL. Prietenii mei s-au raspandit prin lume, ca si mine, ca potarnichile. Parintii meu sunt antenizati, si sunt oameni de treaba, e ca si cand mi-ar fi furat cineva sufletul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro