marți, decembrie 5, 2023

După Dragnea : sistemul pesedist merge mai departe

Grotescul balcanic al procedurii de selecţie a candidaţilor pesedişti la alegerile prezidenţiale nu face decât să reconfirme mutaţia ce era vizibilă deja în epoca regimului Dragnea. PSD este pe cale să accepte imposibilitatea practică a câştigării poziţiei de şef de stat, de unde şi replierea, naturală, către viitoarele bătălii locale şi parlamentare. Ridicolul de acum nu poate şi nu trebuie să înşele pe nimeni. Impotent în competiţia prezidenţială, fesenismul are potenţialul de a se mobiliza în circumstanţele scrutinurilor ce vin.

Căci mult mai importantă pentru PSD, acum şi aici, este continuarea operei de devastare şi distrugere instituţională, precum şi finalizarea acţiunii de colonizare clientelară a statului. Graba cu care premierul Dăncilă se pregăteşte să adopte, prin OUG, Codul administrativ este semnul acestei determinări de a nu lăsa să se erodeze o structură de care depinde supravieţuirea sa. Un asemenea gest ar fi, pentru România, cu nimic mai puţin dramatic decât ar fi fost adoptarea unui OUG în materia amnistiei şi graţierii. Pe fond, aşa cum opinii reputate au afirmat deja, noul Cod Administrativ este inacceptabil. Pe teren simbolic, încăpăţânarea guvernului este semnul vitalităţii sistemului care nu a dispărut o dată cu Liviu Dragnea.

Cu fiecare ocazie, actualul regim îşi reafirmă intenţia de a acţiona ca şi cum votul din 26 mai nu ar fi avut loc. În acest demers, aliaţii şi complicii, atât de importanţi în ecuaţia regimului Dragnea, îşi probează utilitatea lor, sub semnul continuităţii de parcurs. La nivelul CSM, iniţiativa de a forţa instalarea la conducerea Secţiei Speciale a Adinei Florea este o probă cheie în dosarul domesticirii justiţiei. Criticată de rapoartele europene, Secţia Specială rămâne, pentru cei care au inspirat strategia lui Liviu Dragnea, un pilon al noii ordini ce se doreşte a fi consolidată. Privilegiile şi inegalitatea nu pot dura în absenţa intimidării. Iar rolul Secţiei Speciale este acela de a răspândi mesajul fricii în comunitatea magistraţilor. Regimul Dragnea merge mai departe, dincolo de Liviu Dragnea.

Majoritatea care a făcut posibilă domnia lui Liviu Dragnea este, după eşecul moţiunii de cenzură, pregătită să ocupe şi să-şi întărească poziţiile din sistemul organelor de stat. Cazul Avocatului Poporului ilustrează brutalitatea cu care PSD şi ALDE doresc să reimpună mecanismul înfeudării partizane. După mandatul de dezonoare al lui Victor Ciorbea, alegerea lui Renate Weber ar însemna consfinţirea hegemoniei antenismului şi a ideologiei sale. Votul din 26 mai este, încă o dată, tratat cu dispreţ de oligarhia parlamentară. Anul care ne desparte de viitoarele alegeri legislative poate fi unul funest. Precedentul utilizat acum poate fi aplicat şi în cazul altor instituţii. Mutilarea BNR ar fi un alt pas în această direcţie a involuţiei accelerate.

Departe de a fi un fapt al trecutului, sistemul pesedist al regimului Dragnea îşi probează energia sa destructivă. Fesenismul deţine ştiinţa,rafinată în decenii, de a compromite, controla şi anexa. În absenţa reformei statului, orice speranţă de revigorare modernizatoare este doar o iluzie. De confruntarea cu ordinea inegalităţii şi a cleptocraţiei depinde capacitatea noastră de a ieşi din captivitatea istorică în care ne aflăm, la treizeci de ani de la 1989.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Vad ca multi o dau tot timpul cu votul din 26 mai. Acel vot nu are nicio importanta in constructia politica interna a tarii. Atentie, constructie interna!!! Asadar, votul intern (parlamentare, locale si prezidentiale) este cel mai important pentru o democratie interna curata. Restul e gargara, europarlamentare bla, bla, bla…sigur, au si ele rostul lor, dar sa fim seriosi, ALDE va ramane in parlamentul Romaniei pana in 2020, desi la votul din 26 mai nu a trecut pragul, deci ei inca ne reprezinta, alaturi de pesede, fie ca ne convine, fie ca nu ne convine. Ideea e sa iesim la vot pentru ca cei care ne conduc sa fie cat mai legitimi, nu ca acum cand ei reprezinta 20 si ceva la suta din totatul cetatenilor cu drept de vot (acum asistam la un paradox: majoritatea e condusa de minoritate).

    • In general nu se sustine ca ar avea efect intern, dpdv legal. Nu se modifica majortatea parlamentara, insa cine nu vede semnificatia alegerilor din 26 mai ori e prost intentionat ori e inconstient.
      Faptul ca partidele care au suferit acele caderi masive continua, inca si mai insistent (grabiti parca sa termine o data) indica faptul ca viitoarele alegeri, „cele interne”, vor avea un rezultat si mai dezastruos pentru aceleasi.
      Cineva cu scaun la cap incearca sa vireze, cat de cat, sa atenueze efectul, eventual sa-l evite, nu accelereaza cand vede semne clare ca se apropie o prapastie. Nu poti conta ca vei vira in ultima clipa.

  2. Corect, chiar daca lapidar. Modesta mea contribuție: unul dintre efectele acestei strategii este inducerea sentimentului de deznădejde imprimat celor care au votat anti-PSD în 26 mai la pachet cu „mesajul” subliminal al inutilității participării la vot. Ceea ce speră PSD să obțină prin strategia „tancului sovietic” este „stați băi acasă, nu vedeți că este inutil să votați/oricum ăia pe care îi votați voi sunt impotenți politic/statul suntem noi”.

    Dar la pachet cu asta mai vine o nenorocire: acest tip de politică de partid – popularea tuturor instituțiilor de stat cu fideliPSD – crează deja premizele sabotajului de stat ce urmează. PSD se pregătește de Războiul Întregului Popor (pesedist…) – otrăvește fântânile, pârjolește holdele, dă-i fiecărui pesedist care poate să ducă o „armă”. Este rudimentar, dar funcționează de minune împreună cu „hai la lupta cea mare sindicalisto-civică” – și uite așa „timpul trece, leafa merge”, „tehnocrații nu fac nimic – sunt zero”, „și aștia fură ca ăilalți și dau ordonanțe și vor să ne lase fără dreptul la liberă exprimare”, „huo dictatoru’!” etc, etc…

    N-ați observat cum au tăcut de mai bine de doi ani „marile voci civice”? Unde e Mircea Toma? Unde este Ioana Avădanei? Unde este Active Watch? Alistar, Bușcu, Pippidi, Cristoiu, Chireac, „Liviuț” etc. s-au vândut cu arme și bagaje și au făcut „contu’ gros”. Ghinea, Violeta, Ciucu, Turcescu, Rareș Bogdan s-au dus cu opoziția în încercarea de a face politicocivism de salon. CTP, Guran, Bot, Mândruță, Chirilă se încălzesc pe margine – dacă primesc o ofertă serioasă se bagă și ei. Terenul a rămas liber pentru revenirea lui Tucă și Sârbu și a FACIAS… și uite așa o luăm de la capăt…

    Opoziția trebuia sa facă și să spună un singur lucru după 26 mai: anticipate! Știu, știu: veți zice că „nu se poate, nu egzistă dom’le că bla, bla și fucking bla…”. Nu era treaba opoziției să explice de ce nu se poate. Ei ar fi trebuit să zică pe o singură voce un singur cuvânt: anticipate și să-i lase pe cei de la putere să explice că nu se poate. Că scrie în constituție. Că nu e timp. Că, că și că. Trebuiau să forțeze inclusiv în stradă. Vă aduceți aminte cum au făcut Ponta și cu Antonescu în 2012? Că ies din Parlament, că merg în față, în Piața Constituției și își pun birourile acolo etc, etc.

    În spatele vorbelor „că nu e politic corect, că nu așa se face politica civilizată, să nu destabilizăm” se ascunde de fapt un mare și trist adevăr: opoziția – în special PNL-ul! – este infestată de doi viruși exterem de periculoși: habarnism și jigodism. Ambi flancați viguros de infatuare și autosuficiență…

    Eu plec oricum. Am imbătrânit degeaba pentru o nație de idioți. Măcar copiii mei să aibă altă șansă.

  3. Cea mai importantă concluzie a votului pentru europarlamentare din 26 mai a.c. este că doar prezența la vot și exprimarea opțiunii proprii ar putea schimba în 2020 raportul de forțe pe eșichierul politicii interne. Adică să nu se mai repete ca o minoritate de cca 20%, reprezentând alegători ai PSD+ALDE, să domine, ca acum, în Parlament, restul alegătorilor, din care mai mult de 50% nu s-au prezentat la scrutin! Deci partidele de opoziție ar trebui să acționeze unitar – la prezidențiale, locale și parlamentare, măcar pentru mobilizarea tuturor alegătorilor să participe la respectivele scrutinuri și să voteze.

  4. Evident, to’arasii n-au invatat nimic. Sub vremelnica si inselatoarea schimbare a parului, lupul isi pastreaza naravurile si merge inainte pe calea stiuta. Si este foarte bine asa! PSD trebuie sa-si implineasca destinul, pentru ca transformarea Romaniei sa se intample in fapt. Desi, intr-o viitoare constructie politica partidul socialist al domnului Ponta ar putea avea un loc (si un rost), se pare ca ciolanul de azi e mai important decat un (eventual) viitor luminos.
    PSD merge in continuare pe pacalirea captivilor din „bazinul” sau, fara sa inteleaga ca majoritatea tacuta se va mobiliza si la urmatoarele alegeri. Si fara sa inteleaga ca si-a pierdut creditul definitiv si irevocabil, in randurile opozantilor sai.

  5. PSD nu poate sa aiba alt comportament decat a avut intotdeauna. ADN-ul acestui partid ramane de sorginte totalitara.
    PNL si USR ar trebui sa aiba, insa, alt comportament decat l-au avut CDR si Alianta DA.
    Dar mai e o chestiune. Chiar daca Opozitia castiga la rand toate alegerile (prezidentiale, locale si parlamentare) in mainile pesediste ramane inca multa putere, prin acei complici si servanti ai lor din ministere si din alte structuri importante ale statului, care sunt numiti si nu alesi si sunt greu de indepartat si care iau decizii. Pe baietii astia cu cravata rosie care le spun ministrilor ce sa faca numai Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara ii poate matura.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro