joi, ianuarie 27, 2022

După Congresul extraordinar al PSD de sâmbătă

Am scris în ultima săptămână mai multe articole- comentarii și editoriale- publicate fie pe site-ul contributors.ro, fie pe blogurile adevărul.ro¬- despre ceea ce credeam că ar urma să se întâmple la Congresul PSD. Desigur, realitatea mi-a depăsșit imaginația prin deficitul de cultură democratică de care a făcut dovadă întreg areopagul.
Mi-am făcut, de asemenea, cunoscută opinia despre cât de utilă sau de inutilă este pentru țară și pentru partid prea-cinstita adunare. S-a mai dovedit o dată cât de anti-democratic este partidul social-democraților români, niște lupi îmbrăcați în blană de aoie. Am spus ce credeam și despre cât de folositor va fi Congresul pentru întărirea puterii personale a președintelui partidului, dl. Liviu Dragnea. S-a dovedit că baronului Teleormăniei puțin îi pasă că România anului 2018 este o țară-parte a Uniunii Europene. S-a purtat asemenea unui dictator din lumea a treia.
Am făcut-o, convins de faptul că, deși la respectivul Congres nu se va întâmpla nimic senzațional, că el va fi unul cu final așteptat și că cei pe care dl. Dragnea îi dorește în preajmă se vor regăsi pe lista aleșilor de delegații la Congres, și ei ajunși în Sala Palatului cu avizul și binecuvântarea aceluiași Liviu Dragnea, ceea ce urma să se petreacă sâmbătă la București ne interesează pe toți. Căci, într-un fel sau altul, desfășurarea lucrărilor Congresului va arăta modul în care va fi condusă pe mai departe țara în ipoteza în care guvernarea PSD-ALDE își va duce până la capăt mandatul. După ce am văzut ce au transmis televiziunile din România pot spune că avem cu toții mari motive de îngrijorare.
În haoticul lui discurs rostit de la tribuna simulacrului de democrație care a fost  Congresul extraordinar al PSD, dl. Dragnea ne-a dat, aparent, în toate chipurile posibile, asigurări că țara își va continua orientarea pro-europeană. Atâta doar că dl. Dragnea și partidul pe care îl va conduce, din câte se pare, în vecii vecilor amin, cam tot la fel cum același domn Dragnea crede că PSD va domni pe veci în România, dețin propria lor viziune despre ce înseamnă orientare pro-europeană. Cam în același mod în care vedea Nicolae Ceaușescu România, mai curând o Coree de Nord în devenire.
Mizând, asemenea ilustrului său predecesor și tovarăș întru gândire neo-bolșevică, pe cartea naționalistă. Lăsându-ne să înțelegem că o fi ea apartenența la UE bună, numai că nu tot ceea ce se spune pe la Bruxelles, pe la Strasbourg e la fel. Că mai avem și dușmani, tovarăși, și oameni care ne vor răul, și inși care denigrează România (nimeni alții decât autiștii despre care vorbea fără să știe la ce face referire d-na Viorica Dăncilă. Cetățeana, cu mari probleme de exprimare în limba română, care începând de sâmbătă nu e doar premier, dar duce pe umerii ei de activistă comunistă de vocație și funcția de președinte executiv al partidului. Că om fi noi europeni, dar știm noi, adică ei, cei din conducerea PSD, mai bine, aici la București, cum trebuie să recroim legile justiției, mai mult sau mai puțin, de fapt cât mai puțin posibil, cu avizul Comisiei de la Veneția.
Puțin i-a păsat domnului Dragnea de dezvăluirile legate de implicarea domniei-sale în acțiunile așa-zisului Stat paralel. Despre zaiafeturile organizate de reprezentanții acestuia la care chiar domnia-sa, dl. Liviu Dragnea, a luat parte, chiar în postura de măcelar șef.
S-a înșelat, așadar, dl. Cristian Tudor Popescu care a profețit joi seara la Digi 24 că sintagma va dispărea cu totul din spațiul public. Nici vorbă. A făcut referire la ea, într-o intervenție anostă, fără nici cea mai mică idee, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, a întărit-o dl. Dragnea. Insistând asupra arestărilor abuzive. Un indiciu cum nu se poate mai fără echivoc că asaltul împotriva DNA va continua.
Precum Nicolae Ceaușescu în urmă cu 29 ani, dl. Liviu Nicolae Dragnea ne-a dat toate asigurările din lume că avem programe minunate. Că avem și partidul, și guvernul pregătite să le pună în practică. Că programul prezentat de la tribuna Congresului este unul sacro-sanct și că foarte curând el va deveni lege. Mai pe șleau spus că se va continua pe consolidarea ideii de partid –stat. Ascultându-l vorbind pe dl. Dragnea am avut sentimentul întoarcerii în timp. În toamna anului 1974 când Conferința națională a PCR a aprobat, cu aplauze, urale și ovații Programul PCR de construire a societății socialiste multilateral dezvoltate și de înaintare a României spre comunism.
Sigur, dl. Dragnea nu și-a uitat acasă spiritul critic. A fost de acord, chiar a încurajat ideea că mai avem și lipsuri, dragi tovarăși, și că în ultimele trei decenii s-au făcut în prea multe domenii greșeli impardonabile.
Dar oare câți din cei ultimii 29 de ani din istoria României au fost cu FSN, cu FDSN, cu PDSR, cu PSD, adică cu partidul d-lui Dragnea la guvernare?
Text publicat concomitent pe site-ul contributorrs.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Individu’ trăieşte într-o lume paralelă în care toată suflarea trebuie să se posterneze docilă înaintea lui. Se crede etern şi invincibil.
    Pentru cultura lui generală, n-ar fi rău să-i amintim că zidul de la Târgovişte mai stă în picioare

    • Nu zidul e problema. Acel zid de la Targoviste cred ca va disparea curand sub un mall sau complex rezidential, dar la nevoie se mai gasesc…
      Problema este ca, chiar ca si pe vremea de dinainte de impuscare, opozitia politica este ZERO barat.
      Asazisii dizidenti din partid, (practic, singura opozitie permisibila) inclusiv „cu voia dumneavoastra ultimul pe lista” adica cei care erau ceva mai scoliti asteptau ca Ceausescu sa cada singur din prostia lui, iar Ceausescu s-a inconjurat ca si acum, Dragnea, de o gasca de activisti aproape analfabeti (gen dinca, bobu, postelnicu, dan, vasilescu, iordache, firea, dancila) dar docili, asigurandu-si perenitatea in fruntea partidului.
      Seful cel mare nu se alege se confirma prin urale. Mai e nevoie de o demonstratie mai elocventa: „vreti sa fiu tot eu presedintele vostru?”??? Daca n-as fi auzit „live” as fi crezut ca e un banc. De aici, reformarea psd devine IMPOSIBILA si orice negociere politica cu psd inutila.

      Tot la asta trebuie sa ne asteptam? La o rabufnire violenta? Atunci mai era o scuza: opozitia in afara partidului-stat era aproape imposibila.
      Acum este perfect legala si constitutionala, dar baietii buni se tin deoparte si comenteaza doar.
      Cu toate ca „strada” demonstreaza ca exista sprijin, baietii buni prefera sa nu se murdareasca in politica, lasand front liber celor care cred ca politica este murdara si merita facuta numai in folos propriu.

      Un pact de neagresiune al partidelor extra psd pe minim 6 ani (o legislatura si jumatate) ar fi necesar pentru iesirea din criza asta politica.
      Dar asta este marea provocare: politicienii pot fi uniti in jurul unui scop comun, asa cum este psd daca sunt interesati material… daca nu, pentru interesul general se vor certa la nesfarsit fara sa gaseasca un scop comun suficient pentru a-i uni, iar partidele ca psd vor trimufa mereu.

  2. La ora actuala, frumusetea si demnitatea poporului roman consta in protestele organizate atat de frumos de peste un an, precum si mesajele transmise catre cancelariile din vest. Speranta acestui neam acolo se afla, in acesti tineri care au iesit in strada. In rest….se intinde doar un imens desert in fata noastra.

  3. Ingrozitor este ca Dragnea a anuntat ca Serviciile vor fi refornate / nu sunt sigur ca a utilizat acest cuvant / dar asta era ideea. Asadar a spus ca vor fi reformate CONFORM CRITERIILOR DE TRANSPARENTA SI PROPORTIONALITATE aplicate in tarile vestice. Evident a vorbi despre TRANSPARENTA in materie de servicii secrete e o mica mare absurditate. Dar chestia cu PROPORTIONALITATEA are de ce sa ne ingrijoreze. Acum cand agresivitatea Rusiei creste de la o zi la alta ar fi o dovada de iresponsabilitate sa reducem cu trei patrimi efectivele specialistilor romani care formeaza PRIMA LINIE DE APARARE a Tarii , a Uniunii Europene si a NATO in fata pericolului Eurasitic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro