joi, martie 28, 2024

După referendum. Un cuvânt despre dualism

Nu sunt deloc fericită cu evacuarea nuanțelor care ne-au adus, în ultima vreme, la apărarea unor poziții schematice și la gruparea în „tabere ideologice” radicale ce își aruncă unii altora verdicte și se privesc nervos și intransigent. De pildă, deși am pledat categoric pentru boicotarea referendumului pentru familie, a cărui campanie s-a bazat pe inventarea unor psihoze și pe ura de cei diferiți – și care risca să ne întoarcă în pre-modernitate, dacă era validat –, am în continuare dubii cu privire la unele excese ale „corectitudinii politice”. De pildă, nu m-a convins niciodată teza unui anumit constructivism că biologicul ar fi relativ și diferențele sexuale ar fi doar culturale. Nu pot adera nici la postmodernismul parental. Cred în continuare, împreună cu Edith Stein, că există și aptitudini parentale înnăscute, ce predispun femeile la o grijă mai atentă față de dimensiunea personală a copiilor și bărbații la investiții mai robuste în securitatea lor. Sau că unele abilități înnăscute sunt mai „active” la femei decât la bărbați, și viceversa.

Cred și că e exagerat să aperi politețea exprimării până în punctul unde grija de a fi politicos inhibă curajul și libertatea de a spune adevărul, așa cum ne propune uneori corectitudinea politică. Totuși, de aici până la demonizarea oricărei toleranțe civilizate față de cei care sunt altfel decât noi, ca pe o formă gregară de neo-marxism, rămâne o distanță. Și, la drept vorbind, nici creștinește nu e, în lectura mea la Noul Testament, să spui invariabil adevăruri care rănesc sau să agiți furibund sabia adevărului, cu veleități profetice, în detrimentul carității față de aproapele.

Cu toate aceste delimitări, voi spune că nu sunt dispusă să votez alături de Putin, Dragnea și alți autocrați oportuniști ideologic nici chiar pentru valori în care cred. Nu-mi doresc să mă înscriu în armatele de idealiști naivi pe care unii îi numesc mai neprotocolar „idioții utili” ai acestor personaje politice.

Toate acestea nu înseamnă însă că cineva devine „neo-marxist” sau „freudo-marxist” peste noapte. Ne-am obișnuit de ceva vreme să etichetăm în viteză discursurile exprimate în anumite contexte ca aparținând fatal unei tabere ideologice sau alta. Dacă afirmi răspicat, așa cum fac eu, că nu-ți dorești o teocrație, dintr-o neîncredere în cler ce se bazează și pe experiență, nu doar pe rațiune, și că preferi net o ordine seculară infuzată de respect civilizat și toleranță liberală, nu înseamnă că l-ai negat pe Cristos și ai semnat un pact cu Satana. Înseamnă asta, în viziunea mea, doar dacă ești un fundamentalist creștin. Din câte știu, principiul care legitimează ordinea seculară occidentală pornește de la „a-i da Cezarului ce-i al Cezarului”. Chiar dacă aceste cuvinte nu te autorizează să fii de acord cu orice sau să deschizi larg ușa tuturor relativismelor, ele îndeamnă totuși la un confort cu o lume seculară în care Biserica nu are ultimul cuvânt.

Dualismul specific erei autocraților, care se folosesc de principii național-conservatoare – Putin se folosește de ortodoxism, Erdogan de islamism ș.a.m.d. – pentru a legitima curente anti-occidentale, i-a adus probabil și pe unii intelectuali conservatori în tabăra care, voit sau nu, favorizează agenda acestor personaje autoritare. E vorba de intelectuali care, până mai ieri, se declarau pro-europeni, deși cu rezerve nostalgice legate de „Europa Christiana”. Neîmpăcarea cu direcția tot mai seculară a Europei actuale și cu o serie de relativisme ce desfid într-adevăr o rațiune conservatoare i-a radicalizat însă atât de mult încât, în contextul actual, e greu să nu confunzi ethosul lor tradiționalist cu vântul anti-occidental ce bate cu putere de la Răsărit. Totul se întâmplă într-o lume din care „marea putere” americană s-a retras gradat, începând cu epoca Obama și culminând cu politica actuală a previzibilului de imprevizibil președinte Trump – un izolaționist și naționalist pragmatic, care joacă intens cartea „America first”.

Astfel, în era noilor autocrați, am ajuns să simplificăm rapid, maniheist, poziționările „ideologice” în funcție de noile jocuri geopolitice: conservatorism radical la Est și progresism radical la Vest. În realitate, tabloul e mai complex și gradițiile culorilor n-au dispărut, în pofida voinței liderilor autoritari de a polariza uniform societățile, pentru a descătușa uri maniheiste bolnave, utile pentru mașinațiunile lor populiste. Cred că intelectualii au mereu nevoie să facă un pas înapoi și să se întrebe cui prodest dacă ei se lasă înregimentați într-o tabără sau alta. Ceea ce e valabil, desigur, pentru noi toți.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. „…deși am pledat categoric pentru boicotarea referendumului pentru familie, […] am în continuare dubii cu privire la unele excese ale „corectitudinii politice”.”

    Doar că nu despre asta a fost vorba, „corectitudinea politică” a devenit în discuția ulterioară referendumului un pretext pentru un demers manipulatoriu mizerabil. Nu a existat nicio dezbatere reală în România pe tema despre care autoarea articolului spune că ar privi „teza unui anumit constructivism că biologicul ar fi relativ și diferențele sexuale ar fi doar culturale”, sau „postmodernismul parental”. Nici vorbă! A fost o mizerabilă manipulare politică pe un subiect considerat de cetățeni minor.

    Bisericile lui Hristos au colaborat îndeaproape cu formațiunile membre ale coaliției de guvernare PSD-ALDE-UDMR în speranța obținerii de avantaje materiale. (Aștept cu interes să se implice ți în alte acțiuni sociale, dacă tot vor să facă politică activă, mai ales în unele în care să dea celor nevoiași și să primească mai puțin [din banii mei] de la Buget pentru a fi risipiți.)

    De asemenea, Bisericile (unite pentru această mizerie de referendum, că altfel se porcăiesc între ele cu entuziasm) au strâns Semnături la comanda rusofilului Iulian Capsali și a lui Peter Costea, care a organizat petiția transmisă Președintelui Trump pentru retragerea ambasadorului Hans G. Klemm din România, întrucât declarațiile sale i-au deranjat pe cleptocrații jefuitori din averea publică (inclusiv din banii mei, carevasăzică).

    Coaliția de guvernare și L Dragnea au dorit să-și reafirme puterea și, de pe o poziția consolidată prin referendum, să desăvârșească acțiunea de capturare a statului și subordonare politică a Justiției. Atâta tot! N-are nicio treabă cu filosofia socială și familia.

  2. Eu zic sa-si foloseasca fiecare creierul din propria dotare si sa judece cu el ce-i bine si ce-i rau, sigur va dobandi mai multe beneficii decat adoptand concluziile altor creiere – despre care nu are indicii referitoare la sanatate si integritate. Natura i-a inzestrat pe cei mai multi cu insusiri sanatoase, daca nu neaparat logice cel putin instinctive.

  3. Poate sunt ultimele zvacniri ale lui Dumnezeu, care a murit cand a zis Nietzsche, dar a tot avut convulsii pana in prezent, sau viitorul foarte apropiat.

    Poate tara se trezeste la realitatea ca de fapt BOR e o adunatura de sarlatani care s-au ajuns pe banii enoriasilor.

    Poate urmeaza o epoca a tehnocratilor, iar economia e tot ce mai conteaza zilele astea.

    Sau poate totul e aleatoriu si se intampla pentru ca se intampla.

    Cine stie.

  4. Pasul inapoi il duce pe intelectual in turnul de fildes. Acolo, scarpinandu-si delicat freza, constata intelept ca in orice bine e si o samanta de rau, dupa cum in orice rau gasesti si un strop de bine. Vreme trece, vreme vine…
    Ceilalti, noi toti, cand facem pasul in spate, ce lasam in ofsaid? Cumva o viata buna pentru una mai rea sau o viata rea pentru una mai buna? Transeaza referendumul granita? Nu spera si nu ai teama…
    Unii, aproape patru milioane de referendari romani au facut pasul in spate, s-au pronuntat si au ales vestul. Cu bune si cu rele. De te-ndeamna, de te cheama…
    Altii, aproape tot patru milioane s-au pronuntat deunazi si ei alegand, pesemne, estul. Cu bune si cu rele. Tu ramai la toate rece…
    In glossa fara sfarsit -ce e val ca valul trece- bieti turisti cascam ochii la Capela Sixtina: acum mai bine de 500 de ani un papa si un artist homosexual si-au dat mana. Rezultatul? In panopticon Om si Dumnezeu, in toata splendoarea goliciunii, isi apropie infinitezimal indexurile?
    Care-i spilul? Tu te-ntreba si socoate…

  5. Nimic nou sub soare. Să ne amintim cum, prin scrierile lor, unii intelectuali occidentali s-au grăbit să demonizeze statul român, în perioada procesului participanţilor la aşa zisa răscoală de la Tatar Bunar…

  6. Libertatea de exprimare face diferența. Când activiștii LGBT confiscă libertatea de exprimare și califică drept homofobie orice opinie contrară discursului lor, iar instanțele își însușesc discursul activiștilor LGBT, atunci e neo-marxism. Libertatea de exprimare e valabilă în ambele direcții, nu doar atunci când le convine activiștilor.

    În UK încă nu s-au stins ecourile recentei decizii a Curții Supreme, dar problema rămâne: instanțele inferioare îi dăduseră câștig de cauză activistului gay. Iar printre comentariile publicului britanic, răzbat unele care ar trebui să-i dea de gândit oricărui lider progresist european: de ce nu s-a dus activistul gay într-un magazin de musulmani să facă tot acel circ cu discriminarea? Oare pentru că musulmanii nu obișnuiesc să întoarcă și obrazul celălalt, iar la ei nu merge să le fie impuși prin lege preoți femei și preoți homosexuali, cum s-a întâmplat cu Biserica Anglicană?

    Direcția actuală a Europei nu e tot mai seculară, punctul de maxim a trecut deja. Europa se întoarce la religie, iar asta va deveni din ce în ce mai evident în următorii ani. Epoca marilor lideri progresiști se îndreaptă spre apus.

  7. Probabil că impulsul de a scrie acest articol a pornit de la răspunsul pe care vi l-am dat în Revista 22
    https://revista22.ro/70273820/partidele-n-avalul-referendumului.html

    Dvs. ziceți așa: „De pildă, deși am pledat categoric pentru boicotarea referendumului pentru familie, a cărui campanie s-a bazat pe inventarea unor psihoze și pe ura de cei diferiți” – e desigur dreptul dvs. să nu participați la referendum. La fel și să pledați public pentru ca și alții să nu participe.

    Dar să pledați la modul onest și argumentat, nu vehiculând teze manipulatorii și propagandistice. Referendumul a fost un demers perfect legitim și democratic. Așa cum am spus, avem decizia CEDO din 2010 care spune că problema căsătoriilor homosexuale e lăsată la latitudinea fiecărui stat. Aceeași e și poziția UE, exprimată de Timmermans.
    Asta au încercat și inițiatorii referendumului, să tranșeze această chestiune. Croația a avut un referendum identic în 2013, acesta a avut succes și Constituția a fost modificată în sensul interzicerii căsătoriilor homosexuale.
    Sigur că în campania pro-referendum au fost și excese, dar au fost cazuri punctuale: doi preoți care au susținut că homosexualii ne vor lua copiii, sau care i-au amenințat cu excomunicarea pe cei care nu se duc la referendum. Și a mai zis și Marian Munteanu nu știu ce. Cazuri cu audiență extrem de redusă, de existența cărora am aflat doar atunci când au fost denunțate de propaganda anti-referendum!

    Dar propaganda anti-referendum a fost infinit mai intensă, mai profesionist realizată, și, în final mai eficientă. A fost un adevărat bombardament în media și pe internet, pe Facebook, cu câteva puncte-cheie: că referendumul e inutil, că banii puteau fi cheltuiți pentru altceva, că e despre interesul lui Dragnea de a scăpa de Justiție, că se urmărește ieșirea din UE, că vor avea loc și alte modificări ale Constituției (ambiguitatea întrebării de pe buletin), că Rusia e implicată în referendum și alte bazaconii..

    Aceste teze absurde ale propagandei anti-referendum, mostră de activism political correctness, le-ați propagat energic în articolele dvs.
    Și apoi veniți și spuneți: nu, nu, eu sunt anti-political correctness!
    Americanii au o vorbă: dacă arată ca o rață și măcăne ca o rață, atunci e o rață!

  8. Si totusi, bi-polaritatea e mai putin grava decat schizofrenia.
    Or, inainte de referendum RO era schizofrena : totul era amestecat, confunz, un fel de gri generalizat si morbid, oamenii aveau lehamite de orice si nu pareau sa se entuziasmeze de nimic.
    In acest peisaj sinistru, strategi neinspirati au decis referendumul, si asta a fost o mare sansa pentru noi!
    Dintr-o data s-au incins spiritele, s-au deschis bibliile, s-a citit constitutia, s-au dezvaluit personalitati, veleitati si frustratii, si astfel societatea s-a polarizat…inevitabil. Dar sanatos!
    In plus, cativa intelectuali publici, apropiati politicii de dreapta, si-au dat cu stangu-n dreptul’, slava Domnului, aratandu-ne fara ambiguitate dimensiunile delirului pe care intentionau sa ni-l transmita. Nu, multumesc! A fost raspunsul poporului, adica un mare bluff pentru toti cei care au subestimat inteligenta nativa si bunul simt romanesc.
    Fara acest referendum, RO ar fi fost, in continuare, apatica…

  9. Povestea vorbei.

    In constitutie s-a strecurat o greseala. Scrie explicit “albul este negru”.
    Printre altii, preotimea ortodoxa s-a sesizat, iar unul mai istet a intrebat deschis daca albul e totuna cu negru nu cumva lumina e egala cu intunericul!?…Ce se alege din creatia bunului Dumnezeu!?..nu smintim poporul!?..nu se schimba invatatura!?..
    Un eseist cam ateu, smecher si guraliv a venit cu explicatia: “ Oamenii de stiinta au stabilit clar ca nu exista alb si negru pur. Albul si negru, pana la urma, sunt tonuri de gri. Negrul este un gri mai inchis iar albul e ceva mai deschis. Sigur, din aceasta perspectiva albul si negrul sunt totuna. Putem lasa linistiti aceasta exprimare in constitutie, mai ales ca omul este liber sa aleaga. Cat de alb si cat de negru e o chestiune de conventie, pana la urma. In plus, sunt minoritati care se simt amenintate sau daca vom spune cu duritate ca albul e clar diferit de negru. Cum se vor uita la noi popoarele civilizate!?”
    Un alt invatat sare ca ars : « Biserica sa-si vada de ale ei !.. Alb sau negru e problema statului nu a bisericilor. Sa dam Cezarului ce e al Cezarului, cum a spus bunul Iisus ! »
    Altul, plimbat pe la universitati europene completeaza. “Europa civilizata a depasit chestiunea. Sunt popoare, cu PIB-ul mare, carora nu le pasa daca albul e negru sau viceversa. Sa stam potoliti, sa nu facem pe desteptii, ca stiu ei mai bine ce fac. ».
    Se starneste o dihonie. Se vrea referendum.
    In RO chestiunea e sustinuta de derbedeii de la putere. “Cine vorbeste de alb si negru !?..Politicienii!?…astia care schimba legea noaptea ca hotii!?..Dragnea si acolitii!?..Toti cei care ne-au facut viata cenusie si terna indraznesc sa vorbeasca acum de alb sau negru!?”
    Invatatii se pronunta. « Boicot !. Lumea sa stea acasa !… Nu de asta avem noi nevoie acum. Noua ne trebuie locuri de munca, autostrazi, spitale si scoli »
    Poporul de rand asculta prostit. « Pe ce se sfadesc astia !?..Albul e negru!?…De cand ?!..Cum ?!…Bunule, Dumnezeu, s-a tampit lumea… Oamenii destepti n-au ce face! ».
    Se face referendum. Chestiunea pica. Bani aruncati de pomana.
    Concluzia.
    A fost o manopera. O falsa problema starnita de dualismele lumii. Eu cu Putin sau cu Erdogan nu voi merge niciodata….
    Pana la urma albul e negru ?
    …ce-ti pasa!…..mofturi…

  10. Corectitudinea politică nu este despre deformarea adevărului, ci despre transmiterea benignă a acestuia, astfel încât nimeni să nu se simtă lezat, disprețuit, degradat.
    Corectitudinea politică nu reduce nuanțele, ci le promovează, semantica fiecărui cuvânt fiind în context atent cântărită și utilizată. Biologicul nu este relativ, iar diferențele sexuale nu țin de cultivare. Nu, bărbatul este bărbat, iar femeia este femeia. Dar se poate întâmpla, din timp în timp și de la individ la individ, ca natura să joace feste. Sunt de condamnat cei care simt altfel?! Desigur că nu, dacă modul lor de manifestare nu îngrădește libertățile celorlalți.
    E de preferat o căsătorie intre persoane de sex opus. E alianța normală a naturii. Dar, cel puțin dpdv al statului, care oferă drepturi civile celor căsătoriți, o astfel de alianță nu mai poate fi atunci „rezervată” exclusiv unor privilegiați.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro