duminică, februarie 5, 2023

După furtul revoluţiei, urmează furtul luptei pentru adevărul revoluţiei

Victor Babiuc, fost ministru al apărării, condamnat la închisoare pentru matrapazlîcuri cu avuţia M.Ap.N. (a aprobat un schimb de teren între M.Ap.N. şi Gigi Becali, terenul statului fiind subevaluat), beneficiar în acest moment de reducere de pedeapsă, a declarat recent la România TV (linc) că în decembrie 1990 Ion Iliescu i-a cerut să tacă după ce făcuse o declaraţie cu privire la necesitatea anchetării celor vinovaţi de crimele revoluţiei. Declaraţia lui Babiuc a fost preluată apoi de multe alte mijloace de informare în masă din Bucureşti. Domnul Babiuc a mai explicat că dînsul nu avea la îndemînă mijloace administrative pentru a pune în mişcare ancheta despre revoluţie.

Nu ţin minte ce declaraţie a făcut Babiuc în decembrie 1990, dar ştiu că în acea lună la Timişoara se declanşase grevă în întreprinderi, cerîndu-se adevărul despre revoluţie. Probabil e o declaraţie legată de acel eveniment, care a generat un pic de “lip service” printre politicieni, pe tema “vrem adevărul despre revoluţie”.

Victor Babiuc a fost ministru al apărării naţionale, în timpul guvernării CDR-PD, cînd s-a dat sentinţa în procesul Chiţac-Stănculescu. După condamnarea – de primă instanţă, deci nedefinitivă – a celor doi generali, Victor Babiuc a făcut următoarea declaraţie publică (vezi ziarul “Ziua” din 20 iulie 1999): “Hotărîrea de condamnare a celor doi generali nu este o simplă eroare judiciară, ci o gafă judiciară, cu pronunţat caracter politic, în care intenţia lăudabilă de aflare a adevărului este înlocuită cu un proces al Armatei Române”. O asemenea critică exprimată public prin mijloace de informare în masă (în contrast cu depunerea recursului la instanţă, care e o acţiune legitimă), făcută din înalta funcţie de ministru, a însemnat în fapt o presiune asupra justiţiei. Totodată prin asemenea luări publice de poziţie domnul Babiuc a încurajat în cadrul armatei o atmosferă de ostilitate cu privire la lămurirea crimelor din decembrie 1989 şi a încercat să timoreze acele cadre militare care nu erau de acord cu acoperirea crimelor. În timpul ministeriatului lui Babiuc la Ministerul Apărării Naţionale, generalul Constantin Degeratu, şeful Marelui Stat Major, a emis ordinul 522/1997 prin care cadrelor militare li se interzicea să se prezinte la parchet pentru cercetările legate de revoluţia din 1989 fără aprobarea ministrului. La momentul respectiv am participat la o conferinţă de presă a revoluţionarilor din Timişoara în care am cerut atît demisia lui Degeratu cît şi a lui Babiuc (am relatat pe saitul meu despre acea conferinţă de presă ). Deci, dacă în 1990 domnul Babiuc nu a avut mijloace administrative să pună în mişcare ancheta despre revoluţie, în 1997, cînd devenise ministru al apărării naţionale, a folosit cît a putut mijloacele administrative care îi stăteau la dispoziţie şi care nu erau de neglijat, ca să îngreuneze ancheta.

Faptul că anume o persoană precum Babiuc ajunge să fie înfăţişată acum în mass-media de pe malurile Dîmboviţei drept “luptător pentru adevărul revoluţiei” (pe baza strict a propriilor sale declaraţii, făcute cu întîrziere de un sfert de veac) arată că, după ce în decembrie 1989 meritul răsturnării dictaturii a fost confiscat propagandistic de către nomenclaturişti comunişti care sprijiniseră dictatura pînă în ceasul al 11-lea, iar unii dintre ei chiar pînă în ceasul al 12-lea, şi lupta pentru adevărul despre decembrie 1989 se pregăteşte a fi confiscată propagandistic exact de persoane care s-au opus acestui adevăr. Istoria se repetă. Promovarea propagandistică în calitate de “luptători pentru adevăr” a unor persoane cu condamnări penale, cum e cazul lui Victor Babiuc, poate fi şi o metodă subtilă de a compromite însăşi ideea de dezvăluire a adevărului despre revoluţia din 1989. Cred că lui Ion Iliescu îi convine situaţia în care cei mai proeminenţi (propagandistic şi ca prezenţă în mass-media) critici ai săi sînt foşti puşcăriaşi.

Evenimentul Zilei din 29-30 noiembrie 1997 cu relatarea conferinţei de presă în care am cerut destituirea lui Victor Babiuc

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Desi sunt interesat de subiect, aceste aspecte cu privire la Babiuc nu le cunosteam. Banuiam ca e o lepra dupa schimbul de terenuri, dar nu chiar atat de mare.

    Multumesc pentru ca mi-ati mai deschis ochii putin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marius Mioc
Scriitor. In decembrie 1989 a participat la revoluţie. Prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea de lîngă casa pastorului Laszlo Tokes. Arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989, eliberat în 22 decembrie. Mi s-a întocmit dosar penal ca urmare a participării la revoluţie (sînt 4 asemenea dosare penale aflate în evidenţa Parchetului Militar Timişoara ca urmare a revoluţiei din 1989). În 28 iunie 1990 dosarul penal primeşte rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a faptului că infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste a fost eliminată din codul penal. Rezoluţia parchetului o găsiţi la http://wp.me/pjejF-3CV Volume publicate: - Falsificatorii istoriei, Editura Almanahul Banatului, 1994 - Falsificatorii istoriei (ediţie revăzută şi adăugită), Editura Marineasa, 1995 - Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost, Editura Brumar, 1997 - Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei, Editura Sedona, 1999 - Revoluţia fără mistere: Începutul revoluţiei române. Cazul Laszlo Tokes, Editura Almanahul Banatului, 2002 - The anticommunist Romanian Revolution of 1989, Editura Marineasa, 2002, reeditată 2002, 2004 şi la Editura Artpress 2007 - Libertatea şi politrucii, Editura Mirton, 2003 - Revoluţia din 1989 şi minciunile lui Marius Tucă, ziar – ediţie specială, 10 martie 2004 - Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989), Editura Artpress, 2004 - Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional. Mitul agenturilor străine. Mitul securităţii atotputernice, Editura Marineasa 2005. - Revoluţia din 1989, pe scurt, Editura Artpress, 2006 - La revolution roumaine de 1989, Editura Artpress, 2007 Coautor la următoarele cărţi: - O enigmă care împlineşte 7 ani, Fundaţia Academia Civică, Biblioteca Sighet, 1997 (capitolul “Măsluirea istoriei revoluţiei”). Coordonatorul cărţii – Romulus Rusan - Întrebări cu şi fără răspuns, Editura Mirton 2001 (capitolul “Politicienii şi revoluţia din 1989″). Coordonatorul cărţii – Iosif Costinaş - Revoluţia română din 1989. Istorie şi memorie, Editura Polirom, 2007. Coordonatorul cărţii – Bogdan Murgescu

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro