miercuri, mai 12, 2021

După leninism: Trecutul nu e nicicând mort, nici măcar nu este trecut…

Faimoasa butadă a lui William Faulkner aleasă ca titlu pentru acest eseu se aplică în mod cert peisajului postcomunist, un univers politic, moral și cultural impregnat de memorii încă neprocesate. Doi eminenți cărturari, extrem de apreciați pentru contribuțiile lor la înțelegerea noastră asupra comunismului sovietic, au realizat o colecție edificatoare de studii concentrate pe impactul moștenirilor istorice asupra comunităților post-totalitare, mai mult sau mai puțin democratice. Au trecut 25 de ani de la prăbușirea a ceea ce istoricul Martin Malia numea partocrații ideocratice, în timpul acelei extraordinare serii de evenimente pe care Papa Ioan Paul al II-lea le-a unit sub umbrela semantică de annus mirabilis 1989. De fapt, 1989 s-a încheiat în decembrie 1991, odată cu dezmembrarea statului creat de Lenin la 1917. Inițial, a prevalat euforia și mulți s-au grăbit să anunțe pogorârea unei novus ordo seclorum peste lume. Ulterior însă, au apărut și primele întrebări: A dispărut pur și simplu trecutul comunist sau continuă încă să influențeze, direct și indirect, noile construcții politice? Este deplorata corupție generalizată din fosta URSS și Europa Est-Centrală un fenomen nou, sau își are mai degrabă obârșia în nepotismul deșănțat caracteristic fazei terminale a regimurilor comuniste?

Ken Jowitt, autor al cărții de pionierat „Noua dezordine mondială: extincţia leninistă” (Curtea Veche, 2012; 1992; varianta în limba engleză apărută la University of California Press sub titlul „New World Disorder: The Leninist Extinction”), a fost unul dintre primii, dacă nu chiar primul politolog care să sublinieze importanța crucială a moștenirilor în reconfigurarea ordinii post-totalitare. În mod cu totul justificat, coordonatorii acestui volum edificator îi aduc un omagiu. Spre deosebire de cei care au crezut că trecutul nu contează, Jowitt și studenții săi, incluzându-i aici pe Rudra Sil, Marc Howard, Arista Cirtautas, Veljko Vujačić, Grigore Pop-Elecheș (prezent în acest volum), au insistat asupra dimensiunii istorice a tranzițiilor. Nu au pus în evidență doar povara trecutului comunist, ci și resurgența memoriilor, simbolurilor și valorilor precomuniste.

Fără îndoială, locuitorii lumii postcomuniste nu sunt prizonieri ai trecutului. Beissinger și Kotkin au dreptate când avertizează asupra oricărei forme de determinism fatalist. Și totuși, trecutul continuă să bântuie memoriile individuale și colective deopotrivă, și provoacă polemici, controverse, bătălii intelectuale, războaie culturale. Același trecut afectează modul în care oamenii tratează chestiuni precum drepturile de proprietate, procedurile juridice, chiar drepturile omului. Reconcilierea cu trecutul este o expresie, în fapt un laitmotiv pe care îl putem auzi în toate aceste țări, din Estonia în Croația, și din România în Ucraina. Derapajul neo-autoritar care continuă în Ungaria sub premierul Viktor Orban este el însuși justificat de către arhitectul său drept o încercare de a purifica sfera publică de orice urme reziduale comuniste.

Două variabile sunt suficient de puternice: geografia și timpul. Există distincții semnificative între țările fostei URSS și cele ale Europei Est-Centrale. De asemenea, impactul moștenirilor rămâne un factor care distinge între Balcani și Europa Centrală, confirmând adesea invizibila, și totuși persistenta, prezență a tradițiilor habsburgice (domnia legii, constituționalismul, societatea civilă, valorile burgheze urbane). Trebuie remarcat că experiența sovietică (minus statele baltice și Moldova) a durat peste șapte decenii. Totodată, examinarea moștenirilor presupune o distanță în timp care ar permite cercetătorului să determine dacă avem de-a face cu fenomene pasagere sau cu circumstanțe sociale de durată. Prin urmare, este corect să privim, așa cum o fac și coordonatorii acestei cărți, către analiza clasică a lui Alexis de Tocqueville, „Vechiul regim și revoluția” (Editura Nemira, 2000; 1855 pentru ediția originală). Clivajul macroistoric la care s-a referit a avut loc cu cincizeci de ani mai devreme, oferind astfel avantajul „unei distanțe temporale între trecut și prezentul discutat, astfel încât presupusa conexiune să nu poată fi considerată o stare de lucruri pasageră”.

Beissinger, Kotkin și colaboratorii la acest volum percep demersul lor în contrapartidă, sau chiar ca o provocare la cândva dominanta paradigmă tranzitologică, cu ale ei ipoteze triumfaliste, implicații teleologice și lipsă de preocupare pentru impactul a ceea ce am numit cândva a fi leninismul rezidual. Meritul acestui volum stă mai ales în efortul de a introduce substanță empirică în abordarea noastră asupra conceptului de moșteniri. Coordonatorii au invitat un grup de specialiști pentru a trata aceste chestiuni în modalități riguroase din punct de vedere empiric și de-a lungul unui model conceptual care privește la natura multifațetată a ceea ce înțelegem prin moșteniri. Speculația, oricât de atractivă ar fi, este înlocuită aici de o analiză concretă și superb documentată. Cu alte cuvinte, moștenirile nu sunt nici omogene, nici liniare, ci structuri policromatice care leagă trecutul de prezent prin varii forme indirecte de cauzalitate.

Marele filosof polonez, Leszek Kołakowski, a vorbit cândva despre ruinele mișcătoare ale comunismului, o metaforă pe care o găsesc foarte adecvată pentru abordarea intelectuală propusă în această lucrare. Coordonatorii și-au îndemnat autorii să „nu măsoare evoluțiile prin etaloane holiste ori prin vreo concepție abstractă asupra tipului de societate în care ar fi trebuit să se transforme aceste societăți, ci prin ce tip de relații întrețin ele de fapt”. (p. 6) Capitolele individuale răspund prin urmare la întrebări de tipul: cum poate exista proprietate privată într-un mediu văduvit de domnia legii, cum se raportează instituțiile, modelele și obiectivele în noile societăți politice la regimul anterior și în ce măsură putem vorbi de experiențe complet noi? Aceste lucruri au un efect asupra însuși conceptului de schimbare revoluționară și a semnificației transformării din 1989-1991 pe care unii autori (inclusiv subsemnatul) o leagă de ascensiunea societății civile, iar alții, în special Stephen Kotkin, o văd drept opera unei societăți necivile care bate în retragere. Pentru el, societatea necivilă este un alt nume pentru ruinata birocrație comunistă care se reinventează pe sine ca noua clasă de afaceri (antreprenorială) a postcomunismului.

Studiile postcomuniste se confruntă adesea cu o confuzie conceptuală. Nu este însă și cazul acestei cărți. Atât coordonatorii, cât și autorii, își precizează foarte lămurit conceptele operaționale. Spre exemplu, Beissinger și Kotkin definesc moștenirile istorice în termeni cât se poate de inechivoci, făcând prin urmare un serviciu literaturii care se ocupă, în general, de aceste subiecte: „Printr-o ‘moștenire’ înțelegem o relație de cauzalitate durabilă între vechile instituții și politicile practicilor și convingerilor subsecvente, mult după ieșirea din uz a regimurilor, instituțiilor și politicilor care le-au dat naștere.” (p. 7) În capitolul său, Grigore Pop-Elecheș examinează prioritățile educaționale ale României de dinainte de 1989 (omniprezenta propagandă asfixiantă și accentul excesiv pe profesionalizarea tehnică) ca elemente explicative (moșteniri) ale deficitului democratic din această țară. În mod similar, eseul pătrunzător al Annei Grzymala-Busse explorează variile roluri jucate de Biserica Catolică înainte și după 1989. Cu alte cuvinte, moștenirile nu se limitează la practicile simbolice și instituționale comuniste, ci pătrund în mai larga sferă societală, înglobând activități religioase, artistice și disidente.

Valoarea trainică a acestei cărți rezidă în abilitatea de a interconecta cadrul teoretic propus de coordonatori și capitolele concrete, extrem de informative și riguros analitice. În mod special oportună, în lumina avatarurilor putinismului, mi s-a părut discuția pe care o propune Brian Taylor asupra „moștenirii elitei cekiste” ca ilustrare a ceea ce coordonatorii numesc modelul „translării”: „Translarea denotă o situație în care o veche practică își găsește un nou rost și se redesfășoară într-un alt mod decât cel real la momentul apariției practicii respective, dar care aduce aminte încă, în aspectele ei fundamentale, de practica timpurie, prin maniera de acțiune implicată și semnificațiile aferente.” (p. 13)

O altă formă de relație tip moștenire este definită de către editori drept „bricolaj”. Pentru că am studiat eu însumi construcțiile ideologice baroce postcomuniste, inclusiv ceea ce numesc stalino-fascism, găsesc abordarea lor captivant de utilă. Inspirați de literatura istorică instituționalistă, ei înțeleg prin acest bricolaj constelațiile dinamice în care „elemente ale trecutului se amestecă și se întrepătrund integral cu prezentul, dând naștere unei situații complet noi care mai poartă doar vag amintirea vechiului, dar care încă prezintă în profunzime amprenta acestuia.” (p. 14) Spre a conchide, acest volum cu adevărat original înseamnă o contribuție fundamentală atât la domeniul politicii comparative, cât și la cel al studiilor istorice comparative, în fapt o colecție impresionantă de contribuții teoretice foarte sofisticate ce se bazează pe analize empirice de profunzime.

(Versiune adaptata a recenziei, apărută in revista „Current History”, numarul pe luna octombrie 2014, a lucrării coordonate de Mark R. Beissinger și Stephen Kotkin, „Historical Legacies of Communism in Russia and Eastern Europe”, New York: Cambridge University Press, 2014. Traducere de Marius Stan, căruia ii mulțumesc și pe această cale.)

Textul de mai sus a fost transmis la Radio Europa Liberă și a apărut aici:

Articolul poate fi ascultat, in lectura autorului, aici:
http://www.europalibera.org/content/blog/26781593.html

http://www.europalibera.org/audio/26781591.html

Recomandări:

https://www.contributors.ro/global-europa/tradi%c8%9bia-sovietologica-martin-malia-rusia-%c8%99i-socialismul/

http://www.curteaveche.ro/dosar-stalin-vladimir-tismaneanu-marius-stan.html

https://www.contributors.ro/cultura/secret-arzator-elogiu-burgheziei-un-articol-de-marius-stan-%c8%99i-vladimir-tismaneanu/

http://www.curteaveche.ro/noua-dezordine-mondiala-extinctia-leninista.html

http://www.curteaveche.ro/ordinea-mondiala-dupa-leninism.html

http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-în-istorie

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Societatea moderna evolueaza in directia unei simetrii cu leninismul si stalinismul totalitar si tind sa se suprapuna prin efecte.
    Visul societatii nivelat cu masa de sclavi tinde sa fie obiectivul viitorului.
    Europa face exercitii practice de saracire si calcare in picioare a demnitatilor oamenilor si a dreptruilor.
    In fapt totalitarismul se rasbuna sub o noua forma.
    In acest sens salutam initiativa domnului Plesu si vor urma si altele care vor sterge dreptul de gindire si expresie.
    Dragi tovarasi din Koreea de Nord, Stalin traieste si ne conduce !

  2. „construcțiile ideologice baroce postcomuniste, inclusiv ceea ce numesc stalino-fascism”.
    Domnule Profesor, va rog dati cateva explicatii referitor la ceea ce dvs. numiti „stalino-fascism”. Inteleg ca expresia s-ar aplica unei situatii actuale intr-o tara fosta comunista. Presupun ca aveti in vedere Rusia, dar tot nu inteleg: stalinism, poate da, unele ramasite; dar fascism?
    Multumesc anticipat.

  3. Lasati vrajeala, capul lui Ponta vrem. El, cu Iliescu, Nastase, Voiculescu si Patriciu (odihneasca-se in pace) sunt capii rautatilor !

  4. Vrem mai multe comentarii ! Sunt cestiuni arzătoare la Ordinea Zilei ! Nu spui ce ! Nu spui cine !
    D-le Profesor , Dovada , aduceţi Dovada ! Fierbe net-ul ! Se-ncruntă massele !
    …Parcă-l văd pe Dinescu : „Hei, filozofi la Academia Struţului , n-aveţi voi nisip câte capete putem noi ascunde „

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Școlile și epidemia

Numărul zilnic al deceselor este cel mai bun indicator al mersului epidemiei. Față de numărul cazurilor detectate, care depinde de numărul de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro