joi, martie 28, 2024

Dumnezeu, diavolul si totalitarismul: Strigatul unui umanism ranit

Este Lucifer un alibi pentru iresponsabilitatea umana? Continua discutiile despre universul concentrationar, provocate in ultimele saptamani de aparitia in romaneste a istoriei Gulagului de Anne Applebaum. Problema totalitarismului este deopotriva politica, filosofica, sociologica si teologica. Este chestiunea centrala a ceea ce se numeste metapolitica, incercarea nesabuita de a forta nota istoriei, tentativa frenetica a omului de a se substitui divinitatii. In „Doktor Faustus”, marele roman al lui Thomas Mann, este vorba de o asemenea ispita nihilista deghizata in inovatie absoluta. Despre aceste lucruri scrie aici filosoful culturii George Balan. Adolescent fiind, l-am vazut prima oara pe distinsul muzicolog la Sala Dalles, prin 1966 sau 1967, cand a tinut o conferinta despre Mahler si Bruckner. Era in perioada micro-dezghetului de la Bucuresti. L-am ascultat ani de zile la radio, gratie lui am descoperit compozitori si interpreti geniali. Imi amintesc ce scria de pilda despre Dmitri Baskirev ori despre pianista franceza atat de admirata de Monica Lovinescu, Monique de la Bruchollererie.

Critic muzical de imens rafinament, George Balan este un erudit, subtil si original filosof al artei. Imperiul esteticului insa nu este pentru el separat de cel al istoriei reale. Generatia mea ii datoreaza faptul ca, prin pasiunea si intelepciunea cu care a slujit muzica, ne-a permis sa crestem in deplin respect pentru valorile umaniste. Fidel lectiei lui Thomas Mann, George Balan a ramas atasat, de atatea decenii incoace, nobletii spiritului. In anii dictaturii, a ales, ca si alti carturari de seama, ca si atatia alti oameni onesti, calea exilului. Traieste in Germania, este in continuare o constiinta mereu vie, mereu nelinistita, un indragostit de libertate. M-am bucurat nespus cand, acum cateva luni, am primit un mesaj de amicala solidaritate din partea sa.

Pentru mine, randurile de pretuire primite din partea domnului George Balan contrabalanseaza cu asupra de masura toate stupiditatile si mizeriile proferate de unii si de altii. Pentru ca aceste randuri isi au originea in afinitati de valori si n-au nimic de-a face cu valtoarea politica ori cu haosul etic din Romania acestor ani. As spune ca dimpotriva. Ceea ce nu inseamna ca George Balan nu observa ce se intampla. O face insa cu detasarea unui sacerdot al valorilor vesnice, acele valori despre care scria candva filosoful D. D. Rosca.

L-am rugat pe dl George Balan sa contribuie cu cateva reflectii pe acest site, pornind de la dialogul purtat de mine cu H. R. Patapievici despre Katyn, Dostoievski si Raul radical in veacul al XX-lea. Mi-a trimis eseul pe care il public mai jos, original si heterodox, sfasiat si sfasietor, un cri de coeur nascut din interogatiile unui umanism ranit.

Recomand site-ul:

http://www.musicosophia.com/?lang=en

„IDOLA MENTIS”

de George Balan

Adică idolii minţii: aşa îi numea Francis Bacon pe acei oaspeţi înşelători care, instalându-se neinvitaţi în spiritul omenesc, nu numai că-i limitează libertatea dar îi determină înţelegerea vieţii. In fruntea lor stau Dumnezeu şi Diavolul, personaje pe care omul le-a creat din frică, dar mai ales pentru că – aşa cum spunea Kant- „nu îndrăzneşte să facă uz de propria-i gândire”.

Că atrocităţile totalitarismului vin de la Diavolul (cu majusculă deoarece, în general, acesta e privit ca persoană) este o reprezentare provenitoare din incapacitatea noastră de a răspunde pentru ceea ce noi înşine concepem şi comitem. Istoria omenirii debordează de grozăvii care depăşesc tragediile de la Katyn sau Auschwitz. Oare hecatombele celor două războaie mondiale au o cauză mai putin malignă sau sunt mai justificabile în faţa oricărei adevărate conştiinte decât asasinatele comunist-sovietice sau nazist-germane ? Imi amintesc un film american despre un reporter care participa la luptele din WW2 numai ca să înţeleagă de ce se măcelăresc oamenii. După tot felul de experienţe ajungea la concluzia dezolantă că în om e sădită voluptatea de a ucide, voluptate care iese la suprafaţă când i se oferă un politic sau religios de care să se agaţe. Nu Diavolul (imaginat în chip infantil de minţile superficiale şi superstiţioase) a inventat totalitarismul ci omul însuşi, ahtiat după putere şi părăsit de orice omenie în nebuneasca-i aventurare spre ţeluri paranoiace.

Cu Dumnezeu lucrurile nu stau altfel. Numele lui e rostit cu o uşurinţă care trădează o gândire oloagă. Deja Kant atrăsese atenţia, în secolul XVIII, că mintea omenească nu este capacitată să afle sau să formuleze ceva depre ceea ce se află dincolo de lumea în care trăim şi ne mişcăm. Reprezentări despre Divin sunt posibile doar prin credinţă, preciza Kant.

Dar în ce şi în cine să crezi dacă vrei să nu te înşeli pe tine însuţi ? Si cum să iei în serios credinţa când îi vezi păruindu-se între ei pe cei care pretind că o slujesc? Pe vremea lui Kant nu existau încă nici comunism nici totalitarism, ceea ce însă nu l-a împiedicat pe regele Prusiei să-i interzică gânditorului a se mai pronunţa în chestiunile religioase. Iar el, chiar şi unul ca el, s-a conformat, atât de mare era puterea instituţiei religioase, în ciuda faptului că doar cu puţini ani înainte Frederic cel Mare, gânditor iluminist, o pusese la respect.

Dar agnosticismul kantian, ajutat pentru cei mulţi de libera cugetare voltairiană, a sădit în spiritul uman sămânţa îndoelii eliberatoare din care a crescut conştiinţa demnitătii omeneşti, a răspunderii individuale, a singurătăţii fundamentale. Cine a ajuns să-şi înţeleagă şi să-şi asume destinul – unica realitate transcendentă accesibilă aici pe pâmânt – nu are trebuinţă nici de Diavol nici de Dumnezeu. Sunt concepte absolut inoperante atât în istorie cât şi în viaţa de fiecare zi. Pure fantome, ele nu capătă realitate decât pentru că superstiţia sau felurite interese le-o atribuie.

Cu Dumnezeu omul nu devine neapărat mai bun : ce e istoria omenirii de la Cruciade până la „războaiele sfinte ” (au avut şi românii unul !) ale secolelor XX şi XXI, dacă nu o monstruoasă prostituare a ceea ce este închipuit ca bun suprem ? In numele lui Dumnezeu a fost sâvârşit tot ce e mai incompatibil cu El. Iar aruncând vina pe Diavol, omul nu face decât să se lepede laş de propria-i responsabilitate.

Când Nietzsche şi-a rostit faimosul „Dumnezeu a murit”, a vrut să spună că felul tradiţional al oamenilor de a concepe Supremul şi-a epuizat total raţiunea de a fi : a devenit o mortăciune. Un gânditor de talia lui n-ar fi putut concepe prostia care din prostie îi este atribuită, filosofia lui e metaforică prin excelenţă. Iar noţiunea de ” supraom”, din cauza căreia a fost făcut răspunzător pentru crimele de esenţă rasistă, nu însemna decât că omul trebuie să ajungă la o conştiinţă superioară a menirii şi răspunderii sale. De altfel Novalis, cu aproape un secol în urmă, gândea în aceeaşi direcţie spunând că nu e deajuns să fii om, că trebuie să fii mai mult decât atât. Desigur, cuvintele sunt neputincioase să exprime adecvat felul dumnezeesc de a concepe omul, felul uman de a concepe dumnezeirea, dar această neputinţă e cu prisosinţă compensată prin ceea ce ne spune Muzica. O Toccata de Bach, un cuartet de Mozart sau Beethoven, o simfonie de Bruckner ne catapultează instantaneu pe acel plan existenţial unde începi să intueşti imanenţa transcendenţei şi să presimţi adevărata măreţie a omului, dincolo de copilăreştile-i năluciri despre Diavol şi Dumnezeu. Măreţie latentă, doar potenţială, atâta vreme cât în individ nu s-a trezit deplina conştiinţă de sine – unică justificare a trecerii noastre prin această viaţă.

Ororile şi nebuniile vremurilor, mai ales cele legate de crimele oricărui război, „drept” sau ” nedrept”, sunt oglinda în care putem contempla zguduiţi neomenia noastră esenţială. Conceptele teologice pot linişti sau mulţumi doar pe cine nu are curajul să-şi gândească până la capăt rostul său pe această lume. Dacă va încerca s-o facă, atunci se va trezi în situaţia acelor evrei foarte habotnici care, în mijlocul rugăciunilor, se vedeau ca fulgeraţi de o întrebare blasfematoare : Dar unde erai, Doamne, când pe ai noştri îi secerau nimicitor ?

O, va răspunde incurabilul, voi nu puteţi înţelege taina lui Dumnezeu care iubeşte într-atâta oamenii, încât nu numai că le-a dăruit unicul său fiu, dar le-a revelat holocaustul, genocidul şi mai ales inefabilul mister al totalitarismului. Rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. 1) re. incheierea eseului d-lui Balan –-n-am inteles,sincer, unde ,pentru ce anume , dar mai ales catre cine tre sa ne rugam. In sfarsit …

    2) am observat pe site-ul musicosophia traducere simultana in cateva limbi,printre care si olandeza. Limba romana ,atat de draga d-lui Balan ,nu-si avea locul acolo ? Macar atat ..

    3) felicitari (I really mean that) pentru recentul Monica &Virgil

  2. D-le Tismaneanu,
    Scrieti din ce in ce mai bine si mai aplicat despre ororile secolului 20 pe care se pare ca le cunoasteti atat din experienta directa cat si din studii aprofundate in biblioteci si arhive.
    Cei tineri cu siguranta au ce invata din cartile publicate in est ca si in vest deopotriva.
    Cu privire la Lucifer, un coleg al dvs Philip Zimbardo a publicat un volum consistent: „Efectul Lucifer”. Din cate am inteles, autorul fara sa scuze actiunile reprobabile individuale, aduce in scena contributia nociva, masiva a situatiilor in care individul este constrans de catre sistem sa reactioneze. Reactia in majoritatea cazurilor este, statistic, deceptionanta prin fervoarea cu care raul este imbratisat in mod previzibil. O mica parte doar, in raspar cu actiunea majoritatii si cu propriile interese aleg sa fie de partea binelui, frumosului si adevarului definite ca valori constitutive ale umanitatii. Sper ca am rezumat fara sa denaturez spiritul cartii.
    Sunt convins ca vor fi multi interesati de felul in care interpretati o asemenea pozitie, eventual in legatura cu consecintele practice pe care le antreneaza.

  3. Din pacate nu cred ca umanismul este raspunsul cel bun. „Cu Dumnezeu omul nu devine neapărat mai bun” dar fara Dumnezeu omul devine sigur mai rau. E neaparat necesara existenta unor piedici in calea EGO-ului. In lipsa lor omul devine SupraOM, Iosif devine Stalin si Adolf devine Hitler. Din pacate umanismul duce inexorabil catre totalitarism. Sunt convins ca dictatorii nu isi propun de la inceput sa faca rau ba din contra. Sunt convins ca si Stalin si Hitler si-au propus sa faca Rusia/Germania niste tari mai bune unde oamenilor sa le mearga mai bine. Aveau pentru asta niste proiecte/planuri bine puse la punct pe care vroiau sa le realizeze chiar si impunandu-le cu forta IMPOTRIVA propriului popor. Si asta pentru ca „Dumnezeu a murit” si omul e atotputernic, care „OM” nu poate fi altul decat cel care a ajuns la un moment dat sa conduca(!). Evident lucrurile nu pot fi rezolvate nici in cadrul monoteismului. Existenta unui singur responsabil duce imediat la intrebari stanjenitoare. Cred ca solutia este imaginarea unei lumi bipolare/dualiste cu un usor defect de simetrie in favoarea „binelui”/vietii/luminii/adevarului.

    • Totalitarismele anuleaza, intr-adevar, distinctia esentiala dintre bine si rau, fac din notiunea de bine una strict instrumentala, definita in chip utilitar, partizan si pragmatic, deci una vesnic maleabila. Cand Lenin ataca „moralitatea preotilor” el nu se facea decat ecoul unei celebre teze nietzscheene din „Ecce Homo”. De fapt, totalitarismele se situeaza deliberat, „dincolo de bine si de rau”. In „Jurnalulul unui scriitor” si in romanele sale „Fratii Karamazov” si Demonii”, Dostoievski intuia exact acest lucru, rolul socialismului ateu (ori, daca vreti, al ateismului socialist) in auto-divinizarea umanitatii in detrimentul fiintelor reale, cu limitele lor, cu slabiciunile lor. Nu sunt convins ca „umanismul duce inexorabil catre totalitarism”. Umanist era si un Jacques Maritain, iar gandirea sa ducea catre personalismul crestin. Umanist era si Lev Sestov, umanist a fost si Vladimir Soloviov, umanist a fost si Albert Camus. Hubrisul, abandonarea simtului realitatii, duc catre totalitarism, cred eu. Eseul lui George Balan este legat de dialogul purtat intre H.-R. Patapievici si subsemnatul. Finalitatea acestui text luminos este sa accentueze responsabilitatea umana pentru ceea ce se petrece in lumea omului. Ganduri bune.

      • Cand afirmam ca umanismul duce inexorabil catre totalitarism ma refeream la idei, nu la oameni. Sunt convins ca Cioran, Eliade, Noica si Tutea nu ar fi fost in stare sa participe la crimele legionare dar ideile intr-acolo au dus. Ultima consecinta a umanismului este ideea ca omul e in centrul universului iar de aici pana la personalizare nu mai e decat un pas. Care om? Pai evident, EU!!! E adevarat ca mai e necesar si ingredientul utopic, cetatea ideala, avand in centru tot omul (evident). Ar fi intr-adevar foarte frumos ca OMUL/omenirea sa devina mai responsabil(a) dar nu stiu de ce am impresia ca asta tine tot de o oarecare utopie :) Toate cele bune (daca s-o putea si daca da … Dumnezeu).

  4. O fi dl. George Balan un ilustru critic muzical, dar in domeniul filozofic e tare pueril si superficial, sa-mi fie cu iertare.

    Un muzician ar trebui sa vada diferenta intre Toccata de Bach si muzica compusa in epoca infloririi filozofiei materialiste. Cititi-l pe Albert Schweitzer, intrepret stralucit al lui Bach si un OM cu adevarat de admirat, a carui filozofie de viata a salvat oameni, spre deosebire de filozofia sterila a majoritatii filozofilori.

    Daca vorbim despre Bacon, poate ati fi interesat sa cunoasteti si alte citate: „Puțină știință depărtează de Dumnezeu. Multă știință apropie de Dumnezeu.” Sau alt citat: “They that deny a God destroy man’s nobility; for certainly man is of kin to the beasts in his body; and, if he be not of kin to God by his spirit, he is a base and ignoble creature.”

    Kant, din cate am citit, a criticat mai mult institutiile bisericesti si ritualurile, nu Biblia si morala crestina, pe care le aprecia. Spunea (pe buna dreptate) ca oamenii au conceput diverse ritualuri prin care ei credeau ca devin placuti divinitatii, in loc sa respecte principiile morale.

    Ii doresc d-lui Balan mult succes in „auto-trezirea” constiintei de sine, un efort asemanator cu incercarea baronului Munchausen de a se scoate singur dintr-o balta, tragandu-se de par. Sau poate spera ca acea trezire o sa apara la fel de accidental si de aleator la fel cum crede ca a aparut si inteligenta. :)

    Inchei parafrazandu-l pe Dostoevski: daca Dumnezeu nu exista, totul e permis si nici nu poti sa spui daca a macelarii oamenii e bine sau rau.

  5. @mens sana

    „Inchei parafrazandu-l pe Dostoevski: daca Dumnezeu nu exista, totul e permis si nici nu poti sa spui daca a macelarii oamenii e bine sau rau.”

    e trist daca ai nevoie de dumnezeu sa iti spuna daca a omori un semen e rau sau nu….

    eu n-am nevoie. stiu ca e rau. pentru ca provoc durere. si e ca si cum m-as omori pe mine. pentru ca celalalt imi seamana.

    @george balan
    ???

    • Nu, in principiu nu ai nevoie de Dumnezeu ca sa-ti spuna ce e bine si ce e rau. Poate ca e suficient sa faci o scoala (mai serioasa), sa citesti (si sa si pricepi) cu toate ca din punct de vedere stiintific binele si raul nu prea pot fi definite. Ideea e totusi ca ceva trebuie sa stavileasca EGO-ul, ideea ca omul e buricul pamantului (sau si mai rau, al Universului). Daca citirea unor carti duce la cunoasterea vastitatii Universului si implicit prin asta la concluzia despre micimea propriei persoane (un fel de smerenie – modestie) atunci da, probabil ca nu e nevoie de existenta nici unei divinitati. Dar ce ne facem ca cei care fac scoala, citesc carti si ajung prin asta la cunoastere, intelegere si modestie sunt cam minoritari pe acest Pamant???

    • @ion E trist?? De ce? Nu e mai trist sa ai nevoie de o fiinta limitata, muritoare, subiectiva, egoista si influentabila sa-ti spuna asta?

      Nu e interesant ca avem nevoie de legi pentru lucruri mult mai marunte? De ce nu lasam totul in societate la latitudinea fiecaruia?

      Ce te face sa crezi ca ideea ta despre bine e adevarata, corecta si universal valabila? De ce rau sa omori? De ce nu e „supravietuirea celui mai tare si mai adaptat”?

  6. @Mens Sana: Daca tu nu iti dai seama singur, fara sa apelezi la o carte de aberatii scrisa de niste ignoranti religiosi in urma cu 2000 de ani, ca a ucide un concetatean e un lucru rau, mi-e teama ca nu prea se pot cere multe de la tine.
    O simpla privire la societatea daneza unde ateismul si agnosticismul sunt dominante si vom observa nu numai ca Dostoievski se insela, dar se insela grav.
    Religia nu are monopol asupra moralitatii, si mai ales religia crestina. Iti recomand sa citestii stadiile dezvoltarii morale de Kohlberg. Te vei lamuri asupra ceea ce inseamna cu adevarat moralitatea si de ce moralitaea religioasa absoluta este cea mai proasta forma de moralitate pe care un om si-o poate insusi.
    Adevarul e ca atunci cand uiti sa incluzi in decalog o porunca impotriva sclaviei, impotriva pedofiliei, dar totusi ai 3 porunci(primele) in care trebuie sa iti pupi in fund zeul si una in care sa nu speli de sabat (sa-l onorezi adica) nu stiu cum poti sa pretinzi ca ai o moralitate demna de luat in seama.
    Multa stiinta te departeaza rau de Dumnezeu, existand o statistica care spune ca 93% din membrii comunitatii stiintifice americane nu cred intr-un zeu personal fiind ori atei, ori agnostici, ori panteisti, orice in afara de teisti. Asa ca lasa-ne cu citatele alese care sa iti confirme tie parerea despre subiect si treci la dovezi palpabile, statistici care sa reflecte realitatea.
    Departarea omului de lucrurile inventate in epoca ignorantei este un pas important spre un viitor mai bun. Si da, Dumnezeu este unul din acele inventii.

    • stima.
      sper sa ma insel asupra urmatoarei afirmatii. sa-mi spuneti daca ma insel.
      eu cred ca sunteti de acord cu introducerea pedepsei cu moartea.
      pe urma, e destul de naiva perceptia unui om care se vrea partizanul stiintei si dusmanul ignorantei si in acelasi timp interpreteaza primele porunci drept pupincurism iar porunca respectarii sabatului drept indemn la imputire.
      cat despre ignorantii religiosi… sa tot fi ignorant ca d’Aquino, Palamas, Origene, Pavel, Luther si cati altii.

      • @heraasku :Daca respectivii sunt modele pentru tine e treaba ta personala. Prefer sa imi caut alte repere, preferabil unele care sa reprezinte prezentul meu, nu veacuri de mult apuse. Moralitatea s-a schimbat odata cu evolutia societatii, si crede-ma cand iti spun ca din cei mentionati de tine cativa chiar erau ignoranti si au facut niste declaratii in timpul vietii lor care i-ar fi descalificat din start in zilele noastre drept persoane cu o moralitate desavarsita.
        Nu, nu sunt adeptul pedepsei cu moartea si nici nu vad ce relevanta are cu subiectul in cauza sau cu precedentul comentariu.
        Respectivele porunci le-am dat ca exemplu pentru a scoate in evidenta ca decalogul nu este nici pe departe o colectie de sfaturi morale. Oricine in ziua de azi poate sa scrie 10 lucruri, 10 porunci care sa fie de o moralitate superioara decalogului. Interzicerea sclaviei e poate una din cele mai importante dovezi ale unei moralitati apreciabile.
        Si am zis sa nu speli, nu sa nu te speli. E mai mult un indemn la lene.
        Toate cele bune.

        • cu toata stima.
          va pun la lucru caci asa e moral.
          eu v-am dat cateva repere (din mii). chiar va rog sa-mi dati si mie ceva din „bestiarul” dumneavoastra:). sunt chiar curios, poate ma folosesc si eu. si ceva declaratii descalificante din repertoriul elitei mele. daca se poate (poate le-am trecut eu cu vederea si chiar doresc asta, sa le stiu).
          considerand ca si dumneavoastra faceti parte din „ORICINE POATE” incercati sa tastati nu 10 ci macar 3 porunci morale atat de schimbate fata de morala demult apusa (vedeti, sunt intelegator:))
          iar faptul ca a nu spala o zi pe saptamana e un semn de lene… fiti rezonabil. va raman 6 zile din 7 pentru a va demonstra puterea de munca.

          • Una din porunci e cea mentionata mai sus. ” Sa nu ai dreptul de a detine o alta persoana pe post de sclav”. Acest lucru nu este mentionat nicaieri in Biblie, ba din contra, in unele locuri este chiar incurajat. I-au trebuit omenirii 18 secole de la Hristos sa isi dea seama de ceea ce acum este evident. Nu uita ca in sex XIX Biserica Ortodoxa inca detinea sclavi romi. In Statele Unite in perioada abolirii sclaviei, existau pastori care argumentau validitatea sclaviei cu Biblia in mana.
            O a doua porunca ar fi impotriva oricarui fel de discriminare. „Nu desconsidera o persoana pe baza culorii pielii sale, apartenentei religioase, nationalitate, sex, orientare sexuala sau a propriilor convingeri”. Sa fim seriosi, in Biblie aceste lucruri nu numai ca nu sunt aparate, dar sunt chiar incurajate.
            O a treia porunca ar fi ” sa nu abuzezi de sotul/sotia sau partenerul tau de viata”.
            Si in bonus, o a patra ” Nu desconsidera sau limita drepturile si libertatile altor persoane.”
            Vezi, chiar nu a fost greu.
            Primele 4 porunci din Biblie nu numai ca sunt total inutile dar incalca Constitutia.
            ” Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.” si „Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.”- dreptul la libertate religioasa si libera alegere.
            „Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.” – dreptul la libera exprimare.
            „Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.” – dreptul la munca. Ce ar insemna sa nu mai munceasca doctorii in zilele de duminica si de sarbatori.
            Si in plus, nu au nicio legatura cu moralitatea. Nu exista nimic ce poate fi considerat vreo regula morala in aceste porunci.
            Si ca amuzament, am sa mentionez a 10-a porunca, care daca ar fi respectata ar duce la moartea a ceea ce sta la baza economiei societatii de azi „Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.” :)
            O zi buna.

          • E ciudat ca pentru absolut orice lucru sau principiu de pe pamant, oricat ar fi de valoros si de respectat de unii, se gasesc altii care il calca in picioare si il iau in batjocura. Ori din rautate, ori din ignoranta, ori din amandoua.

            N-am vrut initial sa mai continui discutia, dar o fac in speranta ca o sa citeasca si altii care au aceleasi prejudecati.

            Daca ai fi avut curiozitatea sa citesti, ca sa stii despre ce vorbesti si impotriva a ce esti asa „revoltat”, poate ai fi inteles ca „sclav” in acele vremuri la evrei nu avea acelasi inteles ca astazi sau ca in vremea sclaviei in SUA.

            Termenul „sclav” e tradus nepotrivit in limbile moderne. De exemplu demnitarii de la curtea unui rege sunt numiti adesea „sclavi”, in Biblie. Chiar un rege vasal al altui rege se numea pe sine „sclav”. Prin „sclav” se intelegea de fapt „supus”, „slujitor”, sau „subordonat”. O sa vezi mai jos de ce.

            La evreii din timpurile Vechiului Testament, de obicei „sclavia” era VOLUNTARA si avea cauze financiare. Cand n-avea cu ce-si plati datoriile, un om se dadea pe sine sau un membru al familiei ca sclav (de fapt slujitor).

            TOTUSI EXISTAU MULTE LEGI PENTRU A PREVENI SA SE AJUNGA IN SITUATIA ASTA:: banii nu trebuiau imprumutati cu dobanda, orfanii, vaduvele si cei saraci erau ocrotiti si in ogoare se lasau special zone nerecoltate pentru ei etc. In fiecare al 3 lea an, a zecea parte din toate veniturile din anul respectiv era pusa la dispozitia strainilor, orfanilor si vaduvelor, care puteau sa se infrupte pe saturate.

            LA FIECARE 7 ANI DATORIA SE ANULA (indiferent de suma!)::

            Deuteronom 15,1:
            „1 La fiecare sapte ani, sa dai iertare.
            2 Si iata cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele sau, sa-i ierte împrumutul, sa nu sileasca pe aproapele sau si pe fratele sau sa-i plateasca datoria. ”

            Saracii trebuiau ajutati:

            Deuteronom 15,7:
            7 Daca va fi la tine vreun sarac dintre fratii tai, în vreuna din cetatile tale, în tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu-ti împietresti inima si sa nu-ti închizi mâna înaintea fratelui tau celui lipsit.
            8 Ci sa-i deschizi mâna, si sa-l împrumuti cu ce-i trebuie ca sa faca fata nevoilor lui.

            TOT DUPA 7 ANI „SCLAVULUI” NU NUMAI CA I SE DADEA DRUMUL, DAR MAI ERA SI RECOMPENSAT PENTRU SERVICIUL LUI:

            Deuteronom 15,12:
            12 Daca unul din fratii tai evrei, barbat sau femeie, se vinde tie, sa-ti slujeasca sase ani; dar în anul al saptelea, sa-i dai drumul de la tine si sa fie slobod.
            13 Si când îi vei da drumul ca sa se duca slobod de la tine, sa nu-i dai drumul cu mâna goala;
            14 sa-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tau, din ce vei avea, prin binecuvântarea Domnului, Dumnezeului tau.
            15 Sa-ti aduci aminte ca si tu ai fost rob în tara Egiptului, si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat: de aceea îti dau astazi porunca aceasta.

            Leviticul 25:

            „35 Daca fratele tau saraceste, si nu mai poate munci lânga tine, sa-l sprijinesti, fie ca strain, fie ca venetic, ca sa traiasca împreuna cu tine.
            36 Sa nu iei de la el nici dobânda nici camata: sa te temi de Dumnezeul tau, si fratele tau sa traiasca împreuna cu tine.
            37 Sa nu-i împrumuti banii tai cu dobânda, si sa nu-i împrumuti merindele tale pe camata. ”

            „39 Daca fratele tau saraceste lânga tine, si se vinde tie, sa nu-l pui sa-ti faca munca de rob. Ci sa fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; sa stea în slujba ta pâna la anul de veselie.” (anul de veselie era al 7-lea an, in care isi incheiau serviciul)

            „Sa fim seriosi”, e destul de bine pentru un „sclav”, nu? Cum ar fi sa faca si bancherii din ziua de azi la fel?

            Zici ca nu erau legi impotriva sclaviei:

            Exodul 21:
            „16 Cine va fura un om, si-l va vinde sau îl va tine în mâinile lui, sa fie pedepsit cu moartea.”

            Deci nu era permisa sclavia cu forta, ca in alte parti.
            Mai erau legi care pedepseau stapanul daca era violent cu servitorul iar acesta era chiar eliberat daca era ranit.

            Apoi legile evreilor si cele 10 porunci erau pentru toata lumea, deci se aplicau si la „sclavi”. Prin urmare, „sclavii” nu erau mintiti, furati, violati, ucisi etc. si se odihneau in ziua a 7a la fel ca stapanii. Mai mult, servitorii locuiau impreuna cu stapanii si participau la toate serbarile impreuna cu „stapanii”.

            Mai vrei?

            Sclavii care fugeau, nu trebuiau sa fie predati sau returnati „stapanului”:

            Deuteronom 23:
            „15 Sa nu dai înapoi stapânului sau pe un rob care va fugi la tine dupa ce l-a parasit.
            16 Sa ramâna la tine, în mijlocul tau, în locul pe care-l va alege el, într-una din cetatile tale, unde îi va placea: sa nu-l asupresti. ”

            CE PARERE AI?

            Mie mi se pare ca legile care existau la evrei erau incomparabil mai bune cu cele ale celorlaltor popoare, chiar mai bune decat cele de azi. Azi oamenii isi pierd casa ca urmare a promisiunilor de „bunastare” pe credit si ajung sa doarma in cutii de carton.

            „I-au trebuit omenirii 18 secole de la Hristos sa isi dea seama de ceea ce acum este evident.”

            Unii nu inteleg nici acum ceea ce mie mi se pare evident. Sper ca tu ai inteles, ce insemna „sclav” in Biblie.

            E si mai „amuzant” (ca sa nu zic altfel) ca amintesti de mersul economiei, intr-o perioada in care oricine n-a stat in ultimii ani intr-o pestera stie ca suntem intr-o criza economica fara precedent. Si nesocotirea poruncii pe care o dispretuiesti a dus la conflicte, sinucideri, crime, la pierderea locuintelor si la oameni ajunsi sclavi la bancile care le-au dat credite sa-si satisfaca poftele.

            „Sa fim seriosi, in Biblie aceste lucruri nu numai ca nu sunt aparate, dar sunt chiar incurajate.”

            „Sa fim seriosi”, pune mana si citeste, nu te mai lasa prostit de o anumita propaganda si nu mai fi ridicol criticand si injurand ceva ce nu cunosti.

    • Am raspuns la citate cu citate. Inteleg ca pe cineva atat de „superior” care n-are nevoie de carti sa-l invete ceva, il deranjeaza citatele. Probabil si educatia in general te deranjeaza, si istoria, pentru ca acestea de obicei folosesc cartile.

      Cand ai impresia ca n-ai nevoie de carti, iti poti imagina realitatea cum vrei tu, numai ca asta e un soi de alienare.

      Sigur ca tu iti dai seama singur de morala ta. La fel cum iti imaginezi ca aprecierile asupra mea si mojiciile compenseaza lipsa cunostintelor si a argumentelor. Numai ca morala aia e egala cu zero (pentru oricine in afara de tine, evident), pentru ca autoritatea unei legi e data de autoritatea celui care a dat legea – in cazul de fata – zero. Si atunci, in lipsa unei autoritati obiective si superioare, sau a unei motivatii superioare, nu poti sa impui morala ta altora decat prin forta. De aia duce la totalitarism.

      Cata vreme nu te masori si nu te compari cu un reper, tu poti sa spui orice. Poti sa spui „eu sunt moral pentru ca asa spun eu”. De ce insa la tribunal te judeca dupa un cod de legi si nu dupa ce zici tu?

      Societatile din cele mai vechi timpuri si-au dat seama ca nu pot functiona fara legi, dupa cum simte fiecare. Natura functioneaza dupa legi, numai unii oameni au impresia ca libertatea inseamna sa arunci legile morale la cos si sa te iei numai dupa ce simti. Morala insa trebuie sa fie data de niste principii fixe, obiective, altfel nu mai e morala.

      Daca citesti ceva istorie, omenirea a trecut prin faze din astea de negare a divinitatii de acum 2000 de ani, nu sunt „descoperirea” epocii moderne. Oamenii nu au fost prostii, iar acum s-au desteptat datorita stiintei. Prosti au existat si atunci, exista si acum. Oamenii violenti, rai, mandrii, hoti, inselatori, corupti, perversi etc exista si acum, chiar mai multi, cu toata educatia si tot progresul tehnologic si stiintific al ultimului secol. Din pacate rautatea si prostia se globalizeaza mult mai rapid si mai eficient.

      Intamplator am fost in Danemarca si cam cunosc situatia. Danezii (ca si celelalte tari nordice) s-au dezvoltat mult datorita protestantismului. Pentru vreo 150 de ani de la Reformatiunea lui Luther (ajunsa prin 1520 in Scandinavia), luteranismul a fost singura religie in Danemarca. In 1682 au mai fost recunoscute bisericile Catolica, Reformata si Iudaica. Dupa 2000 au aparut si ceva emigranti musulmani (actualmente a 2-a religie ca marime in Danemarca, reprezentand… 2% din populatie).

      Sa aruncam o „simpla privire” la statisticile actuale:

      „According to official statistics from January 2011, 80.4% of the population of Denmark are members of the Danish National Church (Den Danske Folkekirke), a Lutheran church that was made the official state religion by the Constitution of Denmark. This is down 0.6% compared to the year earlier and 1.2% down compared to two years earlier. Article 6 of the Constitution states that the Royal Family must belong to this Church, though the rest of the population is free to adhere to other faiths. About 15% of the Danes do not belong to any denomination.” (Wikipedia).

      E adevarat ca gradul de religiozitate a scazut in ultimii ani in tarile nodice, ca peste tot. Asta e natura umana, dupa ce ajunge la prosperitate pierde din vedere cum a ajuns la ea si prosperitea ajunge scop in sine. Cand se intampla asta, treptat se duce si morala. Din cauza asta mecanismul nu mai merge, iar „viitorul mai bun” de care vorbesti se manifesta actualmente printr-o criza economica a carei solutionare inca nu se zareste.

      Si daca vrei sa inchei cu adevarat epoca personala a ignorantei, citeste despre intemeietorii principalelor ramuri ale stiintei moderne, sa vezi cati pretuiau cartea aia „veche” si plina de „aberatii” si cam care era mediul in care s-a dezvoltat stiinta moderna. Poate ti se va parea interesant ca Newton are mai multe scrieri de teologie decat de stiinta.

      Sa nu uitam ca nu stiinta a inventat legile si principiile. Ei au descoperit ceva ce deja exista si functiona. Daca natura nu ar functiona in mod ordonat, dupa legi, stiinta nu ar fi posibila. In loc sa te miri cat de inteligent functioneaza natura, tu incepi sa devi arogant ca ia uite ce minunati sunt oamenii de stiinta ca au descoperit aceste legi, prin urmare ei sunt autoritatea suprema in orice domeniu, inclusiv in cele care trec de realitatea observabila.

      Apreciez oamenii de stiinta contemporani pentru realizarile profesionale, insa uitandu-ma la cei mai proeminenti, nu gasesc intre aia 93% unul pe care sa il admir ca om (nu strict ca profesionist), unul de talia lui Albert Schweitzer, de exemplu. Stiinta e foarte buna, dar in final, daca nu te face mai nobil, mai bun, mai altruist, mai sanatos, la ce ne folosesc toate teoriile?

      Ca (aparent) suporter al „stiintei” ar trebui sa cercetezi intai fundamentele stiintei, sa vezi pe ce se bazeaza, care-i sunt limitele si partile slabe (arunca o privire macar la http://en.wikipedia.org/wiki/Criticism_of_science ). Apoi invata sa argumentezi mai riguros, fara sa jignesti, daca vrei sa dai impresia unui om pentru care stiinta si gandirea rationala sunt singurele repere in viata.

      Altfel pari ca nu intelegi nici stiinta, nici religia, ci esti doar un bigot sau un suporter de echipa de fotbal.

      • „Autoritatea unei legi e data de autoritatea celui care a dat legea” – nimic mai fals. O lege trebuie sa aiba sens indiferent de cine a zis-o, altfel isi pierd orice fel de validitate. Ca si un argument, acesta trebuie sa stea singur in picioare, sa se autosustina, indiferent de cine il afirma.
        Nu exista asa ceva ca autoritate obiectiva si superioara. Este o inventie, neavand nicio sustinere in lumea reala. Legile pot fi bune sau rele, indiferent ce autoritate le sustine. Binele si raul nu se definesc in functie de vreo autoritate si sa faci o asemenea afirmatie inseamna sa nu fii capabil sa iti insusesti aceste doua concepte.
        La ce parere ai tu ca inseamna moralitatea, nu prea ai nicio sansa sa accepti vreo alta opinie.
        Moralitatea poate fi definita ca si o functie de maximizare a bunastarii unui grup de indivizi. Asta e principalul parametru masurat, bunastarea.
        Te anunt , in caz ca nu stiai, ca aderarea la un cult religios nu te face moral. Faptul ca tu crezi in nu stiu ce zeu, nu te face automat o persoana cu niste conceptii morale impecabile. Deturnarea moralitatii de catre religii este poate cel mai marsav lucru acceptat de majoritate in ziua de azi. Acest lucru trebuie schimbat. Nimeni nu are monopol asupra moralitatii.
        Rautatea si prostia se globalizeaza din cauza ca nu se pune accentul pe dezvoltarea unui spiriti critic al populatiei, de alfabetizare stiintifica si de intreruperea intretinerii misticismului religios.
        Te-am rugat sa te interesezi de stadiile de dezvoltare morala ale lui Lawrence Kohlberg. http://en.wikipedia.org/wiki/Lawrence_Kohlberg%27s_stages_of_moral_development.
        Moralitatea nu are cum sa fie absoluta, batuta in cuie.
        Mai recomand o carte scrisa recent pe acest subiect „The moral landscape” – Sam Harris.
        O zi buna.

        • „O lege trebuie sa aiba sens indiferent de cine a zis-o, altfel isi pierd orice fel de validitate.”

          Prietene, esti sigur ca te afli in „lumea reala”? Cine hotaraste daca legea respectiva are sau nu sens? Tu? Da, pentru tine tu hotarasti, dar pentru altii?

          Orice lege e receptata si interpretata DE TINE, iar interpretarea ei e influentata de mai multi factori, printre care capacitatea ta de evaluare, onestitatea si obiectivitatea ta. Poate sa aiba sens pentru unii, dar pentru tine sa nu aiba, pentru ca nu intelegi sau pur si simplu pentru ca nu vrei.

          Mai jos te contrazici si spui ca morala n-are cum sa fie absoluta.

          Ti-am dat exemple simple, din lumea „reala” dar vad ca faci slalom printre ele si raspunzi doar la ce ti se pare ca poti riposta.

          „La ce parere ai tu ca inseamna moralitatea, nu prea ai nicio sansa sa accepti vreo alta opinie.”

          La ce opinii ai tu si cat de bine argumentate sunt… probabil ca n-ai nici o sansa sa le accept.

          „Moralitatea poate fi definita ca si o functie de maximizare a bunastarii unui grup de indivizi. Asta e principalul parametru masurat, bunastarea.”

          Incerci sa bagi cu forta morala in domeniul materialist si pentru asta inventezi explicatii si definitii care sa se potriveasca cu ceea ce vrei sa crezi. Sigur, putem inventa mai multe explicatii pentru aceleasi date, dar asta nu le face adevarate.

          Moralitatea NU e acelasi lucru cu bunastarea. NU sunt sinonime.

          Care va sa zica, daca sunt singur sunt amoral? Numai intr-un grup exista morala? Si ce te faci cand grupul tau intalneste alt grup?

          Daca grupul tau ajuge la „bunastare” furand, mintind, inseland si omorand un alt grup, inseamna ca sunteti morali?

          Bunastarea cum o masori si dupa ce criterii? Pe ce durata de timp?

          Pana la urma n-ai rezolvat nimic, e aceeasi problema pe care doar ai pus-o in alta forma (gresita).

          „Te anunt , in caz ca nu stiai, ca aderarea la un cult religios nu te face moral.”

          Multumesc pentru „anunt” dar nu-mi atribui mie intelegerea ta puerila

          asupra spiritualitatii si religiei. Eu n-am spus niciodata asa ceva si nici n-am pomenit de vreun „cult”.

          „Faptul ca tu crezi in nu stiu ce zeu, nu te face automat o persoana cu niste conceptii morale impecabile.”

          Ce intelegi prin „crezi”? Ceva ce spui din gura? Eu prin „cred in ceva” inteleg nu numai ca sustin ceva, dar si ca incerc sa traiesc dupa acel crez, dupa acele „comceptii morale impecabile” (desi uneori esuez). Ca spui ceva din gura, ca esti membru al unei institutii sau ca porti un tricou cu ceva scris pe el n-are nici o valoare.

          „Moralitatea nu are cum sa fie absoluta, batuta in cuie.”

          Atunci nu stiu de ce mai pierzi timpul in discutii ca asta. Nu inteleg nici de ce ma contrazici. Daca nu e absoluta, poate fi oricum. Fiecare cu „morala” lui si gata, nu poti judeca pe altcineva ca nu e moral dupa morala ta subiectiva.

          „Deturnarea moralitatii de catre religii este poate cel mai marsav lucru acceptat de majoritate in ziua de azi. ”

          Da, e o „marsavie” totala: cunoasterea a fost „deturnata” de catre o anumita Stiinta, sunetele de catre Muzica, frumosul de catre Estetica, psihicul de Psihologie etc etc etc.

          „Rautatea si prostia se globalizeaza din cauza ca nu se pune accentul pe dezvoltarea unui spiriti critic al populatiei, de alfabetizare stiintifica si de intreruperea intretinerii misticismului religios.”

          Nu misticii religiosi si analfabetii conduc lumea. Nu ei au falimentat Lehman Brothers, Enron si restul. Nu ei dau la TV filme cu spirite, monstrii, vampiri, draci, cu oameni care taie altii oameni cu drujba (detaliat), drogati, prostituate si tot ce se poate imagina mai rau, pentru „distractie”.

          In plus, TV-ul si internetul creeaza impresia ca te fac mai destept, in timp ce te prostesc. Iti creeaza impresia ca le stii pe toate, sau ca le poti afla cu Google. Ca tot ce conteaza in viata e sa ai informatii si eventual inteligenta (IQ). Numai ca fara repere, intelepciune si discernamant (pe care ti le slabesc), ajungi ca o masina foarte puternica, aroganta si sofisticata, dar fara volan.

          Sam Harris spune numai banalitati (cel putin in ce am ascultat eu), dar e destul de agreat de colegii atei pentru ca le da impresia ca a gasit „explicatia” moralei, un „Sfant Graal” dupa care tanjesc de multa vreme, pentru ca totusi nu suna bine (inca) sa spui ca nu esti moral. Ceea ce „explica” el nu e morala, iar explicatia e fortata si gresita.

          • Eu zic ca mai bine sa il citesti pe Sam Harris, nu sa il asculti. Una e sa urmaresti o dezbatere la care a luat parte si alta e sa ii urmaresti argumentatia in scris.
            Cunostiintele tale in domeniul moralei sunt aproape de zero. Presupui atatea chestii fara sa ai in spate vreun argument. Nu exista autoritate absoluta in morala. Lucrurile sunt bune sau rele pentru ca sunt bune sau rele, nu pentru ca cineva decide ce e bine si ce e rau. Sa detii sclavi va fi intotdeauna un lucru rau, imoral, indiferent ce decide vreo autoritate. Daca tu nu te prinzi de un lucru atat de banal, orice discutie care se vrea rationala in compania ta nu isi are rostul.
            Am zis „daca crezi intr-un zeu” Am specificat ZEU. Nu am zis „ceva” cum continui tu sa aberezi. Concepte precum empatie, iubire, prietenie nu apartin vreunei religii. Eu cred in aceste concepte. Insa nu cred in fiinte supranaturale. La asta ma refeream. Pricepatorul tau e cam defect de nu esti capabil sa intelegi lucruri atat de simple. Zeul tau nu vine la pachet cu tot felul de calitati morale, cum nici lipsa credintei in el nu inseamna ca se renunta la anumite concepte morale.
            Nu exista morala mea, morala ta. Cand ziceam ca morala este subiectiva, vroiam sa spun ca in functie de context pentru fapte aproximativ asemanatoare, deciziile ulterioare pot fi diferite. Dar tu nu te vei prinde niciodata de aceste chestii pentru ca nu stii sa citesti. Citesti doar prin perdeaua preconceptiilor tale. Esti incapabil sa asimilezi un alt mod de a vedea lucrurile.
            „Nu misticii religiosi si analfabetii conduc lumea. Nu ei au falimentat Lehman Brothers, Enron si restul. ” – nu vad legatura. O fi avand goana dupa bani treaba cu moralitatea, dar nu am adus discutia pe acest teritoriu. Plus ca nu am dat vina pe religii pentru toate relele din lume. In sinea sa, omul este conceput sa insele si trebuie o educatie adecvata pentru a depasi anumite porniri de genul. Si in orice caz, biserica nu ajuta. Pentru ca promoveaza forme fara fond.
            Te rog frumos sa te interesezi despre ce cred antropologii ca inseamna moralitaea si de unde provine ea. S-ar putea sa fii surprins ca niciunul nu considera ca fiind de provenienta divina. Exista un consens in comunitatea de specialitate ca moralitatea este un produs al evolutiei speciei noastre. Si la alte specii se pot gasi dovezi de moralitate. Totul e sa fii dispus sa cercetezi. Daca tot bati in piept ca e ca tine , te asigur ca realitatea nu se va schimba de dragul credintelor tale.

          • Adevarul doare, pacat ca prostia nu. Cel putin nu imediat. Nu esti capabil sa combati idei si incepi cu aprecieri asupra mea: eu nu stiu, eu nu inteleg, aberez etc. Cam astea sunt 90% din argumentele tale stiintifice (SF). Si mai si vorbesti de educatie… In modelul tau de „educatie” cel mai important e sa ai tupeu si sa ripostezi, chiar daca jignesti, batii campii si fentezi argumentele. Ai impresia ca asta compenseaza lipsa cunostintelor si a argumentelor.

            Poate nu-ti vine sa crezi, dar imi era foarte usor sa-ti spun de la inceput pe limba ta: „esti ridicol de prost si de ignorant”, dar asta nu ajuta pe nimeni si nu-mi da nici o satisfactie, chiar daca e adevarat. In plus, astea nu sunt argumente.

            Sper sa intelegi mai multe cand o sa te mai maturizezi si eventual o sa termini liceul. Desi la modul in care merg lucrurile, nu-mi pun mari sperante in asta. Mult succes oricum.

            Singurele afirmatii adevarate pe care le-ai facut si au cat de cat sens, desi nu in contextul „explicatiilor” tale, sunt cele 2 de mai jos:

            1. „Lucrurile sunt bune sau rele pentru ca sunt bune sau rele, nu pentru ca cineva decide ce e bine si ce e rau.”

            Adevarat, o afirmatie foarte „profunda”: „Binele e bine pentru ca e bine si raul e rau pentru ca… e rau!”.

            Problema e cu perceptia ta si a mea. Care sunt bune, care sunt rele si de ce? Cum le recunosti? Cum le apreciezi? Dupa ce criterii? Cine stabileste criteriile? E asa greu sa gandesti?

            2. „Nu exista morala mea, morala ta.”

            Adevarat. Exista o morala absoluta (desi te contrazici de mai multe ori). Care e aia si de ce? La nivel practic si personal e evident ca exista „morala mea si morala ta” pentru ca nu ne comportam amandoi la fel si nu apreciem la fel acelasi comportament, din punct de vedere moral. Cine greseste? De ce?

            „Sa detii sclavi va fi intotdeauna un lucru rau, imoral, indiferent ce decide vreo autoritate. ”

            Pe bune? De ce e rau? Pentru ca asa a decis Razvan Butnaru, cel mai intelept din Univers? Care intamplator crede si in „supravietuirea celui mai tare si mai adaptat”? Nu duce sclavia la „bunastarea” proprietarilor de sclavi?

            Vezi ca ti-am raspuns mai sus la „aberatiile” cu sclavia in Biblie. Macar citeste-l, sa nu zici vreodata ca n-ai stiut si nu ti-a spus nimeni.

  7. Nu e vulpea umanista teolatrului arici ce Herzen e spinosului de Marx?
    Poti sa nu simti oarecare simpatie pt omul Marx dupa cum simti simpatie pt sfintii din pustie?
    Nu sunt ambii copiii acelorasi frici si tendinte aricesti?
    Nu cauta ambii sensul unde nu-i si-l inventeaza?
    Nu-s stramosii stangistilor de azi raspuns magariei conservator-dreptcredincioase de ieri?
    Nu se legitima Stalin din Marx asa cum absolutismul si serbia veneau de la Dumnezeu?
    Nu-s conservatorii dreptcrestini De Maistre-ii timpurilor astora? Si la fel de vinovati moral pt excesele viitorilor pierduti de stanga?

    • trecand peste plastica comentariului dumneavoastra va acuz de inocenta.
      sfintii pustiei nu sunt manati de frica ci de Frica de Dumnezeu, ceea ce e minunat caci frica de Dumnezeu este un atribut al lui Dumnezeu si nu o energie ca efect al existentei Lui. a avea frica de Dumnezeu este a avea frica lui Dumnezeu.
      Stalin se revendica din Marx dimineata iar seara din Napoleon (asta a invatat-o de la Lenin). in timpul zilei se revendica din Ter-Petrosian.
      nu mai puneti intrebari retorice in decembrie. e inutil. cat despre simpaticul Marx… halal!

  8. Excelent textul maestrului George Balan! Luciditatea cu care critica superstitiozitatea maniheista este de o limpezime rar intalnita in presa romaneasca.

    Domnule Tismaneanu, ce inseamna „incercarea nesabuita de a forta nota istoriei”? Exista cumva un „fine tuning” dialectic de la care ipostaziata istorie nu trebuie sa se abata?

    Ce vreti sa spuneti cu cliseul acesta sforaitor: „tentativa frenetica a omului de a se substitui divinitatii”?

    Daca, asa cum precizati, eseul maestrului Balan este legat de dialogul dintre dvs. si Patapievici, chiar nu banuiti la cine este ‘incurabilul’ la care se refera maestrul in ultimul paragraf?

    • „Nu exista fortareata pe care noi, bolsevicii, sa nu o putem lua cu asalt” (Stalin). „Cliseul sforaitor” (o, cata gingasie a dialogului!) este o parafrazare a unei idei din cartea lui Nikolai Berdiadev despre spiritul comunismului rus. Ei (nihilistii, apoi urmasii lor, bolsevicii) adorau umanitatea si ignorau oamenii concreti.

      • Oamenii concreti nu pot fi ignorati ci cel mult dispretuiti. Asta se intampla si la case mai mari decat ale nihilistilor si bolsevicilor si pare sa fie tot o consecinta a umanismului. Dumnezeu nu exista (sau daca a existat candva … a murit) iar omenirii nu poate sa-i faca bine decat un OM. Chiar daca acesta este nevoit sa faca asta impotriva VULGULUI.

      • Pur si simplu cred ca pentru un politolog de talia dvs., acea fraza care face parte din repertoriul ‘fast-food wisdom’ si care e menita sa umple goluri cognitive mai mici sau mai mari, este neavenita. Cu eruditia dvs. va puteti lipsi de astfel de instrumente retorice. Asta era idea.

        Am observat ca in textele dvs., insistati, uneori explicit, sa puneti semnul egal intre totalitarism si umanism/secularism. Sugerati ca materialismul dialectic, comunismul, a descalificat pentru totdeauna orice initiativa sociala sau politica ‘sine Deo’ . Ori nu vad nici un argument plauzibil care sa stabileasca relatia de cauzalitate dintre secularism si totalitarism. La fel cum nu pot depista mecanismul psihologic care leaga in mod necesar ateismul de comunism sau de totalitarism. Cam astea sunt obiectiile mele cu privire la textele dvs., altfel, documentate, scrise cu stil si extrem de interesante.

        • Nu m-am pronuntat atat de transant pe acest subiect cum ar reiesi din ce scrieti. Oricum tema secularizarii (desvrajirea prin stiinta, despre care scria Max Weber) lumii moderne si mai ales a celei post-moderne, este una extrem de incitanta si, daca vreti, derutanta in multe privinte. Nu consider ca exista o relatie cauzala intre secularism (liberal, socialist, comunist etc ) si totalitarism, dar mi-e greu sa nu observ anumite conexiuni si filiatiuni, sunt asadar constient de ambivalenta proiectului Luminilor (v. „Dialectica iluminismului” de Adorno si Horkheimer). Va multumesc pentru aprecierile generoase.

  9. Domnule Vladimir Tismaneanu,

    In pofida a ceea ce spune Biblia despre cuvant, cred ca este un lucru bun atunci cand la oameni functioneaza nu numai emotia, ci si ratiunea, pentru ca mi se pare un semn de evolutie. Pentru ca ati adus vorba de lansarea in Romania a cartii Annei Applebaum, “Gulag. O istorie”, am asteptat-o cu interes, dar asteptarile s-au dovedit dezamagitoare. Ceea ce m-a deconcertat au fost grilele de lectura pe care autoarea le propunea in interviul prilejuit de eveniment, care nu aveau de-a face cu istoria si cu trecutul, ci cu politica si cu prezentul. A spune ca “Rusia e un loc foarte trist acum”, ca si cand ar putea exista vreun taram fericit pe timpul unei crize mondiale ori a forta aprecieri de genul “Rusia post comunista a avut ghinionul unei elite profund nedemocratice” mi se pare a exprima o incremenire de discurs si o ignorare, putin spus tendentioasa, a unui Mare Salt inainte.

    Cred, si va rog sa ma corectati daca gresesc, ca Rusiei, care face eforturi sa se scuture de efectele Razboiului Civil, care a fost mult mai lung (1917-1991) si mai dureros decat cel din America, nu-i serveste a-i intoarce spatele ori a-i arunca vorbe de ocara de dupa gardul de la vecini, ci a-i intinde mana si a o incuraja pe calea anevoioasa dar ireversibila a democratiei. A transforma instinctul de supravietuire intr-o vina sau chiar crima este o neghiobie, dupa cum ne spunea unul dintre marii nostri profesori comuni (esteticianul Ion Ianosi). Este in afara de orice indoiala ca nostalgia dupa vremurile comuniste este a marei mase a populatiei, iar nu a clasei politice, care se lupta din greu sa o distanteze de utopiile politice ale trecutului. Iar ce se intampla acum, cu contestarea alegerilor si, probabil si cu repetarea lor (ceea ce n-am prea vazut nici la case cu pretentii), nu ar fi fost posibil intr-o societate “profund nedemocratica”… Intr-o lume a internetului si comunicarii globale, oamenii nu mai iau pe nemestecate ceea ce li se serveste, ci le judeca cu propriile capete (si cred ca prin aceasta am facut legatura cu ceea ce am spus la inceput si am si fost inteles).

    Cat priveste ideile pe tema razvratirii impotriva lui Dumnezeu, acestea chiar sunt ciudate dupa deceniile de ateism comunist. Amar de vreme am auzit criticile si protestele Europei Libere impotriva politicii bolsevice de luare in desert a Cuvantului Domnului, de hulire a credintei si de persecutare a preotilor si demolare a bisericilor, pentru ca acum, la 20 de ani de la Revolutie, sa aud contrariul, de la cine m-as fi asteptat mai putin. Ateismul a fost un principal cap de acuzare care a expus comunismul oprobriului public si i-a pecetluit, inexorabil, soarta (va reamintesc cuvintele Papei Ioan Paul al Doilea: “Nu va fie frica!”). Si, atunci, aceiasi oameni reflexivi, despre care vorbeam mai sus, se pot intreba, pe buna dreptate, “Dom’le, cand au avut astia dreptate, atunci sau acum?!”, cu corolarul nelipsit, in astfel de cazuri, al pierderii de credibilitate…

    Chiar nu va dati seama cat de rasuflata si de periculoasa este politic, social si moral asertiunea lui Nietzsche, in fapt o mica si iluzorie razbunare impotriva lui Dumnezeu, care apartine unui frustrat pentru schilodirea-i trupeasca si pe care in loc sa si-o fi vindecat a transformat-o si intr-una sufleteasca? Nu ati vazut ororile pe care le-a inspirat nazismului, cand le-a insuflat ca “Dumnezeu a murit”?! Stiti unde-i greseala? In faptul ca va ridicati impotriva absolutului in mod absolut, a unei nevoi general umane si, in mod special, intelectuale, desi utopia e un insotitor permanent de la Republica lui Platon incoace. Odios este insa, indiscutabil, a duce utopia in politica. Oricat de mari ar fi progresele cunoasterii, barierele impuse de legi cosmice cum ar fi cele privind legaturile indestructibile dintre cauza si efect, actiune si reactiune etc. (adevaratul Dumnezeu, de fapt) nu vor putea fi niciodata incalcate fara riscul unei implacabile sanctiuni. Este fie ipocrizie fie inconstienta a-i reprosa lui Dumnezeu “Unde ai fost Doamne cand… etc…etc…” pentru efecte, atunci cand l-ai alungat din cauze, desi un cunoscut indemn spune: Fii atent la caracterul tau, ca acesta va fi destinul tau!

    • Cred ca va referiti deopotriva si nu tocmai diferentiat la introducerea mea si la scurtul eseu al d-lui George Balan. Sunt de fapt doua texte diferite si asa ar trebui citite. In ce priveste chestiunea absoluturilor etice, am scris adeseori despre acest subiect, fiind de parere ca orice relativism moral sfarseste prin a ingadui abuzuri abominabile. Atat Marx cat si Nietzsche au sfidat moralitatea traditionala, au propus viziuni etice alternative, de fapt propriile „anti-etici”. In cazul lui Marx, sociologul Steven Lukes, biograful lui Durkheim, a vorbit despre „orbire etica”. Dl Balan se intreaba, in consens cu unii respectati teologi, unde s-a aflat interventia divina in conditiile infernale ale lagarelor naziste si comuniste. De aici putem porni spre alte analize, dar tema mi se pare legitima. In ce priveste Rusia, chiar in aceste momente au loc miscari de protest impotriva actiunilor antidemocratice ale admnistratiei Putin-Medvedev. Cartea istoricei si jurnalistei Anne Applebaum este o lucrare cat se poate de documentata si temeinica si, inainte de a o judeca, ar fi util sa o citim. Ganduri bune.

    • Doar ca un mic comentariu. Nu exista legatura indestructibila intre cauza si efect. La nivel cuantic, efectul poate preceda cauza sau efectul poate lua nastere fara sa aiba vreo cauza. Stiu ca intuitia umana spune ceva insa, din pacate sau din fericire, se pare ca unele lucruri nu respecta intuitia umana.
      De asemenea, sunt foarte curios despre care Dumnezeu vorbiti, intrucat exista mii si mii de dumnezei. Sper ca nu aveti vreo afinitate tocmai pentru zeul religiei in care s-a intamplat sa va nasteti. Dumnezeul crestin poate fi demonstrat foarte usor ca este incapabil de a exista , dat fiind faptul ca in cartea de capatai a crestinilor i se prezinta anumite atribute care il fac un non-sens. Pentru orice alta forme de divinitate pe care ati imbratisat-o ca fiind Adevarul (orice ar trebuie sa insemne asta) nu am contra-argumente.

  10. Cu toata simpatia intelectuala pentru George Balan, sunt precaut cand e vorba de opiniile despre Divinitate venite de la cineva cu „orientare speciala”. Relatzia crima-ideologie fanatic exclusivista-totalitarism este premonitoriu explicata in „Demonii”, cartea pentru care impaiatul inca in mausoleul din fatza Kremlinului il ura de moarte pe genialul epileptic. E acolo un citat din Revelatzie care imi da fiori pe sira spinarii intotdeauna cand il citesc: „O, de-aii fi rece sau fierbinte! Dar pentru ca esti caldicel, nici rece, nici fierbinte, am sa te vars din gura Mea”. Cum marea majoritate suntem „caldicei”, dialectica asta „fierbinte” – „rece” s-ar putea traduce printr-o alta veche zicere iudaica citata de Feuchtwanger: „Slujeste-L pe Dumnezeu si cu partzile tale rele”. Chiar o fi Raul parte indispensabila a naturii umane?

    • Ii sunt recunoscator lui George Balan pentru acest text, de o mare densitate etica si metafizica, precum si pentru ca mi-a ingaduit sa-l reiau aici. De acord cu referinta la „Demonii”. Nu doar Lenin,dar si Stalin era obsedat de acea carte, o radiografie nemuritoare si neiertatoare a mentalitatii totalitare. Hubrisului propriu materialismului secular, filosoful Leszek Kolakowski i-a opus un umanism intemeiat pe recunoasterea religiei ca parte legitima a existentei umane. Intrebat care va fi tinta luptei sale dupa comunism, Kolakowski a raspuns: “Diavolul”. De fapt, el a fost cel care a definit totalitarismul drept incarnarea Diavolului in Istorie. Utopia Palatului de Cristal, visele Verei Pavlovna din romanul „Ce-i de facut” de Cernisevski, comandamentul fericirii obligatorii (v. insemnarile lui Dostoievski din „Jurnalul unui scriitor”), „Catehismul revolutionarului” de Serghei Neceaiev, himera egalitarismului absolut plasmuita de Sigaliov in „Demonii”, s-au tradus concret in experimentul liberticid si genocidar al bolsevismului. Dezvolt aceasta analiza in cartea mea „The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (va apare in 2012 la University of California Press).

      “If Dostoyevski was the most perceptive analyst of the new revolutionary trends, a moral seismologist of sorts, Lenin was their most accomplished exponent. For him, the highest political value was success. He devised a new political philosophy to justify any strategic twist and turn. The only thing that mattered for Lenin was the triumph of his idea of revolution. To achieve this ultimate goal, any means, any method was not only accepted, but also recommended. The enemy had to be humiliated, destroyed, annihilated. Non-revolutionary ‘elements’ were therefore, to use Hannah Arendt’s term, superfluous.”

      Experienta lui Leszek Kolakowski este cat se poate de revelatoare pentru relatia dintre intelectualii critici si puterea totalitara. Inceputa ca o critica “din interior” a marxismului, despartirea lui Kolakowski de mirajul ideologic, de ceea ce numesc frenezia supunerii (v. volumul meu „Ghilotina de scrum”), s-a consumat ca ruptura completa si definitiva in magistrala trilogie. Rationalismul sau a fost unul al calmului ironic, al convingerii ca nu putem abandona valorile ultime de dragul unui relativism narcisist si si al unui istorism frivol. Am spus-o de multe ori, marxismul a fost expresia paradigmatica a relativismului etic ( a se vedea cartea Terezei Brandusa Palade despre profetii relativismului moral, de la Machiavelli la Marx si posteritatea acestuia). Respectand religiile traditionale, Kolakowski a identificat miezul putred, samanta apocrifa a religiilor seculare. Reiau aici un scurt fragment din prefata pe care am scris-o la volumul al treile din trilogie:

      “Tocmai acest voluntarism obsesiv, pentru care compromisul este strict un mijloc, iar nu o cale spre consens şi solidaritate, a dus la cataclismul stalinismului. În contrast cu noile idolatrii bolşevizante, Kolakowski subliniază că originile ororilor staliniste se află în chiar intenţia leninistă de a utiliza metode barbare pentru a transcende barbaria.”

      http://tismaneanu.wordpress.com/2010/03/26/prezenta-lui-kolakowski/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro