marți, iunie 25, 2024

După Încoronare: despre sensul tradiţiei

Ceremonia încoronării  lui Charles al III-lea a fost, dincolo de elaborata coregrafie  şi simbolismul ei constituţional,  imaginea însăşi a  tradiţiei care se încăpăţânează să existe în această epocă dominată de barbarie, nihilism moral şi relativism cultural. Ziua de ieri a reafirmat acel fapt elementar pe care atâţia dintre  maeştrii de gândire ai erei digitale îl denunţă  ca reacţionar,  pernicios şi retrograd: naţiunile depind, spre a  dura, de această unică forţă de coeziune   a tradiţiei. Ataşamentul  patriotic  este de neimaginat în absenţa solidarităţii care se construieşte prin gesturile consolidate istoric. Comunitatea care se naşte, în acest mod, nu este  un edificiu demagogic sau xenofobic, ci  expresia însăşi a dorinţei de a trăi împreună.

           Tradiţia   intră în vieţile noastre în hainele ei cele mai umile. Ea nu ni se înfăţişează mereu în decorul de pompă şi de emoţie al ceremoniilor de stat. Adesea ea se ascunde în ipostazele modeste ale continuităţii umane.  Itinerariul pe  care îl urmăm in vieţile noastre este înscris în rama ei.  Revolta şi fronda nu pot schimba datele acestei  istorii de care noi aparţinem.  Niciodată ostificată,niciodată inertă, niciodată încremenită în răceală impersonală, tradiţia este rama în care se aşează  existenţele noastre. Trecerea însăşi şi amintirea sunt posibile  prin capacitatea  tradiţiei de a oferi un sens morţii, durerii şi despărţirii.

          Tradiţia se refugiază în colţurile simple evocate cândva de Edmund Burke în paginile sale profetice. Tradiţia se iveşte in insulele şi continentele pe care oamenii liberi le alcătuiesc din materia imaginaţiei lor.  Semnele tradiţiei se întâlnesc oriunde   creşte, în mod organic, un sentiment al apartenenţei şi al comuniunii. Credinţa, sportul prietenia, artele, pasiunile timpului liber  reprezintă energia ce dăruieşte tradiţiei capacitatea ei de a se reinventa.

          Şi chiar în clipele în care masificarea totalitară a încercat să o strivească, ceva din  tradiţie a continuat să palpite, în acel sanctuar  delicat şi  fragil al familiei . Poveştile care trec mai departe, de la o  generaţie la alta, sunt parte din acel parteneriat burkeean dintre  cei vii şi cei morţi : vocile de dincolo  ne călăuzesc, de dincolo de mormânt, iar dragostea pe care o purtăm umbrelor noastre dragi este ofranda pe acest altar al  continuităţii omeneşti.

          Cei care au  contemplat imaginile somptuoase de la Londra au  resimţit, fie şi trecător, majestatea tradiţiei ce conferă osatura simbolică a unui stat precum Marea Britanie: limba, obiceirile, ritualurile îi unesc, dincolo de graniţele britanice, pe cei ce aparţin comunităţii de naţiuni întruchipate de Commonwealth.  De la sport la forma arhitecturii , un întreg patrimoniu durează ca imaginea unei unităţi culturale şi simbolice.

          În cele din urmă, oamenii şi naţiunile sunt mişcate, în momentele de bucurie, ca şi în clipele  de tragism, de   emoţiile şi de simbolurile  purtate de tradiţie. Patria nu este doar un cuvânt abstract :  în contururile ei se întrevăd inaginile locurilor pe care le-am iubit şi se aud vocile  ce nu ne părăsesc, niciodată. Şi nici demagogia  etnocratică şi nici delirul  radicalismului stângist nu pot  fi alternativa la soliditatea discretă a tradiţiei.  Supravieţuirea ei este supravieţuirea noastră însăşi.  Între cei vii şi cei morţi tradiţia imaginează puntea memoriei şi amintirii. 

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Un popor este un popor dacă are o identitate proprie, care îl deosebește de alte popoare. Dacă nu ai o identitate ca popor nu ai nici istorie nici viitor.
    De ce credeți că a fost Brexit? Fiindcă poporul din UK a simțit că va fi strivit de malaxorul progresist european. Poporul englez nu a vrut să renunțe la propria istorie fiindcă astfel nu mai avea viitor.
    NB. Aviz prea progresiștilor europeniști români care ar vrea renunțarea la identitatea și statalitatea poporului român.

    • Cred ca UK astepta si ar fi intampinat cu mult entuziasm un rege tanar si, dupa parerea mea, Casa Regala va pierde mult la imagine si sustinere in anii urmatori.
      Printul Charles este un om deosebit, noi romanii ii suntem recunoscatori pentru sustinerea si cuvintele lui calde, dar cred ca acest rol nu i se potriveste prea bine.El pare tot mai obosit si poate putin nervos.
      De observat, in sens negativ, si faptul ca la festivitatea de incoronare au asezat-o in ultimul rand de scaune pe doamna Jill Biden. O greseala diplomatica larg comentata in SUA. Puteau foarte bine sa o aseze langa doamna Macron si cred ca toata lumea ar fi fost multumita.

      • @Alehin
        Si de ce credeti ca a fost plasata in ultimul rand? Intamplator?
        Vroiati sa o vedeti mai mult pe escorta ei blonda si atragatoare imbracata in galben? ;)
        Chiar nu ati inteles ca asta nu era emisiune TV talk-show? :))

    • Prostii! Aveți, presupun, și unul – două exemple de tradiții pe care Uniunea Europeană le-ar fi interzis in Marea Britanie sau România, ca sa fie malaxor. Enumerați-le!
      Altfel, chestia aia cu renunțarea la identitate națională nu se susține.

      • @Hantzy
        1. Taierea porcului in mod traditional in Romania in favoarea sacrificarii animalelor cu sperietura cu stroboscoape de discoteca
        2. Discriminarea evreilor si musulmanilor din Irlanda de Nord ca urmare a insistentei UE ca trebuie facute controale peste controle, dar fara ca UE sa vrea sa participe la cheltuielile astea.
        3. Obtuzitate mentala a UE in loc de pragmatism comercial ca o lectie pentru alte state amatoare sa iasa din eUSSR.
        4. Platile enorme si netransparente cu vaccinurile lui Vd care acum sunt investigate de relativ noul creat Linoleum Ioropean.

        Dar gura pacatosului adevar graieste; v-a scapat porumbelul cu „ca sa fie malaxor”

        • Asta e tot? Barbariile sau actele administrative nu sunt tradiții, Durak. Vrei să-ți faci sângerete sau basamac pentru tine, n-ai decât sa procedezi cum vrei. Dacă însă vrei sa comercializezi sau sa donezi produse de măcelărie, e nevoie sa dovedești că respecți normele de igiena.
          Sunt musulmanii sau evreii mai controlați decât alții? Nu știți ce vorbiți, se pare. Vedeți-vă de treaba și nu vă băgați unde nu vă pricepeți! Încercarea asta stângace arată exact ce spuneam: nu exista exemple care sa dovedească aserțiunile lui Lucifer sau cele cuprinse in articol.

          • @Hantzy
            1. Lucrati la Sanepid (sau cum se numeste acum) in Romania?
            2. Aveti/ sau lucrati la un abator unde folositi stroboscoape ziua pentru sacrificarea animalelor conform regulilior UE si/sau aveti vreun club de noapte unde le folositi seara si noaptea ca sa faceti antren?
            3. Vreti sa va maximizati investitia in stroboscoape ca un bun antrepenor?
            4. Sunteti consilier al lui Daea?
            5. Aveti consimtamantul scris macar al celor care petrec in cluburi, sau este un consimtamant implicit prin cumpararea de bilete, ceva scris cu un font mic pe care nimeni il poate citi in graba?
            7. Filmati animalele sacrficate la abatoare?
            8. Daca vedeti ca animalele sunt speriate de stroboscoapele UE, va opriti sau continuati?
            9. Stroboscoapele folosite in abatoare sunt certificate UE sau sunt facute in Orientul Indepartat?
            10. Ne considerati pe noi evreii dar si pe musulmani barbari? Poate si untermenchen (suboameni), ca doar traiti in Germania?
            Astept cu mare interes mai ales raspunsul d-voastra la intrebarea numarul 10.

            To be continued…

            • Asta e o altă deosebire între noi: in timp ce eu ma rezum la cele scrise de comentator și la realitățile incontestabile, Dvs vă pierdeți in meandrele presupunerilor si aiurați pe teme fără legătură cu cele discutate.
              Nu ma simt deci obligat sa continui șarada asta, Dvs lipsindu-vă competentele necesare pentru a mă intervieva, iar mie timpul de a va satisface hatârul ilegitim.

    • Ai vazut ce este la Oxford, ai vazut statuile darâmate, ai vazut cutitele zilnice, interzicerea „propagandei religioase” (fireste, alta decât cea musulmana), ai vazut tinerii englezi luand-o razna, din Irlanda pâna-n Scotia albul fiind negru si invers, muzeele le-ai vazut cu placute care atrag atentia asupra „sclavagismului”, ai vazut toate astea ? Ce malaxor progresist este UE, când malaxorul este venit pe filiera rusa, si s-a extins de zeci de ani precum cancerul ? UK a iesit din UE. Gata. Atunci de ce continua circul ? Pentru ca…
      Ma mir cum de n-au iesit sa zbiere ca vor un rege negru trans.

  2. „(…) această epocă dominată de barbarie, nihilism moral şi relativism cultural”
    Fleoșc! De unde a scos domnul Stanomir perla asta, nu știu. E mai probabilă neadaptarea domniei sale la viteza de schimbare a societății și inerția proprie îl determină să cuantifica astfel noile cutume și reguli de conviețuire. Până la o eventuală argumentare a afirmației, sau exemplificări ce se pretează generalizării, este doar o opinie nefondată a autorului.

    Ziua de ieri a reafirmat acel fapt elementar pe care atâţia dintre maeştrii de gândire ai erei digitale îl denunţă ca reacţionar, pernicios şi retrograd: naţiunile depind, spre a dura, de această unică forţă de coeziune a tradiţiei.
    Trec peste ortografia defectuoasă a textului, abundentă în spații duble, spre a spune că sunt de acord cu forța de coeziune a tradiției. Dar că aceasta ar fi unică, tot trebuie dovedit. Apoi ar fi interesant de știut cine sunt acei maeștri de gândire ai erei digitale. Se înțelege că ar fi niște formatori de opinie extrem de influenți ale căror comentarii răsunătoare pe varii platforme sociale au ecouri deloc neglijabile în întregul spațiu public. Ori nu am auzit prea multe critici (adică mai deloc), rostite de personalități împotriva obiceiului „retrograd și reacționar”.
    Pe de altă parte, chiar autorul vorbește în continuare la prezent despre construcția gesturilor consolidate istoric. Rezultă că unele tradiții se pot naște chiar acum, le pot înlocui pe altele, obsolete, nu neapărat retrograde. Transmisia în direct a precedentei încoronări britanice a iscat la vremea respectivă critici ce amendau atunci facerea publică a tainei miruirii regale. Uite că omenirea are o nouă tradiție: sângele albastru nu mai e atât de departe de mirenii și supușii lor. Iar fastul încoronării poate fi și el în acord cu timpurile: se poate și cu invitați mai puțini, cu mai puține artificii și mai puțin fum. Dacă în trecut tradiția impunea noi recorduri în cheltuielile aferente, azi tendința s-a inversat, mizând tot mai mult pe simplitate și sustenabilitate. Este chiar așa de rău, de imoral, de relativist?! Eu, unul, mă îndoiesc.

    Sesizez însă aceeași tactică la care recurg adesea conservatorii, anume de a reține exclusiv pentru curentul ideologic propriu evenimente pe care le consideră coezive și, riscând chiar contradicții evidente, pretind că nu există nimic bun la opozanți.

    • Și cam care ar fi ” elementele coezive” ale stângismului progresist de azi? Eu nu văd decât producerea de anarhie.

      • Stângismul progresist? Nu apelați la simplificări mai mult decât e nevoie!
        Tradițiile, așa cum scriam, nu sunt o exclusivitate a ideologiilor conservatoare, a încremeniților in proiect. Modernizarea nu exclude perpetuarea tradițiilor. Iar dacă Tradițiile ii reunesc pe toți, indiferent de orientare, rezulta ca ele nu aparțin doar unora dintre membrii societății. Acesta era sensul intervenției mele. Și, sub acest aspect, forța coezivă a tradițiilor nu e o exclusivitate conservatoare. In schimb, alte tendințe segregaționiste ce țin de religie, naționalitate, rasă, sex sunt mai puțin prezente printre progresisti decât printre suveranisti, naționaliști și alți “patrioți” de ocazie.
        Când democrația a fost in pericol cu Ponta sau Dragnea nu a contat orientarea ideologica a protestatarilor.

        • Chiar nu vreți să acceptați evidența? Și anume că „progresismul” este o Ideologie, deci o armă de putere anticapitalistă și antidemocratică cu scopul distrugerii statelor-natiune.

          • Evidența este că faceți afirmații fără acoperire. V-am cerut să argumentați prin ce ar obliga progresismul UE renunțarea la identitatea națională și n-ați putut-o face. Reveniți cu aceeași afirmație, ba chiar plusați cu atributele anticapitalist și antidemocratic.
            Conservatorismul și progresismul sunt doua ideologii complementare, nu e una bună și cealaltă rea. Dintotdeauna omul a oscilat între cele două tendințe: individualist si comunitar, concurent si aliat.
            BTW în Germania, unde trăiesc, curentul progresivist a fost inițiatorul coagulării statului național german, iar partidul progresist DDP s-a despărțit în democrat-liberalii FDP și creștin-democrații CDU, singurele partide notabile pe dreapta spectrului politic german. Și ambele pro capitaliste și profund democratice. Deci, unde e stângism, anticapitalism și antidemocratie? Aud?
            Pe de altă parte statul și națiunea sunt două concepte ce țin de planuri diferite: în cel administrativ politic statul este entitatea reprezentativă, iar în cel cultural și etnic este națiunea. Statul național este doar o coincidență a celor două planuri. Dar exista și state multinaționale, confederații de state suverane, uniuni de state. Nu e statul național idealul ultim, suprem. Istoric vorbind, omenirea a evoluat de la ceată, gintă, trib, uniuni de triburi, ajungând azi la stat, deci continuu progresiv, incluziv și COEZIV (sic). Iar evoluția nu se oprește: vor urma probabil uniunile de state, apoi specializarea membrilor și suplețea aparatelor de stat. Iar asta nu pentru că cineva complotează in acest sens, ci pentru că asta e ordinea firească a lucrurilor: tehnologia actuală face posibile legături mai strânse între țările care împart aceleași valori si căutăm instictiv si continuu noi prieteni.
            Cei care se opun, motivând cu pierderea identității naționale, opun de fapt includerii, deci ei sunt cei care refuză acea forță de coeziune a oamenilor.
            Asta e realitatea, nu ceea ce vă închipuiți dumneavoastră!

            • Utilizați anapoda termenii. Ce înseamnă ” forță de coeziune” a oamenilor? E invers, oamenii au impulsul natural spre anarhie( un fel de libertate fără limite). Statul, conducerea societății, îi organizează spre scopuri comune. Deci „forța” este exterioară nu intrinsecă.

            • Sesizați vreo diferența între:
              “forța de coeziune a oamenilor” și “forța oamenilor de coeziune”? Sper sa va lămuriți ca nu despre vreo forța “interioară” vorbeam.
              Iar impulsul spre anarhie se modelează in cei 7 ani de acasă, nu prin reglementare statală.

              Folosiți însă pluralul “termenii”, deduc deci ca ar fi mai mulți. Sau e doar o stratagema ca sa evitați sa recunoașteți ca va înșelați și căutați vreun nod in papura?

            • Pentru Lucifer

              ceea ce face diferenta intre o tara civilizata si una mai putin avansata in educatie si cultura este ca pornirile launtrice sunt controlate, in mare masura, de fiecare membru al societatii.

              Nu neg existenta unor impulsuri interioare, firesti, umane dar intelegerea profunda a unor reguli de bun simt limiteaza, in mare masura, accesele, furiile, tampeniile, razbunarile, etc care toate tin de un ego nemasurat si prea putin limitat interior de fiecare membru.

              Nu oricine reuseste sa se potoleasca, sa se controleze, sa inteleaga cand trebuie sa vorbeasca si cand sa taca, samd.

              Viitorul pare limpede ca ba apartine celor care inteleg si respecta pe ceilalti – fara un stat exagerat, ci doar unul limitat.

              Puterea une natii vine din suma/sinergia puterilor disipate a membrilor ei si mai putin din puterea statului/a monarhiei

              Am adaugat acest comentariu nu ca as fi pro Hantzy ci doar pentru a sublinia rolul pe care multi dintre noi pare ca inca nu il patriundem referitor la puterea fiecaruia dintre noi.

            • @Hantzy
              „Evidența este că faceți afirmații fără acoperire. V-am cerut să argumentați prin ce ar obliga progresismul UE renunțarea la identitatea națională și n-ați putut-o face.”
              In anii ’80 am vazut pe videocaseta VHS (nu ma astept sa stiti ce este aia) un documentar care se numea „This is America”.
              Cu tot felul de lucruri care nu numai ca pareau dar si erau din alta lume. O lume libera la extrem.
              Nu o sa imi/va pierd timpul sa va descriu ce era in documentar.
              Asta a fost partea introductiva pentru educatia d-voastra.

              Sa revenim la subiectul dintre ghiulele… pardon … ghilimelele pro-UE-progresiste ale d-voastra.
              UE a inceput de mult timp sa recurga in mod constant si obsesiv la Directive UE care sunt instrumente legale in UE.
              Sper ca stiti ca Directivele sunt legi obligatorii la nivel national in UE.
              Adica ucazuri EUSSR. Adica legi federale la nivelul UE.
              In detrimentul legilor nationale.
              Inclusiv de exemplu in Germania cu fondurile/finantarea UE . Nu numai in Polonia sau Ungaria.
              SI judecatorii UE judeca legile astea.
              Daca vreun stat ridica obiectii risca taierea (adica santaj de tip mafiot) a fondurilor UE.

              Ca sa inchei in ideea introducerii pe care am facut-o.
              „This is UE/EUSSR”.
              Adica UE este o lume a coercitiei la niveluri multiple, nu una libera.

              Dar nu e de mirare.
              Europa continentala este in mod constant in urma lumii anglo saxone in ceea ce priveste relatiile dintre state, libertati cetatenesti, si tratarea minoritatilor..
              Revolutii europeana – semne ale fiasco-urilor repetate in Europa continentala si exportate ca produs culturale.
              De la eliberarea din sclavie/serbie de exemplu. 200 de ani diferenta cronologica.
              Sau exodul hughenotilor in Anglia.
              Sau al evreilor unde vad cu ochii din „paradisul european”.
              Absolutismul devenit parte din DNA-ul politic in Europa continentala este la vedere.

            • Lucifer, in ce constă acest non-răspuns al lui Durak? E doar o adunătură de meme, mituri și informații false sau, cel mult, irelevante.
              Era vorba de tradiții și identitate națională. Sunt persecutarea de acum aproape 3 secole a hughenoților în Franța și a catolicilor în Anglia dovezile de progresism ale UE? Sunt alea tradițiile suprimate de „marii gânditori ai erei digitale”? Înțeleg că așa credeți.
              Fiți măcar cu picioarele pe pământ și nu mai afirmați/susțineți aberații!

          • Durak, știu foarte bine ce înseamnă VHS, Betamax sau chiar Video 2000. “This is America” l-am vizionat și eu prin 1986. Ca si altădată, vă bazați comentariul pe presupuneri false. Cam greu sa ajungeți la rezultate corecte.
            Apoi comentați ca și altădată in afara temei: era vorba de presupusa pierdere a identității naționale datorate progresismului european.
            Și in fine, este evident ca nu cunoașteți modul de funcționare al UE. Nu se deosebește cu nimic de cel al SUA sau al Regatului Unit (RU): executivul emite acte administrative, iar legile sunt votate in Parlamentul ales de cetățeni.
            La indicele de libertate, democrație, presă, libertate economică întregul bloc vestic al UE este deasupra SUA și al RU. Nimic din ce ați văzut in acel documentar nu e interzis in UE. Dimpotrivă, in Uniune exista libertăți pe care nu le savurează spațiul Anglia-saxon, rămas in urmă.
            Pentru Absolutism ar fi nevoie mai întâi de un despot, ori UE are un Consiliu in care șefii de state au drept de veto, așa ca nimeni nu se poate impune. SUA și RU sunt cu cel puțin un pas mai aproape de “l’état c’est moi!“ din acest punct de vedere.
            Hit the book, Durak! Altfel rămâneți penibil.

  3. Robespierre: Les rois sont des monstres qui acceptent un tel étalage ( de l’opulence, n.m) devant tant de souffrances ( du peuple, n.m)».

    • …drept care, in numele lu’ „peuple” s-au ridicat si ceva ghilotine! Si cate n-au mai facut „robespierrii” ce-au urmat , in numele acestuia!

    • Culmea ironiei este ca regiuni intregi din regatul Frantei nu vroiau republica. Aceasta le-a fost impusa cu tunul, cu inecarile, etc etc.
      Iatr binefacerile ei se vad astazi, când Franta este la câtiva pasi de disolutie, ca natiune.
      Nu fara ajutor muscalesc pretin, evident. :)

  4. Minunat scris! Stangismul radical reprezinta cancerul care se extinde din ce in ce mai mult în aceasta lume. Este noua ideologie care distruge traditiile, identitatile culturale si amintitea unei lumi in care traditiile uneau oamenii.

  5. in ceremonia de ieri cel mai placut m-a suprins afirmatia: „I am here to serve, not to be served”.
    ….ar fi frumos daca reprezentantii poporului (politicieni, legiuitori etc) ar gandi asa.
    Cred ca sensul traditiei nu sta in gesturi, imagistica, ceremonial, ritual, fast (pageantry) ci in ideea evocata, marcarea semnificatiei si importantei momentului si a implicatilor lui pentru viitor.
    Ca element ajutator exista zicala romaneasca „gestul conteaza” care are atat conotatia pozitiva de gand bun, insa si cea negativa de „efort pe jumatate” o obligatie infaptuita de mantuiala.

  6. Foarte frumos descris importanta traditiei, ale unor gesturi rituale. Adevarata traditie duce la coeziune si toleranta sociala si culturala. Putini inteleg acest lucru si multi vad doar aspectele politice si de marketing cultural. Fara istorie, cultura si traditii de secole orice natiune isi pierde busola in aceasta lume tot mai divizata.

  7. Roger Scruton spunea că a cauta un rol activ si imediat pentru monarhia britanică din prezent inseamna a-i rata sensul. Rolul monarhiei este să simbolizeaze, sa semnifice ceva. Într-o societate ca cea din prezent unde marile simboluri au decăzut si unde folosul imediat domnește, este greu a înțelege simbolurile. Omul este si o ființă simbolică, si asta ne deosebește de celelalte viețuitoare (E. Cassirer). Monarhia înțeleasă ca simbol ce semnifica o realitate superioară este plină de sens.

  8. Primirea puterii de la Dzeu este conditionata de exercitarea puterii cu intelepciune, echitate si compasiune.
    Sceptrul suveranului cu cruce – puterea efectiva a suveranului si exercitarea ei cu intelepciune.
    Sceptrul suveranului cu un porumbel- spiritualitatea – echitatea si compasiunea.

    • Domnule „eu****”, omul devine cetățean prin educație de familie, educație de stat și prin coerciție ( respectarea legilor). Deci, individul este constrâns de societate pentru a deveni util societății. De toate acestea se ocupă statul, ca reprezentant al intereselor societății. Și în democrație situația este aceeași, cu unele tendințe anarhice în ultima perioadă. Să fim atenți la ce vrem, s-ar putea chiar să se întâmple. În definitiv, o societate trebuie condusă, altfel se destramă. Statul este, poate, un rău necesar, dar fără el societățile se destructurează.

  9. Înainte de primul război mondial monarhiile controlau total Evropa
    După terminarea primului război mondial mai mult de jumătate din Evropa a renunțat la monarhie
    Iar după al doilea război mondial ponderea monarhiilor in conducerea natiunilor evropene a scăzut si mai mult
    Modelu dominant in Evropa a devenit republica

    Iar coroana britanică are azi unele probleme de imagine
    După desprinderea de Uniunea Evropeana mare parte din locuitorii Scoției si cei din Irlanda de Nord s-au exprimat deschis împotriva brexitului iar scoțienii in sensul desprinderii de la coroana britanică

    Scotienii sunt mai vocali referitor la desprindere
    Au ei ceva in conștiința colectivă legat de “binefacerile” conducerii engleze de câteva sute de ani
    Nu degeaba atatia scoțienii au emigrat in lumea noua

    De putine zile, Jamaica a anunțat ca renunta la autoritatea coroanei britanice
    Si mai sunt si alte natiunii cu opinii similare

    Atunci când ești un imperiu si te îndepărtezi de nevoile diverselor națiuni din imperiu șansele menținerii imperiului scad in fiecare zi

    Este de discutat care ar fi fost viitorul imperiului britanic dacă acesta s-ar fi transformat in stat federal – dar un stat federal cu mai multe națiuni e greu de condus de către un rege/împărat, mai ales atunci cand istoria îți spune ceva despre populatia engleză dominanta si poziția ei fata de celelalte natiuni ale imperiului

    După Rusia, coroana britanică deține in continuare cel mai mare imperiu

    Cred ca întrebarea, pt ultimu monarh britanic, este câte din națiunile de sub autoritatea sa se mai identifica cu coroana britanică

    • Logica gresita. Pierderea unor teritorii din Comunitatea Britanica actuala nu inseamna disparitia monarhiei engleze. Alte monarhii europene au pierdut teritorii externe dar nu au disparut. Monarhia are mai multe repere pozitive decat multe republici actuale.

      • articolu este despre traditie,
        o traditie care iti permite sa condiuci alte natiuni pt simplu fapt ca te-ai nascut monarh englez nu este buna,
        si am dat exemple legate de scotieni, dar mai sunt si galezii, irlandezii, – ca sa ma refer numa la insula,
        dar mai sun si alte insule, si natiuni pe multe continente, nu doar pe continentu evropean,

        oamenii se nasc egali,
        era superioritatii albe a apus,
        ca si epoca comertului cu sclavi, sau a dezbinari unor natiuni ca sa poata fi controlate mai usor: infiintarea Pakistanului ca o contrapondere a Indiei, etc, etc.

        din nefericie, la ziua de azi, mai sunt unii care in sec. XXI cred ca alti care s-au nascut in puf ar fi mai capabili intelectual, ceea ce este o ineptie,

        pt ca religia noastra ne spune ca tori oameni sunt facuti dupa fata si asemanarea lui Dumnezeu,

        • Btw maestre, „articolu” ‘ domniei tale nu conține, măcar de dragul gramaticii, articolul enclitic? Legat de monarhie care e „desueta”, nu’ I asa? vezi peninsula scandinava, Spania, Olanda și multe altele. Toate astea spun ceva? (se dedicau’capatu satului).

  10. Soliditate discreta a traditiilor
    Expresia imi pare ca surprinde bine ce s-ar putea face in comunitatile rurale din Romania.
    Implica o refacere a legaturilor omului cu mediul sau imediat, cu osatura spatiului public al asezarii – drumurile, raul, centrul satului, alte spatii comune.
    Poate crea contextul prin care cei plecati sau nu, cu posibitati financiare si cu dorinta, nostalgia de a face precum au vazut ca se poate in alte parti, sa poata promova proiecte de revigorari locale. Sa sustina financiar, prin donatii sau alte formule financiare, un proiect de reamenajare a spatiului public.
    De ex – sa se curate si sa se redea functia de pasune, coridor ecologic sau altceva unui teren viran acum acoperit de gunoaiele ilegale ale intregii comunitati. Poate un parteneriat public – privat care sa permita subcontractarea de servicii de proiectare arhitecturala a spatiului public, debarasare de gunoaie & demolari de constructii dezafectate, amenajari minimale, constructia unui bazin de apa pt nevoi comunitare, etc.
    Memoria clacilor, troitelor la margini de drum si intersectii, a fantanilor publice este vie, atasamentul de spatiul public e deteriorat, dar nu distrus.

  11. Traditiile se nasc, exista si mor, la fel ca si oamenii.
    Tot la fel ca si oamenii, sunt bune si proaste, traditia, in sine, nu are o valoare eminamente buna.
    De exemplu, traditia la romi era/este sa-si casatoreasca copiii de mici, uneori si la 3-4 ani.

    Nu toti oamenii repecta traditiile majoritate acceptate, uneori fiindca nu cred ca in valoarile promovate, deseori fiindca traditiile se opun schimbarilor.

    Traditia regala in Marea Britanie se va sfarsi odata cu monarhia.
    Cand?
    Asta nu prea conteaza, istoria merge intr-un singur sens, Anglia a fost deja o perioada republica, intre 1649 si 1660, iar Franta este si acum.

    Cand da sa moara traditia, traditionalistii sunt tristi si jelesc.
    Cam asa e si articolul de fata, o jelanie in fata pericolului disparitiei monarhiei si o incercare nereusita de a-i promova valoarea.

    • @ValiP – ” (…) se va sfarsi odata cu monarhia (…) istoria merge intr-un singur sens”

      Așa e. Numai că din când în când, republicile sunt desființate și înlocuite cu regate sau imperii. Iar istoria merge mai departe, ”într-un singur sens” 😀

      Republicile au succes în epoca actuală pentru că Statele Unite au (re)inventat un model politic de succes, acela bazat pe republica romană. Însă epoca republicii romane s-a încheiat tot cu transformarea statului în imperiu.

    • Sigur ne indreptam catre altceva ce nu pare sa fie monarhie dar pare ca inca nu prea are nume.

      Intelept este sa culegi ceea ce este bun si din monarhie si din republica – daca se poate.

      Din monarhie as alege calitatea de lider desavarsit prin traditie si cultura, iar din democratie libertatea de expresie, faptul ca adevarul poate sa fie rostit uneori cu brutalitate si mai ales dezinvoltura de a merge dinamic spre prosperitate.

      Charles III nu imi pare ca este un lider desavarsit si evenimentul pare ca la coplesit si obosit major. Poate va lasa mai repede sceptru catre cei tineri care par sa fie desavarsiti prin traditie si cultura.

  12. Exista diferențe mari intre monarhiile europene, cele scandinave au îmbrățișat progresul, unii le numesc monarhii in bicicleta. In UK Charles este primul rege progresist, dar in același este obligat sa nu renunțe, la tradiția fastului.

  13. Ca de obicei, alt articol scurt si excelent al dlui Stanomir.

    Lupta noului mileniu se da intre Wokism/Globalism/Colectivism si Traditie/Nationalism/Individualism.

    Nu as avea nimic impotriva globalismului in sine daca ar fi fost postulat pe baze solide relationate cu individualismul. S-a ales insa calea colectivismului, o mare eroare.

    • Mai rar așa inconsecvență! Cum ați dedus pachetele alea monolitice: woke/ globalism/ colectivism Versus tradiție/ naționalism/ individualism? După ce criterii v-ați orientat? Întreb pentru că woke o fi el un curent radical, dar nu se opune tradițiilor, ci doar prejudecăților reprezentate de acei “backlash”, care susțin că desegregarea și străduințele împotriva sexismului, homofobiei sau rasismului sunt nebunii periculoase ce duc la anarhie.
      Iar globalismul nu presupune dispariția Națiunilor, ci doar conlucrarea dintre ele.
      In fine, individualismul nu este promovat doar de tradiționaliști. Dimpotrivă, progresiștii îl aplica mult mai consecvent spre deosebire de comunitățile tradiționalistă, închise, care au grija pedigree-ului și in care nu sunt permiși outsiderii: duminica la biserica, după-amiaza un barbecue și o bere, un Apple-pie, eventual un shooting cu stropitoarea de gloanțe, dar nimeni nu face altfel.
      Cu astfel de prejudecăți, e normal sa vi se pară articolul bun. “Scurt” e singura sa calitate.

    • Mai e și cancelled. E vorba de strategia uăchiștilor care îi ignora pe ceilalți doar pentru că nu le place sau convine ce susțin respectivii. Pare că aveți unele în comun cu ăia: extremele folosesc aceleași instrumente.

      • @Hantzy
        Cred ca am inceput sa va inteleg.
        Va simtiti ignorat sau marginalizat?
        Aveti vreun grup local de suport sau vreun preot caruia sa ii faceti confesiuni?

        • Durak, nu aveți cum să înțelegeți, căci noi nu asemănăm: dv. vă simțiți marginalizat, eu îi las fără replică.

  14. Ca de obicei, textele d-lui Stanomir sunt înșiruiri de verdicte, de sentințe, de opinii definitive, care nu admit dubii, dileme, contraziceri. Părerile domniei sale sunt suverane și scrise pe un ton absolut și categoric.
    După dl Stanomir, monarhia e simbol și tradiție, imagine a coeziunii, solidarității și a atașamentului patriotic… Se enunță idei, noțiuni, concepte, totul la modul abstract, general, ignorându-se realitatea și calitatea oamenilor, care, la un moment sau altul, reprezintă monarhia. Primul născut, și moștenitor la tron al unui monarh, este, până la urmă, dincolo de simboluri și tradiții, doar un om, cu bune și rele, ca oricare altul, care moștenește ADN-ul antecedenților peste care se suprapune stilul său de viață, nivelul de dezvoltare intelectuală, cultură etc… Ungerea, din spatele paravanul, ca rege și ales al Domnului, e doar o poveste, o tradiție milenară.
    Da, știu, detestăm PSD-ul , pe Ciolacu și stânga republicană. Iubim dreapta și monarhia. E un punct de vedere…

    • Da’ de ce n-ar putea coexista „stanga republicana” in frunte cu Ciolacu cu monarhia britanica, in simpatiile noastre? Unii joaca rugby, altii fotbal; fiecare cu regulile lui. Un alt p.d.v.

      • @Adrian Cristescu
        „Unii joaca rugby, altii fotbal; fiecare cu regulile lui. Un alt p.d.v.”
        Buna intrebare.
        Dar ca sa fim mai precisi cu comparatiile:
        1. Cricket vs oina
        2. Lupte greco-romane vs lupte satesti
        3. Aruncatul de greutati vs aruncatul de pietre in lac
        (not in scope) 4. Box vs box thalandez

        :))

  15. Pe mine traditiile din Anglia m-au lasat rece pentru ca traditia este inghetata, sofalcita de atata trecut. Insa oamenii ei sunt inteleptiti prin trecerea timpului precum vinul care devine mai valoros.

    Dar mie imi plac lucrurile vii, chiar si imperfecte, precum vinul spumos, care, de exemplu, poate chiar produce o serie remarcabila de cascat in plina ceremonie de incoronare.

  16. Traditia in sine, ca si monarhia in sine, nu inseamna nimic. Exista traditii criminale, exista regi imorali si egotisti.
    Monarhia britanica, prin valorile pe care le-a promovat, a castigat respectul si admiratia oamenilor, ca si regele Mihai.

  17. @Hantzy
    Cred ca am inceput sa va inteleg.
    Va simtiti ignorat sau marginalizat?
    Aveti vreun grup local de suport sau vreun preot caruia sa ii faceti confesiuni?

  18. „caci ei azi sarbatoresc 1 mai muncitoresc…… tralalala tralalala….”
    Traditia la altii, caci la noi asta e :1 mai muncitoresc si nu 9 /10 mai cand ar trebui sarbatorita Ziua Nationala a Romaniei….

    Asteptam un comentariu despre traditia la romani care se lega de 10 mai 1877 cand Romania fost pusa pentru intia data pe harta Europei cu numele asta …dar in zadar , caci apocalipsa intelectualului roman este desavarsita …

    deci : tralalala tralalala caci ei sarbatoresc unu mai muncitoresc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro