marți, martie 19, 2024

După alegeri. Sau cu ce gânduri mi-am dat demisia din USR

După alegerile parlamentare, au fost câteva demisii notabile din USR. În contextul ăsta, poate fi derizoriu să menționez faptul că și eu mi-am dat demisia în decembrie. Nu doar că nu aveam vreo notorietate, dar nu mai eram activ în partid de când m-am mutat în altă țară. Chiar fără a putea face comparație,  este validă întrebarea de ce demisia are loc acum. O altă întrebare relevantă este, în cazul meu, dacă tot nu am realizat ceva notabil, macăr am învățat ceva din experiența mea în USR? Încep cu prima întrebare și voi continua mai pe larg cu răspunsul la a doua. Răspunsurile pe care le dau sunt susținute cu exemple de comportamente și atitudini pe care le-am observat în mod repetat la membrii USR pe parcursul a patru ani. Îmi imaginez că, pentru mulți foști colegi, cele descrise sună familiar. Se poate că la fel de mulți nu s-ar recunoaște în cele de mai jos.

Ca opinii, am fost mereu în minoritate în USR. Pot fi criticat pentru ipocrizie. Cum nici acum și nici atunci nu aveam multe în comun, atunci ce am mai căutat la acest partid? Mi-am compensat lipsa de coerență cu sine cu convigerea că scopul era democrația. Am intrat în USR din convingerea că democrației românești i-ar prinde bine dacă, ceea ce începuse ca o mișcare civică, ar fi reușit să intre în parlament și chiar și la guvernare. Sunt multe argumente în favoarea ipotezei ăsteia: mai multe partide își atenuează reciproc tendințele de acaparare a întregii puteri, oamenii noi tulbură apele unei instituții inerte și netransparente, reușita unei mișcări politice noi aduce ceva efervescență și apar noi mișcări și partide. Din aceste puncte de vedere, până acum, nu pot zice că m-aș fi înșelat. Acum, că USR e la guvernare și Nicușor Dan e primar în București, misiunea pare îndeplinită, chiar dacă premisele sunt diferite de cele pe care mi le imaginam în 2016. După ce, cu sau fără ajutorul meu, toate astea s-au realizat, nu mi-a rămas niciun motiv să rămân in partid.

Dintr-o altă perspectivă,  mișcarea și, ulterior, partidul USR au o serie de limitări pe care nu le anticipam în 2016. Aceste limitări sunt un tipar pentru organizație dar, cu ceva voință, ar putea fi corectate. Până la a fi corectate însă, pot specula că limitările USR au potențial să dăuneze democrației românești.

La primul contact cu organizația, m-au frapat două particularități care păreau într-un cerc vicios: pe de o parte multitudinea de opinii din partid și, de cealaltă parte, o anxietate la diversitatea de opinii. Anxietatea față de idei care nu le confirmă pe cele proprii, nu era ceva rar în societatea românească. Cred ca nu e rară nici în prezent. La momentul respectiv, USR era încă USB și atrăgea oameni din cei mai diverși. O direcție ideologică avea să vină mult mai târziu. Și, chiar și așa, „centru-dreapta modern” rămâne un concept destul cuprinzător.

O anecdotă bună pentru cam cât de diverse erau opiniile în anii de început ai USB/ USR, e o discuție la care am asistat cu ocazia unei întâlniri despre viitorul bulevardului Magheru. Fuseseră invitați cei de la ARCEN și, cam două ore, s-a discutat despre potențialul blocurilor moderniste ca patrimoniu construit, despre faptul că, datorită acestor blocuri, bulevardul Magheru e ceva aparte, că renovarea lor ar relansa economia zonei etc.. Spre final, un participant trage concluzia că, decât să bagi bani în niște blocuri vechi și cu risc seismic, mai bine le demolezi și  faci altceva. Cam atât de departe unele de altele puteau fi opiniile în USR.

Într-un context cu poziții diferite, scenariul ideal ar fi cel în care toate opiniile se pun pe masă, iar din discutarea lor rezultă o cale care mulțumește toate părțile. Mai realistă pare o cale de compromis cu care toate pozițiile pot coexista. Scenariul cel mai păgubos ar fi cel în care fiecare își aduce opinia în discuție, iar ceilalți o demolează. Și tot așa până când nicio opțiune nu rămâne în picioare. Am întâlnit des ultima variantă. Colegii se grupau cu cei cu care cădeau ușor de acord și îi priveau cu suspiciune pe ceilalți. Nu doar că nu se acceptau ideile diferite, dar se puneau la îndoială intențiile celor care le emiteau. Cine nu era „cu noi” erau „împotriva noastră”. Despre acceptarea criticii putea fi vorba doar în mod excepțional, pentru că intenția din spatele criticii era mereu pusă la îndoială. Când o decizie era necesară, se apela la vot. Câștiga tabăra care avea majoritatea, iar celelalte opinii rămâneau total pe dinafară.

În consecință, diversitatea de opinii s-a redus peste ani însă anxietatea la opinii diferite a dăinuit. Se observă  și la echipele de conducere sau chiar e promovată de acestea. Sunt multe exemplele de lideri USR care au tendința de a se înconjura cu un număr mic de oameni în care au încredere. Funcțiile se rotesc în acest cerc număr, chiar dacă cei dacă apropiații liderului nu au experiența necesară. Omogenitatea și fidelitatea, iar nu experiența, sunt criteriile. Un membru nou, de exemplu, primește eventual suficiente voturi pentru o funcție dacă demonstrează consecvență în susținerea uneia dintre tabere. Asta dacă, desigur, tabăra respectivă, devine suficient de mare. La prima mea ședință de la USR Sector 2,  mai era doar un singur coleg nou ca și mine. Colegul s-a alăturat repede unuia dintre multele tabere și avea să capete notorietate pentru dedicarea  – a se citi și inflexibilitatea- cu care o susținea. Omul e parlamentar acum. Un asemenea mod de promovare nu e ceva rar pentru partidele politice. Pentru USR însă, e în dezacord cu imaginea de meritocrație pe care și-o atribuie.

Modul ăsta de a acționa mai ales prin rețeaua de persoane fidele și cunoscute, a limitat capacitatea echipelor de conducere de a mobiliza membri. Am avut impresia că, nici în organizațiile locale și nici la nivel național, nu exista o idee clară de cum să fie folosit potențialul pe care îl presupunea un număr mare de membri. Exemplu elocvent, USRPLUS era cât pe ce să nu strângă la timp semnăturile pentru a-și înscrie candidații pentru alegerile din 2020.

Trebuie să recunosc că dificultățile în a gestiona atât diversitatea cât și numărul membrilor au derivat și din faptul că USR, ca mișcare nouă, a atras oameni din cei mai aparte. Am asistat la mai multe episoade în care persoane veneau să se înscrie exprimând convingerea că ceea ce se întâmplă în organizație e greșit și că singura variantă ar fi fost să vină ei să facă ordine. Chiar și cu argumente solide, o astfel de atitudine câștiga rar simpatie. Lăsând cazurile extreme la o parte, surse similare a avut chiar și conflictul dintre ce aveau să devină „nicușoriști” și „ghiniști”. Pe de o parte, erau membrii care inițiaseră USB. Mulți aveau experiența prostestelor pentru Roșia Montană și a tuturor protestelor de după. Oameni implicați civic, dar fără experiență politică. De cealaltă parte, oameni cu legături cu guvernul Cioloș sau cu partidul M10. USR avea nevoie atât de experiența unora cât și a altora, dar colaborarea între cele două tabere era improbabilă. Cei dintâi îi percepeau pe ceilalți ca uzurpatori, iar aceștia din urmă își revendicau legitimatea din faptul că s-ar fi priceput mai bine să conducă o organizație în care de abia sosiseră.

Între cazurile aparte, îmi aduc aminte de un domn care, cu cele mai bune intenții, trimitea tuturor membrilor organizației liste fluviu cu idei și își arăta nemulțumirea la următoarea ședință că acestea nu fuseseră încă preluate de cineva spre a fi implementate. Eventual domnul și-a epuizat răbdarea, dar nu și așteptările nerealiste, și a renunțat. Dar își epuizau răbdarea și mulți alții, cu atitudini mult mai puțin excentrice. Unii renunțau pentru că își demonstrau că o organizație de partid nu e tocmai ceea ce căutau, alții pentru că descopereau că USR nu era partidul pe care și-l imaginau. Pe mine, de exemplu, mă epuizau conflictele fără scop și impresia că îmi ofeream ajutorul fără ca cineva aibă nevoie de el. Tot auzind colegi de la Sector 2 plângându-se, ca și mine, de conflicte, am propus o serie de seminarii despre interacțiuni constructive. Aveam experiență cu așa ceva și urma să țin seminariile pe timpul și cheltuiala proprie. Câțiva colegi și-au confimat prezența la prima sesiune, dar nu a venit nimeni. Am renunțat să o mai organizez pe următoarea.

Dacă e să fi învățat ceva despre mine, e că nu mă potrivesc cu profilul celui care dăinuie într-o organizație politică. Aș descrie acest profil ca o combinație între dogmatism și bune aptitudi în a exploata un mediu cu multe conflicte. Am văzut cum membrii cu opinii nestrămutate s-au mobilizat mult mai bine. Impresia că serveau o cauză dreaptă le-a dat mult mai multe certitudini.  Într-o astfel de paradigmă, scopul era o scuză și pentru mijloace pentru că, fără vreo îndoială,  cauza proprie era cea dreaptă. Nu și-au bătut prea mult capul și nu și-au consumat energia cu ce se întâmpla cu ceilați. Îmi pot imagina că oameni cu acest profil au ajuns în structurile guvernului. Îmi pot imagina și că, într-un asemenea post, opiniile de nestrămutat și lipsa unei experiențe anterioare, nu prevestesc nimic bun.

În ceea ce privește predicția mea că succesul USR va da tonul apariției unor noi mișcări politice, nu aveam cum să estimez care dintre noile partide vor avea succes. Pentru mișcări de stânga, experiența Demos rămâne un exemplu timid. La dreapta spectrului de ideologii, PLUS și- a asigurat succesul prin alianța cu USR. Cel mai probabil, o candidatură pe cont propriu nu ar fi adus-o în parlament. Ipoteza mea a omis potențialul pe care îl are extrema dreaptă în România. Recunosc că nu mă așteptam ca AUR să depășească cu atâta ușurință pragul de 5%.  Succesul AUR și al ideilor promovate de AUR și influența lor asupra democrației românești sunt străns legate și de cum USR-știi de la guvernare vor înțelege să privească dincolo de propriile certitudini.

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Ceea ce povestiti dv. arata ca in Ro nu conteaza dezbaterea de idei si argumente solide. Nu conteaza ce experienta ai, ci de fapt al cui esti. In acest context nu avem o democratie adevarata ci una mimata si nici economie de piata ci economie de gasca. Pana sa avem o schimbare de mentalitate vor mai trece inca doua trei generatii. USR este un fel de CDR si va fi inghitita de alte partide in timp, ori va dispare de la sine, pentru ca sunt prea multe tabere si nu au obiective de interes general ci obiectivele taberelor.

  2. Din câte știu, se demisionează dintr-o funcție. Un membru de partid predă carnetul pe care l-am primit când a devenit membru de partid și solicită excluderea sa din formațiunea politică.

  3. Elasticitatea unui partid de adopta principii și conduite contradictorii (susținerea democrație și meritocrației în exterior, eliminarea vocilor critice și promovarea nulităților în interior) e fascinantă. Cred că e a feature, not a bug :)
    La USR mi se pare că unii nu au înțeles diferența de logică dintre ngo și partid politic. Problema e însă alta:
    USR ca mișcare civică era ceva bun, pentru că punea presiune pe politic. Acum că USR a trecut la politica de partid, cine va mai face presiune? Poate cei demisionați?

  4. Un partid se construieste in generatii. In vest sunt partide vechi de jde ani. PSD are succes in Ro pt ca e un partid vechi, construit pe osatura PCR.

    Politica e un rau necesar. Din pacate modul de functionare atrage si promoveza nu pe cei mai buni membri ai societatii, chiar din contra. Peste tot e asa.

    De ce ar fi USR altfel?

    • Depinde de generatii. Acum oamenii nu mai construiesc avioane, nu mai e nevoie de ele, le arunca in cimitire. Astazi oamenii stau la calculator in birouri sau acasa si construiesc partide, uneori chiar de pe telefon.

      • Credeți că inginerii din industria aeronautică vor dispărea precum cismarii, ceasornicarii, ceaprazarii și remaiatorii?!

  5. Ca orice miscare fara ideologie asumata, USR a esuat intr-o extrema stanga mascata. De aici si perceptia ca ar fi refractara la diversitatea de opinii.

    Nu e refractara deloc, asa arata o organizatie de stanga: plasata ferm pe o serie de idei fixe, linie de la care nu este permisa divagarea. Sub nicio forma.

    ===

    Cat priveste deschiderea catre mase a USR – am aceeasi observatie: o organizatie de stanga (extrema la un moment dat) face mare caz de conectarea cu masele, dar in realitate nu da doi bani pe asa ceva.

    Eu nu inteleg insa ce l-a facut pe autor sa spuna ca PLUS ar avea viziuni de dreapta. Ca Demos este in fapt o organizatie neomarxista, asta e clar. Dar Ciolos om de dreapta?!

  6. Mulți oameni au așteptări foarte mari, extrem de mari, de la USR/PLUS. Să acționeze ca o armată bine disciplinată, „uniți în cuget și-n simțire”. Să muncească, să știe, să facă, că de-aia i-am ales. Să aducă sute de specialiști, cu CV-uri impecabile și fără nici o legătură cu vechile guvernări, dar și cu experiență în administrație (asta e ca în bancul ăla, „dorim un specialist cu 30 de ani vechime dar nu mai în vârstă de 20 de ani”).
    Realitatea este că USR este un eșantion din populația acestei țări. O țară în care oamenii au cel mai mic nivel de încredere în ceilalți, din UE (https://ourworldindata.org/trust). O țară în care nu există o cultură a dialogului și a compromisului, ci în 95% din cazuri, e „my way or the highway”.
    Cred că oricine a fost la o ședință a sociației de locatari a văzut asta – cât de greu e să ajungi la o decizie comună. O explicație foarte bună aici, din partea lui Ruben Latcau, viceprimarul Timișoarei din partea USR: https://www.facebook.com/ruben.latcau/posts/4270612222965672
    Dacă celelalte partide au un scop comun (ciolanul, posturile, parandărătul) care-i ține împreună și-i motivează, USR, fiind compus în majoritate din persoane care vin din motive altruiste, este cu atât mai greu de coordonat. Fiecare are ideile lui despre cum să salveze România.
    Din toate aceste cauze, faptul că totuși USR trăiește, activează, face proiecte, a intrat la guvernare și merge mai departe mi se pare o enormă realizare. Asta e magia și arta politicii: să faci din … bici, să iei un grup de oameni de toate felurile, cu tot felul de idei, și să reușești să-i motivezi fără bani și să-i îndrumi spre atingerea unui obiectiv comun.
    Multă lume critică USR dar puțin își dau seama de aceste dificultăți. Mie mi se pare o realizare enormă a actualei conduceri. E suficient să ne uităm și la contraexemple, atâtea partide care au avut mai multe resurse și totuși au dispărut: PPDD, M10, PNTCD etc.
    Îmi pare rău că, după ce ai vorbit despre anxietatea la opinii, și tu ai ales, dintre „my way or the highway”, the highway.

    • @Phane 21/02/2021 At 12:39

      „Dacă celelalte partide au un scop comun (ciolanul, posturile, parandărătul) care-i ține împreună și-i motivează, USR, fiind compus în majoritate din persoane care vin din motive altruiste, este cu atât mai greu de coordonat. Fiecare are ideile lui despre cum să salveze România.”
      Daca ar fi gluma asta („motive altruiste”) ar fi foarte buna, dar realitatea este ca s-a comportat la negocierile cu „celelalte partide” din coalitie cu acelasi scop „scop comun (ciolanul, posturile, parandărătul)”. Bine ai venit USR in randul partidelor romanesti.

      • Daca cineva crede ca in politica poti activa fara sa inghiti o broasca zilnic se inseala amarnic! Politica este arta compromisului in scopul cuceriri puterii in stat, asa ca „lupta pentru ciolan” este inevitabila! Nu exista cavaleri fara prihana pe cai albi in politica, nu exista nici macar cai albi!

    • @Phane _ „Mulți oameni au așteptări foarte mari, extrem de mari, de la USR/PLUS.”

      Nici vorbă! Majoritatea sunt realiști și au așteptări moderate. De fapt, „am mai văzut filmul ăsta” în anii 1990, când CDR a fost torpilată din interior și atacată furibund din exterior de către „cei cu așteptări foarte mari”.

      În realitate, ceea ce se dorește este șubrezirea coaliției de guvernare prin critici absurde. Cei care slujesc cleptocrația fac eforturi susținute. Doar că în urmă cu doar câteva luni PSD a adus România într-o situație catastrofală! Nu este mult timp de când d-lui Dragnea i-a fost stabilit domiciliul la Rahova!

  7. Incapacitatea dvs de a fi util USR este incapacitatea multora.
    Nu ati reusit sa dati viata logicii dvs existentiale – evident sanatoase/educate/etc pt ca inca nu avem o stiinta care sa ne ajute:)

    Mult de spus
    Fain ca ati incercat

  8. Banuiesc ca va este mai bine acum cand ati revenit la ceea ce stiati sa faceti mai bine, mai ales ca faceti asta in „alta tara” dar aflata tot pe teritoriul UE (zona occidentala) !

    PS. Cred ca daca ati fi primit (prin cine stie ce minune, avand in vedere lipsa dvs de „afiliere” !) o functie importanta in Administratia centrala, dezamagirea ar fi fost si mai mare !

    PPS. Mult succes in activitate ! Sa va luati cu brio doctoratul !

    PPPS. In partidele unii membri raman „lipitori de afise” ani de zile, indiferent de diploma pe care o poseda ! Sa auzim de bine !

  9. Ne informati ca USR este de „centru-dreapta modern” chiar daca este „un concept destul cuprinzător.” si
    „Nu doar că nu se acceptau ideile diferite, dar se puneau la îndoială intențiile celor care le emiteau. Cine nu era „cu noi” erau „împotriva noastră”, acest din urma concept fiind exact opus: de (extrema) centru stanga.
    Pe de alta parte actiunile – si nu vorbele – ministrilor cat si a primarilor alesi, vorbesc de la sine, si pentru multi romani par asemenatoare pana la identificare cu metehnele celor vechi in politica romaneasca.
    Din pacate USR a inceput cu „stangul” !

  10. In fine!Pana la urma e cam liric articolul.Puteti va rog sa fiti mai concis si sa explicati esecul dvs. de integrare de exemplu prin prisma faptului ca majoritatea useristilor sunt din generatia snowflake sau din cauza faptului ca nu aveati un parinte securist sau nu erati acoperit spre a putea accede in elita USR?
    Guvernarea Ciolos din 2016 a adus si scos la suprafata foarte multi securisti, fosti securisti de generatie noua impreuna cu copii si rudele lor.
    Puteti va rog din perspectiva sociologica si pe un limbaj accesibil tuturor sa enumerati greselile si defectele noii generatii securistice de useristi?

    • Guvernarea Cioloș a fost capul de pod. Acum pozițiile importante sînt relativ securizate, procesul de infiltrare e în desfășurare, incomozii sînt ”iepurați” sau pleacă de scîrbă, în final rămîne aripa tînără a securității. Un remake după capturarea PNL de securiștii care acum au îmbătrînit și își trimit copiii, nepoții și cadrele nou racolate la făcut bani pentru ei și ”sistem”.

  11. Stimate Domn,

    Parerea mea sincera este ca plecarea dumneavoastra din USR este benefica partidului. Din cele scrise mai sus de catre dumneavoastra nu rezulta absolut deloc care ar fi fost plus valoarea adusa USR prin prezenta dumneavoastra in randurile formatiunii respective.

    As dori sa punctez cateva chestiuni esentiale in ceea ce priveste evaluarea situatiei in care se afla Romania in acest moment.

    1. Prin prezenta la guvernare a PSD in ultimii ani, deserviciile facute tarii sunt incomensurabile si extrem de greu de reparat, mai ales in conditiile in care gradul de intelegere a situatiei de catre „electorat” este foarte foarte scazut. Ca sa nu las loc de dubii, precizez ca marea majoritate a romanilor dovedesc ca nu au inteles nimic din ceea ce li s-a intamplat in ultimii 30 de ani.

    2. Toate guvernarile fara PSD au fost atacate si blocate din toate partile, in 90% din cazuri in mod total nejustificat, de catre institutii si organizatii subjugate clicii PSD(unele chiar create de catre PSD pentru astfel de situatii) – televiziuni, sindicate, structuri administrative umplute cu slugi ale PSD, ONG-uri, etc

    In acest context, orice fisura a unei guvernari nonPSD va fi exploatata masiv, prim manipulari ordinare, de catre slujbasii gastii comunistoide ce blocheaza Romania din 1990 incoace.
    Cumva, atitudinile pe care le prezentati, ale celor pe care tocmai i-ati parasit, sunt in mare parte justificate. La cati impostori navigheaza sau incearca sa navigheze pe caile politicii in Romania, mi se pare absolut normal sa fii circumspect si sa nu ai incredere decat in persoane pe care le cunosti cat mai bine.

    Repet, inteleg atitudinile despre care vorbiti, dar le aprob si nu le condamn asa cum o faceti dumneavoastra, intelegand pe deplin cat de greu este sa construiesti un partid curat si cu oameni competenti in Romania ultimelor doua decenii.

    Daca ati fi fost intr-u totul devotat ideilor de modernizare si civilizare a Romaniei, de instaurare a domniei legii, de curatire a institutiilor statului de impostori si corupti, nu aceasta ar fi trebuit sa fie atitudinea dumneavoastra.

    In final, vreau sa punctez asupra afirmatiei pe care o faceti cu privire la „noi partide”. AUR este o creatie a unor indivizi proveniti din negura securisto-comunista. A fost creat pentru a se oferi o alternativa cretinilor care nu mai doreau sa voteze PSD. Deci este un alt partid care atrage partea imbecila a electoratului, aceea care voteaza de 30 de ani impotriva interesului national. Televiziunile din slujba mafiei de provenienta securisto-comunista prezinta aceasta adunatura de idioti, ca fiind un partid de extrema dreapta. Haideti sa fim seriosi!

    Aceasta gasca de imbecili a fost ajutata de clicile rosii sa ajunga in parlament, pentru a exista un aliat al PSD in lupta impotriva oricaror reforme. Deci din nou sunteti in totala confuzie!

    PS Ca o dovada a bunei credinte, astept publicarea comentariului meu si nu cenzurarea lui.

    • Cum sa credeti ca s-ar fi putut cenzura un text care provine de la unul dintre cei foarte putini care au inteles situatia: ” Ca sa nu las loc de dubii, precizez ca marea majoritate a romanilor dovedesc ca nu au inteles nimic din ceea ce li s-a intamplat in ultimii 30 de ani.” Si nu numai atat, dar aveti si o misiune importanta, aceea de a ne transmite ceva din ce-ati inteles : „As dori sa punctez cateva chestiuni esentiale in ceea ce priveste evaluarea situatiei in care se afla Romania in acest moment.” Iar argumentele aduse in sprijinul clarificarii situatiei sunt irefutabile, citez: ” clica PSD, gasti ale PSD, manipulari ordinare, slujbasii gastii comunistoide, impostori care navigheaza, impostori si corupti ( altii decat navigatorii?- n.m.), negura securisto- comunista, partea imbecila a electoratului, cretinii care…, mafia de provenienta securisto- comunista ( desigur, innegurata si ea -n.m.), adunatura de idioti, gasca de imbecili ( alta decat partea din electorat deja pomenita?-n.m.), clicile rosii ( multe?-n.m.)”, ca sa le citez pe cele mai tari.
      Totusi, cu putin efort de intelegere si devotament, pare ca nu orice speranta e pierduta.. Caci :”…intelegand pe deplin cat de greu este sa construiesti un partid curat si cu oameni competenti in Romania ultimelor doua decenii” si „… intr-u(!) totul devotat ideilor de modernizare si civilizare a Romaniei, de instaurare a domniei legii, de curatire a institutiilor statului de impostori si corupti, …”, evident, alta ar fi situatia! Pana la urma, binele va invinge raul, iar Fetii – Frumosi (si liberi) vor salva Romania!

      • Care este scopul raspunsului pe care mi l-ati dat? Ati rabufnit „elegant”, ca un comunist relativ educat ce sunteti, pentru a nu permite unui „dusman al poporului” sa denigreze „realizarili” originalei democratii instaurata in Romania de criminalul Iliescu si gasca de infractori ce l-a inconjurat si isi vede nestingherita de treaba si astazi?

        V-ati enervat, si cu o furculita strans tinuta intre dinti, mi-ati dat o replica „proletara” fortandu-va totusi sa nu ma injurati si sa ma balacariti in stilul Sosoaca?

        De ce nu mi-ati contrazis afirmatiile venind cu argumente concrete prin care sa dovediti ca nu am dreptate in ceea ce afirm? Din neputinta? Sau furia v-a intunecat mintile si nu ati dorit decat sa ripostati!

        PS 1. Curand va apare posibilitatea calatoriei in timp! Va propun sa facem impreuna o calatorie in timp prin Germania anilor 1933 – 1944! Am sa va spun o poveste: Cand trupele germane strabateau Ucraina in 1941, populatia ucrainiana, din cand in cand, arata cu degetul cate un bolsevic si-i atentiona pe nemti: Komunist! Pentru ca uneori nu mai era timp pentru strangerea si trimiterea in lagare de munca a animalelor comuniste, soldatii germani rezolvau problema rapid cu un glonte-n capul brutei comuniste respective.
        2. Orice mizerabila sustinere pentru gasti comuniste dovedeste empatie ZERO fata de milioanele de morti nevinovati produsi de comunism! Eu as fi chiar mai dur si as spune ca orice astfel de sustinere reprezinta apologia infractorului si trebuie pedepsita penal.

        • atentie la denigrarea comunismului, in chestiune de 2-3 ani PC police e posibil sa va caute. Ne indreptam cu pasi repezi spre comunism 2.0, in vest a inceput deja.

  12. USR PLUS nu este un partid, încă. Este o aglomerare de persoane cu oarecare notorietate și de aici ‘eu sunt cel mai bun’, ‘eu am ideile cele mai bune și corecte’, eu merit să fiu șeful. Toți, dar absolut toți, vor să fie șefi… Asta se întâmplă în caz de lipsă de disciplină de partid sau mai bine zis din înțelegerea greșită a democrației de partid. In afară de PSD (și ăsta pe ducă), pentru că PNȚ-CD, și PNL nu mai sunt ce au fost și mai mult decât atât, suntem pe marginea prăpastiei. Noroc că suntem din greșeală în UE și NATO!

  13. N-am înțeles paragraful AUR. În aceeași ordine de idei despre care scrieți, apare suspiciunea că nimic n-a contat din text pentru altceva decât promovarea acelui paragraf.

  14. Dacă mai umblăm mult cu predicții de felul: „Din USR vor apare mai multe partide…” mi se pare destructivă. Toată lumea bună ne invită să votăm. Tot mereu apar noi partide (vezi USR-PLUS sau AUR). Și? Ce fac noile partide? Beau apă după ciuma roșie și holera galbenă. Și noi rămânem cu degetul lui Iordache. Ia să nu mai ieșim la vot, oameni buni. Să-i punem în situația să ne cerșască voturile. Iar noi să-i lăsăm să se chinuie cum ne-au chinuit ei pe noi treizeci de ani. Poate așa vor înțelege cine în slujba cui este: alesul sau alegătorul. Hmm?

  15. Intr-un partid nou infiintat cu oameni provenind din diferite directii cu opinii si pareri diferite este nevoie ,in mod necesar,de o perioada de timp pentru cristalizarea ideilor principale si a directiei prioritare pe care trebuie sa se “aseze “ acel partid.

    Cred ca ar trebui sa fie clar ca un “bazait “ continuu nu aduce niciun serviciu partidului respectiv ci dimpotriva.

    Este limpede ca pe durata procesului de “ asezare “ unii se vor simti afectati de faptul ca poate nu toate ideile lor ( sau chiar nici una ) nu vor fi agreate de restul membrilor de partid.

    In acest caz exista ,in opinia mea,doar doua solutii si anume:

    1 ) incerci sa vezi cat de acceptabile si rezonabile sunt pentru tine parerile dominante si daca sunt pui umarul pentru sprijinirea lor cu buna credinta ( actionand conform principiului consfintit al democratiei, acela al majoritatii care decide )

    2 ) daca nu sunt si,mai mult,vin chiar in coliziune evidenta cu convingerile tale te retragi pur si simplu fara sa consideri ca ti-au fost inselate asteptarile si mai ales fara sa faci prea mult caz de faptul ca nu ti-au fost acceptate ideile ( asta in cazul in care vorbim doar de idei si nu de dorinta neimplinita de a fi “bagat in seama “)

    In ceea ce priveste problema ideologiei asumate s-ar parea ca prin Romania aceasta notiune nu-si mai are un fundament clar.
    PSD a aplicat si masuri de dreapta iar PNL jongleaza cu masuri social democrate ( poate si pentru ca nu are loc de “intors” deocamdata ) etc.

    E drept insa ca si prin Europa exista partide a caror coloratura ideologicala o poti incadra intr-o categorie sau alta ca urmare a unor declaratii sau actiuni punctuale cu exceptia partidelor populiste a caror comportamente le scot imediat in evidenta coloratura politica.

  16. Electoratul așa prost cum îl consideră oamenii luminați judeca in mare măsură după rezultate.El nu este interesat nici de conflictele și neînțelegerile sau interesele divergente dintre PNL și usr și nici de dezbaterile elevate,criticile și lupta pt putere din interiorul usr.Oamenii vor să vadă schimbări reale care sa ducă la îmbunătățea substanțială a sistemului de sănătate,justiție,învățământ,agricultura,taxe și impozite,politică prețurilor,combaterea sărăciei,poluării,corupției,infracțiunilor de tot felul. Vor servicii mai bune,moderne și debirocratizare în instituțiile statului,vor autostrăzi terminate în sfârșit și nu mereu incepute și abandonate sau tergiversate.Vor sa aibă siguranță vieții,integrității fizice și a bunurilor lor atât pe strada cât și acasă pt că acum nu le au.Daca nu se vor face reformele substanțiale în domenii cheie ci numai parțial și numai în câteva domenii nu din cele mai importante atunci PSD va reveni la putere în 2024 singur sau cu aliați de ai lui și de data asta nu va mai fi la fel de ușor de înlăturat și îl vom vedea la putere 2 sau 3 mandate succesive iar vina nu va fi a electoratului orice ar zice unii dau alții.

    • Dar de cinste este interesat electoratul?

      De faptul ca infractorii au fost permanent protejati de gastile PSD este interesat electoratul, avand mai ales in vedere faptul ca „rezultatele” depind mult de hotiile PSD si ale complicilor sai, comise de-a lungul timpului? De moralitate este interesat electoratul? Este interesat electoratul de pedepsirea celor ce au instigat la omor in 13-15 iunie 90?

      Sau electoratul este interesat doar de stomacul sau si de dorinta de inavutire si parvenire fara munca, daca se poate!?

      Si nu-ti vine, in cazul asta, sa iei ciomagul si sa insanatosesti moralitatea electoratului cu cate o pedeapsa exemplara? Daca democratie inseamna domnia prostilor asupra celorlalti, atunci lucrurile nu sunt deloc in regula!

  17. Un articol cam subțire din care am înțeles ca nu v-ati găsit utilitatea in USR. Poate si pentru ca in USR s-au înghesuit recent cam multi specialisti in „științe sociale”. Si eu care credeam ca nu de specialisti in comunicare, lobby-isti, specialisti in relatii publice, purtători de cuvânt si avocați clănțai are nevoie noul partid, ci de antreprenori, ingineri, doctori, economisti muncitori si fermieri.
    Acum cateva decenii bune PCR isi trimitea cadrele la Fane Gheorghiu si ajungea mari șefi pe la județe sau la Buc, mai nou avem o groaza de tineri care vor sa fie specialisti in științe sociale facand masterate si doctorate pe la tot felul de universități mediocre din Occident. Rezultatul este ca avem la Buc si chiar la Bruxelles o groaza de birocrați cu doctorate in științe sociale care nu stiu sa negocieze un contract cu clauze ferme de livrare (și e vorba de un contact de peste un miliard de dolarI). Cei cunoscători știu la ce ma refer.
    De vreo doi ani aceasta mișcare a fost controlată de grupul Ghinea – Barna, niște politruci din fosta guvernare Ciolos si de atunci lucrurile au luat-o la vale. Domnul Ghinea mai scria pe aici articole din ciclul „Public si fug”, mia precis refuză sa raspunda la orice comentariu la celor care-l citesc.
    Intre timp Team Barna ii suspenda pe cei care pun in discuție abuzurile din partid, in special la desemnarea candidatilor diaspora din dec 2020. Iata unul mai recent:
    https://www.emaramures.ro/cea-mai-neagra-zi-din-istoria-filialei-diaspora-ploaie-de-excluderi-in-usr/

    Si totuși USR ramane singura speranta pentru o posibila schimbare a României (horribile dictu, era scriu schimbare la fata, dar parcă văd intrând in acțiune un grup de vigilenți).

    • Din vigilenţă revoluţionară vă pot spune că politica de selecţie a cadrelor de partid din România este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. La români, un singur criteriu rămâne valabil: „Eu te cunosc pe tine din familie/copilărie/şcoală, tu aşişderea, aşa că ne promovăm reciproc atunci când apare liberă o funcţie de şef”. :)

      • Nu pot sa va contrazic pentru ca așa funcționează sistemul de vreo 160 ani. Promovarea reciproca are o conditionalitate ferma: fiecare trebuie sa dea înapoi partidului ceea ce primește din teritoriu sau de la buget. O relație de tip feudal pentru ca in Romania s-a trecut cam repede la feudalism la comunism și apoi la un nou tip de feudalism.

  18. Nu-i asa ca USR/PLUS nu sunt prefecți?! Iar dezbaterea prea multor idei este obositoare? Ei bine, este un motiv sa fie atacați si înlăturați de la guvernare cu intreaga lor coaliție, ca nuci PNL nu-i perfect. La fel UDMR, un PSD al maghiarilor.

    Cleptocrația se poate bucura apoi de o guvernare de coaliție PSD-AUR, eventual cu resuscitarea PMP. Doar ca asta ar face si mai mult rau democrației din România!

    Am citit, nu demult, un articol similar scris de dl Moise Guran, in care explica imperfecțiunile USR/PLUS care l-au facut sa-i părăsească.

    Sunt multi nemulțumiți de reformele PNL/USRPLUS, iar hoții se afla printre cei care ataca actuala coaliție (care a facut incontestabile greșeli) , dar România a fost furată destul! Înțelegeți ca nu se poate continua cu o guvernare cleptocratica, am fost furați destul!

    PNL/USR/PLUS n-or fi perfecti, dar au inceput sa oprească furtul din averea publica. Nu ma interesează cei demiși, ori plecați de buna voie din PNL/USR/PLUS, ci ma interesează cei rămași sa muncească pentru binele public, al meu si al familiei mele! Pentru ca a inceput sfarsitul perioadei de tranziție post-comunista si in România.

  19. Ma intreb cum de nu ati observat pana acum faptul ca acest Dan Barna este un animal politic. Este tipul de poltician asemanator lui Basescu, adica isi urmeaza cu rigurozitate planurile sale si nu are nici o reactie atunci cand este „lovit” de ceilalti. Desigur, puteti spune ca asa ar trebui sa se comporte un politician adevarat, insa Barna nu este Churchill sau Tony Blair. Sa stiti ca multi am crezut sincer in USR atunci cand a aparut pe scena politica, insa am realizat ca partidul are o „ideologie” foarte bine stabilita inca de la inceput, iar cine este prea „conservator” este inlaturat. Progresismul promovat fanatic de USR nu este compatibil cu valorile occidentale si democratice si nu reprezinta o evolutie a societatii. USR a ajuns la guvernare pentru ca PNL-ul nu avea de ales, insa exista compatibilitati destul de mari intre unii USR-isti si PNL-isti care vad lucrurile la fel. Din pacate, mai devreme sau mai tarziu, orice partid oricat de idealist ar fi la inceputrile sale, se amesteca in timp cu celelalte partide mari conduse de aceeasi vechi comunisti si securisti care au rezistat timp de 30 de ani si care astazi sunt inlocuiti uneori de copiii sau nepotii lor.

  20. „Ca opinii, am fost mereu în minoritate în USR.”
    „…pe de o parte multitudinea de opinii din partid și, de cealaltă parte, o anxietate la diversitatea de opinii.”
    „Într-un context cu poziții diferite, scenariul ideal ar fi cel în care toate opiniile se pun pe masă, iar din discutarea lor rezultă o cale care mulțumește toate părțile.”

    „Opinie” este cuvântul cheie și leit-motiv al încercării Dvs. de a explica divorțul de USR.

    Cuvântul ăsta a ajuns să aibă conotații nefaste când apare legat de politicieni și administratorii statului, respectiv:
    – obtuzitate(persoane fără experiență relevantă) și
    – ipocrizie interesată/voluntară(persoane care NU deservesc interesele totalității numite „public”).

    Problemele sunt făcute să apară pe una din cele 2 verigi sau apar din cauza rupturii dintre:
    – teorie = politicile(opiniile menționate de Dvs.) plus metodologiile lor de aplicare
    și
    – practică = execuție/transpunerea în realitate.

    Opiniile menționate de Dvs. TREBUIE să fie motivate de/fundamentate în pragmatism în interesul public.
    Orice ai vrea să faci, necesită un buget(financiar și uman) gestionat pentru a genera rezultate în interesul public.
    Eficiență, suplețe și plus-valoare pe termen lung, astea-s însușirile dorite pentru lanțul politică-metodă-execuție și pentru rezultatele lui.

  21. USR si PLUS sunt doua partide de stanga.
    Este rusinos ca nu isi asuma asta.

    La noi politica este profund viciata, pentru ca „stanga” a fost compromisa iremediabil de PSD, iar acum niciun partid nu vrea sa se mai declare de „stanga”. Toti se declara de „dreapta” doar pentru a fi perceputi de public in opozitie cu PSD, chiar daca prin politicile lor nu au nici in clin nici in maneca cu „dreapta”.

    De fapt scena politica romaneasca nu se imparte in „stanga” si „dreapta” ci se imparte in PSD si prietenii, respectiv AntiPSD.

    • toru okada _”USR si PLUS sunt doua partide…”

      Am citit și eu site-ul șău despre programul și ideologia USR, incitat de comentariul dumneavoastră. N-am găsit nimic în sensul a ceea de ceea ce ziceți…

    • Problema momentului nu e „stanga” sau „dreapta”, desi sunt de acord ca o directie mai clara asumata de la inceput ar fi cernut din cei care s-au bagat de-a valma in USR, facand din acest partid o masa eterogena. Judecand prin prisma „experientei AUR”, e clar ca pot exista mai multe versiuni de partide anti-sistem, de stanga, de dreapta, nationalist-crestine, globalist-progresiste, etc. De altfel, PRM a fost un astfel de partid la vremea lui.
      Altfel, nici macar cei care se identifica drept oameni de stanga ori dreapta nu sunt neaparat asa cum se percep.
      Notiunea de „idiot util”, atribuita lui Lenin, desemneaza acest tip de om care, fara sa fie constient sau sa aiba o simpatie asumata fata de o doctrina, indiferent ba chiar aparent impotriva ei, ii face totusi jocurile. Comunistii si mostenitorii lor s-au bazat masiv pe astfel de oameni…
      Exemplu: cei care se identificau drept „anticomunisti” pentru ca au participat la revolutie in ’89, insa au sustinut FSN orbeste impotriva oricaror masuri democratice, privatizari, etc., si care au ramas in istorie ca promotorii lozincilor: „nu ne vindem tara” sau „noi muncim nu gandim”. Ei de fapt au iesit la Revolutie pentru mancare/caldura/etc. si impotriva cuplului Ceausescu pe care il vedeau ca principalul vinovat de privatiunile lor. Sau: batranii din sat, care voteaza primarul PSD-ist desi il injura ca fura, insa spun ca „altul mai bun nu au”, cand totusi vine altul de la alt partid scuipa in sand de parca il vad pe Ucide-l Toaca desi omul macar nu a furat cateva mandate ca in codru…

      Facand aceasta clarificare, eu cred ca impartirea primordiala acum nu e stanga-dreapta, de altfel nicunul din partidele de la noi nu e clar de stanga ori dreapta. Problema e daca USR continua modul de a face politca populist, cu promisiuni si fara a spune cum va face ca promisiunile sa se indeplineasca. Mai exact de unde bani ( data fiind asteptarile unei mari parti a populatiei la „pomeni”). Apoi cu ce oameni, macar o echipa inchegata de 10-15 oameni in fiecare judet. Oameni cu idei, cu realizari profesionale, nu absolventi de „stiinte politice” sau derivate. Celebra promisiune a celor 15.000 de specialisti ai CDR din 1996 nu s-a indeplinit si acum e clar ca nu ii aveam, intrebare e: ii avem acum? Eu unul nu prea cred.

      Oricum, presupunand prin absurd ca un partid reformist castiga alegerile singur si isi poate impune agenda, cum poate taia de la pomeni si de la bugetari pentru infrastructura, educatie, etc., fara ca lumea sa se rascoale si cum sa mai prinda Parlamentul la urmatoarele alegeri… Tinand cont ca din 18 milioane, doar 3-4 milioane sunt cei activi si care lucreaza in privat, va dati seama ca electoral, nu poti sa te adresezi doar lor, mai ales ca astia nu sunt chiar genul care ies la vot. Alternativa e sa fii un soi de totul si nimic, sa arati cu degetul la partidele rivale si sa ii ataci. Ok, au si de ce, Dragnea, bla-bla. Dar macar ai bunul simt sa nu spui ca asta e „un alt fel de politica”. Politica fara programe reale ( dar fantezii nesustenabile ) si cu atacuri la adversari e tot ce am mancat pe paine din 89 incoace.

  22. Nu sunt fan Barna si am, intuitiv, o parere. Arivist si cinic, cu gustul puterii infipt deja in oase, haplea necrutator,iubitor de sine si pastrator pentru functiile pa care le are, Barna n-are viitor politic. Omul isi traieste momentul.

    • Sunt mai multi, nu doar Barna. Gandeste-te cum e sa faci un dosar pe fonduri europene pentru un client si in el sa iti pui si costul propriilor servicii, de avocat, un 10.000 de EUR acolo, iar UE sa ti-l apropbe, ba mai mult, UE sa nu aprobe dosare pe care nu isi pun stampila un cerc restrans de avocati gen Barna…

      Asadar ma indoiesc ca cei din varful USR sunt din randul celor pe care pretind ca ii reprezinta, asa cu jumatate de gura, anume omul activ, platitor de taxe, muls pe toate partile de incompetenta guvernantilor: firma ii plateste asigurare privata de sanatate, el isi plateste gradinita, after, meditatii, sport pentru copii, isi plateste transportul privat cu autotursimul, ca pe cel public nu se poate baza, trenurile merg cu 40km/h, etc.
      OK, poate ca USR-istii nu sunt tocmai clica pesedisto-bugetara de semianalfabeti care stapinesc tara asta, dar nici oameni simpli, din popor, care au job si care sunt mulsi cu salbaticie nu sunt. Daca ii iei la bani marunti vezi ca s-au „invartit” ei cumva… Insa ma tem ca tocmai din cauza acestei „invarteli” seamana destul de mult ce cealalta clica si ca vor cadea in acelasi pacat, foarte rapid sa uite de oameni, ca sunt acolo pentru oameni motivul fiind ca nefiind din randul lor, nu inteleg nevoile si nedreptatile la care e supus un „om al muncii” in Romania.

  23. E bine ca v-ati retras din politica, nu ati inteles nimic, incercarea moarte n-are, o experinta in plus, viata merge inainte, exista alte lucruri mai interesante.

  24. E o problema de mentalitate ca popor, pe asta nici un partid nu poate sa o schimbe…3-4 generatii, daca lucrurile merg bine.

    • Prin puterea exemplului poti face minuni. Am trait pe o scara de bloc infecta, in care sedintele de asociatie de locatari erau o balacareala sterila, nu erau dispus sa dea bani pentru nimic.. La un moment dat, minunea s-a prods, a luat cineva sefia, a zugravit, a curatat spatiul verde, a pus osul la treaba cand a fost nevoie, acum sedintele de asociatie sunt incredibile, persoana respectiva propune, spune cat costa si toti spun: da, da!
      Eu cred ca pentru a fi urmat in Romania, trebuie sa iti sufleci mainile si sa faci. Din pacate e plin de „domni”, scopul final partentingului la noi a fost sa iti vezi copilul „domn” adica tocmai unul care nu pune mana pe nimic concret.

  25. Cateva idei mai noi si mai vechi cu privire la USR:

    1. A inceput frumos, ca o platforma de dialog intre cetateni, ar fi putut fi un fel de „Solidaritatea” din Polonia anilor 80. Muncitorul modern, adica corporatistul, este „muls” pe toate partile de un sistem incapabil sa ofere mare lucru in schimb. Pentru omul activ, a-si asigura un standard minim se traduce in „alti bani, alta distractie”, bani care se duc pentru asigurare privata de sanatate, cresa/gradinita/afterschool pentru copil, transport cu masina propire ca cel in comun e vai de capul lui, samd. Aici USR putea sa spuna cu subiect si predicat de partea cui se afla si ce vrea sa faca, la modul concret. Era un drum mai anevoios, dat fiind ca in Romania pomana este cea mai asteptata iar populatia activa din sectorul privat, ca de ei e vorba, e tot mai putina si sufocata electoral de profitorii neti ai bugetului: bugetari, pensionari, etc.
    2. Promite „un alt fel de a face politica” si cam atat, nici pozitionarea stanga-dreapta nu era clara. Cand ii iei la bani marunti despre cum mai exact vor sa fie altfel, cu ce bani, cu ce oameni, iti baga una din aia de tip BOR: „adica nu crezi in noi/schimbare/progres/blaba?, pesedist retrograd”. Nu ca nu cred, chiar vreau sa cred, dar „imi da cu zecimale”, oi fi pesedist si nu stiu, desi am votat impotriva lui de cand ma stiu, dar na, ei stiu mai bine…
    3. Citisem undeva ca cei care promit „revolutii” fara sa spuna exact cum le fac, sunt tot o forma de populisti, de genul pensii marite din condei ca la PSD, fara sa spuna de unde iau banii.
    4. Multi din sustinatorii USR-isti sunt ingrozitor de putin deschisi la dialog si dezbatere. Orice temere, intrebare se termina invariabil cu un pumn in gura: „pesedistule, esti impotriva reformei, samd”. Ii vedem si pe aici ca din belsug. USR este o dogma mai degraba, si ca orice dogma, e acaparate de cei mai de nedorit lideri, intocmai ca la PSD.
    4. Multi au inteles un adevar mai subtil, mai ales insiderii: USR e un partid de corporatisti cu toate metehnele corporatiilor: lideri arivisti, incompetenti dar tari in gura, copiii „cui trebuie”, care vor taia din fasa orice urma de personalitate, autenticitate si uneori chiar competenta. Azi USR e sustinut, pe langa hipsterimea miserupista ( zic asa ca la parlamentare uita sa iasa la vot ) de mamele de varsta a 2-a a corporatistilor, prea tinere ca sa fie PSD-iste si care au o viziune idealizata despre „tinerii destepti si frumosi”, nu stiu cu ce se mananca corporatiile de la noi insa care il sustin orbeste.
    5. Am sustinut mereu, in virtutea celor de mai sus si spre binele lui, ca USR nu e pregatit sa intre la guvernare. Acum inteleg, tot ce au facut a fost ceva gen campanie electorala. Au criticat in stanga si in dreapta, acum nu puteau sa nu intre… dar e greu, mai ales cu PNL.
    6. Se spune ca toate generatiile cred ca istoria incepe cu ei. Mi-e frica totusi de un nou episod CDR, cand multe partide nu au mai prins parlamentul, un pas inapoi la offside facut de PSD, pe care l-a speculat ulterior cu cinism.
    7. Desi raman de un optimism moderat, imi dau seama ca in tara asta problema principala e ca nu exista oameni de calitate. Putinii competenti, autentici, asumati si cu alte calitati ce ne trebuie atat de mult, sunt marginalizati printr-un reflex feroce de autoaparare al jigodiilor, chestie care daca stau sa ma gandesc mai bine, incepe chiar din scoala, de la profesori si se desavarseste mai tarziu in societate.

    • In concluzie mi-ar fi placut sa stiu ca exista un partid care tine cu noi, cei activi, care ma reprezinta, care o sa faca scoala copilului meu prescolar nu de la 8 la 12, ora la care ti-l arunca in strada, ci pana seara, cu sala de mese, optionale gen afterschool, cluburi de lectura, dar si multe-multe altele ca eu sa pot munci cu drag si spor, pe scurt, va pune omul activ, platitor de taxe, pentru prima oara in centrul doctrinei. Nu stiu ce succes de moment ar fi avut, dar poate oamenii s-ar fi trezit in cativa ani si atunci, prin consecventa, ar fi devenit principalul partid din Romania. Inteleg ca e greu, ca noi cei activi suntem tot mai putini, ca multi pleaca, prea putine voturi pentru ei poate…. dar cum spuneam, nu trebuiau sa se grabeasca sa ajumga la putere, ci doar sa dea o speranta minima de care sa se agate cel ce acum vrea sa plece din tara…
      Au preferat acest „low hanging fruit” al doctrinei antisistem ce poate insemna orice sau nimic, asa cum am spus, poate fi doar o forma fara fond, dupa cum ne arata AUR… Cat timp a existat Dragnea, a existat si un fond de ura si frustrare, si atunci USR a scos maximul la alegeri. Cand PSD s-a retras de la guvernare, au ramas si ei in aer si dupa parerea mea nu si-au revenit, norocul lor e ca Dragnea a lasat un mare vid in PSD si asa au ajuns sa intre la guvernare.
      Nu mai zic ca a fi anti-sistem te face nefrecventabil de majoritatea partidelor „de sistem” gen PNL, UDMR, ceea ce face ca alianta de azi sa para oarecum impotriva naturii. Momentul in care vor trebui sa faca o alianta cu partidele din sistem trebuia prevazut de mult si trebuia facuta o miscare abila de directie pentru a-l pregati, mai ales ca a existat precedentul „baletului” steril Predoiu-Nicusor de la localele trecute, balet din care a iesit castigatoare Firea… Insa USR s-a comportat mai mereu ca un partid mare, care se astepta sa castige alegerile singur. Eu ma gandesc cu groaza la ce va fi peste maxim 4 ani, la finalul mandatului de acum al Parlamentului, daca va rezista coalitia, daca vor fi anticipate, daca PSD nu va reveni in forta si de ce nu, daca USR va mai intra in parlament si inca o generatie se va vedea cu aripile taiate…

      • @Gigel Touché! O buna radiografie a USR-ului. Din anumite surse ale mele, inteleg ca este un partid sustinut de vechii securisti care „mai doresc o tura” la conducerea tarii, iar USR reprezinta instrumentul perfect pentru asta. Totusi, USR singur nu cred ca ar fi ajuns la guvernare fara PLUS. Mereu am zis ca PLUS a fost atras in jocul asta politic alaturi de USR, iar astazi se afla cumva in dezavantaj. Priviti doar la ce pateste Vlad Voiculescu, singurul politician care pune in centru omul mediu platitor de taxe si impozite. Parerea mea este ca PLUS ar fi trebui sa evolueze singur ca partid, in funte cu Ciolos care a dovedit destule in trecut si care astazi este un eurodeputat respectat. Ciolos nu vine din zona asta gri din care vine Barna. Ciolos a fost un ministru bun in Romania, apoi comisar european pentru agricultura foarte respectat, iar acum liderul unui partid important in PE. Apoi, in guvernul de tranzitie a inceput niste reforme alaturi de ministrii sai foarte eficienti si buni specialisti.

      • Iertat sa imi fie, dar daca doriti sa va lasati copilul de dimineata pana seara in grija scolii, de ce l-ati mai conceput?!

        Eu imi inchipui ca parintii sunt cei care trebuie sa aiba grija copilului, nu statul sau scoala.

        Indeea ca „eu trebui sa muncesc” mi se pare fortata. In primul rand ca asta se cunoaste din momentul in care vrei sa intemeiezi o familie si in al doilea rand ca se pot gasi solutii pentru ca parintii sa petreaca mult mai mult timp cu copiii.

        Educatia din familie nu poate fi suplinita de nimic, asta se stie de o suta de ani si toata lumea e de acord cu asta. Vorbim atat de trasmiterea valorilor morale cat si de afectiune, fara de care un copil nu se avea o viata de adult implinita.

        Nu valorile materiale conteaza pentru copil, ci dragostea parintilor. Cand aceasta lipseste sau nu exista timp pentru manifestarea sa, abia atunci copilul isi cauta refugiul in pseudo-valori (tablete, telefoane etc.).

        Cercul vicios se rostogoleste mai departe si parintii cauta sa suplineasca lipsa timpului (si cateodata chiar si a afectiunii) cu valori materiale (tot felul de cadouri). Astfel se intareste dorinta copilului de „a avea”.

        Discutia este insa off-topic intr-un fel. Nu stiu daca aceasta preocupare pentru copiii o are si autorul articolului si daca a jucat vreun rol in decizia sa.

        ===

        Desi ma straduiesc sa fiu obiectiv, trebuie sa marturisesc ca un partid politic care si-ar propune sa tina copiii la scoala cat mai mult nu ar lua in veci votul meu, indiferent cat de atractiv mi s-ar parea programul sau in alte privinte.

    • „Putinii competenti, autentici, asumati si cu alte calitati ce ne trebuie atat de mult, sunt marginalizati printr-un reflex feroce de autoaparare al jigodiilor, chestie care daca stau sa ma gandesc mai bine, incepe chiar din scoala, de la profesori si se desavarseste mai tarziu in societate.”

      Dupa parerea mea, aceasta situatie este valabila pentru intreaga societate romaneasca.

      Intrebarea mea este: de ce?

      Chiar as fi curios sa va cunosc parerea.

  26. Intradevar, fara ideologie nu se poate. Probabil ca va veni si momentul unei asumari ideologice. Intr-un partid numai ideologia poate asigura o minima unitate de idei. Altfel e haos sau arbitrar si dictatura personala. Probsbil ca la momentul actual USR nici nu se poate numi partid. Dar l-am votat in lipsa de altceva.

    • Subscriu.
      Un partid e partid pentru ca promoveaza anumite valori sociale la nivelul politicului (grosier spus). Instrumentul ce asigura coeziunea alegerii acelor valori este idelogia politica.

      Rezulta ca o organizatie fara ideologie nu e partid politic.

      ===

      Eu sustin in plus ca refuzul asumarii unei ideologii genereaza deriva la stanga si asumarea tacita a doctreinelor stangii.

      De aici si pana la extrema stanga nu mai este decat un singur pas. Dupa parerea mea, acest pas este periculos tocmai pentru ca nu este constientizat.

  27. @ arnie
    Nu vreau sa ramaneti frustrat in lipsa unui raspuns. Asa ca, paaas – cuuu – paaas:
    -” Care este scopul raspunsului pe care mi l-ati dat?” Simplu: sa strang, spre vesnica amintire, un florilegiu din adancurile gandirii unui cetatean ce doreste „… sa punctez cateva chestiuni esentiale in ceea ce priveste evaluarea situatiei in care se afla Romania in acest moment”.
    – „Ati rabufnit „elegant”, ca un comunist relativ educat ce sunteti,” Va multumesc pentru caracterizare. Cum de m-oti fi „citit ” asa de la fix, nu stiu! Perspicace! Oricum, mi-a crescut enorm stima de mine insumi vazandu-va aprecierea. Mai vreau!
    – ‘V-ati enervat, si cu o furculita strans tinuta intre dinti,…” Zau ca nu, din cel putin doua motive:
    – cand ma enervez cu-adevarat, iau in gura tot serviciul de tacamuri, nu doar o furculita.
    – si dac-as vrea, fiind un comunist- chiar si „relativ educat”- , nu mai am dinti in gura, asa cum mi-a transmis filozoful neamului dl. Liiceanu.
    – ” De ce nu mi-ati contrazis afirmatiile venind cu argumente concrete prin care sa dovediti ca nu am dreptate in ceea ce afirm? Din neputinta? Sau furia v-a intunecat mintile si nu ati dorit decat sa ripostati!” . Tot din doua motive:
    – n-am cum sa raspund la astfel de ‘afirmatii’ cum sunt cele ale dvs., caci chiar nu-mi place sa rascolesc in zoaie, pe care sa le astern, apoi, pe hartie, cu titlu de „analiza”.
    – Ati auzit cumva de principiul din Dreptul roman ( nu din Stangul, ca ala era inca de pe-atunci cu comunistii): „probatio incumbit ei qui dicit non ei qui negat”? Hai sa va traduc: „sarcina probei incumbă celui care afirmă ceva, iar nu celui care neagă”. Va astept cu probe ale” afirmatiilor” facute, daca asa va place sa le considerati.
    Cat despre neputinta sau furie, nici vorba. Mi-ati produs asa de multa veselie citindu-va profundele injuraturi!
    – ” PS 1. Curand va apare posibilitatea calatoriei in timp! Va propun sa facem impreuna o calatorie in timp prin Germania anilor 1933 – 1944!” O veste minunata! Ma-nscriu, da’ as prefera, daca se poate, sa calatoresc fara insotitor. Si cum era povestea ? „Cand trupele germane strabateau Ucraina in 1941, populatia ucrainiana, din cand in cand, arata cu degetul cate un bolsevic si-i atentiona pe nemti: Komunist! Pentru ca uneori nu mai era timp pentru strangerea si trimiterea in lagare de munca a animalelor comuniste, soldatii germani rezolvau problema rapid cu un glonte-n capul brutei comuniste respective. ” Pai, hai sa-i dam drumul si noi! Parca vad , pe strazi / Piata Victoriei, #rezistenti cu pistolul in mana si romani „de bine” indicand, cu degetul, cate un Komunist!. Si #-ul: poc, poc, ( cu paint-ball-ul, ca doar nu credeati ca…). A bon entendeur, salut!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Ciulinaru
Dragos Ciulinaru
Dragoș Ciulinaru este doctorand la Centre for Migration Law, Radboud University, Olanda. Anterior a absolvit un master în științe sociale la Universitatea Helsinki. Are o experiență profesională diversă ca voluntar la un centru cultural independent, specialist resurse umane în mai multe corporații, stagiar la sediul NATO, profesor de limbă engleză în Ucraina etc.. Scrie despre comunitățile în care a lucrat și trăit, cu perspectiva cercetătorului cu formare în științe sociale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro