miercuri, martie 3, 2021

După Congresul extraordinar al PSD de sâmbătă

Am scris în ultima săptămână mai multe articole- comentarii și editoriale- publicate fie pe site-ul contributors.ro, fie pe blogurile adevărul.ro¬- despre ceea ce credeam că ar urma să se întâmple la Congresul PSD. Desigur, realitatea mi-a depăsșit imaginația prin deficitul de cultură democratică de care a făcut dovadă întreg areopagul.
Mi-am făcut, de asemenea, cunoscută opinia despre cât de utilă sau de inutilă este pentru țară și pentru partid prea-cinstita adunare. S-a mai dovedit o dată cât de anti-democratic este partidul social-democraților români, niște lupi îmbrăcați în blană de aoie. Am spus ce credeam și despre cât de folositor va fi Congresul pentru întărirea puterii personale a președintelui partidului, dl. Liviu Dragnea. S-a dovedit că baronului Teleormăniei puțin îi pasă că România anului 2018 este o țară-parte a Uniunii Europene. S-a purtat asemenea unui dictator din lumea a treia.
Am făcut-o, convins de faptul că, deși la respectivul Congres nu se va întâmpla nimic senzațional, că el va fi unul cu final așteptat și că cei pe care dl. Dragnea îi dorește în preajmă se vor regăsi pe lista aleșilor de delegații la Congres, și ei ajunși în Sala Palatului cu avizul și binecuvântarea aceluiași Liviu Dragnea, ceea ce urma să se petreacă sâmbătă la București ne interesează pe toți. Căci, într-un fel sau altul, desfășurarea lucrărilor Congresului va arăta modul în care va fi condusă pe mai departe țara în ipoteza în care guvernarea PSD-ALDE își va duce până la capăt mandatul. După ce am văzut ce au transmis televiziunile din România pot spune că avem cu toții mari motive de îngrijorare.
În haoticul lui discurs rostit de la tribuna simulacrului de democrație care a fost  Congresul extraordinar al PSD, dl. Dragnea ne-a dat, aparent, în toate chipurile posibile, asigurări că țara își va continua orientarea pro-europeană. Atâta doar că dl. Dragnea și partidul pe care îl va conduce, din câte se pare, în vecii vecilor amin, cam tot la fel cum același domn Dragnea crede că PSD va domni pe veci în România, dețin propria lor viziune despre ce înseamnă orientare pro-europeană. Cam în același mod în care vedea Nicolae Ceaușescu România, mai curând o Coree de Nord în devenire.
Mizând, asemenea ilustrului său predecesor și tovarăș întru gândire neo-bolșevică, pe cartea naționalistă. Lăsându-ne să înțelegem că o fi ea apartenența la UE bună, numai că nu tot ceea ce se spune pe la Bruxelles, pe la Strasbourg e la fel. Că mai avem și dușmani, tovarăși, și oameni care ne vor răul, și inși care denigrează România (nimeni alții decât autiștii despre care vorbea fără să știe la ce face referire d-na Viorica Dăncilă. Cetățeana, cu mari probleme de exprimare în limba română, care începând de sâmbătă nu e doar premier, dar duce pe umerii ei de activistă comunistă de vocație și funcția de președinte executiv al partidului. Că om fi noi europeni, dar știm noi, adică ei, cei din conducerea PSD, mai bine, aici la București, cum trebuie să recroim legile justiției, mai mult sau mai puțin, de fapt cât mai puțin posibil, cu avizul Comisiei de la Veneția.
Puțin i-a păsat domnului Dragnea de dezvăluirile legate de implicarea domniei-sale în acțiunile așa-zisului Stat paralel. Despre zaiafeturile organizate de reprezentanții acestuia la care chiar domnia-sa, dl. Liviu Dragnea, a luat parte, chiar în postura de măcelar șef.
S-a înșelat, așadar, dl. Cristian Tudor Popescu care a profețit joi seara la Digi 24 că sintagma va dispărea cu totul din spațiul public. Nici vorbă. A făcut referire la ea, într-o intervenție anostă, fără nici cea mai mică idee, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, a întărit-o dl. Dragnea. Insistând asupra arestărilor abuzive. Un indiciu cum nu se poate mai fără echivoc că asaltul împotriva DNA va continua.
Precum Nicolae Ceaușescu în urmă cu 29 ani, dl. Liviu Nicolae Dragnea ne-a dat toate asigurările din lume că avem programe minunate. Că avem și partidul, și guvernul pregătite să le pună în practică. Că programul prezentat de la tribuna Congresului este unul sacro-sanct și că foarte curând el va deveni lege. Mai pe șleau spus că se va continua pe consolidarea ideii de partid –stat. Ascultându-l vorbind pe dl. Dragnea am avut sentimentul întoarcerii în timp. În toamna anului 1974 când Conferința națională a PCR a aprobat, cu aplauze, urale și ovații Programul PCR de construire a societății socialiste multilateral dezvoltate și de înaintare a României spre comunism.
Sigur, dl. Dragnea nu și-a uitat acasă spiritul critic. A fost de acord, chiar a încurajat ideea că mai avem și lipsuri, dragi tovarăși, și că în ultimele trei decenii s-au făcut în prea multe domenii greșeli impardonabile.
Dar oare câți din cei ultimii 29 de ani din istoria României au fost cu FSN, cu FDSN, cu PDSR, cu PSD, adică cu partidul d-lui Dragnea la guvernare?
Text publicat concomitent pe site-ul contributorrs.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Individu’ trăieşte într-o lume paralelă în care toată suflarea trebuie să se posterneze docilă înaintea lui. Se crede etern şi invincibil.
    Pentru cultura lui generală, n-ar fi rău să-i amintim că zidul de la Târgovişte mai stă în picioare

    • Nu zidul e problema. Acel zid de la Targoviste cred ca va disparea curand sub un mall sau complex rezidential, dar la nevoie se mai gasesc…
      Problema este ca, chiar ca si pe vremea de dinainte de impuscare, opozitia politica este ZERO barat.
      Asazisii dizidenti din partid, (practic, singura opozitie permisibila) inclusiv „cu voia dumneavoastra ultimul pe lista” adica cei care erau ceva mai scoliti asteptau ca Ceausescu sa cada singur din prostia lui, iar Ceausescu s-a inconjurat ca si acum, Dragnea, de o gasca de activisti aproape analfabeti (gen dinca, bobu, postelnicu, dan, vasilescu, iordache, firea, dancila) dar docili, asigurandu-si perenitatea in fruntea partidului.
      Seful cel mare nu se alege se confirma prin urale. Mai e nevoie de o demonstratie mai elocventa: „vreti sa fiu tot eu presedintele vostru?”??? Daca n-as fi auzit „live” as fi crezut ca e un banc. De aici, reformarea psd devine IMPOSIBILA si orice negociere politica cu psd inutila.

      Tot la asta trebuie sa ne asteptam? La o rabufnire violenta? Atunci mai era o scuza: opozitia in afara partidului-stat era aproape imposibila.
      Acum este perfect legala si constitutionala, dar baietii buni se tin deoparte si comenteaza doar.
      Cu toate ca „strada” demonstreaza ca exista sprijin, baietii buni prefera sa nu se murdareasca in politica, lasand front liber celor care cred ca politica este murdara si merita facuta numai in folos propriu.

      Un pact de neagresiune al partidelor extra psd pe minim 6 ani (o legislatura si jumatate) ar fi necesar pentru iesirea din criza asta politica.
      Dar asta este marea provocare: politicienii pot fi uniti in jurul unui scop comun, asa cum este psd daca sunt interesati material… daca nu, pentru interesul general se vor certa la nesfarsit fara sa gaseasca un scop comun suficient pentru a-i uni, iar partidele ca psd vor trimufa mereu.

  2. La ora actuala, frumusetea si demnitatea poporului roman consta in protestele organizate atat de frumos de peste un an, precum si mesajele transmise catre cancelariile din vest. Speranta acestui neam acolo se afla, in acesti tineri care au iesit in strada. In rest….se intinde doar un imens desert in fata noastra.

  3. Ingrozitor este ca Dragnea a anuntat ca Serviciile vor fi refornate / nu sunt sigur ca a utilizat acest cuvant / dar asta era ideea. Asadar a spus ca vor fi reformate CONFORM CRITERIILOR DE TRANSPARENTA SI PROPORTIONALITATE aplicate in tarile vestice. Evident a vorbi despre TRANSPARENTA in materie de servicii secrete e o mica mare absurditate. Dar chestia cu PROPORTIONALITATEA are de ce sa ne ingrijoreze. Acum cand agresivitatea Rusiei creste de la o zi la alta ar fi o dovada de iresponsabilitate sa reducem cu trei patrimi efectivele specialistilor romani care formeaza PRIMA LINIE DE APARARE a Tarii , a Uniunii Europene si a NATO in fata pericolului Eurasitic.

Lasă un răspuns la mike Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Lumea, America, Waze și BigTech

Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată...

Societățile și conectorii

Este evident că populația multor țări a devenit din ce în ce mai fragmentată, inclusiv din punct de vedere politic, social și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.