La 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, nu poți să nu faci un mic bilanț. La Revoluție, aveam 15 ani, așadar am crescut și m-am maturizat în anii de după 1989. Viața matură mi-am trăit-o în deceniile de după 1989. În anii 1990 am fost student, la sfârșitul deceniului m-am angajat, la jumătatea anilor 2000 mi-am dat doctoratul, între timp m-am căsătorit, am avut copii, viața a mers înainte.
1.
Nu voi scrie aici cum a fost la Revoluție. Oricum suntem tentați să ne creăm, fiecare, micile noastre mitologii despre cum a fost la Revoluție.
Dar afirm, în foarte puține cuvinte, că a fost o Revoluție confiscată de o Lovitură de palat. Represiunea a început-o, evident, regimul Ceaușescu, la Timișoara, aceasta a continuat în zilele de 21 și 22 decembrie la București și Cluj și în alte orașe și apoi represiunea a continuat-o regimul care a luat naștere în seara zilei de 22 decembrie, adică Frontul Salvării Naționale, în frunte cu ”cu voia Dumneavoastră ultimul pe listă” Ion Iliescu. Noul regim a justificat luarea puterii (”emanația”) prin lupta împotriva represiunii fostului regim, ori este știut faptul că în întreaga Revoluție au fost mai multe victime după luarea puterii de către Iliescu decât înainte.
1142 sau 1160 morți. Cifrele variază. Nu contează. Chiar și un mort este o nenorocire. Dar au murit peste 1100 de oameni. Îi rog pe cititorii acestor rânduri să spună propoziția anterioară cu voce tare.
În 22 decembrie s-a născut un regim politic cu mâinile cât se poate de mânjite de sânge și mie, ca cetățean al României, îmi este rușine că la 35 de ani de la Revoluție încă nu avem niște dosare cu niște vinovați care să fie condamnați pentru crimele lor. Desigur, ei sunt în vârstă acum, foarte în vârstă și nu-i mai deranjăm cu detalii.
2.
În 22 decembrie 1989 a început o nouă etapă în istoria României. Adolescent fiind, mă întrebam atunci ”cum o să fie de acum înainte”? În primele zile de după, mă uitam la magazinele alimentare care erau goale, ca de obicei și mă întrebam din nou: ”cum o să fie când magazinele astea vor fi pline cu mâncare”? ”Cum vor arăta”?
A venit începutul anului 1990 și mâncarea a apărut în alimentarele noastre prăfuite. Mai ales spre data alegerilor de la 20 mai ”s-a băgat” multă mâncare în magazine.
3.
Între timp, eu eram la liceu, am fost ”golan”, din toată inima, atunci în 1990 am învățat să am atitudini politice și să-mi pese. Apoi au venit triștii ani 90, cu mâncare în magazine dar cu crize de tot felul în societatea noastră, cu prăbușirea industriei și a economiei în general, cu o viață politică cenușie, de care nici nu mai vreau să-mi amintesc. Și a fost venirea Regelui la București, care a fost ca o rază de soare! Mai târziu au venit alegerile din 1996, victoria Convenției Democratice și a lui Emil Constantinescu și cam atunci părea că în România începe un regim politic oarecum democratic. Dar cine a trecut (și trec în continuare) ca un fir roșu prin toată acea(stă) perioadă au fost ”emanații” cu sau fără Iliescu, urmași direcți sau indirecți ai lui, fii, fini, nepoți, cadre de nădejde ale Vechiului Regim care și-au deschis firme, și-au cumpărat mașini scumpe și au început s-o ducă bine. Și în loc să se retragă din viața publică și să-și rumege în liniște averile și moștenirile, au infectat fragila noastră democrație, au infectat inclusiv partidele istorice, ba chiar și Casa Regală și le-au făcut praf. Fiii și nepoțeii lor, ai ”emanaților”, sunt acum la putere și vedem asta în fiecare zi care trece. Nu contează câți trandafiri sau câte săgeți sunt pe siglele partidelor, căci dacă te uiți cu lupa zărești secera și ciocanul (mai nou și tot felul de cruci cu săgeți, svastici).
Așa s-a născut democrația românească.
4.
Nu am vrut să scriu un text atât de radical și de supărat, dar așa a ieșit. Așa au fost (sunt) vremurile.
Cu atât mai supărat mă simt cu cât conștientizez că societatea care a produs Revoluția din Decembrie este cea care astăzi îi produce pe impostori și alegătorii lor, plagiatori și alegătorii lor, corupți și alegătorii lor, miserupiști și alegătorii lor, misecuviniști și alegătorii lor.*
* Este prima dată când folosesc aceste două cuvinte și stau și mă minunez cum știu vorbitorii de limbă română să producă niște cuvinte atât de pline de sens…
5.
În ultimele zile s-a vorbit mult în spațiul public pe marginea unei teze care a fost vehiculată mult în ultimii ani și mai ales în ultimele săptămâni: aceea a dezastrului în care se găsește România. Este o teză pe care o fredonează mai ales cercurile și partidele suveraniste.
Eu care am copilărit înainte de 1989 și care am crescut și m-am maturizat în anii 1990 cred că am de spus ceva în această privință. Când facem o afirmație, este bine să o punem în context. Când afirmăm ”România este într-o situație dezastruoasă” – haideți să ne uităm de unde am plecat.
De la sărăcia și cenușiul regimului comunist, de la frigul din apartamente, de la lipsa apei calde și luatul curentului, de la statul la coadă de dimineața de la 4, cozile la benzină și alte forme de înjosire a ființei umane. De la interzicerea posibilităților de informare, a dreptului la opinie, a dreptului la liberă deplasare și a tuturor celorlalte drepturi elementare. De la dezastrul economiei comuniste, centralizate și cu cifre umflate, cu raportări aberante și construiri de fabrici de dragul cifrelor, cu mutarea unor sate întregi în cartiere de blocuri de la oraș.
Cine ignoră aceste lucruri este pur-și-simplu mincinos.
Iar cine are nostalgii despre cât de bine a fost, că erau locuri de muncă, că statul îți dădea apartament și altele, îl invit să-și amintească de frigul din apartamente și de cozile la carne. Atât! Dacă nu și le amintește, atunci ori suferă de amnezie ori nu era nevoit să stea la cozi din motive de steluțe pe epoleți.
Începând cu 1990, România a pornit pe un drum nou. E drept, la volan erau tot cei vechi. Demarajul a fost nu lent, ci strigător la cer de lent. Dar în cele din urmă vechea Dacie a pornit. Au venit anii 2000, integrarea în Uniunea Europeană și în NATO, ba de la 1 ianuarie 2025 vine și Schengenul. Și călătoritul în America fără vize. Nu e puțin lucru!
De prin anii 2010, România a prins un pic de cheag. Cu toate nebuniile prin care am trecut, crize imobiliare și crize politice, România a mers înainte. Ba țările dezvoltate au început să ridice sprânceana, constatând că România se dezvoltă mai bine decât părea posibil. S-a dezvoltat industria, au crescut exporturile (Daciile circulă pe toate șoselele și autostrăzile Europei), cetățenii români s-au dovedit vrednici nu doar ca forță de muncă ieftină în construcții prin Spania, dar și ca specialiști în diferite domenii de vârf, găsindu-și locuri de muncă în firme și corporații prestigioase. Ba firme românești au început să facă investiții în străinătate! Au cumpărat firme din străinătate (ultima achiziție de acest gen s-a petrecut acum vreo trei zile). Cifrele și statisticile internaționale încep să spună că, la anumite capitole, România a depășit Ungaria și Grecia, că se apropie de Polonia. În urmă cu vreo jumătate de an, am ascultat un interviu cu un finanțist de top din Slovacia care vorbea mai mult decât elogios despre economia românească (interviul nu avea nici o legătură cu România, era în limba slovacă și era destinat publicului slovac), care a depășit Slovacia. Omul este unul dintre cei mai sus finanțiști din Banca Națională a Slovaciei. Străinii care vin în România vorbesc frumos despre aceasta. Mai ales cei care au fost înainte de 1989 sau în anii 90, cu toții apreciază foarte mult schimbarea care s-a produs în România, ba chiar au cuvinte elogioase.
Și mai este ceva extraordinar de important. În acești ultimi ani, România a intrat în cea mai bună perioadă din existența ei istorică. Cea mai bună din punct de vedere economic, a puterii de cumpărare a populației, a prosperității, a libertății de mișcare (Uniunea Europeană), a securității (NATO), a prestigiului internațional. Niciodată România sau Principatele Române din secolul XIX sau Țările Române din secolele XIV-XVIII nu au dus-o mai bine decât acum!
Deci unde e dezastrul?
6.
Nu sunt eu cel care să vină să spună că în România toate sunt roz. Departe de mine asta! România are enorm de multe probleme de toate felurile și pot enumera principalele domenii: viață politică, sănătate, educație, protecție socială, colectarea impozitelor etc. etc. Și despre problemele României se poate scrie mult, dar nu aceasta este discuția de acum.
De felul lui, autorul acestor rânduri este un om critic, dar cu toate acestea mi se pare iresponsabil a trâmbița în toate părțile dezastrul în care se găsește România.
A, desigur, cei cu trâmbița au un electorat vulnerabil și cu o educație precară și pe care trebuie să-l îndoctrineze și să-i insufle și să-i cultive tot felul de spaime (dezastrul economic, războiul, LGBT și altele), ca să obțină voturi.
7.
Dar revenind.
Au trecut 35 de ani.
Cu toate necazurile, cu toate sacrificiile și dezamăgirile (cu toții suntem dezamăgiți), după foarte multă muncă, la 35 de ani după Revoluție România merge pe un drum bun.
Și când eram un pic optimist mi-am amintit de nebuniile de la sfârșitul lunii noiembrie (turul I al alegerilor prezidențiale, alegerile parlamentare, CCR etc.) și m-a luat pesimismul. Este extrem de ușor să dăm cu piciorul la cei 1100 de morți ai Revoluției și la tot ceea ce s-a făcut în acești 35 de ani și să intrăm în tot felul de hăuri belaruse.
8.
Ai aprins o lumânare pentru morții din Decembrie? Te-ai oprit un pic din scrolat ca să faci un mic bilanț al acestor 35 de ani?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da baiete.In 1989 eram de citiva ani buni fugit din Romania,dar am stat cu sufletul la gura,si noptile,la radio ca sa aud ca le vin de hac teroristilor.Au trecut anii.Eu,din cauza traumei plecarii,n-am mai vrut de loc sa ma intorc in Romania.Am ajuns in doua escapade scurte in 94 si 96 si deabia dupa 2000 am inceput sa vin in mod regulat in Romania,ca ma si intreaba lumea pe aici:de ce nu te intorci daca ti-e atit de dor?Nu ma intorc pentru ca o plecare mie mi-a fost de ajuns.Nu mai pot inca una in viata asta.Si de fiecare data cind sint in Romania ma gindesc oare de ce cind traiam in Romania n-am avut si eu norocul ca atunci sa fie ca acum si sa nu trebuiasca sa fug?Intrebare inutila.
PS.De Craciun, in fiecare an,aprind o luminare pentru aia care mi-au dat posibilitatea sa intreb intrebarea de mai sus.
Da, România se află la cel mai înalt nivel de prosperitate din Istoria ei modernă. Ca o corecție, ultimele statistici Eurostat arată că am depășit Polonia și Ungaria și ne apropiem de Estonia, Portugalia și Lituania.
Și cu toate astea, poporul, și mai ales elitele lui, sunt nemulțumite și votează contra sistemului. De ce?
Există un nivel de nemulțumire, chiar de furie, contra tuturor. Și asta nu numai din cauze externe.
Eu cred că nu mai vrem democrație și implicit libertate. Ne-am săturat, este prea greu, vrem altceva, chiar și o dictatură… Doamne ferește!
Altminteri, Sărbători fericite! Și să ne vină mintea la cap.
statisticile fac media dintre „speciali” si amarasteni; cativa speciali si multi amarasteni, dau o media foarte mare, chiar si pentru UE; asta arata cat se fura la noi, de fapt; nu nivelul de viata al poporului
” În acești ultimi ani, România a intrat în cea mai bună perioadă din existența ei istorică. „
Da, bravo, perfect adevarat, dar… tocma aici e problema… unui sarantoc nu prea-i pasa ce se-ntimpla, ca nu are ce pierde, decit lanturile, unu care a ajuns la o anumita prosperitate, la care nu a visat neam de neamul lui, incepe sa se teme.
Daca vine incalzirea globala, codoiul ma sufoca, bhaaa, vin rusii, ungurii ne fura gazul, homosexualii ne urmaresc, ooooh, catastrofa.
E usor sa domini un popor sarac, circ si piine, mai greu e cu unul care incepe sa gindeasca, sa aiba pretentii, cica cultura, arta, valori!
@neamtu tiganu _ „România a intrat în cea mai bună perioadă din existența ei istorică”
Asta înseamnă că existența istorică a României a fost mizerabilă…Pentru că existența prezentă este mizerabilă, în raport cu toate statele Uniunii Europene.
Desigur, asta dacă nu-i trece cuiva prin cap să compare România, stat eșuat, capturat de o cleptocrație de sorginte securisto-comunistă de 35 de ani, cu alte state eșuate din Africa, Asia, ori America de Sud.
https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20240612-1
„Nu am vrut să scriu un text atât de radical și de supărat…”
Eu ced că este un text foarte cuminte și îngăduitor.
Cum spuneam altundeva, locuiesc în Colentina, în același apartament în care locuiam în 1989.
Este firg ca în urmă cu 35 de ani și nu am apă caldă, Am, însă, electricitate și gaze, deci pot încălzi ligheanul cu apă.
Singura perioadă cu apă caldă și căldură în apartamentele înclzite centralizat în București a fost în anii 1970.
Nu cunosc nciun nostalgic și nici cprintre cunoscuții mei nu știu să fie vreunul care cunoaște un nostalgic ceușuist, comunist etc. Este o poveste cu „nostalgia”, spusă de cei care își bat joc de votul de protest dat de cetășeni împotriva cleptiocrației care de 35 de ani jefuiește resursele publice.
…Și este o jignire nemeritată.
De ce suntem dezamagiti dupa 35 de ani? Raspuns simplu: Tocmai din cauza dezvoltarii extrsordinare, a mortii a peste 1100 de nevinovati, plus alte mii pe parcurs( colectiv, incendii si bolnavii din spitale, experimente tip genocid pe populatie- vezi covod, arest in propriul domiciliu,) , saracia accentuata,, frigul, distrugerea educatiei, confiscarea libertatii si dreptului la opinie, suprimarea credintei, distrugerea educatiei,etc. Si nu in ultimul rand impovararea cu datorii URIASE publice si private a populatiei actuale si viitoare in veacul vecilor. Aceasta este REALITATEA CRUNTA, avem te toate dar lipsesc cu desavarsire, oare mergem in directia buna???? Se propaga doar iluzii!!, Poporul vrea ceva- prin vot, clasa puterii politice( voiam sa spun’ admunistfativa’ ) ne ofera altceva-anuleaza si manipuleza votul(suprima dreptul democratic), stiu ei ce e mai BIne pentru noi??? Democratia e o milogeala, nu un drept-meritat. De aceea sunt NEMULTUMIRI!!!
Unde e dezastrul?
In statul esuat.
In mita generalizata ca mod de existenta.
In faptul ca produsele „noastre” de export sunt -de fapt – ale capitalului strain, care ne-a cumparat unele obiective industriale pe 2 lei („pretul pietii”; diferenta intrind in conturile mafiotilor nostri politici, deschise in Elvetia, Cipru si aiurea). Obiectivele care n-au fost cumparate, au fost vandute la fier vechi! Desi nu erau asa de vechi.
In faptul ca sistemul nostru bancar are doar sub 100 de banci (aprox. la jumatate, de fapt), majoritatea zdrobitoare fiind banci straine. (Avem macar 5 banci comerciale romanesti?)
In faptul ca forta de munca a migrat in masa (si datorita salariilor mici din tara), cei ramasi fiind mai ales bugetari. Bugetari care isi fac o viata de vis, cu ajutorul Mafiei politice pe care o aleg si realeg mereu.
In faptul ca agricultura este la pamint, dominata de marile latifundii ce au reaparut (latifundiari si/sau „arendasi”, cu legi strimbe).
In faptul ca productia agricola nu este valorificata prin burse agricole si fabrici de prelucrare a produselor agricole, ci sunt preluate pe „2 lei” de samsari ce s-au imbogatit exploatind atit taranii (nu putem zice fermieri), cat si orasenii.
In faptul ca taxele si redeventele platite pentru exploatarea resurselor naturale sunt undeva la 10-15% din taxele similare din UE.
In faptul ca lupta anticoruptie nu exista, iar cei care incearca sa o inceapa sunt goniti si ostracizati.
In faptul ca armata este redusa numeric si sub inarmata, mai ales cu armament modern, de fabricatie autohtona.
In faptul ca tara este condusa -in fapt- de o „monstruaosa coalitie”, dictatoriala. Comandata tot de la Moscova, chiar daca ei spun nu…
ETC.